1.1.

Densitatea şi greutatea volumică

Densitatea fluidelor se poate defini în mai multe feluri:

• Masa unităţii de volum

o calculată cu relaţia

m kg
ρ= ;[ ]
V m3

• Densitatea relativă la densitatea apei

o definită ca raport între:

 Gcorp : greutatea unui corp şi

 Gvolum _ apa : greutatea unui volum corespunzător de apă

 
Gcorp Volcorp ⋅ ρ corp ⋅ g ρ corp
ρ ad =  =  = ; [-]
Gvolum _ apa Volcorp ⋅ ρ apa ⋅ g ρ apa

Greutatea volumică este proprietatea fluidelor de care depinde mărimea forţelor

volumice şi a câmpului de forţe care determină dinamica lor.
Greutatea volumică ( γ ) este greutatea unităţii de volum. Greutatea volumică a unui fluid

omogen din punct de vedere al distribuţiei masei, având greutatea G şi volumul V este:
  
 G m ⋅ g ρ ⋅V ⋅ g  N 
γ = = = = ρ⋅g
 m 3 
V V V 
în care
m - masa;

g - acceleraţia gravitaţională;
ρ - densitatea fluidului care poata fi exprimata in al treilea mod:
• „Densitatea greutaţii volumice”:
o calculata cu relatia:

γ
ρ =  ; [ kg3 ]
g m

Greutatea volumică variază cu temperatura şi presiunea la fel ca şi densitatea.

Greutatea volumică a apei distilate la 4oC şi 1 atm este:

N kgf kgf N
γ = 9810 3
= 1000 3 ⇒ 1 3 = 9,81 3
m m m m
 Greutatea volumică a apei este cu atât mai mare cu cât gradul de mineralizare este mai
mare. Viteza de deplasare a apelor subterane este direct proporţională cu greutatea volumică
a apei deoarece deplasarea acesteia se face sub acţiunea gravitaţiei.
În zona schimbului de apă activ, apele subterane sunt “dulci” şi au o greutate volumică
de γ a = 1000kgf / m 3 .

Tabelul 1.2. Greutăţi volumice ale câtorva lichide (după Cristea Mateescu, 1963)
Fluid Kgf/m3 t[oC] Fluid Kgf/m3 t[oC]
Apă distilată 1000 4 Ţiţei 850-90 -
Anilină 1022 20 Petrol lampant 90-820 15
Alcool 790 10 Mercur 1596 0
Benzină 680-740 15 Gudron de huilă 1200 -
Glicerină pură 1260 0 Clorură de sodiu 1210 17
Ulei de uns 890-920 - Ulei de anason 996 16
 1.2. Deformabilitatea ................................................................................................................. 1
1.2.1. Compresibilitate ........................................................................................................... 1
1.3.2. Dilataţie ........................................................................................................................ 3

1.2. Deformabilitatea

Deformabiliatea fluidelor are două componente:

• Compresibilitatea (produsă de în principal de variaţia presiunii)
• Dilataţia (produsă în principal dde variaţia temperaturii)

1.2.1. Compresibilitate

Compresibilitatea este proprietatea fluidelor de a-şi modifica INVEST PROPORTIONAL

volumul sub acţiunea variaţiilor de presiune. Compresibilitatea fluidelor este mică în raport cu
gazele dar foarte mare în raport cu solidele. Apa este de 100 de ori mai compresibilă decât
oţelul.
Compresibilitatea lichidelor se manifestă sub acţiunea forţelor de suprafaţă/contact
(presiuni).
Presiunea care determină modificarea de volum este normală pe suprafaţa care
limitează volumul lichidului. Unitatea de măsură pentru presiune în SI este [N/m2] dar există şi
alte unităţi de măsură:

N
• 1 = 1Pa( pascal )
m2
kgf N N
• 1 2 = 9,806 2 ≅ 9,81 2
m m m
kgf N
• 1at (atmosferatehnica) = 1 2 = 9,81 ⋅ 10 4 2
cm m
N N
• 1atm(atmosfera _ fizica ) = 1,01325 ⋅ 10 5 2 = 1,01 ⋅ 10 5 2
m m
1 N N
• 1Torr = 1mmHg = atm = 1,33322 ⋅ 10 2 2 = 133 2
760 m m
kgf N
• 1mmH 2 O = 1 ⋅ 10 − 4 at = 1 2 = 9,81 2
m m
dyn N
• 1µbar = 1 2 = 1 ⋅ 10 −1 2
cm m

1/3
 Dacă presiunea care determină comprimarea unui lichid dispare, acesta revine exact la
volumul iniţial, fără a avea deformaţii remanente. Lipsa deformărilor remanente arată că
lichidele sunt perfect elastice.

Dependenţa dintre presiunea exercitată asupra unui fluid ( p ) şi deformaţia volumică

specifică ( ε v = ∆V / V ) reprezintă relaţia constitutivă specifică a acestuia (Fig.1.1). Relaţia
constitutivă se caracterizează prin:

• Modulul de elasticitate ( E ( p ) ), care reprezintă panta relaţiei constitutive

E( p) = −
dp V dp dp p
=− ⋅ =ρ⋅ = ρ ⋅ c2
ε v (V ) 1 dV dρ
N 
 m 2 = Pa 
în care
c -viteza de propagare a sunetului în fluid.

• Compresibilitatea fluidului ( β ) p0

1 1 dV 1 dρ
β= =− ⋅ = ⋅
E( p) V dp ρ dp
m2 
 = Pa −1  E ( p0 )
N 
ε v ( p0 ) ε v = ∆V V

Fig.1.1. Relaţia constitutivă a fluidului

Corelaţia modulului de elasticitate (E ( p )) şi a compresibilităţii lichidului (β ) cu

densitatea (ρ ) acestuia se face ţinându-se seama că masa fluidului ( m ) este constantă
(principiul conservării masei), de unde rezultă că:

dV dρ
m = ρ ⋅ V ⇒ dm = 0 ⇔ ρdV + Vdρ = 0 ⇒ =−
V ρ
Pentru apele slab mineralizate coeficientul de compresibilitate:

4,6 ⋅ 10 −10 m 2 / N la 5,0 ⋅10 −10 m 2 / N

Pentru terenurile permeabile coeficientul de compresibilitate:

• calcare: 0,3 ⋅ 10 −10 m 2 / N

• nisipuri: 2,0 ⋅ 10 −10 m 2 / N

2/3
Tabelul 1.2. Valori experimentale pentru β şi E (după C. Mateescu, 1963)
Lichid β [m 2 / kgf ] [
E kgf / m 2 ]
Apă la 0 C
o
50,20 ⋅ 10 −10 1,99 ⋅ 10 8
Petrol 85,00 ⋅ 10 −10 1,77 ⋅ 10 8
Glicerină 25,00 ⋅ 10 −10 4,00 ⋅ 10 8
Mercur 2,91 ⋅ 10 −10 34,40 ⋅ 10 8

1.3.2. Dilataţie

Dilataţia este deformarea DIRECT PROPORTIONALA a unui volum de lichid produsă

de modificarea temperaturii şi în mod similar cu definirea compresibilităţii fluidului se defineşte
un coeficient de dilataţie ( α ):

1 dV 1 dρ
α= ⋅ =−
V dT ρ dT
sau

1 VT − V0
α= ⋅ ⇒ VT = V0 ⋅ [1 + α ⋅ (T − T0 )]
V0 T − T0

[ 0C −1 ; K −1 ]

3/3
1.3. Starea fizică
Starea fizică a fluidului este exprimată printr-o ecuaţie de forma:

ρ = ρ ( p, T ) sau V = V ( p, T )

Plecând de la prima formă, aplicându-i două transformări (una izotermă şi una izobară)
şi introducând coeficienţii de deformabilitate ( β -compresibilitate şi de α -dilataţie) se obţine:

 ∂ρ   ∂ρ 
dρ =   dp +   dT = ρ ⋅ β ⋅ dp − ρ ⋅ α ⋅ dT
 ∂p T  ∂T  p

care prin integrare conduce la:

ρ
dρ ρ
p T

∫ = ∫ β ⋅ dp − ∫ α ⋅ dT ⇔ ln = β ⋅ ( p − p0 ) − α ⋅ (T − T0 )
ρ0
ρ p0 T0
ρ0

şi poate fi exprimată sub forma simplificată si aproximativă( rezultată prin dezvoltare în serie):

ρ = ρ 0 ⋅ EXP[ β ( p − p0 ) − α (T − T0 )] ≈ ρ 0 ⋅ [1 + β ⋅ ( p − p0 ) − α ⋅ (T − T0 )]

Pentru unitatea de volum ( V ) în mod similar se ajunge la forma:

V = V0 ⋅ [1 − β ⋅ ( p − p0 ) + α ⋅ (T − T0 )]

Efectul presiunii asupra densităţii

unui fluid este mult mai mic decât cel
al temperaturii, motiv pentru care în
cazul apei subterane din acviferele de
mică adâncime, coeficientul de
compresibilitate izotermă este
neglijat, situaţie în care apa este
considerată incompresibilă. Pentru
acviferele geotermale, plasate la
adâncimi de 1800-2500m, unde
temperaturile sunt de 60-800C,
deformabilitatea apei este
semnificativă, ea având un rol
esenţial în formarea resursei
elastice a acestora.
 1.4. Vâscozitatea

Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune deformărilor ce nu constituie

reduceri ale volumului lor, prin dezvoltarea unor eforturi unitare. Cele mai specifice sunt
eforturile tangenţiale şi se dezvoltă între stratele de fluid aflate în mişcare relativă conform
ipotezei lui Newton (Fig.1.2) :

v dv
F = A⋅ µ sau τ =µ
n dn

F - forţa care deplaseaza placa de sus

A - suprafaţa plăcii
τ - efort unitar tangenţial;
µ - vâscozitatea dinamică;
dv
- variaţia vitezei perpendicular pe direcţia de curgere.
dn
Fluidele pentru care vâscozitatea dinamică un depinde de variaţia vitezei (perpendicular
pe direcţia de curgere) se numesc fluide newtoniene.
τ
Fluid real

Fluid newtonian
F
Corp solid

dn v + dv

v
dv dv
Fluid perfect dn
(fara vascozitate)

Fig.1.2. Experimentul lui Newton pentru vâscozitate, cu distribuţia vitezei (a) şi variaţia efortului
unitar tangenţial pentru un corp solid, fluid real, fluid newtonoan şi fluid perfect (b).

Ecuaţia dimensională a vâscozităţii dinamice este:

[µ ] = [τ ] ⋅ [dn] = F2 ⋅ L ⋅ T = F ⋅ T ⋅ L−2 = M
[dv] L L L ⋅T

iar unităţile de măsură uzuale sunt:

kg dyne ⋅ s dyne ⋅ s
1Pascal ⋅ sec = 1Poiseuille = 1 sau în ;1 = 1 poise = 0,1Pascal ⋅ sec
m⋅s cm 2
cm 2

Vâscozitatea cinematică este definită ca raport între vâscozitatea dinamică şi

densitate fluidului iar ecuaţia dimensională este:

1/3
 [ν ] = [µ ] = M ⋅ L
3
= L2 ⋅ T −1
[ρ ] L ⋅ T M
şi se exprimă în m 2 / sec sau cm 2 / sec , utilizându-se în mod frecvent unitatea de măsură
1stokes = 1cm 2 / sec
Vascozitatea variază în funcţie de tipul lichidului şi cu temperatura (Tabelul 1.3).

Tabelul 1.3. Vascozitatea dinamică pentru lichide (dupa C. Mateescu, 1963)

[
Vascozitatea dinamică 10 6 µ în kgf ⋅ s / m 2 ]
Lichidul
Temperatură 0 C [ ]
0 10 20 30 40 50 60
Apă 182 133 102 - 66,5 - 47,9
Acetonă 40 36 33 30 27 25 -
Alcool etilic 181 149 121 102 84 72 80
Benzol 93 78 66 57 50 45 40
Fenol - - 1183 714 483 350 261
Mercur 12,7 - 11,9 - - - 10,6
Sulfură de carbon 44 40 37 35 33 - -
Tetraclorură de carbon 138 115 99 86 76 66 60
Toluol 78 68 60 53 48 43 39
Xylol 93 81 70 62 55 50 45

Creşterea temperaturii determină la lichide, creşterea forţelor care întreţin agitaţia

moleculară, o scădere a forţelor de coeziune şi o reducere a vâscozităţii :

ν = ν 0 ⋅ (1 + 0,0337 ⋅ t + 0,000222 ⋅ t 2 )
−1

în care ν 0 = 0,0178cm 2 / sec este vâscozitatea cinematică a apei la temperatura de zero grade
Celsius.
Creşterea temperaturii determină la GAZE activarea schimbul de molecule dintre
stratele de gaz în mişcare relative şi conduce la o creştere a vâscozităţii:

µ = µ 0 ⋅ 1 + 0,003665 ⋅ t ⋅ (1 + 0,0008 ⋅ t )2

kg
în care µ 0 = 1,679 ⋅ 10 −5 indifferent de gaz şi presiune.
m ⋅ sec

Rezistenţa datorată vâscozităţii face ca lichidele în mişcare să se încălzească.

La creşterea presiunii până la 1500 at creşterea vâscozităţii dinamice este proporţională cu
presiunea.

2/3
 Măsurarea vascozităţii lichidelor se face de
regulă cu vascozimetrul Engler care se bazează pe
faptul că un volum de lichid se scurge dintr-un vas
printr-un ajutaj cilindric, într-un timp cu atât mai lung cu
cât vâscozitatea lui este mai mare.
Dacă timpul necesar curgerii a 200 cm3 de apă
distilată la 20 oC este t 0 , iar cel necesar aceleiaşi
cantităţi de lichid este t , numărul de grade Engler al
vâscozitătii este:

t
E=
t0

1 grad ENGLER corespunde unei vâscozităţi

cinematice ν = 1 ⋅ 10−6 m 2 / sec
Transformarea din grade Engler se face cu
formule empirice (Ubbelohde)
• 10 6 ⋅ν = 7,32 ⋅ E −
6,31
E
[ ]
m 2 / sec ;

•

10 6 ⋅ µ = γ ⋅  0,746 −
0,643 
 [kgf ⋅ sec/ m 2 ]
 E 
Vâscozimetrul Engler dă rezultate numai pentru
lichide cu vâscozitatea mai mare de 10 6 ⋅ν = 1m 2 / sec .

3/3
 1.5.Tensiunea superficială

Suprafaţă de contact dintre doua fluide imiscibile tinde să fie minimă, datorită forţelor de
coeziune, forţe care se manifestă puternic la distanţe de 10-6mm. Orice suprafaţă avand energie
liberă se “contractă”, moleculele din stratul superficial fiind supuse unor forţe tangenţiale numite
forţe de tensiune superficială ( σ ).
Manifestări ale prezenţei tensiunii superficiale este forma circulară pe care o un fir
inglobat intr-o pelicula de lichid atunci cand pelicula din interior este spartă (Fig.1.3.a). Forma
circulară corespunde suprafeţei minime de contact dintre lichid şi aer.
Suprafaţa liberă este modelată
printr-o membrană perfect elastică si a) b)
solicitată în mod uniform, efortul unitar
având o intensitate constantă,
independent de punct şi de direcţie.
Forţele de coeziune exercită
asupra unei molecule aflate în interiorul
unui lichid un sistem echivalent cu zero.
Pentru moleculele aflate la nivelul Fig. 1.3. Efectul; tensiunii superficiale asupra
suprafeţei libere, lichidul exercită forţe interfeţei dintre fluide imiscibile(a) şi asupra
în suplimentare din interiorul lichidului, suprafeţei libere a lichidelor (b).
rezultanta fiind îndreptată spre interior.
Efectul acestei rezultante este o compresiune suplimentară asupra lichidului, compresiune care
se adaugă presiunii gazului de la nivelul suprafeţei de contact (Fig.1.3 b).
Forţele de coeziune, tangente la suprafaţa
  liberă dau naştere unor tensiuni în această suprafaţă.
∆F − ∆F
Menţinerea în contact a două fragmente ale
∆s ∆s suprafeţei libere produse prin practicarea unei
discontinuităţi de lungime ∆s necesită prezenţă a
două forţe tangente la suprafaţă liberă şi normale la
discontinuitatea ∆s (Fig.1.4.).
Fig.1.4. Semnificaţia tensiunii superficiale.
 
 ∆F dF
σ = lim =
∆s →0 ∆s ds

Forţele care creează tensiune la suprafaţă de separaţie a fazelor sunt tangente la suprafaţa
libera şi normale pe laturile suprafeţei elementare ( ∆A = ∆s1 ⋅ ∆s2 ) şi proporţionale cu lungimea
acestor laturi ( ∆s1 , ∆s2 ; Fig.1. 5 ):

• ∆F1 = σ ⋅ ∆s1 -acţionează perpendicular pe latura de lungime ∆s1 ;

• ∆F2 = σ ⋅ ∆s2 -acţionează perpendicular pe latura de lungime ∆s2 ;

Intensitatea rezultantelor forţelor superficiale care acţionează pe ambele laturi ale

elementului de suprafaţă ( ∆A ) sunt:

1/4
 ∆s2
∆s ⋅ ∆s2 ∆A
• RF1 = 2 ⋅ σ ⋅ ∆s1 ⋅ sin α ≈ 2 ⋅ σ ⋅ α = 2 ⋅ σ ⋅ ∆s1 ⋅ 2 = σ ⋅ 1 =σ ⋅ (Fig.1.6)
r2 r2 r2

∆s1
∆s ⋅ ∆s1 ∆A
• RF2 = 2 ⋅ σ ⋅ ∆s2 ⋅ sin β ≈ 2 ⋅ σ ⋅ β = 2 ⋅ σ ⋅ ∆s2 ⋅ 2 = σ ⋅ 2 =σ ⋅
r1 r1 r1

∆s2 ∆F2
p2

∆s1
∆F1
r1
p1

RF2 RF1

∆F2 β
∆F1

r2

Fig.1. 5. Elemetul de suprafaţă ∆A supus forţelor de tensiune superficială

Condiţia de repaus a suprafeţei ∆A este dată de echilibrul presiunilor exercitate

pe faţa convexă ( p2 ) şi cea concavă ( p1 , RF1 , RF2 ):

∆A ∆A
( p1 − p2 ) ⋅ ∆A = RF + RF2 ⇔ ( p1 − p2 ) ⋅ ∆A = σ ⋅ +σ ⋅
1
r2 r1
din care rezultă:

1 1
p1 − p2 = σ  + 
 r1 r2 

2/4
relaţie care exprimă faptul că în orice punct al unei suprafeţe libere a unui lichid în repaus,
diferenţa presiunilor exercitate pe cele două feţe ale suprafeţei libere este egală cu produsul
dintre tensiunea superficială şi curbura medie a suprafeţei (teorema lui Laplace).
Trebuie remacat faptul că la traversarea suprafeţei de curbură medie:

1
1 1
+
r1 r2

dinspre partea convexă spre partea concavă, presiunea creşte. În cazul suprafeţelor plane
( r1 = r2 = ∞ ) rezultă că presiunile pe cel două parţi ale suprafeţei de separaţie sunt egale
( p1 = p2 ).

Valoarea σ a tensiunii superficiale depinde de:

• natura fluidelor în contract (pentru acelaşi fluid σ variază puţin cu natura

∆s2
2
α

RF1 α
∆F1 ∆F1

r2
r2

Fig.1.6. Compunerea forţelor care creează tensiunea în elementul de suprafaţă ∆A pe

latura ∆s1 .
gazului)
• temperatura (creşte temperatura şi scade σ ).
În SI unitatea de măsură pentru tensiunea superficială este 1N/m. Pentru apă şi aer la 200C
este:
N kgf
σ = 0,0726 = 0,0074
m m

3/4
 Racordarea fluidelor imiscibile, cu tensiuni
superficiale diferite, sau la contactul fluidelor cu corpurile σ 12
solide apar unghiuri de racordare determinate de condiţiile 2
de echilibru care asigură repaus sau mobilitatea fazelor în
contact. 1
Pentru un lichid, un gaz şi un perete solid având o σ 23 α
σ 31
linie de contact comună condiţia de repaus rezultă din
ecuaţia(Fig.1.7):
3
σ 12 ⋅ cos α − σ 23 + σ 31 = 0 Fig.1.7. Linie de contact comună:
lichid(1), gaz(2), solid(3).
iar unghiul de racordare din relaţia:

σ 23 − σ 31
cos α = (relatia YOUNG)
σ 12
  
Dacă σ 23 > σ 12 + σ 31 , din condiţia de echilibru rezultă că repausul liniei de contact nu
este posibil iar lichidul (1) se întinde pe toată suprafaţa solidă, adică udă perfect suprafaţa
solidă.
  
Dacă σ 23 < σ 12 + σ 31 , repausul este asigurat şi port apare două situaţii:
 
• σ 23 > σ 31 ⇒ cos α > 0 , rezultă că unghiul α este ascuţit şi se spune că lichidul udă
imperfect suprafaţa solidului.
 
• σ 23 < σ 31 ⇒ cos α < 0 , rezultă că unghiul α este obtuz şi se spune că lichidul nu udă
suprafaţa solidului (Fig.1.8).

2 1

σ 12
α
σ 13
3
σ 23
Fig.1.8. Linie de contact: lichid care nu udă suprafaţa
solidului(1), gaz(2), solid(3).

4/4
2.1. Ipoteze preliminare
Lichidul este cazul particular al unui mediu continuu posedând proprietăţi mecanice care
sunt comune materiei în orice stare de agregare (solid, lichid, gazos).
Lichidele sunt fluide foarte puţin compresibile, iar la contactul cu gazele au o suprafaţă
liberă. Fluidele sunt corpuri la care forţele de coeziune sunt foarte mici iar deformările fără
reduceri de volum pot fi produse cu forţe foarte mici (iau forma vasului în care sunt puse).

Ipoteza continuităţii fluidelor este introdusă pentru simplificarea fenomenului extrem de

complex al mişcării fluidelor şi se fundamentează pe observaţia că fenomenele studiate au
caracter macroscopic deoarece aparatele nu pot înregistra variaţii ale diferitelor mărimi fizice
(presiune, temperatură etc.) pe cuburi cu latura mai mică de 10 microni, volum în care se
găsesc 2,7x1010 molecule de aer la p=1 atmosferă şi t=00C, argument convingător pentru
acceptarea ipotezei continuităţii fluidelor

Ipoteza continuităţii este extinsă la orice scară şi toate mărimile fizice asociate fluidului
sunt funcţii continue în domeniul ocupat, astfel că fluidul devine prin acceptarea ipotezei
continuităţii un mediu continuu deformabil.

Modelele mecanice de lichid utilizate pentru studiul mişcării acestora sunt:

• Lichid fictiv: incompresibil, fără greutate, fără vâscozitate
• Lichid perfect: incompresibil, cu greutate, fără vâscozitate
• Lichid real: compresibil, cu greutate, cu vâscozitate.

Mişcarea unui lichid se face de obicei într-un spaţiu limitat şi poate fi separată în:
• Curent este o masă fluidă în care majoritate particulelor participă la mişcarea
care poate fi: convergentă, divergentă sau de rotaţie în jurul unui ax (vârtej)

• Mişcare de agitaţie care se caracterizează prin oscilaţii ale particulelor în jurul

unor poziţii medii (valurile, mareele, oscilaţii ale apei în castelele de echilibru
etc.)

• Perturbări produse prin impuls local, au ca efect perturbări ale presiunii şi

formei şi au caracterul unor unde.

Mişcarea lichidelor se exprimă prin ecuaţii de echilibru între forţele

care acţionează într-un lichid.
2.2. Forţele care acţionează într-un lichid
Lichidul este considerat un mediu continuu format dintr-o infinitate de particule
materiale care sunt permanent în contact şi asupra căruia acţionează trei tipuri de forţe:
• forte masice
• forţe de inerţie
• forte de tensiune

2.2.1. Forţe masice

Forţele masice sunt datorate unor câmpuri de atracţie (câmp newtonian, câmp
magnetic) şi sunt proporţionale cu masa asupra careia se se exercită campul de atracţie (m) .

Pentru un corp de masa m aflat în câmpul gravitaţional cu acceleraţia g (forţa masică

unitară) forţa masică se numeste GREUTATE ( G )şi se calculeaza cu relaţia:
  
FM = G = m ⋅ g

2.2.2. Forţe de inerţie

Forţele de inerţie intervin atunci când particula este în mişcare şi supusă unei
acceleraţii, Forţele de inerţie au sens contrar vectorului acceleraţie şi sunt egale cu produsul
dintre masa particulei şi acceleraţie.
 
F i= a ⋅ m

2.2.3. Forte de tensiune Suprafaţă

închisă -
Forţele de tensiune, rezultate din forţele de S
atracţie moleculară, de natură elastică, preponderent
de compresiune pentru lichide, asigură continuitatea
mediului material.
[
Forţele de tensiune au dimensiunea F ⋅ L−2 şi] D
se exercită asupra fluidului din domeniul D de fluidul
din exteriorul suprafeţei S sau de solidele venite în
contact cu suprafaţa S (Fig.2.1.).

Forţele de tensiune ( T ) actionează:
o tangential la suprafaţa de separaţie a
particulelor de lichid, atât în stare de Fig.2.1. Forţele de tensiune la
repaus cât şi în stare de mişcare a interfaţă.
acesteia :

 Fτ
T= numit efort unitar sau tensiune
S

o normal la fiecare element al suprafeţei S în stare de repaus şi se numeşte

presiune statică:
 F 
T= τ =p
S
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

2.3. Ecuaţiile diferenţiale de mişcare

Condiţile de mişcarea ale unui lichid se exprimă prin ecuaţii de echilibru între forţele care
acţionează asupra fiecărei particule de lichid:
 Forţele de masice;
 Forţele de inerţie
 Forţele de tensiune
Echilibrul celor trei categorii de forte se scrie pentru o particulă infinitezimală de lichid de forma
unui paralelipiped elementar ( dx, dy , dz ; Fig.2.2). Vârful paralelipipedului elementar de fluid plasat în
originea sistemului de referinţă (O) este deplasat cu:

• viteza v , ale cărei componente de-a lungul celor trei axe de coordonate sunt: v x , v y , v z

• acceleraţia a , cu componenetele axiale: a x , a y , a z .

∂τ zx
τ zx + ⋅ dz
z ∂z
τ yx
dy

dz

∂p xx
p xx + ⋅ dx
∂x
 
− ax Gz + ax

vx
x
p xx
∂τ yx
τ yx + ⋅ dy
∂y

y
dx τ zx

Fig. 2.2.Starea de tensiune pe feţele unei particule de lichid

(sunt “nominalizate” numai componentele paralele cu axa Ox, cu excepţia forţei masice G z )
)

1
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Forţele masice sunt aplicate în centrul elementului paralelipipedic, iar componentele paralele
cu axele sistemului de referinţă sunt: G x , G y , G z ( G z fiind singura componentă nenulă în câmpul
gravitaţional).
Forţele de tensiune pe feţele paralelipipedului sunt:
 normale (presiunile), notate cu doi indici (primul al normalei la suprafaţa pe care
este perpendiculară, al doilea cel al direcţiei presiunii): p xx , p yy , p zz .
 tangenţiale notate cu acelaşi sistem de indici (primul indice al normalei pe
suprafaţa în care este cuprinsă forţa de tensiune, al doilea al axei cu care este
paralelă forţa de tensiune): τ xy = τ yx , τ yz = τ zy , τ zx = τ xz
Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării se scriu:
 proiectând toate forţele pe axele de coordonate OX,OY, OZ.
 ţinând seama de variatiile infinitezimale raportate la dimensiunile dx, dy , dz ale
elemetului paralelipipedic.

Procedura pentru axa OX este:

• proiecţia forţelor masice şi de inerţie este:

G x ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz − a x ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = ρ ⋅ (G x − a x ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz

• proiecţia forţelor de presiune, perpendiculare pe feţele paralele cu planul YOZ, este:

 ∂p  ∂p
p xx ⋅ dy ⋅ dz −  p xx ⋅ dy ⋅ dz + xx ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz  = − xx ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
 ∂x  ∂x

• proiecţia forţelor tangenţiale din feţele elementului paralelipipedic care dau componente
paralele cu axa OX:
o pe feţele paralele cu XOY:

 ∂τ  ∂τ
− τ zx ⋅ dx ⋅ dy + τ zx + zx ⋅ dz  ⋅ dx ⋅ dy = − zx ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
 ∂z  ∂z

o pe feţele paralele cu XOZ:

 ∂τ yx  ∂τ yx
− τ yx ⋅ dx ⋅ dz + τ yx + ⋅ dy  ⋅ dx ⋅ dz = − ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
 ∂y  ∂y
• echilibrarea proiecţiilor tuturor forţelor pe axa OX se sintetizează prin însumarea lor şi egalarea
cu zero:

∂p xx ∂τ ∂τ yx
ρ ⋅ (G x − a x ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz − ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz − zx ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz − ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = 0
∂x ∂z ∂y

2
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Prin reducerea termenilor comuni dx, dy , dz şi repetarea procedurii pentru axele OY, OZ se
obţine sistemul de ecuaţii diferenţiale ale mişcării mediului lichid (Navier):

∂p xx ∂τ xy ∂τ xz
OX : ρ ⋅ (G x − a x ) − − − =0
∂x ∂y ∂z
∂p yy ∂τ yz ∂τ yx
OY : ρ ⋅ (G y − a y ) − − − =0
∂y ∂z ∂x
∂p ∂τ ∂τ zy
OZ : ρ ⋅ (G x − a x ) − zz − zx − =0
∂z ∂x ∂y

Acceleraţia se exprima prin derivatele substanţiale în raport cu:

o spaţiul ( x, y , z ) şi
o timpul ( t ):

Dv x ∂v x ∂v x dx ∂v x dy ∂v x dz ∂v x ∂v ∂v ∂v
ax = = + ⋅ + ⋅ + ⋅ = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
Dt ∂t ∂x dt ∂y dt ∂z dt ∂t ∂x ∂y ∂z

Dv y ∂v y ∂v y dy ∂v y dy ∂v y dz ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
ay = = + ⋅ + ⋅ + ⋅ = + vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
Dt ∂t ∂x dt ∂y dt ∂z dt ∂t ∂x ∂y ∂z

Dv z ∂v z ∂v z dx ∂v z dy ∂v z dz ∂v z ∂v ∂v ∂v
az = = + ⋅ + ⋅ + ⋅ = + vx ⋅ z + v y ⋅ z + vz ⋅ z
Dt ∂t ∂x dt ∂y dt ∂z dt ∂t ∂x ∂y ∂z

Ecuaţiile diferenţiale de mişcare (Navier) conţin un număr mare de parametri necunoscuţi care
se pot afla asociind un număr suplimentar de ecuaţii care exprimă:
• Legea conservãrii masei (principiul continuitãţii) care stabileşte cã orice modificare a masei
de apã dintr-un volumul elementar: dx ⋅ dy ⋅ dz , trebuie sã fie compensatã de o modificare a
debitului de apă care iese din acel volum sau o modificare a masei de apã stocatã în acel
volum.
• Legea conservãrii energiei (principiul întâi al termodinamicii) care precizeazã cã în orice sistem
închis, suma tuturor formelor de energie este constantã.(Al doilea principiu al termodinamicii,
completeazã imaginea proceselor de transformare a diferitelor forme de energie, precizând cã
aceastã transformare se produce de la forme utile, cum ar fi cea mecanicã, la altele mai puţin
utile, cum ar fi cea termicã).
• Deformabilitatea lichidelor ( β ; α ; p = ρ w ⋅ g ⋅ h )
• Starea fizică a lichidului ( ρ w = f ( p, T ) )

Funcţia de vâscozitate ( µ = f (T ) ; τ = µ
dv
• )
dn

3
 3.1.LEGEA GENERALA A HIDROSTATICII

HIDROSTATICA studiază lichidele în stare de repaus şi se bazează pe o serie de

principii fundamentale care se aplică mediului continuu (principiul inerţiei, al reacţiunii şi
interacţiunii, paralelogramul forţelor), principii care nu pot fi demonstrate dar sunt validate prin
consecinţele lor.

Ecuaţiile de echilibru pentru un element paralelipipedic de lichid în repaus se obţin

particularizând în ecuaţiile generale de mişcare Navier această stare de repaus prin:

• ax = a y = az = 0
• τ xy = τ xz = τ yz = 0

Rezultând pentru cele trei axe sistemul de ecuaţii:

∂p xx
OX : ρ ⋅ G x =
∂x
∂p yy
OY : ρ ⋅ G y =
∂y
∂p
OZ : ρ ⋅ G z = zz
∂z

care înmulţite cu dx , dy , respectiv dz şi adunate termen cu termen, conduc la:

∂p xx ∂p yy ∂p
ρ ⋅ (G x ⋅ dx + G y ⋅ dy + G z ⋅ dz ) = dx + dy + zz dz = dp
∂x ∂y ∂z

Forţa masică G derivă dintr-o funcţie de potenţial − U , componentele forţei masice
pentru unitatea de masă, de-a lungul celor trei axe de coordonate fiind:

∂U ∂U ∂U
Gx = − , Gy = − , Gz = −
∂x ∂y ∂z

Introduse în ecuaţia de echilibru pentru elementul paralelipipedic de lichid, forţele masice

unitare conduc la:

 ∂U ∂U ∂U 
ρ ⋅  − ⋅ dx − ⋅ dy − ⋅ dz  = − ρ ⋅ dU = dp
 ∂x ∂y ∂z 
În câmpul gravitaţional terestru:

Gx = G y = 0 şi p0
dU
Gz = − = − g ⇔ dU = gdz ⇒ U = g ⋅ z + C
dz

În câmpul gravitaţional terestru ecuaţia de echilibru,

legea hidrostaticii, devine: h
z0
ρ ⋅ g ⋅ dz + dp = 0
p
care prin integrare (Fig.3.1.) conduce la forma:

z p

ρ ⋅ g ⋅ ∫ dz + ∫ dp = 0 z
Nivel de referinţă
z0 p0

ρ ⋅ g ⋅ (z − z 0 ) + p − p0 = 0
Fig.3.1. Legea hidrostaticii
din care rezultă că:

p = p0 + ρ ⋅ g ⋅ (z0 − z ) = p0 + ρ ⋅ g ⋅ h

în care:
p -presiunea hidrostatică
p0 -presiunea atmosferică ...statică
ρ -densitatea fluidului (apei)
g -acceleraţia gravitaţională
z0 -cota nivelului apei
z -cota suportului solid pe care stă
un strat de apă
h - grosimea stratului de apă

Completati
spaţiile albe cu
mărimile fizice
corespunzătoare!
3.2. FORMA ENERGETICA A STARII DE REPAUS

Presiunea exercitată de un fluid în repaus într-un punct (1) din interiorul fluidului de
greutate volumică γ , în raport cu un alt punct (2) poate fi scrisă sub forma (Fig.3.6):
p1 p2 p
p1 = p2 + γ ⋅ ( z 2 − z1 ) ⇔ z1 + = z2 + =z+ = const
γ γ γ

deoarece punctele (1) şi (2) pot fi oricare două puncte din interiorul fluidului.

Înmulţind cu m ⋅ g (greutatea unei particule de masă m ) ambii termeni ai ecuaţiei finale
se obţine ecuaţia conservării energiei pentru fluidele grele în stare de repaus în câmp
gravitaţional:
  p
m ⋅ g ⋅ z + m ⋅ g ⋅ = const
γ
în care

m ⋅ g ⋅ z -energia potenţială de poziţie a particulei
 p
m ⋅ g ⋅ -energia potenţială de presiune.
γ
Presiunile se exprimă frecvent în metri coloană de lichid, modalitate de exprimare care
permite o reprezentare grafică sugestivă legată direct de instrumentul clasice de măsurare
(tubul piezometric).
Nivel barometric

Vid
Presiunea atmosferică( p0 )

Nivel manometric

Hb
h2
Hm

2 h1

1 z2

z1

Nivel de referinţă

Fig.3.2. Presiunea barometrică şi presiunea manometrică

Raportate la un plan orizontal de referinţă, de o anumită cotă, presiunile sunt:
o Presiune barometrică, totală sau absolută, măsurată cu ajutorul unui tub
piezometric închis, care la suprafaţă lichidului din tub are vid absolut.
o Presiunea manometrică/relativă se măsoară într-un tub piezometric deschis care
are la suprafaţa liberă a fluidului din tub o presiune egală cu presiunea atmosferică.
Diferenţa dintre presiunea barometrică şi manometrică este presiunea atmosferică:
pb − pm = pat
Presiunile din interiorul lichidelor şi energia potenţială a particulelor dintr-un domeniu
se pot exprima sub diverse forme şi au denumiri specifice (Fig.3.2):
• Presiunea barometică în punctul (1): pb1 = γ ⋅ h1 + p 0
• Presiunea barometrică în punctul (2): pb 2 = γ ⋅ h2 + p 0
• Presiunea manometrică în punctul (1): p m1 = γ ⋅ h1
• Presiunea manometrică în punctul (2): p m 2 = γ ⋅ h2
p0 p0
• Sarcina hidrostatică absolută: H b = z1 + h1 + = z 2 + h2 +
γH O
2
γH O
2

• Sarcină hidrostatică relativă/manometrică: H m = z1 + h1 = z 2 + h2

Presiunea atmosferică se exprimă în două forme:

• Presiunea atmosferică fizică (atm):

kgf
1atm = γ mercur ⋅ h = 13590 ⋅ 0,76 = 10333 = 101324 Pa ≈ 10mcolH 2O
m2
• Presune atmosferică tehnică (at)
VID
kgf
1at = 10 4 = 98066,5 Pa 0,76m
m2

Presiunea se exprimă In diverse unităţi de măsură:

mercur
kgf N
• 1 2
= 9,80665 ⋅ 10 4 2 = 1at
cm m
Fig.3.3.Experienţa lui
1 N Torricelli
• 1Torr = 1mmHg = atm = 133,322387415 2 (Fig.3.3)
760 m

kgf N
• 1mmH 2O = 1 ⋅ 10 −4 at = 1 2
= 9,81 2
m m

• 1bar ≈ 750,062Torr ≈ 100000 Pa ≈ 0,987 atm ≈ 10mcolH 2 O

1atm = 100000 Pa = 10mcolH 2 O

3.3. REPAUSUL LICHIDELOR GRELE INCOMPRESIBILE

HIDROSTATICA lichidelor grele studiază numai fluidele asupra cărora acţionează

forţele masice (greutatea) şi forţele de suprafaţă (presinea hidrostatică).

Condiţiile de repaus pentru un fluid greu incompresibil se stabilesc prin compunerea

forţelor care acţionează asupra unui cilindru, poziţionat în două variante extreme (Fig.3.4.):

∆A p ⋅ ∆A
∆A


p1 ⋅ ∆A p2 ⋅ ∆A Fg ∆z


Fg

p ⋅ ∆A + ∆p ⋅ ∆A

Fig.3.4. Repausul lichidelor grele incompresibile.

• Orizontal, situaţie în care suma proiecţiilor pe orizontală a tuturor forţelor care acţionează
asupra cilindrului de secţiune transversală infinit mică ∆A (dar diferită de ZERO) este
(presiunile perpendiculare pe suprafaţa laterală a cilindului se anulează iar proiecţia forţei

masice Fg pe orizontală este zero):

p1 ⋅ ∆A − p2 ⋅ ∆A = 0 :∆A rezultând p1 = p2

• Vertical, situaţie în care suma proiecţiilor pe verticală a tuturor forţelor care actionează
asupra cilindrului de secţiune transversală infinit mică ∆A (dar diferită de ZERO) este (
presiunea creşte cu adâncimea conform legii generale a hidrostaticii iar presiunile pe
suprafata laterala a cilindrului se anulează reciproc):
p ⋅ ∆A + Fg − ( p + ∆p ) ⋅ ∆A = 0 cu Fg = γ ⋅ ∆A ⋅ ∆z
rezultă că
∆p dp
∆p = γ ⋅ ∆z ⇔ =γ ⇔ = γ şi mai departe, după integrare: p + γ ⋅ z = Const
∆z dz

Notă: γ = const , presupune acceleraţia gravitaţională ( g ) constantă, densitatea ( ρ ) fiind
constantă, deoarece fluidul este incompresibil.
Consecintele ecuaţiilor condiţiilor de echilibru sunt:

• Suprafata liberă a unui lichid este orizontală (pe suprafeţe mici, pentru ca să se poată

accepta paralelismul forţelor de greutate ( G ); dacă suprafeţele sunt mari, forţele de
greutate sunt convergente...in centrul Pământului), deoarece presiunile pe o suprafaţa liberă
sunt egale:
o p1 = p2 =presiunea atmosferică

• Principiul lui Pascal: Într-un lichid greu aflat în

repaus, orice variaţie de presiune dintr-un
punct oarecare al lichidului se transmite cu
aceeaşi intensitate în toate punctele lichidului. P0
Demonstraţie: Fie două puncte oarecare (Po ∆p 0
şi P1; Fig.3.5) din domeniul ocupat de lichidul
în repaus. Pentru aceste două puncte la P1
momentul iniţial se poate scrie: ∆p1

(P0): p 0 + γ ⋅ z 0 = C
z0
(P1): p1 + γ ⋅ z1 = C
z1
prin scăderea celor două relaţii rezultă:

p 0 − p1 + γ ⋅ ( z 0 − z1 ) = 0

Dacă printr-un procedeu oarecare se creşte

presiunea în punctul P0 cu ∆p 0 , pentru ca Fig.3.5. Principiul lui Pascal
lichidul să rămână în repaus trebuie ca şi în
punctul P1 să aibă loc o variaţie de presiune
∆p1 şi presiunile în cele două puncte se modifică :

(P0)’: p 0 + ∆p 0 + γ ⋅ z 0 = C *
(P1)’: p1 + ∆p1 + γ ⋅ z1 = C *

relaţia de echilibru devenind după modificarea presiunii cu menţinerea stării de repaus :

( p0 + ∆p0 ) − ( p1 + ∆p1 ) + γ ⋅ (z 0 − z1 ) = 0
Din compararea celor două ecuţii ale stării de repaus pentru starea iniţială şi după
modificarea presiunii rezultă ∆p 0 = ∆p1 , adică: modificarea de presiune din punctul P0
se transmite integral şi în punctul P1 şi în consecinţă în orice alt punct al domeniului aflat
în repaus/echilibru.
• Suprafeţele orizontale sunt IZOBARE şi echipotenţiale (adică de egală energie potenţială
în cazul repausului lichidelor incompresibile), în vasele comunicante lichidul se ridică la
acelaşi nivel indiferent de forma şi mărimea secţiunilor acestora (Fig.3.6). Pentru realizarea
stării de repaus condiţia de echilibru este:

ρ2
ρ1 ⋅ g ⋅ h1 = ρ 2 ⋅ g ⋅ h2 ρ1 h2
h1
dacă ρ1 = ρ 2 ⇒ h1 = h2

Fig.3.6.Principiul vaselor comunicante

• Separarea lichidelor imiscibile

p0
grele, cu densităţi diferite aflate într-
un vas se face prin suprafeţe
orizontale, după densităţi, în ordinea h1 γ1
α1
tgα1 = γ 1
crescătoare a densităţilor de la
suprafaţă spre adâncime, iar
presiunea la baza coloanei de lichide
h2 γ2
p1 α2
tgα 2 = γ 2
este (Fig.3.7):

p1+ 2 + 3 = p 0 + p1 + p2 + p3 = p2 α3 tgα 3 = γ 3
h3 γ3
= p 0 +γ 1 ⋅ h1 + γ 2 ⋅ h2 + γ 3 ⋅ h3 p1+ 2

p13
în care
p0 p1+ 2+3
p0 - presiunea atmosferică.
Fig.3.7. Diagrama presiunilor pentru lichide de densităţi
diferite ( γ 1 < γ 2 < γ 3 )
 Echilibrul fluidelor imiscibile
Un acvifer freatic cu dinamică nulă (NH: nivelul hidrostatic al acviferului este orizontal;
Fig.1) este poluat cu produse petroliere mai uşoare decât apa. Pe baza rezultatelor investigării
contaminării cu produse petroliere (Tabelul 1), să se stabilească spre ce piezometru (P1/P3) se
deplasează contaminantul identificat în piezometrul P2.

Tabelul 1. Rezultatele investigării acviferului freatic contaminat cu produse petroliere

Coordonate piezometre Adâncime limita inferioară Adâncime Produse petroliere
X Z_topo Pietris Argila NH
Grosime Densitate
[m] [m] [m] [m] [m] [m] [kg/m3]
P1 5.0 44.0 8.0 6.0 3.0 0.0 800
P2 30.0 48.0 14.0 4.0 7.0 3.0 800
P3 50.0 50.0 18.0 2.0 9.0 0.0 800

P3
P2
Z

p0 P1
Zona vadoasă

NH

h
Acvifer freatic

Hm
z
Culcuş acvifer

Fig.1. Secţiune verticală prin acviferul freatic poluat cu produse petroliere

Pietriş Argilă Produse petroliere X

 Modelul de lucru
Starea de miscare sau repaus a fluidelor este determinată de distribuţia energiei în
volumul unde este plasat fluidul, energie ce poate fi exprimată prin:
• Sarcina hidrostatică absolută/barometrică:
p0
Hb = z + h +
γH O 2

• Sarcină hidrostatică relativă/manometrică:

Hm = z + h
relaţii în care:
z -cota culcuşului impermeabil al acviferului freatic;
h - grosimea acviferului freatic
p 0 - presiunea atmosferică
In funcţie de valorile sarcinilor piezometrice in volumul fluidului sunt posibile două situaţii
distincte:
• Sarcinile hidrostatice sunt egale în toate punctele si fluidul este in stare de repaus
• Sarcinile hidrostatice sunt diferite si atunci fluidul se deplaseza de la sarcina hidrostatică
este mare spre sarcina hidrostatică este mică.
In cazul în care există două sau mai multe fluide imiscibile cu densităţi ( ρ i ) diferite,
grosimea coloanei fiecărui fluid ( hi ) trebuie exprimată printr-o grosime echivalentă ( hechivalentai )
în funcţie de densitatea unuia dintre fluide, ales ca fluid de referinţă ( ρ ref ):
ρi
hechivalentai = hi ⋅
ρ ref
Succesiunea prelucrărilor
1. Calculul sarcinii hidrostatice in cele trei piezometre utilizându-se ca fluid de referintă apa
• H (P1)
• H (P 2 )
• H (P3)
2. Reprezentrea grafică a secţiunii prin acviferul freatic
3. Reprezentarea grafica a sarcinilor piezometrice în cele trei piezometre
4. Stabilirea sensului de curgere a apei:
• între piezometrele P1 şi P2
• între piezometrele P2 şi P3

NOTA: Textului aplicaţiei îi este ataşat, pe site, un fişier xls cu modelul de calcul. Analizaţi cu
atenţie formulele utilizate în calculul tabelar.
 DIAGRAME DE PRESIUNI

Lacuri de acumulare din Romania în care apa este în repaus:

• Sistemul Porţile de Fier I: 2200 milioane metri cubi
• Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz): 1250 milioane metri cubi
• Lacul Vidraru: 480 milioane de metri cubi

Care este presiunea pe care o suportă barajele în spatele cărora se afla milioanele de metri
cubi de apă ale lacurilor de acumulare?

MODELUL DE CALCUL
Construirea diagramelor de presiune se bazează pe două principii:
o presiunea hidrostatică este pa
normală la suprafaţa barajului
o presiunea hidrostatică
barometrică variază liniar cu
adâncimea şi are valoarea pm
maximă la baza peretelui vertical
(Fig.1): pb
H
pb = pa + pm = pa + γ ⋅ H
în care:
pb -presiunea hidrostatică barometrică
pm -presiunea hidrostatică manometrică
γ ⋅H
pa - presiunea atmosferică
Fig. 1. Diagrama de presiuni pe un perete
γ -greutatea volumică a apei din lac
vertical solicitat pe o singură faţă ( γ -constant).
H -grosimea stratului de apă din lac

ETAPELE DE PRELUCRARE A DATELOR

Succesiunea recomandată pentru realizarea diagramei presiunilor este:
• Reprezentarea grafică a elementelor utilizate pentru realizarea diagramei presiunilor:
o suprafaţa pe care se exercită presiunea hidrostatică:
 plana (corpul barajului)
 cilindrică (conducta imersată)
o grosimea stratului de apă care acţionează pe suprafaţă
• Calculul presiunilor hidrostatice exprimate în Pa si m_col_H2O:
o Valoarea minimă
o Valoarea maximă
H
o Valori intermediare (la o echidistanţă aleasă: e = ; n -numărul de valori)
n
• Reprezentarea grafică a valorilor calculate în m_col_H2O:
o Diagrama presiunilor (dreapta/curba variaţiei presiunilor hidrostatice)
o Vectorii presiunilor ( n + 2 ):
 Modulul: egal cu valorile presiunilor hidrostatice calculate
 Direcţia: perpendiculară pe suprafaţa solicitată
 Sensul: spre suprafaţa solicitată
 IMPORTANT
1.Aplicaţia are atasate doua fisiere xls în care sunt calculate diagramele presiunilor pentru:
• baraj vertical
• conductă cilindrică
2.Pentru reprezentarile grafice sunt utilizate formulele:
• distanţa dintre doua puncte P1( x1 , y1 ) şi P 2( x2 , y2 ) :

d (P1, P 2 ) = 2 ( x1 − x2 ) + ( y1 − y2 )
2 2
o α
• ecuaţiile parametrice ale cercului de raza r cu centrul C (a, b )
în punctul C (a, b ) :
o x = a + r ⋅ cos(α )
o y = b + r ⋅ sin (α )
3. Patru exemple de diagrame de presiune:

γ1 h1

γ 2 > γ1
γ2 γ 1 ⋅ h1
h2

γ 1 ⋅ h1 + γ 2 ⋅ h2
Fig.2. Diagrama presiunilor a două lichide nemiscibile cu greutăţi volumice diferite, pe un
perete vertical solicitat pe o singură faţă

H1

H2

γ ⋅ H2 γ ⋅ (H 1 − H 2 ) γ ⋅ H2
γ ⋅ H1
Fig.3 Diagrama presiunilor pe un perete vertical solicitat pe ambele feţe.
H =D D

Fig.4. Diagrama presiunilor pe o suprafaţă cilindrică

γ ⋅ h1

h1

h2

γ ⋅ (h1 + h2 )

Fig.5..Diagramă de presiuni pe un perete verical

frânt
 3.5. FORŢE HIDROSTATICE ................................................................................................... 1
3.5.1. Forţe hidrostatice pe suprafeţe plane .......................................................................... 1
Exemple de forţe hidrostatice pentru suprafeţe plane regulate .......................................... 3
Forţa hidrostatică pe o suprafaţă plană solicitată pe o singură faţă (m. grafică) ................ 4
Forţa hidrostatică pe o suprafaţa plană solicitată pe ambele feţe (m. grafică) ................... 5
3.5.2. Forţe hidrostatice pe suprafeţe curbe deschise ........................................................... 7
3.5.3. Forţe hidrostatice pe suprafeţe închise ........................................................................ 9

3.5. FORŢE HIDROSTATICE

Forţele hidrostice sunt efectul acţiunii presiunilor hidrostice, şi sunt forţe care
acţionează pe:
• suprafeţe plane, când sistemul de forţe rezultant este compus dintr-un sistem de forţe
paralele care au o rezultantă unică ce se aplică în centrul de greutate al suprafeţei plane;
• suprafeţe curbe deschise, când sistemul de forţe este tridimensional şi poate fi exprimat în
două forme:
o o forţă rezultantă şi un moment
o trei forţe neconcurente orientate paralel cu axele sistemului de referinţă.
• suprafeţe închise când efectul se manifestă sub forma unei forţe verticale ascendente
(forţa arhimedică) egală cu greutatea lichidului dezlocuit de suprafaţa închisă.

3.5.1. Forţe hidrostatice pe suprafeţe plane

Forţa hidrostatică ( dFp ) pe un element de suprafaţă ( dA ) plasat într-un plan
care face cu orizontala unghiul α este (Fig. 3.13 ):
dFp = p ⋅ dA
în care înlocuind:
p = γ ⋅ h = γ ⋅ y ⋅ sin α
se obţine:
dFp = γ ⋅ y ⋅ sin α ⋅ dA
şi prin integrare pe toata suprafata A conduce la:

Fp = ∫ γ ⋅ y ⋅ sin α ⋅ dA = γ ⋅ sin α ⋅ y G ⋅ A = γ ⋅ hG ⋅ A

Forţa de presiune pe o suprafaţă plană are următoarele caracteristici:

• modulul egal cu greutatea lichidului din cilindrul cu baza A şi generatoarea
egală cu adâncimea centrului de greutate ( hG ) al suprafeţei;
• orientată normal la suprafaţa A şi acţionează dinspre lichid spre suprafaţa plană;
• punctul de aplicaţie este centrul de presiune al suprafeţei C ( xC , yC ) , ale cărui
coordonate se calculează cu ajutorul ecuaţiilor momentelor:

1
 Fp ⋅ yC = ∫ y ⋅ dFp
A

Fp ⋅ xC = ∫ x ⋅ dFp
A
în care înlocuind expresia forţei de presiune se obţin ecuaţiile:
γ ⋅ yG ⋅ sin α ⋅ A ⋅ yC = ∫ y ⋅ γ ⋅ y ⋅ sin α ⋅ dA ⇔ yG ⋅ A ⋅ yC = ∫ y 2 ⋅ dA
A A

γ ⋅ yG ⋅ sin α ⋅ A ⋅ xC = ∫ x ⋅ γ ⋅ y ⋅ sin α ⋅ dA ⇔ yG ⋅ A ⋅ xC = ∫ x ⋅ y ⋅ dA
A A

din care rezultă:

1 1
xC = ∫ x ⋅ y ⋅ dA şi yC = ∫y ⋅ dA
2

A ⋅ yG A
A ⋅ yG A

x
α α xG

xC

x
yC O
hG
yG h
hC y
α

dA

G ( xG , y G )

C ( xC , y C )

y
h

Fig.3. 13. Forţe hidrostatice pe suprafeţe plane

2
 Momentele de inerţie ale suprafeţelor plane sunt:
• moment axial de ordinul doi:
I Ox = ∫ y 2 ⋅ dA I Oy = ∫ x 2 ⋅ dA
A A
• moment centrifugal faţă de axele xOy
I xOy = ∫ x ⋅ y ⋅ dA
A
• moment de inerţie polar fată de punctul O , la suprafeţe axial simetrice este:
( )
I p = ∫ r 2 ⋅ A = ∫ x 2 + y 2 ⋅ dA = I Ox + I Oy
A A
în care r este distanţa de la elementul dA la originea O .
Dacă una dintre axe este axă de simetrie, atunci momentul centrifugal de inerţie este nul.
Formulele lui STEINER
Momentul de inerţie faţă de o axă oarecare este egal cu momentul de inerţie faţă de o
axă paralelă, care trece prin centrul de greutate al suprafeţei, plus produsul ariei suprafeţei cu
pătratul distanţei între cele două axe ( d ):
I Ox = I (Ox )' + A ⋅ d 2
Momentul centrifugal faţă de două axe oarecare este egal cu momentul de inerţie centrifugal
faţă de axe paralele care trec prin centrul de greutate al suprafeţei, plus produsul ariei cu
distanţle între cele două axe:
I xOu = I ( xOy )' + A ⋅ d x ⋅ d y

Exemple de forţe hidrostatice pentru suprafeţe plane regulate

a) x b) x c) x
e b e G e

G k
C a k
a C
G
C
2⋅r
y
y
y k
b

Fig.3.14. Forţe hidrostatice şi centre de presiune ( C ) pentru : a) dreptunghi, b) triunghi

isoscel; c) cerc ( G centru de greutate)

 a
F p = γ ⋅ a ⋅ b ⋅ (3 ⋅ e + a ) ⋅ sin α F p = γ ⋅ π ⋅ r 2 ⋅ (e + r ) ⋅ sin α
1
F p = γ ⋅ a ⋅ b ⋅  e +  ⋅ sin α
 2 6
b b
xC = k + xC = k + xC = k + r
2 2
a 3⋅ e + 2 ⋅ a a 2⋅e + a 1 r2
yC = e + ⋅ yC = e + ⋅ yC = e + 4 + ⋅
3 2⋅e + a 2 3⋅ e + a r e+r

3
Forţa hidrostatică pe o suprafaţă plană solicitată pe o singură faţă (m. grafică)
Metoda grafică de calcul a forţei hidrostatice are la bază reprezentarea diagramei de
presiuni pe suprafaţa pe care se calculează forţa hidrostatică.
Pentru o suprafaţă plană verticală solicitată pe o singură faţă diagrama de presiuni are
o formă triunghiulară (fig. 3.15 ). Forţa hidrostatică exercitată pe o suprafată elemnentară
dA este:
dF = p ⋅ dA = γ ⋅ z ⋅ dA
şi are semnificaţia geometrică de volum al unei prisme cu baza dA şi înălţimea γ ⋅ z .
Forţa hidrostatică totală ( F )exercitată pe toată suprafaţa ( A = L ⋅ H ) se obţine prin
însumarea forţelor elementare de pe întreaga suprafaţă:

F = ∫ γ ⋅ z ⋅ dA = ∫ dWγ = Wγ
A Wγ

şi corespunde corpului de presiune obţinut prin ridicarea în fiecare punct al suprafeţei A a

unui segment de mărime γ ⋅ z , perpendicular pe suprafaţă.
În cazul suprafeţei verticale solicitat pe o singură fată (Fig.2...) corpul de presiune este o
H ⋅γ ⋅ H
prismă triunghiulară cu baza un triunghi dreptunghic cu suprafaţa S = şi înalţimea L ,
2
rezultând o forţă totală:
γ ⋅H2
F= ⋅L
2

xC
z
dA
dF

2
H
3
H
yC 
F

Fig.3.15. Forţa hidrostatică pe o suprafaţă plană vericală solicitată pe o singură faţă.

4
 2
forţă care se aplică la ⋅ H de la suprafaţa lichidului.
3

Forţa hidrostatică se aplică pe în centrul de presiune C al suprafeţei pe care se

exercită. Pentru stabilirea coordonatelor centrului de presiune se scriu ecuaţiile de momente în
raport cu axele de rotaţie ale suprafeţei pe care se exercită presiunea (axa Oz şi axa Ox). În
cazul suprafeţei rectangulate verticale (L ⋅ H ) (Fig.3.15) :

L 2
• xC = şi yC = H
2 3

Forţa hidrostatică pe o suprafaţa plană solicitată pe ambele feţe (m. grafică)

Solicitarea pe ambele feţe ale suprafeţei de lungime L = 150m se realizează de două

tf tf
lichide cu greutăţi volumice diferite: γ 1 = 1,0 3
şi γ 2 = 1,6 3 . Înălţimile coloanei de apă sunt
m m
H 1 = 70m şi H 2 = 40m . Să se calculeze intensitatea forţei hidrostatice totale şi poziţia punctului
de aplicare al acesteia.

H1
γ1

C1 γ2 H2
C2

H1 ⋅ γ 1 H2 ⋅γ 2

Fig.3.16. Diagrama presiunilor pe un perete vertical solicitat pe ambele feţe.

Rezolvare:

5
 Formula de calcul pentru forţa hidrostatică are două componente (Fig.2….):
• forţa hidrostatică pe faţă 1, dată de prisma cu baza triunghiulară ( F1 ) formată din
lichid cu greutate volumică γ 1 :
H 12 ⋅ γ 1
F1 = ⋅L
2
cu centrul de presiune C1 în punctul de coordonate:

L 2
xC1 = şi yC1 = ⋅ H1
2 3

• forţa hidrostatică pe faţă 2, dată de prisma cu baza triunghiulară ( F2 ):

γ 2 ⋅ H 22
F2 = ⋅L
2

cu centrul de presiune C 2 în punctul de coordonate:

L 2
x C2 = şi yC = ⋅ H 2
2 2
3

• rezultanta celor doua forţe este ( F )

⋅ (H 12 ⋅ γ 1 − H 2 2 ⋅ γ 2 )
L
F = F1 − F2 =
2

cu centrul de presiune C :

L
xC =
2
şi yC obţinut din ecuaţia de momente:
F ⋅ CO = F1 ⋅ C1O − F2 ⋅ C 2 ⋅ O

L H L H
⋅ H 12 ⋅ γ 1 ⋅ 1 − ⋅ H 22 ⋅ γ 2 ⋅ 2
F ⋅ C O − F2 ⋅ C 2O 2 3 = 1 ⋅ H1 ⋅ γ 1 − H 2 ⋅ γ 2
3 3
CO = 1 1 = 3 2
⋅ (H 12 ⋅ γ 1 − H 2 2 ⋅ γ 2 ) 3 H 12 ⋅ γ 1 − H 2 2 ⋅ γ 2
F L
2

1 H 3 ⋅ γ − H 23 ⋅ γ 2
yC = H 1 − ⋅ 21 1
3 H1 ⋅ γ 1 − H 2 2 ⋅ γ 2

6
3.5.2. Forţe hidrostatice pe suprafeţe curbe deschise

În cazul unei suprafeţe curbe deschise care mărgineşte un lichid greu aflat în repaus pe

fiecare element infinitezimal dS se exercită o fortă hidrostatică elementară dF , normală la
elementul respectiv. Mulţimea forţelor hidrostatice elementare constituie un sistem de forţe
oarecare, sistem care nu se reduce la o rezultantă unică, ci la un torsor.

y Cx

Sh
Gx

Sx  x
Gh Fh
Gy
C' x
 
Fx V Fy

Sy

Cx
S

Ch
Cy C' y
h

Fig.3.17. Forţe hidrostatice pe suprafeţe curbe deschise

Evaluarea forţelor hidrostatice pe suprafeţele curbe deschise se bazează pe

descompunerea forţelor elementare după axele triedrului ortogonal Oxyh (Fig.3.17):
   
dF = dFx ⋅ i + dFy ⋅ j + dFz ⋅ k

rezultând trei sisteme de forţe paralele, fiecare sistem reducându-se la o rezultantă:

7
      
Fx = i ⋅ ∫ dFx ; Fy = j ⋅ ∫ dFy ; Fh = k ⋅ ∫ dFh
S S S
Intensitatea forţelor hidrostatice exercitate de un lichid greu în repaus, într-o direcţie
oarecare din planul orizontal, asupra unei suprafeţe curbe care îl mărgineşte, este egală cu
intensitatea forţei care se exercită pe proiecţia suprafeţei curbe pe un plan normal la direcţia
considerată.
Intensitatea forţei de presiune verticală exercitată asupra suprafeţei curbe este egală cu
intensitatea greutăţii cilindrului vertical ( V ) de lichid limitat de suprafaţa curbă, planul
suprafeţei libere şi verticalele ca întâlnesc conturul suprafeţei curbe.

Pe elementul de suprafaţă dS de arie dA se exercită forţa de presiune dF normală la
dS şi având intensitatea:
( )
dF = p * + γ ⋅ h ⋅ dA − p * ⋅ dA = γ ⋅ h ⋅ dA
Dacă unghiul dintre normala exterioară la suprafaţă dS şi sensul pozitiv al axei Ox este
α , atunci rezultă că:
dFx = dF ⋅ cos α = γ ⋅ h ⋅ dA ⋅ cos α = γ ⋅ h ⋅ dAx

şi ţinând cont de teorema momentelor statice se obţine pentru cele trei rezultante:

Fx = ∫ dFx = γ ⋅ ∫ h ⋅ dAx = γ ⋅ hGx ⋅ Ax

S Sx

Fy = ∫ dFy = γ ⋅ ∫ h ⋅ dAy = γ ⋅ hGy ⋅ Ay

S Sy

Fh = ∫ dFh = γ ⋅ ∫ h ⋅ dAh = γ ⋅ ∫ dV = γ ⋅ V
S Sh V

în care Ax , Ay , Ah sunt ariile proiecţiilor suprafeţei S pe planele Oyh, Oxh respectiv Oxy ,
V este volumul cilindrului vertical iar hGx , hGy sunt adâncimile centrelor de greutate ale
suprafeţelor S x respectiv S y .
Forţele de presiune se aplică în centrele de presiune ale suprafeţei S C x , C y , C h ( ) şi
pentru determinarea centrului de presiune C x se aplică teorema lui Varignon:
I yh
yCx ⋅ Fx = ∫ y ⋅ dFx = ∫ y ⋅ γ ⋅ h ⋅ dA = γ ∫ y ⋅ h ⋅ dAx = γ ⋅ I yh ⇒ yCx =
hGx ⋅ Ax
x
S Sx Sx

Iy
hCx ⋅ Px = ∫ h ⋅ dFx = ∫ h ⋅ γ ⋅ h • dAx = γ ∫ h 2 ⋅ dAx = γ ⋅ I y ⇒ hCx =
S Sx Sx
hGx ⋅ Ax
În care I yh , I y sunt momentul centrifugal al lui S x în raport cu Oyh , respectiv momentul de
inerţie în raport cu axa Oy .
Centrul de presiune C h se află la intersecţia lui S cu vertical dusă din centrul de greutate
al Gh al volumului V .

8
3.5.3. Forţe hidrostatice pe suprafeţe închise

Teorema lui Archimede: Un lichid greu aflat în repaus

exercită asupra unui solid cufundat în el o forţă verticală
ascendentă a cărei intensitate este egală cu cea a greutăţii
lichidului dezlocuit de solid.

dAh

  x
dF1 dF1h
h1

Deoarece în plan FA
orizontal

Px = Py = 0 α1

stabilitatea corpului solid este C

realizată prin echilibrarea celor h2 dV
G
doua forţe care acţioneză
asupra solidului:

• forţele hidrostatice
elementare dF1 , dF2 
care acţionează pe
dF2 
verticală asupra  Fg
elementelor de α2 dF2 h
suprafaţă dA1 , dA2 şi h
care fac cu sensul Fig.3.18. Principiul lui Archimede
pozitiv al axei verticale
unghiurile α1 , α 2 ;

• forţa masică Fg :
dF1h = ( p0 + γ ⋅ h1 ) ⋅ dA1 ⋅ cos α1 = ( po + γ ⋅ h1 ) ⋅ dAh

dF2 h = ( p0 + γ ⋅ h1 ) ⋅ dA1 ⋅ cos α 2 = −( po + γ ⋅ h2 ) ⋅ dAh

dFh = dF1h + dF2 h = −γ ⋅ (h2 − h1 ) ⋅ dAh = −γ ⋅ dV ⇒ Fh = −γ ∫ dV = −γ ⋅ V

V

FA = γ ⋅ V
Forţa arhimedică ( FA ) se aplică în centrul de greutate C al volumului de lichid dezlocuit.

9
 În funcţie de relaţia dintre forţele hidrostatice ( FA ) care se aplică în centrul de greutate C
al volumului de lichid dezlocuit şi forţele masice ( Fg ) care se aplică în centrul de greutate G
al solidului imersat, se disting mai multe situaţii:

• Corpul solid rămâne în repaus dacă:

o FA = Fg
o FA şi au acelaşi suport (C şi G sunt pe aceeaşi vericală)
• Corpul solid urcă pe verticală până ce iese parţial din lichid dacă:
o Fg < FA
• Corpul solid se scufundă până la fundul bazinului dacă:
o Fg > FA
Dacă solidul este imersat în lichide de densităţi diferite forţa arhimedică se calculează cu
o relaţie de tipul:

i =k
FA = ∑ ρ i ⋅ g ⋅ Vi
i =1

În care
ρ i -densitatea fluidului i
g - acceleraţia gravitaţională
Vi - volumul imersat în fluidul de densitate ρ i
Echilibrul stabil al corpurilor imersate complet în lichide grele în repaus este asigurat
dacă centrul de greutate al solidului este situat sub centrul de greutate al volumului de lichid
dezlocuit.

10
 3.6. MODELAREA SEDIMENTĂRII ALUVIUNILOR ................................................................. 1
3.6.1. Caracteristicile aluviunilor ............................................................................................ 2
3.6.2. Modelarea sedimentării în regim hidrostatic (MS1) ..................................................... 3
3.6.2.1. Modelul spatial ...................................................................................................... 3
3.6.2.2. Modelul parametric ................................................................................................ 4
3.6.2.3. Modelul energetic .................................................................................................. 4

3.6. MODELAREA SEDIMENTĂRII ALUVIUNILOR

Studiul deplasării sedimentelor are ca obiective:

• explicarea formării rocilor sedimentare prin acţiunea apei
• exploatarea in condiţii eficiente a constructiilor şi instalaţiilor hidrotehnice.
Rezultatele studiului deplasării sedimentelor se finalizeză în două categorii de mărimi
fizice:
• viteza
o de sedimentare
 în regim hidrostatic („viteza de cădere”)
 în regim hidrodinamic („viteză de sedimentare”)
o de transport în regim hidrodinamic („viteza critică de antrenare”)
• capacitatea de transport
o prin alunecare (transport pe substratul solid)
o în suspensie
Miscarea/ deplasarea sedimentelor se face în trei etape (Fig.3.6.1):
• eroziune: la nivelul suprafetei topografice, sub acţiunea factorilor meteorologici
(temperatură, precipitaţii, vânt) cu intensităţi variabile determinate de gradul de
acoperire cu vegetaţie, pantă şi natura litologică a formaţiunilor geologice.
• Transport: sub acţiunea fluidelor în mişcare (aer/apa; apa fiind principalul agent
de transport)
• Sedimentarea: finalizată acolo unde viteza agentului de transport (apă/aer) se
reduce.

Fig.3.6.1. Etapele deplasării sedimentelor

1
 Modelarea sedimentării aluviunilor se bazează pe un model conceptual cu trei
componente:
• modelul spaţial care in mod schematic defineşte geometria spaţiului în care se
produce sedimentarea
• modelul parametric care precizează caracteristicile parametrice ale :
o sedimentului: greutate specifică, formă, dimensiune etc.
o fluidului în care se produce sedimentarea: greutate specifică, densitate,
vâscozitate, temperatură, tensiune superficială etc.
• modelul energetic care precizează forţele ce acţionează asupra sedimentelor şi
fluidelor:
o forţele masice
o forţele hidrostatice
o forţele de tensiune (normale/tangenţiale)
o forţele de rezistenţă hidrodinamică

3.6.1. Caracteristicile aluviunilor

Aluviunile sunt constituite din particule solide sub formă de granule de diferite forme şi
dimensiuni. Caracterizarea preliminară a aluviunilor se face pe baza curbei granulometrice
(Fig.3.6.2.), scara granulometrică cea mai utilizată în sedimentologie fiind scara granulometrică
Udden-Wentworth (Tabel 3.6.1.)

Fig.3.6.2. Curba granulometrică cumulativă standard pentru studii geotehnice.

2
 Tabel 3.6.1. Scara granulometrica Udden-Wentworth
Dimensiunea clastelor Denumirea categoriilor granulometrice
[mm] Phi: [-log2(d[mm])] Romana Engleza (Shepard)
>256.000 <-8 blocuri rudit boulders gravel
64.000 -6 galeţi (psefit) cobbles
4.000 -2 pebbles
2.000 -1 pietriş granules
1.000 0 f.grosier arenit v. coarse sand
0.500 1 grosier (psamit) coarse
0.250 2 mediu medium
0.125 3 fin fine
0.063 4 f.fin v. fine
0.031 5 grosier silt coarse silt
0.016 6 mediu (aleurit) medium
0.008 7 fin fine
0.004 8 f.fin v. fine
<0.004 >8 lutit (pelit) clay

Caracteristicile principale ale sedimentelor sunt:

tf
• greutatea volumică cuprinsă între γ = 2,2 ÷ 2,8 si pentru cuart, mineral
m3
tf
predominant în nisp γ cuart = 2,65 ;
m3
• forma granulelor este exprimată prin sfericitate care este definită ca raportul
dintre aria suprafeţei particulei şi aria unei sfere de volum egal.
• mărimea granulelor, importantă pentru regimul de sedimentare al acestora, este
exprimată prin mărimea hidraulică [ecuatiile (6.6) şi (6.10)] definita ca viteza
constanta de cădere liberă, prin proprie greutate într-un lichid cu o anumită
vascozitate aflat în repaus la o anumită temperatură (legea lui Stokes).

3.6.2. Modelarea sedimentării în regim hidrostatic (MS1)

Modelul conceptual al sedimentării în regim

hidrostatic are trei componente: modelul spatial, modelul
parametric şi cel energetic.

3.6.2.1. Modelul spatial

2⋅r
Modelul spatial (Fig.3.6.3) are două componente:
• spaţiul de sedimentare este o prismă
rectangulară, suficient de mare (spaţiu „infinit”)
în raport cu mărimea granulelor astfel incât să nu Fig.3.6.3. Modelul spatial al
influenteze deplasarea acestora sub actiunea sedimentării în bazine stagnante
forţelor masice .

3
 • geometria granulelor care se sedimentează:
 pentru simplificare modelarii se utilizeaza granule sferice
 pentru a elimina influenta turbulentei şi a fortelor inerţiale:
• raza sferei r < 0,005cm

3.6.2.2. Modelul parametric

Modelul parametric este completat de caracteristicile „participantilor” la procesul de

sedimentare :
o caracteristicile fluidului în care se face sedimentarea:
 densitatea apei: ρ apa
 vâscozitatea apei: µ apa ,ν apa
o caracteristicile granulei care se sedimentează:
 densitatea sedimentului: ρ sed
4 ⋅π ⋅ r 3
 masa granulei de sediment: msed = ρ sed ⋅
3

3.6.2.3. Modelul energetic

Modelul energetic este constituit din principalele trei forte al căror echilibru stabilesc
starea de mişcare a granulei sedimentare sferice
aflată într-un fluid în repaus (Fig.3.6.4):

o forta masică:

 4 ⋅π ⋅ r3 
FG = msed ⋅ g = ρ sed ⋅ ⋅g (3.6.1)
3 FA

o forţa arhimedică: FR _ vascoz

  4 ⋅π ⋅ r3 
FA = ρ apa ⋅ Vsed ⋅ g = ρ apa ⋅ ⋅ g (3.6.2) r
3

o forţa de rezistenţă:

FR _ vascoz = 6 ⋅ π ⋅ r ⋅ µ ⋅ V (6.3) FG

datorată vâscozitătii şi valabilă cu aproximaţie pentru o

granulă sferică cu r < 0,03mm care se deplasează cu
 Fig.3.6.4. Echilibrul fortelor din modelul
viteza V . energetic al sedimentării în regim hidrostatic

4
 
dV
Forţa care determină mişcarea accelerata ( ) a granulei sferice de masa data
dt
( msed ) rezultată din echilibrul celor trei forte se obţine din ecuaţia:

dV
msed ⋅ = FG − FA − FR _ vascoz (3.6.4)
dt
in care inlocuind expresiile celor trei forte se obtine:


dV 4 ⋅π ⋅ r3  4 ⋅π ⋅ r3  
msed ⋅ = ρ sed ⋅ ⋅ g − ρ apa ⋅ ⋅ g − 6 ⋅ π ⋅ r ⋅ µ ⋅V (3.6.5)
dt 3 3


Viteza constanta de sedimentare Vsed a granulei de sediment m sed se obţine din

dV
ecuatia (3.6.5) pentru =0
dt
4 ⋅π ⋅ r3  4 ⋅π ⋅ r3  
ρ sed ⋅ ⋅ g − ρ apa ⋅ ⋅ g − 6 ⋅ π ⋅ r ⋅ µ ⋅ Vsed = 0
3 3
din care rezulta

 2⋅ r2 
Vsed = ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa ) (3.6.6)
9⋅µ
Revenind la ecuatia (3.6.5) in care inlocuim expresia masei granulei de sediment ( m sed ) se
obtine:

4 ⋅ π ⋅ r 3 dV 4 ⋅π ⋅ r3  4 ⋅π ⋅ r3  
ρ sed ⋅ ⋅ = ρ sed ⋅ ⋅ g − ρ apa ⋅ ⋅ g − 6 ⋅ π ⋅ r ⋅ µ ⋅ V (3.6.7)
3 dt 3 3

si prin simplificare rezulta:

 
dV ρ sed − ρ apa  9⋅µ  dV ρ sed − ρ apa  
= ⋅g− V⇔ = ⋅ g − K 1 ⋅ V (3.6.8)
dt ρ sed 2 ⋅ r ⋅ ρ sed
2
dt ρ sed

9⋅µ
în care am notat cu K1 = coeficientul vitezei de sedimentare.
2 ⋅ r 2 ⋅ ρ sed

dV ρ sed − ρ apa   1 dV ρ sed − ρ apa  
= ⋅ g − K1 ⋅ V : K 1 ⇒ = ⋅ g − V (3.6.9)
dt ρ sed K 1 dt K1 ⋅ ρ sed

Observand (din ecuatia (3.6.6) ca:

5
 ρ sed − ρ apa  ρ sed − ρ apa 2 ⋅ r 2 ⋅ ρ sed  
⋅g = ⋅ ⋅ g = Vsed
K1 ⋅ ρ sed ρ sed 9⋅µ

ecuatia (3.6.9 ) devine:

 
1 dV 
( )
 dV  
= Vsed − V ⇔ = K 1⋅ Vsed − V
K 1 dt dt

care prin integrate de la momentul t = 0 cand viteza granulei este V = 0 pana la un moment
 
t cand viteza este V < Vsed conduce la ecuatia:

 
( )
V t
dV
∫0 Vsed − V 1 ∫0
 = K dt ⇒ V = Vsed ⋅ 1 − e − K1⋅t

in care pentru t = ∞ viteza de sedimentare („marimea hidraulica” a granulei de sediment)

este:
 2 ⋅ r2 
V = Vsed = ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa ) (3.6.10)
9⋅µ
Formula (3.6.10) este valabila pentru o granula cu r < 0,03mm , intr-un spatiu „infinit” si
in regim laminar pentru

2 ⋅ Vsed ⋅ r
Re = < 0,1 .
ν 
dV
Intr-un spatiu finit in orice regim de miscare permanent ( = 0 ) pentru o granula de
dt
sediment sferica de raza r viteza de sedimentare limita se poate exprima in functie de
coeficientul unitar de rezistenta la înaintare ( Crez ):

ρ apa  2 4 ⋅π ⋅ r3  4 ⋅π ⋅ r3  4 ⋅π ⋅ r3 
FR _ vascoz = FG − FA = Crez ⋅ ⋅ V ⋅ π ⋅ r 2 = ρ sed ⋅ ⋅ g − ρ apa ⋅ ⋅g = ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa )
2 3 3 3
din care rezulta:
r  ρ − ρ apa
Crez = 2.66 ⋅  2 ⋅ g ⋅ sed
V ρ apa
Coeficientul unitar de rezistenta la inaintare ( Crez ) si viteza de sedimentare mai depind si
de:
• limitarea spatiului de sedimentare determina reducerea vitezei de sedimentare
(dovedit experimental; Fig.3.6.5):
R
o Daca = 100 rezulta o reducere de 2,5%
r
R
o Daca = 10 rezulta o reducere de 28%
r

6
 • concentratia particulelor solide exprimata ca raport intre volumul de particule solide
( VolSED ) si volumul total ( VolTOTAL inclusiv lichid) conduce la reducerea vitezei de
sedimentare:
o
VolSED
= 1% rezulta o reducere de 20% 2⋅ R
VolTOTAL

VolSED
o = 4% rezulta o reducere de 35%
VolTOTAL FA

• Numarul lui Reynolds care indica regimul miscarii:

FG
o Re < 1 -laminar
2⋅r
o 1 < Re < 30 -tranzitie laminar-turbulent Fig.3.6.5. Efectul dimesiunii spatiului de
sedimentare asupra vitezei de sedimentare
o 30 < Re < 400 - turbulenta reversibila

o Re > 400 - turbulenta „patratica”/ireversibila

O sinteza a rezultatelor experimentale care evalueaza viteza de sedimentare in functie

de regimul de curgere si dimensiunea granulelor arata o crestere a acestei viteze pe masura ce
regimul de curgere trece de la laminar la turbulent si dimensiunea granulelor creste (Tabelul
3.6.2 şi Fig.3.6.6.).

Tabelul 3.6.2. Domenii de valabilitate pentru viteza de sedimentare in regim hidrostatic

 cm 
r [cm] Viteza de sedimentare Vsed 
 sec 
Regim curgere Numar Reynolds
(Mărimea hidraulică)
Laminar 2⋅ g ⋅r2  ρ 
Re < 1 r < 0,005 Vsed = ⋅  s − 1
9 ⋅ν ρ 
 apa 
Tranzitie: 2 2

laminar-turbulent 1 < Re < 30 0,005 < r < 0,03 2 ⋅ r ⋅ g  ρ s

3 3

Vsed = ⋅ − 1
1 ρ 
5 ⋅ν 3  apa 
(2 ⋅ r )3 ⋅ g 0,56 ⋅ 
2 0 , 56
ρs 
Turbulent „neted” 30 < Re < 400 0,03 < r < 0,1 Vsed = − 1
2,18 ⋅ν 0,11 ρ 
 apa 
 ρ 
Turbulent „patratic” Re > 400 r > 0,1 Vsed = 1,2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ r ⋅  s − 1
ρ 
 apa 

7
Fig.3.6.6.

Vsed

8
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

VITEZA DE SEDIMENTARE IN REGIM HIDROSTATIC

Sortarea sedimentelor, utilizată pentru descifrarea proceselor

de sedimentare şi stabilirea poziţiei normale/răsturnată a stratelor,
rezultă din diferenţierea vitezelor de sedimentare în funcţie de
dimensiunea granulelor.

Este uşor de intuit că în condiţii hidrostatice, granulele cu

dimensiuni mari, cu viteză de sedimentare mare, se plasează la
baza stratelor aflate în pozitie normală la partea superioară fiind
cele cu dimensiuni mici (Fig.1)abateri de la această regulă fiind
determinate de perturbări locale.
Fig.1.Schiţa unei sortări
“normale”

MODELUL CALCUL

Pentru evaluarea variaţiei în timp a vitezei de deplasare a particulelor sedimentare în regim

hidrostatic utlizăm modelul Stokes, valabil pentru deplasarea in regim laminar a unei particule
sferice, intr-un lichid omogen si izotrop cu extindere infinită:

 
(
V (t ) = Vsed ⋅ 1 − e − K1⋅t )
în care:
9⋅µ 6 ⋅π ⋅ r ⋅ µ
K1 = =
2 ⋅ r ⋅ ρ sed
2
m
şi

 2⋅ r2  ρ − ρ apa 
Vsed = ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa ) = sed ⋅g
9⋅µ K1 ⋅ ρ sed
cu notaţiile:

V (t ) - viteza de sedimentare la momentul t
t - timpul de la începerea procesului de sedimentare

Vsed - viteza maximă de sedimentare
r - raza granulei (considerată sferică)
µ - vâscozitatea dinamică a apei în care are loc procesul de sedimentare
ρ apa - densitatea apei în care are loc procesul de sedimentare
ρ sed - densitatea sedimentului
m - masa granulei sedimentate
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Variţia vitezei de sedimentare în regim hidrostatic pentru diferite tipuri granulometrice prezintă
următoarele caracteristici:
 
• Viteza de sedimentare ( V (t ) ) creşte în timp până la o valoare maximă ( Vsed ) după care
devine constantă;

• Viteza maximă de sedimentare ( Vsed ), cunoscută si sub numele de mărime hidraulică, este
proporţională cu diametrul granulelor dacă au aceeaşi densitate:
  
Vsed _ nisip > Vsed _ silt > Vsed _ arg ila
• Timpul după care se atinge viteza maximă de sedimentare ( t sed ) este proporţional cu
diametrul granulelor, dacă au aceeaşi densitate:
t sed _ nisip > t sed _ silt > t sed _ arg ila

ETAPELE DE PRELUCRARE A DATELOR

Evaluarea variaţiei vitezei de sedimentare, pentru două granule sferice ( r1 = 0.001m, r2 = 0.002m ),
de la începutul perioadei de sedimentare până la depunerea acestora pe un substrat solid
presupune, pentru fiecare granulă, următoarea succesiune de calcule (exemplificată în fişierul xls
ataşat pe site):

• Calculul constantei K i , i = 1,2


• Calculul vitezei maxime de sedimentare Vsed i , i = 1,2
• Calculul variaţiei vitezelor de sedimentare pentru un interval de timp care să permita atingerea
vitezei maxime de sedimentare ( t ∈ [0;100 sec]), dacă nu se ştie cât este de mare adâncimea
la care se află substratul solid
• Calculul momentului în care se atinge viteza maximă de sedimentare pentru fiecare granulă.
o OBSERVATIE : relaţia de calcul a vitezei de sedimentare fiind de tip exponenţial
trebuie aleasă o valoare a diferenţei dintre două viteze consecutive (CRTERIU DE
CONSTANTA=0.01) sub a cărei valoare variatia vitezei poate fi considerată nulă.
• Reprezentarea grafică pentru:
o Variaţia vitezei de sedimentare
o Momentul atingerii valorii maxime a vitezei de sedimentare.

PROBLEMA ( facultativă, pentru ca nu toti o vor putea rezolva !!!)

Sa se calculeze distantele ( d1 , d 2 ) parcurse de granule ( r1 = 0.001m, r2 = 0.002m )
până la momentul atingerii vitezei maxime de sedimentare
( t _ S _ 1 = 8 sec, t _ S _ 2 = 50 sec ).
ATENTIE :
• până la momentul atingerii vitezei maxime de sedimentare, viteza este VARIABILA !!!
1
∫
α ⋅x
• poate va ajuta la rezolvarea problemei : e = ⋅ eα ⋅ x + C
α
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4. HIDROCINEMATICA
Hidrocinematica studiază mişcarea fluidelor fără a lua în considerare cauzele care o
produc, rezultatele ei fiind valabile atât pentru lichidele perfecte cât şi pentru cele vâscoase.

Mişcarea fluidelor este mişcarea întregului sistem continuu de particule şi este raportată la
două sisteme de reprezentare spaţială:
• sistemul de reprezentare Lagrange
• sistemul de reprezentare Euler

Descriptorii mişcării fluidelor sunt:

• linie de curent şi tub de curent
• debit volumic, debit masic, debit de greutate
• viteză
• acceleraţie;

Modelele matematice ale mişcării fluidelor respectă principiile findamentale ale conservării
masei şi energiei, integrând în ecuaţii corelaţiile dintre : proprietăţile fluidelor, descriptorii mişcării
şi forţele care acţionează asupra fluidelor.

4.1. SISTEME DE REPREZENTARE A MISCARII FLUIDELOR

Sistemul de reprezentare LAGRANGE Sistemul de reprezentare EULER

z
∆z z

M’ v P ( x, y , x )
M

M’’

∆y
y

y
∆x
x
x

1/3
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Mărimile fizice cu care se descrie mişcarea Mărimile fizice cu care se descrie mişcarea
(viteză, acceleraţie etc.) sunt ataşate (viteză, acceleraţie, presiune, densitate etc.)
particulelor de fluid (M). sunt ataşate punctelor ( P ) din domeniul de
curgere.
Variabilele independente : Variabilele independente :
• x0 , y 0 , z 0 - coordonatele particulei la • x, y, z - coordonatele punctelor din
momentul iniţial domeniul de curgere ;
• t - timpul • t - timpul
Variabilele dependente Variabilele dependente :
• x, y, z - coordonatele particulei la • v - viteza locală, egală cu viteza
diverse momente particulei care se află în punctul
• u , v, w - vitezele particulei la un anumit P ( x, y , z ) ;
moment • p - presiunea din punctul P( x, y, z )
• a x , a y ,a z - acceleraţiile particulei la un
moment dat
• p - presiunea
Exprimarea dependenţei funcţionale Exprimarea dependenţei funcţionale
• x = F1 ( x0 , y 0 , z 0 , t ) (a vitezei particulelor care trec prin acelaşi
punct fix din spaţiul ocupat de fluid)
• y = F2 ( x0 , y 0 , z 0 , t )
• v x = f 1 ( x, y , z, t )
• z = F3 ( x0 , y 0 , z 0 , t )
• v y = f 2 ( x, y , z, t )
sau sub formă vectorială :
       • v z = f 3 ( x, y , z, t )
r = r (r0 , t ) unde r0 = x0 ⋅ i + y 0 ⋅ j + z 0 ⋅ k
∂x ∂y ∂z • p = p ( x, y , z , t )
• vx = ;v y = ;vz =
∂t ∂t ∂t Dacă se consideră traiectoria unei
∂ x2
∂ y2
∂2z particule, în sistemul Euler, vitezele se
• ax = 2 ; a y = 2 ' az = 2
∂t ∂t ∂t determină ca derivate totale ale funcţiilor
∂v ∂ v ∂v x, y, z , deoarece creşterile lui x, y, z ,
• ax = x ;a y = ' az = z
y
reprezentând deplasarea particulei sunt în
∂t ∂t ∂t funcţie de timp şi componentele vitezei:
• p = p ( x, y , z )
dx dy dz
• vx = ;v y = ;vz =
dt dt dt

Relaţii de trecere de la sistemul de coordonate LANGRANGEAN la cel EULERIAN

• Dx = v x ⋅ dt
• Dy = v y ⋅ dt
• Dz = v z ⋅ dt
în care Dx, Dy, Dz reprezintă componentele drumului elementar al particulei, x, y, z fiind
coordonatele particulei din sistemul Lagrange, semnalat prin notaţia diferenţială D .
Acceleraţia Acceleraţia EULERIANA
LAGRANGEANA Acceleraţia particulei care se află în punctul P( x, y, z ) nu poate fi
∂2x calculată ca derivată totală a vitezei în raport cu timpul pentru că
ax = 2
∂t înainte şi după momentul t în punctul P( x, y, z ) este altă particulă cu

2/3
HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

 
altă viteză v (r , t ) .
∂2 y Soluţia este introducerea derivatei substanţiale a vitezei locale
ay =
∂t 2 (derivata totală) care se stabileşte astfel:
• Se scrie diferenţiala totală a vitezei locale în punctul P :
   
∂ z
2  ∂v ∂v ∂v ∂v
az = dv = dt + dx + dy + dz
∂t 2 ∂t ∂x ∂y ∂z
în care
- primul termen, diferenţiala temporală, reprezintă variaţia
vitezei în timp, aceeaşi pentru toate punctele din vecinătatea
punctului P ;
- următorii trei termeni, diferenţiala direcţională, reprezintă
variaţia locală a vitezei, în jurul lui P , la t = const. , după un
drum oarecare, altul decât al particulei (MM”)
• în diferenţiala totală se înlocuieşte variaţia locală a vitezei cu
diferenţiala direcţională în timpul dt după parcursul particulei
M pe traseul MM’, relaţie în care x, y, z reprezintă coordonatele
particulei de fluid din sistemul lagrangean de reprezentare:
   
 ∂v  ∂v ∂v ∂v 
Dv = 
dt +  ⋅ Dx + ⋅ Dy + ⋅ Dz 
∂t  ∂x ∂y ∂x 
• se face trecerea la variabilele Euler ţinând seama de relaţiile
de mai sus, Dx = v x ⋅ dt , Dz = v z ⋅ dt Dy = v y ⋅ dt şi se obţine
derivata substanţială a vitezei locale cu două componente:
    
 Dv ∂v ∂v ∂v ∂v
a= = + vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

 ∂v
- acceleraţia locală: al =
∂t
  
 ∂v ∂v ∂v
- acceleraţia spaţială: a s = v x ⋅ + v y ⋅ + vz ⋅
∂x ∂y ∂z
cu cele trei componente:
dv x ∂v x ∂v ∂v ∂v
• ax = = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

dv y ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
• ay = = + vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

dv z ∂v z ∂v ∂v ∂v
• az = = + vx ⋅ z + v y ⋅ z + vz ⋅ z
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
Acceleraţia poate fi scrisă mai compact utilizând operatorul nabla:

 ∂v  
a= + (v ⋅ ∇ )v
∂t

3/3
4.2. DESCRIPTORI AI MIŞCARII FLUIDELOR

Descriptorii mşcării fluidelor descriu câmpul vectorial al mişcării particulelor de fluid.

Traiectorie a particulei, descriptor definit în sistemul de reprezentare lagrangean, este

mulţimea punctelor prin care trece
z
centrul de greutate al unei particule de M(t)
fluid.

Traiectoria este descrisă de ecuaţia M(to) 

vectorială: r t (t )
  
r = r (r0 , t ) 
r0 (t 0 ) y
în care
   
r0 = x0 ⋅ i + y 0 ⋅ j + z 0 ⋅ k vectorul x
poziţiei iniţiale
t - timpul Fig.4.1.Traiectoria unei particule de fluid

Linie fluidă este o înşiruire continuă de particule care la o mişcare cu structură

continuă îşi menţine în timp individualitatea.

Linie de curent este curba tangentă în fiecare punct al ei la vectorul viteză din acel
punct şi reprezintă distribuţia vitezelor instantanee ale fluidului.
 
( )
Conform definiţiei, dacă dl (dx, dy, dz ) şi v v x , v y , v z sunt elementul de arc al liniei de
curent, respectiv viteza fluidului într-un punct, ecuaţiile liniei de curent rezultă din condiţia de
tangenţă:
  
i j k
    
v × dl = dx dy dz = (v z ⋅ dy − v y ⋅ dz )⋅ i + (v x ⋅ dz − v z ⋅ dx ) ⋅ j + (v y ⋅ dx − v x ⋅ dy )⋅ k = 0
vx v y vz
şi sunt:
dx dy dz
vz ⋅ dy = v y ⋅ dz; vx ⋅ dz = vz ⋅ dx; v y ⋅ dx = vx ⋅ dy ⇔ = =
vx v y vz

Relaţia dintre traiectorie şi linie de curent este determinată de caracterul mişcării

fluidului:
• traiectoria coincide cu linia de curent în cazul mişcării permanente şi
semipermanente, adică atunci când în timp viteza nu îşi schimba direcţia;
• traiectoria particulei este diferită de linia de curent în cazul mişcării nepermanente,
atunci când viteza îşi schimba direcţia în timp.

Familia liniilor de curent are următoarele proprietăţi:

• prin fiecare punct al domeniului de curgere trece o linie de curent, consecinţă a ipotezei
continuităţii fluidului.

1/3
 • Printr-un punct al domeniului, cu excepţia punctelor singulare de viteză locală nulă
sau infinită, nu trece decât o singură linie de curent.

Fig.4.2.Linii de curent în puncte singulare

Tub de curent este suprafaţă formată de

totalitatea liniilor de curent care trec prin punctele
unei curbe închise C care nu este linie de curent dA

Fir de curent este linia fluidă din interiorul

unui tub de curent la care secţiunea normală la Fir de curent
axa tubului de curent are o arie infinitezimală. Cu
alte cuvinte firul de curent materializează linia de
curent.
Fig.4.3.Tub de curent şi fir de curent
Debitul este cantitatea de fluid care trece
în unitatea de timp printr-o suprafaţă fixă S.
Volumul de lichid care trece prin suprafaţa elementară dS în intervalul de timp dt este:

   
dV = ∫ vn ⋅ dt ⋅ dS = ∫ v ⋅ cos(v , n ) ⋅ dt ⋅ dS = dt ∫ v ⋅ n ⋅ dS
S S S


v
dS 
vn

n

vn ⋅ dt

Fig.4.4.Debitul printr-o suprafaţă

fixă S

2/3
Debitul poate fi exprimat în trei forme:
dV  
-debit volumic: Q = = ∫ v ⋅ n ⋅ dS
dt S
dm  
-debit masic: Qm = = ∫ ρ ⋅ v ⋅ n ⋅ dS
dt S
dG  
-debit de greutate: Qg = = ∫ γ ⋅ v ⋅ n ⋅ dS
dt S
Dacă fluidul este omogen rezultă egalităţile :

Qm = ρ ⋅ Q ; Qg = γ ⋅ Q

Viteza medie într-o secţiune S a unui tub de curent este tangentă la axa tubului de
curent, are sensul mişcării şi are modulul egal cu raportul dintre debitul volumic Q care trece
prin S şi suprafaţa acesteia S :

 Q   dS
v = = ∫v ⋅n⋅
S S S

Acceleraţia mişcării fluidelor poate fi exprimată în două variante conform celor două
sisteme de reprezentare:
-acceleraţia unei particule de lichid (sistem lagrangean):

∂2x ∂2 y ∂2 z
ax = ay = az =
∂t 2 ∂t 2 ∂t 2

-acceleraţia într-un punct al câmpului/domeniului de curgere (sistem eulerian) :

    
 Dv ∂v ∂v ∂v ∂v
a= = + vx ⋅ + v y ⋅ + vz ⋅
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

cu cele două componete

-acceleraţia locală:

 ∂v
al =
∂t
-acceleraţia spaţială:
  
 ∂v ∂v ∂v
as = v x ⋅ + v y ⋅ +v z ⋅
∂x ∂y ∂z

3/3
4.3. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE MISCARII FLUIDELOR

Mişcarea fluidelor se face în condiţiile respectării a două principiilor fundamentale care

asigură:
• continuitatea fluidului ( conservare ale masei )
• echilibrul forţelor care actionează asupra fluifului (conservarea energiei).

4.3.1. CONSERVAREA MASEI

Exprimarea principiului conservării masei într-o formă specifică hidraulicii

necesită definirea sistemului lichid ca o cantitate de lichid formată pe toată durata curgerii din
aceleaşi particule de lichid. Masa sistemului lichid nu variază în timp chiar dacă în evoluţia sa
sistemul lichid ocupă divese poziţii şi are diferite forme.
Fie sistemul lichid dintr-un tub de curent mărginit de suprafaţa S care în momentul
t ocupă spaţiul delimitat de această suprafaţă şi secţiunile 1 şi 2 (Fig.4.8). Deoarece vectorul
viteză este tangent la S , prin suprafaţa S nu trece lichid şi sistemul lichid nu se poate deplasa
decât de-a lungul tubului de curent într-o mişcare pe care o considerăm
permanentă/semipermanentă (cele două tipuri de mişcări asigură stabilitatea formei suprafeţei
S în timp).

 2’
V2
2
S
1’


1 V1

V2 ⋅ ∆t


V1 ⋅ ∆t

Fig. 4.8.Conservarea masei într-un tub de curent

1/5
 La momentul t + ∆t sistemul lichid este mărginit de secţiunile 1’ şi 2’ şi principiul
conservării masei se poate exprima prin relaţia:

m11' + m1'2 = m1'2 + m22 ' ⇔ m11' = m22 '

în care
mab este masa de lichid cuprinsă între secţiunile a şi b ( a = 1,1' ,2 ; b = 1' ,2,2' )

Lichidul fiind omogen şi incompresibil relaţia poate fi exprimată prin volume ( Vol ),
viteze medii( V1 ,V 2 ), secţiuni ( A1 , A2 ) sau debite ( Q1 , Q2 ) sub formele:

ρ ⋅ Vol11' = ρ ⋅ Vol22' ⇔ Vol 11' = Vol22' ⇔ V1 ⋅ ∆t ⋅ A1 = V2 ⋅ ∆t ⋅ A2 ⇒

V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 ⇔ Q1 = Q2
În cazul unui tub de curent ramificat (Fig.4.9) ecuaţia de continuitate ia forma:

V2

V1

V3

Fig.4.9.Tub de curent cu ramificaţie

Q1 = Q2 + Q3 ⇔ V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 + V3 ⋅ A3

Ecuaţia conservării masei este numită şi ecuaţia continuităţii deoarece asigură

întegritatea sistemului lichid pe tot parcursul curgerii, adică absenţa “golurilor” dihn lichid.

2/5
4.3.2. CONSERVAREA ENERGIEI

Exprimarea conservării energiei mecanice de-a lungul liniilor de curent permite calculul
descriptorilor mişcării fluidelor, descriptori utilizaţi pentru pentru evaluarea cantitativă a mişcări
acestora.

Legea conservării energiei mecanice se poate obţine aplicând teorema echivalenţei

dintre lucrul mecanic efectuat de forţele exterioare şi variaţia energiei cinetice în timpul
considerat, aplicată unei mase de fluid cuprinsă între secţiunile 1-1 şi 2-2 la un moment dat
(Fig.4.10).
După un interval de timp dt , masa de fluid se va afla în poziţia 1’-1’ şi 2’-2’, iar lucrul
mecanic efectuat de forţele exterioare are două componente:
• Lucrul mecanic al forţelor de greutate:

dLG = dG ⋅ (z1 − z 2 ) în care dG = γ ⋅ dA1 ⋅ v1 ⋅ dt = γ ⋅ dA2 ⋅ v2 ⋅ dt

• Lucrul mecanic al forţelor de presiune:

dL p = p1 ⋅ dA1 ⋅ v1 ⋅ dt − p2 ⋅ dA2 ⋅ v2 ⋅ dt

Variaţia energiei cinetice a volumelor 2-2’ şi 1-1’ este:

dm2 ⋅ v22 dm1 ⋅ v12

dEc =
2
−
2
=
dG 2
2⋅ g
v2 − v12 ( )
dG
deoarece dm1 = dm2 = conform legii conservarea masei.
g

1 v1 ⋅ dt
1’
p1

p2 v2 ⋅ dt
1

1’
dG
z1
dG z2
z2

Fig.4.10. Ecuaţia conservării energiei mecanice (ecuatia lui Bernoulli)

3/5
 Aplicând teorema echivalenţei rezultă:

dLG + dL p = dEc

care după înlocuirea termenilor devine:

dG ( z1 − z 2 ) + p1 ⋅ dA1 ⋅ v1 ⋅ dt − p2 ⋅ dA2 ⋅ v2 ⋅ dt = (
dG 2
2g
v2 − v12 )
şi prin simplificare cu dG poate fi scrisă sub forma:

p1v12 p2 v22
z1 + + = z2 + +
γ 2⋅ g γ 2⋅ g
Forma finală este ecuaţia fundamentală a lui Bernoulli pentru un fluid perfect
(incompresibil şi fără vâscozitate) în care:

• z - energia specifică de poziţie (energia potenţială de poziţie raportată la greutatea

particulei):

dG ⋅ z
z=
dG

p
• - energia specifică de presiune (energia care face ca o particulă de greutate dG ,
γ
supusă unei presiuni p să se poată ridica într-un tub piezometric la înălţimea
p
γ ):

p
dG ⋅
p γ
=
γ dG
2
v
• -energia specifică cinetică:
2⋅ g

v2 dm ⋅ v 2 dG ⋅ v 2
= =
2 ⋅ g 2 ⋅ dG 2 ⋅ g ⋅ dG

Ecuaţia lui Bernoulli exprimă legea conservării energiei care spune că energia specifică
totală a unei particule de fluid perfect aflat în mişcare permanentă este constantă pe o linie de
curent.

4/5
Ecuaţia lui Bernoulli poate fi reprezentată grafic (Fig.4.11) deoarece formele de energie au
dimensiuni de lungime:

• z -cota punctului de pe linia de curent raportată la un plan de referinţă;

p
• -înălţimea piezometrică pusă în evidenţă într-un tub piezometric deschis;
γ

v2
• -înălţimea cinetică
2⋅ g

Suma acestor componente exprimă sarcina hidrodinamică ( H ) şi pentru un fluid perfect

este constantă pe o linie de curent:

p v2
H =z+ +
γ 2⋅ g

Plan de sarcină

v12 v2
2g 2g v22
2g

Linie piezometrică
p
p1 p2
γ γ γ
H Linie de curent

z2
z
z1

Plan de referinţă

Fig.4.11.Reprezentarea grafică a componentelor ecuaţiei lui Bernoulli pentru un fluid perfect.

5/5
 4.4.1. Debitul unei conducte sub presiune

∆h
Debitul unei conducte sub presiune
se determină utilizând dispozitivul
1
Venturi pentru măsurarea diferenţei de
presiune hidrostatică ( ∆h = ( p1 − p 2 ) γ )
2

dintre două tronsoane ale unei conducte cu

diametre diferite (Fig.4.12.).
Fig. 4.12. Tub Venturi

Model de lucru
Relaţia de calcul pentru debit rezultă prin rezolvarea sistemului format din:
• ecuaţia lui Bernoulli (conservarea energiei);
• ecuaţia de continuitate (conservarea masei)
scrise pentru secţiunile 1 şi 2, cu suprafeţele A1 respectiv A2 şi cu vitezele medii V1
respectiv V2 :
 p1 V12 p2 V22 
p1 − p2 V12  A1 
2
 + = +
 γ 2g γ 2g ⇒ =   − 1 = ∆h
 V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 γ 2 g  A2  

2 ⋅ g ⋅ ∆h 2 ⋅ g ⋅ ∆h
Soluţiile sistemului sunt: V1 = şi Q = A1 ⋅
 A 2
  A  2 
 1  − 1  1  − 1
 A2    A2  
Între secţiunile 1 şi 2 sunt pierderi de sarcină care reduc debitul real ( Qreal ) în raport
cu debitul calculat ( Q ). Pentru corectarea acestei subestimări se introduce coeficientul de
corecţie ( µ ) care se determină experimental prin operaţiunea de calibrare a dispozitivului:

Qreal = µ ⋅ Q

Formula debitului devine: Qreal = C ⋅ ∆h

în care constanta C este proprie fiecărui dispozitiv, ea fiind cea care se determină în
operaţiunea de calibrare:
2⋅ g
C = µ ⋅ A1 ⋅
 A  2 
 1  − 1
 A2  

1/2
 Succesiunea prelucrărilor pentru
calculul debitului real ( Qreal ) al unei conducte de diametru
cunoscut ( D = 10inch ) pe baza diferentei de presiune Tabelul 1. Măsurători
pentru calibrarea
hidrostatică ( ∆h = 13.42cm _ col _ Hg ) măsurată cu un
dispozitivului Venturi
g
manometru cu mercur, ( ρ Hg = 13545.9 ) ştiindu-se raportul ∆h Qmas
cm 3 [m] [m3/s]
A
secţiunilor ( 1 = 4 ) şi o serie de 20 de măsurători experimentale 0.1 0.0155
A2
0.2 0.0220
pentru calibrarea dspozitivului Venturi (tabelul 1).
0.3 0.0300
1. Calculul constantei ( C ):
a. Reprezentarea grafica a măsurătorilor pentru 0.4 0.0311
calibrarea dispozitivului Venturi într-un sistem de 0.5 0.0330
coordonate Qmas = f ∆h ( ) 0.6 0.0381

b. Stabilirea pantei corelatiei liniare Qmas = f ( )

∆h ,
0.7
0.8
0.0412
0.0400
adică valoarea constantei C din ecuaţia:
0.9 0.0467
Qreal = C ⋅ ∆h 1 0.0510
2. Calculul coeficientului de corecţie ( µ ) cu relaţia: 1.1 0.0500
µ=
C 1.2 0.0539
2⋅ g 1.3 0.0570
A1 ⋅
 A1 
2
1.4 0.0570
  − 1 1.5 0.0580
 A2 
1.6 0.0630
3. Calculul debitului real ( Qreal ) pentru diferenţa de
1.7 0.0670
presiune hidrostatică:
1.8 0.0660
∆h = 13.42cm _ col _ Hg :
1.9 0.0600
a. Calculul diferenţei de presiune hidrostatică
2 0.0696
exprimate în [m _ col _ H 2O ] :
ρ
∆h[m _ col _ H O ] = Hg ⋅ ∆h[m _ col _ Hg ]
ρH O
2
2

b. Calculul debitului real ( Qreal ) cu formula:

2 ⋅ g ⋅ ∆h
Qreal = µ ⋅ A1 ⋅
 A  2 
 1  − 1
 A2  

NOTA: Problematica extrapolării valabilitaţii coeficientului de corecţie ( µ ) pentru valori ale

diferenţei de presiune hidrostatică mai mari de 2m (valoarea maximă experimentală!!!;
Tabelul 1) este în funcţie de debitul maxim pentru diametrul dat în regim de curgere laminar, şi
vor fi abordate la studiul curgerii fluidelor reale în conducte.

2/2
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.4.2. Presiunea unui fluid în mişcare.............................................................................................. 1

4.4.2.1. Presiunea statică........................................................................................................... 1
4.4.2.2. Presiunea totală ............................................................................................................ 2
4.4.2.3. Modelul de calcul .......................................................................................................... 3
4.4.2.4. Succesiunea prelucrărilor ............................................................................................ 4

4.4.2. Presiunea unui fluid în mişcare

Presiunea totală ( p0 ) a unui fluid în mişcare are două componente:
• Presiunea statică ( p )
• Presiunea dinamică (impact/ stagnare) ( pd )

4.4.2.1. Presiunea statică

Într-o mişcare permanentă şi omogen uniformă a unui lichid perfect, adică o mişcare în care
liniile de curent sunt rectilinii şi paralele iar viteza este aceeaşi în orice punct al domeniului de
curgere şi constantă în timp, într-o secţiune plan orizontală (Fig.4.13), în orice punct al domeniului
este aceeaşi presiune statică p .

P P Lichid în repaus

Fig.4.13.Presiunea statică într-o mişcare permanentă şi uniformă

Introducerea unui perete solid, plan vertical şi paralel cu liniile de curent nu perturbă curgerea.
Presiunea statică se
măsoară în vecinătatea
a b c
unui perete paralel cu
liniile de curent, într-o
cavitate realizată în D 3D
perete respectiv (priză
de presiune statică), şi
racordată la un P R
manometru (Fig.4.15).
Măsurarea presiunii
statice într-un punct
oarecare al curentului
de lichid, se realizează
şi prin amplasarea în
Fig.4.15. Dispozitive pentru măsurat presiunea statică
vecinătatea punctului
respectiv a unui perete
solid printr-un disc de dimensiuni reduse amplasat paralel cu liniile de curent şi prevăzut cu un orificiu
aflat în legătură cu un manometru. (discul cu Ser; Fig.4.15.b). O altă variantă este cea a sondei de

1/4
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

presiune statică realizată dintr-un tub subţire, de diametru D, îndoit în unghi drept, având o
extremitate închisă şi de formă hidrodinamică şi celalaltă extremitate racordată la un manometru
(Fig.4.15.c). Forma hidrodinamică reduce perturbaţiile produse în curentul de lichid de prezenţa
tubului, iar la trei diametre distanţa (3D) de capătul închis al tubului aceste perturbări sunt neglijabile.
Extremitatea închisă a tubului este plasată în punctul P unde se doreşte măsurarea presiunii statice
iar în punctul R, plasat la 3D, se execută un orificiu în peretele lateral al tubului. Datorită pătrunderii
lichidului în tub prin orificiul R, manometrul măsoară presiunea statică din R, presiune care este
identică cu presiunea din P în curentul neperturbat. Deoarece în regim neperturbat presiuea statică
din R este identică cu presiunea statică din P rezultă că presiunea măsurată de manometru este
presiunea statică din P.

4.4.2.2. Presiunea totală

Măsurarea presiunii totale într-un punct de stagnare S al unui
obstacol se face prin realizarea unei cavităţi în S
obstacol şi racordarea acelei cavităţi la un
manometru, realizându-se astfel o priză de
presiune totală (Fig.4.16.). După pătrunderea
S lichidului în cavitate şi realizarea stării de
echilibru, manometrul indică presiunea totală din
S.
Măsurarea presiunii totale într-un punct
al unui curent de lichid se face cu tubul Pitot
care transformă orice punct din domeniul de Fig.4.16. Măsurarea
curgere într-un punct de stagnare(S). Tubul Pitot presiunii totale
este un tub subţire îndoit în unghi drept cu o extremitate deschisă,
Fig.4.17.Tubul Pitot îndreptată în sens contrar curentului şi cealaltă extremitate racordată la un
manometru care măsoară presiunea totală (Fig.4.17).

ρ 2

∆h
R 1
ρ
P
ρm h

Fig.4.18.Tubul Pitot-Prandtl

2/4
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.4.2.3. Modelul de calcul

Calulul vitezei într-un punct oarecare al unui curent de lichid se bazează pe ecuaţia
fundamentală a lui Bernoulli iar dispozitivul utilizat este tubul Pitot-Prandtl (Fig.4.18), rezultat din
reunirea într-un singur aparat a sondei de presiune statică şi a tubului Pitot de presiune totală.
Considerând că P şi R au aceeaşi cotă (tuburile sunt foarte subţiri), se poate scrie:

pP = p1 + γ ⋅ h
pR = p2 + γ ⋅ (h + ∆h ) din care rezultă că pP = pR + (γ m − γ ) ⋅ ∆h
p1 = p 2 + ∆h ⋅ γ m
B:punct de
în care :
stagnare
pP = p + pd - presiunea totală din P (măsurată
cu tubul Pitot)
p - presiunea statică
pd - presiunea dinamică/de impact/de stagnare pA ,v pB
(Fig.4.19) a cărei relaţie de calcul rezultă din
observaţia că presiunea în punctul A este mai
mare dacât presiunea în punctul B (de stagnare)
cu o valoare egală cu presiunea dinamică:
Fig.4.19. Punct de stagnare
2 2
pA v pB v
+ = ⇒ p A − pB = ρ = pd
γ 2⋅ g γ 2

pR = p - presiunea statică din P (măsurată cu sonda de presiune statică)

ρ m - densitatea fluidului mutilizat in manometru ( γ m = ρ m ⋅ g ; g - acceleraţia gravitaţională)
După înlocuiri rezultă:

ρ 
⋅ (γ m − γ ) ⋅ ∆h = ⋅ (ρ m ⋅ g − ρ ⋅ g ) ⋅ ∆h = 2 ⋅ g ⋅  m − 1 ⋅ ∆h
2 2
v2 =
ρ ρ  ρ 

ajungându-se în final la relaţia pentru determinarea vitezei de curgere a fluidului perfect aflat în
mişcare permanentă, omogen uniformă, adică o mişcare în care liniile de curent sunt rectilinii şi
paralele iar viteza este este aceeaşi în orice punct al domeniului de curgere şi constantă în timp, într-
o secţiune plan orizontală:

ρ 
v = 2 ⋅ g ⋅  m − 1 ⋅ ∆h
 ρ 

3/4
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.4.2.4. Succesiunea prelucrărilor

Tubul Pitot-Prandtl
(Fig.4.20) este utilizat pentru Manometru
măsurarea debitului apei într-o
conductă cu diametrul
cunoscut ( D = 105.0mm ). ∆h
Manometrul citeşte o
diferenţă de presiune statică Presiunea statica
( ∆h = 83mm de tetraclorură
kg
de carbon; ρ CCl = 1594 )
4
m3
iar coeficientul de corecţie al
aparatului este stabilit prin Curgerea
calibrarea aparatului (
C = 0.95 ).
Să se calculeze viteza
în centrul tubului( v ), viteza Presiunea totală
medie ( vmed ) şi debitul
Fig.4.20. Reprezentarea schematic a tubului Pitot-Prandtl
conductei ( Q ).

1. Calculul vitezei maxime a apei în conductă (viteza în centrul secţiunii conductei) cu formula:

 ρ CCl 4 
v = 2 ⋅ g ⋅  − 1 ⋅ ∆h
 ρ 
2. Calculul vitezei medii ( vmed ) prin aplicarea coeficientului de corecţie C = 0.95 :

vmed = C ⋅ v
3. Calculul debitului conductei cu relaţia:

 π ⋅ D2 
Q = vmed ⋅  
 4 

NOTA. Coeficientul de corecţie al aparatului ( C = 0.95 ) se determină experimental şi include efectul

frecării fluidului de conductă precum şi efectul rezistenţelor hidraulice introduse de dispozitiv.

4/4
5.1. DINAMICA FLUIDELOR PERFECTE (ec. Euler)

Studiul mişcării fluidelor este simplificat prin introducerea noţiunii de fluid perfect, adică
fluid greu ( ρ ⋅ g > 0 ) fără vâscozitate ( µ = 0 ).
Ecuaţiile dinamicii fluidelor perfecte se deduc pe baza echilibrului dinamic dintre forţele
care acţionează asupra particulei de fluid în mişcare şi care sunt reprezentate prin:
• fortele masice
• forţele de presiune
• forţele de inerţie generate de acceleraţia particulelor de fluid
Dinamica fluidelor perfecte presupune ca şi la fluidele în repaus, numai eforturi unitare
normale de compresiune, egale în toate direcţiile, fiind exprimate cantitativ prin mărimea
scalară numită
hidrodinamică.
presiune
z
Considerăm o particulă  ∂p dy   ∂p dy 
dx ⋅ dz ⋅  p − ⋅ 
elementară de fluid în mişcare, de  ∂y 2  dx ⋅ dz ⋅  p + ⋅ 
∂y 2 
formă prismatică, pentru care 
ecuaţiile de mişcare se vor scrie
M
prin proiecţii pe cele trei axe ale − ay + ay
sistemului de referinţă cartezian
dz
(Fig.5.1.).

Acţiunea fluidului asupra

particulei elementare de fluid se
înlocuieşte prin forţele de legătură,
dy y
reprezentate prin forţele de x dx
presiune pe fiecare faţă, distribuite Fig.5.1. Foţele care acţionează asupra
uniform, ipoteză acceptabilă particulei M
datorită suprafeţelor mici ale particulei.

Definim presiunea şi viteza locală în centrul particulei (M) prin relaţiile:

 
p = p( x, y, z , t ) şi v = v ( x, y, z , t )

Conform principiului al doilea al mecanicii, mişcarea particulei elementare de

fluid se produce sub acţiunea forţelor exterioare care sunt egale cu derivata impulsului în
raport cu timpul (sau produsul dintre masa şi acceleraţie):
 
a ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = Fe

care proiectată pe axa Oy devine:

a y ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = Fey
în care
a y - acceleraţia particulei elementare de fluid, parale cu axa Oy ;
dx, dy, dz - dimensiunile particulei elementare de fluid;

1/3
F ey - forţele exterioare proiectate pe axa Oy , forţe care sunt reprezentate prin:
• Forţele masice care acţionează asupra particulei ( f y -forţa masică unitară):

ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ f y = Fey1

• Forţele de legătură (forţele de presiune hidrodinamică)

 ∂p dy   ∂p dy 
 p − ⋅  ⋅ dx ⋅ dz −  p + ⋅  ⋅ dx ⋅ dz = Fey 2
 ∂y 2   ∂y 2 

Relaţia de echilibru a forţelor care acţionează asupra particulei elementare de fluid în

mişcare, pe direcţia axei Oy este:

F ey1+ F ey 2= F ey

 ∂p dy   ∂p dy 
ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ f y +  p − ⋅  ⋅ dx ⋅ dz −  p + ⋅  ⋅ dx ⋅ dz = a y ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
 ∂y 2   ∂y 2 

care după efectuarea reducerilor devine:

(Oy ) : f y − 1 ⋅ ∂p = a y
ρ ∂y

Procedând similar şi pentru celelalte axe ale sistemului cartezian de referinţă şi

introducâd derivata substanţială a vitezei locale se obţin ecuaţiile lui Euler pentru un fluid
ideal:

∂v x ∂v ∂v ∂v
(Ox ) : f x − 1 ⋅ ∂p = a x = Dv x = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
ρ ∂x dt ∂t ∂x ∂y ∂z
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
(Oy ) : f y − 1 ⋅ ∂p = a y =
Dv y
= + vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
ρ ∂y dt ∂t ∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v ∂v
(Oz ) : f z − 1 ⋅ ∂p = a z = Dv z = z + vx ⋅ z + v y ⋅ z + vz ⋅ z
ρ ∂z dt ∂t ∂x ∂y ∂z

2/3
 Pentru a ajunge la forma vectorială a ecuaţiilor lui Euler se procedează succesiv:
  
o înmulţim ecuaţiile cu i , j , k pentru axele Ox, Oy, Oz
o adunăm ecuaţiile pe cele trei axe termen cu termen;

o pentru forţele masice ( F ) se ia în considerare potenţialul gravitaţional:

− U = g ⋅ z + const.

    1   ∂p  ∂p  ∂p  D 
i ⋅ f x + j ⋅ f y + k ⋅ f z − ⋅  i ⋅
ρ  ∂x
+ j⋅
∂y
+ k ⋅  =
∂z  Dt
(  
i ⋅ vx + j ⋅ v y + vz ⋅ k )
 1 DV
F − grad ( p) =
ρ Dt

∂v  
− g ⋅ grad ( z ) − ⋅ grad ( p ) = + (v ∇ )v
1
ρ ∂t
 v2     
Ţinând seama că grad   = v × rot (v ) + (v ∇ )v ecuaţia lui Euler devine :
 2

∂v  v2   
− g ⋅ grad ( z ) − ⋅ grad ( p ) = + grad   − v × rot (v )
1
ρ ∂t  2

în care pentru mişcare irotaţională şi nepermanentă a unui fluid incompresibil ( rot (v ) = 0
şi ρ = const. ) ecuaţia anterioară devine:


∂v  p v2 
= grad  g ⋅ z + + 
∂t  ρ 2

∂v
Pentru mişcare staţionară ( = 0 ) a unui fluid greu, cu vâscozitate zero ( µ = 0 ) şi
∂t
incompresibil ( http://www.ahgr.ro/media/153271/1.2_deformabilitatea.pdf ) ecuaţia lui Euler,
prin integrare, conduce la ecuaţia fundamentală a lui Bernoulli
(http://www.ahgr.ro/media/156391/4.3_principii-fundamentale-ale-miscarii-fluidelor.pdf ) ecuaţie
stabilită pentru prima dată de Daniel Bernoulli în 1738, pe o cale directă, înainte ca Euler să fi
stabilit ecuaţiile generale ale mişcării particulei fluide perfecte:

v2 p
z+ + = const.
γ 2⋅ g

3/3
 5.2. DINAMICA FLUIDELOR REALE ........................................................................................ 1
5.2.1. Ecuaţiile mişcării fluidelor vâscoase în regim laminar ................................................ 4

5.2. DINAMICA FLUIDELOR REALE

Starea de tensiune în cazul fluidelor vâscoase în mişcare este dată de:

• eforturi tangenţiale determinate de:
o vâscozitate ( http://www.ahgr.ro/media/153298/1.4_vascozitate.pdf )
o turbulenţă (http://www.ahgr.ro/media/153361/1.4.2_reynolds.pdf )
• eforturi normale datorate presiunilor normale
(http://www.ahgr.ro/media/154976/2.2_fortele-care-actioneaza-intr-un-lichid.pdf )

şi este reprezenată printr-un tensor de forma:

 p xx p xy p xz 
 
P =  p yx p yy p yz 
p p zy p zz 
 zx
în care se consideră pozitive componentele definite pe o faţă pozitivă (normală pe direcţiile
  
i , j sau k ) şi îndreptate în sensul pozitiv al axelor.
Tensorul eforturilor unitare se caracterizeaz prin:
• eforturile tangenţiale simetrice fată de diagonala principală sunt egale ( pij = p ji )
• suma eforturilor normale (componentele plasate pe diagonala principală) este
invariantă la orientarea sistemului de axe, exprimă gradul de comprimare al fluidelor pe
care starea de tensiune îl dezvoltă în punctul M şi poate fi exprimat prin presiunea
hidrodinamică:
p(M ) = − ⋅ ( p xx + p yy + p zz )
1
3
care pentru o stare de tensiune izotropă are tensorul:
− p 0 0 
 
P0 =  0 − p 0 
 0 0 − p 

Starea de tensiune generată de prezenţa eforturilor tangenţiale ( P' ) se obţine prin
scădearea din tensorul stării generale de tensiune ( P ) a tensorului presiunii hidrodinamice ( P0 ):
 p xx' + p p xy p xz 
 
P' = P − P0 =  p yx p +p'
yy p yz 
 p p zy p zz +
'
p 
 zx

Eforturile normale ale stării de tensiune P' rezultă din relaţiile:

p xx' = p xx + p

1/5
 z

 ∂p zy dz 
dx ⋅ dy ⋅  p zy + ⋅ 
∂p xy dx   ∂z 2 

dz ⋅ dy ⋅  p xy − ⋅ 
 ∂x 2 
 ∂p yy dy 
dz ⋅ dx ⋅  p yy + ⋅ 
 ∂p yy dy  M
 ∂y 2 
dz ⋅ dx ⋅  p yy − ⋅ 
 ∂y 2 
y

 ∂p zy dz   ∂p xy dx 
dx ⋅ dy ⋅  p zy − ⋅  dz ⋅ dy ⋅  p xy + ⋅ 
 ∂z 2   ∂x 2

x
Fig.5.2. Forţele de legătură ( Fey2 ) care acţionează asupra unei particule de fluid real în mişcare

Considerăm o particulă elementară prismatică de fluid real aflată în mişcare cu centrul în

M pentru care definim (Fig.5.2.):
 
• viteza: v = v (M , t )
  
• eforturile unitare: pn = pn (M , n , t )

Conform principiului al doilea al mecanicii, mişcarea particulei elementare de

fluid se produce sub acţiunea forţelor exterioare care sunt egale cu derivata impulsului
(http://www.ahgr.ro/specialisti/daniel-scradeanu/2_hidraulica/30_suport-pentru-
aplicatii/33_impusul.aspx) în raport cu timpul (sau produsul dintre masa şi acceleraţie):
 
a ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = Fe

care proiectată pe axa Oy devine:

a y ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = Fey
în care
a y - acceleraţia particulei elementare de fluid, parale cu axa Oy ;
dx, dy, dz - dimensiunile particulei elementare de fluid;

2/5
F ey - forţele exterioare proiectate pe axa Oy , forţe care sunt reprezentate prin :
• Forţele masice care acţionează asupra particulei ( f y -forţa masică unitară):

Fey1 = ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ f y
• Forţele de legătură (forţele de presiune hidrodinamică notate dupa următoarele reguli:
o primul indice este cel al axei perpendiculare pe planul în care se află proiectată
forţa de presiune
o al doilea indice este cel al axei cu care este paralelă forţă de presiune)

 ∂p yy dy ∂p yy dy 
Fey 2 =  − p yy + ⋅ + p yy + ⋅  ⋅ dx ⋅ dz +
 ∂y 2 ∂y 2 
 ∂p zy dz ∂p zy dz 
+  − p zy + ⋅ + p zy + ⋅  ⋅ dx ⋅ dy +
 ∂z 2 ∂z 2 
 ∂p xy dx ∂p xy dx 
+  − p xy + ⋅ + p xy + ⋅  ⋅ dy ⋅ dz =
 ∂x 2 ∂x 2 
 ∂p xy ∂p yy ∂p zy 
=  + +  ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
 ∂x ∂y ∂z 
Relaţia de echilibru a forţelor care acţionează asupra particulei elementare de fluid real
(cu vâscozitate) în mişcare, pe direcţia axei Oy este:
 ∂p xy ∂p yy ∂p zy 
 ∂x + ∂y + ∂z  ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz + ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ f y = a y ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
 
care după simplificare şi împărţite prin ρ devine:
 ∂p xy ∂p yy ∂p zy 
(Oy ) : f y + 1 ⋅  + +  = a y =
Dv
ρ  ∂x ∂y ∂z  Dt
Procedând similar şi pentru celelalte axe ale sistemului cartezian de referinţă şi
introducâd derivata substanţială a vitezei locale se obţin ecuaţiile generale ale mişcării
fluidelor reale în funcţie de eforturile unitare.

 ∂p yx 
(Ox ) : f x + 1 ⋅  ∂p xx + +
∂p xz
 = a x =
Dv x ∂v x
=
∂v ∂v ∂v
+ vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
ρ  ∂x ∂y ∂z dt ∂t ∂x ∂y ∂z
 ∂p xy ∂p yy ∂p  Dv y ∂v y ∂v ∂v ∂v
(Oy ) : f y + 1 ⋅  + + zy  = a y = = + vx ⋅ y + v y ⋅ y + vz ⋅ y
ρ  ∂x ∂y ∂z  dt ∂t ∂x ∂y ∂z
 ∂p zy ∂p 
(Oz ) : f z + 1 ⋅  ∂p xz + + zz  = a z =
Dv z ∂v z
=
∂v ∂v ∂v
+ vx ⋅ z + v y ⋅ z + vz ⋅ z
ρ  ∂x ∂y ∂z  dt ∂t ∂x ∂y ∂z

Din sistemul de ecuaţii diferenţiale proiectate pe cele trei axe ale sistemului de referinţă
se deduc ecuaţii pentru: mişcarea fluidelor vâscoase în regim laminar şi în regim turbulent

3/5
5.2.1. Ecuaţiile mişcării fluidelor vâscoase în regim laminar
Ecuaţiile mişcării fluidelor vâscoase în regim laminar (ec. Navier-Stokes) se deduc prin
aplicarea legii a doua a lui Newton la mişcarea fluidelor newtoniene admiţându-se ipoteza
că tensiunea fluidului este proporţională cu gradientul vitezei şi al presiunii.
Se înlocuiesc, în ecuaţiile generale ale mişcării fluidelor reale, eforturile unitare de
vâscozitate prin vitezele locale de deformare ale particulei de fluid utilizând relaţia lui
Newton:
dv
τ =µ⋅
dn
∂v z
∂y

z p zx ∂v y
∂z

p xz

O y
Fig.5.3. Deformarea particulei sub acţiunea eforturilor tangenţiale datorate vâscozităţii
În planul yOz

Relaţiile dintre deformaţii şi eforturi la fluide sunt analoage cu cele de la solide,

deformaţiile fiind proporţionale cu variaţiile vitezelor locale, raportate la axele pe care sunt
∂v z ∂v y
proiectate (Fig.5.3 pentru planul yOz: s yz + s zy = + ). Tensorui eforturilor unitare
∂y ∂z
devine:

 ∂v x  ∂v x ∂v y   ∂v ∂v 
 2⋅µ ⋅ µ ⋅  +  µ ⋅ x + z
 
 ∂x  ∂y ∂x   ∂z ∂x 
  ∂v ∂v y  ∂v y  ∂v ∂v y 

P = µ ⋅  x + 
 2⋅µ ⋅ µ ⋅  z + 
  ∂y ∂x  ∂y  ∂y ∂z 
  ∂v x ∂v z   ∂v ∂v y  ∂v 
µ ⋅  +  µ ⋅  z + 
 2⋅µ ⋅ z 
  ∂z ∂x   ∂y ∂z  ∂z 

4/5
 Ecuaţiile generale ale mişcării fluidelor reale, în funcţie de deformaţiile introduse sub
acţiunea vâscozităţii devin:
  ∂v ∂v  ∂  ∂v  ∂  ∂v y ∂v z  Dv
(Oy ) : f y − 1 ⋅ ∂p + µ ⋅  ∂
⋅  y + x  + 2 ⋅ ⋅  y  + ⋅  +  =
ρ ∂y ρ  ∂x  ∂x ∂y  ∂y  ∂y  ∂z  ∂z ∂y  Dt
şi mai departe:
1 ∂p µ  ∂ v y ∂ v y ∂ v y  µ ∂  ∂v x ∂v y ∂v z  Dv
2 2 2

(Oy ) : f y − ⋅ + ⋅  2 + 2 + 2  + ⋅ + + = = ay
ρ ∂y ρ  ∂x ∂y ∂z  ρ ∂y  ∂x ∂y ∂z  Dt
∂v x ∂v y ∂v z 
în care + + = divV = 0 datorită continuităţii în fluidele incompresibile, ajungându-
∂x ∂y ∂z
se în final la forma:
 ∂ 2v y ∂ 2v y ∂ 2v y  ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
(Oy ) : f y - 1 ⋅ ∂p + µ ⋅ 2 + 2 + 2
 ∂x
=
 ∂t
+ vx ⋅ + v ⋅ + v ⋅
ρ ∂y ρ  ∂y ∂z  ∂x
y
∂y
z
∂z
în care:
• forţele masice: fy -
1 ∂p
• gradientul presiunii (componentă a divergenţei tensiunii): ⋅
ρ ∂y
µ  ∂ v y ∂ v y ∂ v y 
2 2 2

• efectul vâscozităţii (componentă a divergenţei tensiunii): ⋅ + 2 + 2 -

ρ  ∂x 2 ∂y ∂z 
∂v y
• acceleraţia nestaţionară (componentă a inerţiei ):
∂t
∂v y ∂v y ∂v y
• acceleraţia convectivă (schimbarea de direcţie): vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅ -
∂x ∂y ∂z

Grupând ecuaţiile pentru cele trei axe se obţin ecuaţiile lui Navier-Stokes pentru fluide
grele, vâscoase şi incompresibile:

 v x ∂ 2 v x ∂ 2 v x  ∂v x
(Ox ) : f x − 1 ⋅ ∂p + µ ⋅  ∂ ∂v ∂v ∂v
2
+ 2 + 2  = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
ρ ∂x ρ  ∂x 2
∂y ∂z  ∂t ∂x ∂y ∂z

1 ∂p µ  ∂ v y ∂ v y ∂ v y  ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
2 2 2

(Oy ) : f y − ⋅ + ⋅  2 + 2 + 2 =
 ∂t
+ vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
ρ ∂y ρ  ∂x ∂y ∂z  ∂x ∂y ∂z

1 ∂p µ  ∂ 2 v z ∂ 2 v z ∂ 2 v z  ∂v z ∂v ∂v ∂v
(Oz ) : f z − ⋅ + ⋅  2 + 2 + 2  = + vx ⋅ z + v y ⋅ z + vz ⋅ z
ρ ∂z ρ  ∂x ∂y ∂z  ∂t ∂x ∂y ∂z

5/5
 5.2.1. Miscarea permanentă în fisuri şi conducte rectilinii ..................................................... 1
5.2.1.1. Modelul de calcul pentru mişcarea permanentă în fisuri ................................ 1
5.2.1.2. Modelul de calcul pentru mişcarea permanentă în conductă rectilinie ........ 4
5.2.1.3. Succesiunea prelucrărilor .................................................................................. 6
5.2.2.4. Întrebări care …aşteaptă răspuns ..................................................................... 6

5.2.1. Miscarea permanentă în fisuri şi conducte rectilinii

Problemele rezolvate cu ecuaţiile generale Navier-Stokes se împart în două categorii :

• cu soluţii exacte pentru domenii spaţiale cu geometrie simplă şi omogenitate
parametrică ;
• cu soluţii aproximative, pentru domenii spaţiale complexe şi heterogenităţi
parametrice., care impun rezolvare numerică.
Pentru exemplificare propunem două probleme, cu soluţii exacte:
• mişcare permanentă în fisuri
• mişcare permanentă în conductă rectilinie

5.2.1.1. Modelul de calcul pentru mişcarea permanentă în fisuri

Ecuaţia generală a mişcării unui fluid real (greu, cu vâscozitate şi incompresibil) de-a
lungul axei (Ox ) este:
 v x ∂ 2 v x ∂ 2 v x  ∂v x
(Ox ) : g x − 1 ⋅ ∂p + µ ⋅  ∂ ∂v ∂v ∂v
2
+ 2 + 2  = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
ρ ∂x ρ  ∂x 2
∂y ∂z  ∂t ∂x ∂y ∂z

Pentru o fisură plasată în câmp gravitaţional, cu pereţii verticali şi paraleli cu axa OX,
cu o curgere permanentă şi plan orizontală se fac următoarele precizări (Fig.5.4.) :

g x = 0 deoarece liniile de curent sunt orizontale;

v y = v z = 0 deoarce liniile de curent sunt paralele cu axa (Ox ) ;

∂v x
= 0 deoarece mişcarea este permanentă ;
∂t

∂ 2vx ∂ 2vx
= 2 = 0 deoarece mişcarea este plan-orizontală
∂x 2 ∂z

Ecuaţia cugerii permanente, plan-orizontale din fisură (Fig.5.4), după aplicarea

precizărilor menţionate devine:

∂p ∂ 2v
= µ ⋅ 2x
∂x ∂y

1/6
 Pentru o pierdere de sarcină constantă de-a
Sectiune lungul fisurii (Fig.5.5):
de z
curgere 1 ∂p ∆H
⋅ = −J = const.
γ ∂x ∆x
2⋅h (negativă, pentru că energia potenţială scade în
u
sensul curgerii datorită consumului de energie
y
necesar deplasării)

z =1
z

∆H
x ∆H
J =−
∆x

∆x
u
h y

x
h

Fig.5.4. Mişcarea unui lichid vâscos

între doi pereţi plani. x

ecuaţia devine:
∂ 2vx J ⋅γ Fig.5.5. Pierderea de sarcinaa curgerii
= − permanente din fisură
∂y 2 µ ,

iar prin integrare:

∂v x γ ⋅J γ ⋅J 2
=− ⋅ y + C1 vx = − ⋅ y + C1 ⋅ y + C2
∂y µ şi
2⋅µ
2/6
Condiţiile la limită, pentru determinarea constantelor sunt:

 γ ⋅J 2
0 = − ⋅ h + C1 ⋅ h + C2
v x = 0; y = + h 2⋅µ
 ⇒ şi  ⇒
v x = 0; y = −h γ ⋅J 2
0 = − ⋅ h − C1 ⋅ h + C2
 2⋅µ

iar constantele obţinute sunt

 C1 = 0

C = γ ⋅ J ⋅ h 2 ⇒ ,
 2 2 ⋅ µ
ecuaţia de mişcare devenind:

γ ⋅J
vx = ⋅ (h 2 − y 2 )
2⋅µ

cu caracteristicile:

Viteza maximă:

γ ⋅ J ⋅ h2 g ⋅ J ⋅ h2
v x MAX = = pentru y = 0
2⋅µ 2 ⋅ν

Debitul unitar:

h
γ ⋅ J  h 2 h
 2 J 3
q = 2 ⋅ ∫ v x ⋅ dy =  ∫ h dy − ∫ y 2
dy 
 = ⋅ g ⋅ ⋅h
0
µ 0 0  3 ν
Viteza medie:

q g ⋅ J ⋅ h2 2
v x MED = = = ⋅ v x MAX
2⋅h 3 ⋅ν 3

3/6
5.2.1.2. Modelul de calcul pentru mişcarea permanentă în conductă rectilinie

Ecuaţia generală a mişcării permanente de-a lungul axei (Ox ) este

 v x ∂ 2 v x ∂ 2 v x  ∂v x
(Ox ) : g x − 1 ⋅ ∂p + µ ⋅  ∂ ∂v ∂v ∂v
2
+ 2 + 2  = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
ρ ∂x ρ  ∂x 2
∂y ∂z  ∂t ∂x ∂y ∂z

ecuaţie în care se particularizează componentele pentru mişcarea permanentă într-o conductă

rectilinie, cu secţiune circulara constantă, înclinată cu un unghi α (Fig.5.6):

 proiectia acceleratiei gravitationale pe axa OX: g x = g ⋅ sin α

 miscarea paralela axa OX: v y = vz = 0 ; vx ≠ 0
∂ 2vx ∂ 2vx ∂ 2vx
 sectiunea de curgere circulara si normala la OX: = ≠ 0 ; =0
∂y 2 ∂z 2 ∂x 2
∂v x ∂v x ∂v ∂v ∂v
 miscare permanenta: =0; + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x = 0
∂t ∂t ∂x ∂y ∂z

şi se obţine:

1 ∂p ∂ 2vx
g ⋅ sin α − ⋅ + 2 ⋅ µ ⋅ 2 − 0
ρ ∂x ∂y

Ţinând seama că:

dp
J ⋅ dx +
γ
= γ ⋅ (sin α − J )
1 dp dp
sin α = ⇒ J = sin α − ⋅ ⇒
dx γ dx dx

în care J este pierderea de sarcina (panta piezometrică), ecuaţia devine:

µ ∂ 2vx µ ∂ 2vx ∂ 2vx

ρ ⋅ g ⋅ sin α − γ ⋅ (sin α − J ) + 2
g
= 0 ⇔ 2 = −γ ⋅ J ⇔ 2 =− ⋅J
ρ ∂y 2
ρ ∂y 2
∂y 2
ν

Prin integrare se obţine succesiv:

∂ 2vx g⋅J g⋅J 2

=− ⋅ y + C1 ⇒ v x = − ⋅ y + C1 ⋅ y + C2
∂y 2
2 ⋅ν 4 ⋅ν

4/6
În care condiiţiile la limite, pentru
determinarea constantelor sunt: p1 J ⋅ dx
γ α
∂v x
a) y = 0, = 0 ⇒ C1 = 0
∂y u dp
γ
g⋅J 2
b) y = r , v x = 0 ⇒ C2 = ⋅r
4 ⋅ν gx p2
γ
dx
ecuaţia vitezelor mişcării în conducta
rectilinie devenind un paraboloid de g
rotaţie: h1

x
z h2
g⋅J
vx =
4 ⋅ν
(
⋅ r2 − y2 )
Fig.5.5. Mişcarea permanentă într-o conductă rectilinie cu
secţiune constantă
cu caracteristicile:
Viteza maximă

g⋅J 2
v x MAX = ⋅ r pentru y = 0
4 ⋅ν

Debitul:

π ⋅g⋅J r π ⋅ g ⋅ J ⋅r4
( )
r r
Q = ∫ 2 ⋅ π ⋅ y ⋅ v x ⋅ dy = 2 ⋅ π ∫ y ⋅ v x ⋅ dy =
2 ⋅ν ∫0
y ⋅ r 2
− y 2
⋅ dy =
0 0
8 ⋅ν

Viteza medie:

Q g ⋅ J ⋅ r2
v x MED = =
π ⋅ r2 8 ⋅ν

Pierderea de sarcină:

8 ⋅ν ⋅ v x MED 8 ⋅ν ⋅ Q
J= =
g ⋅r 2
π ⋅ g ⋅ r4

5/6
 5.2.1.3. Succesiunea prelucrărilor

Modelele de calcul pentru curgerea unui fluid real în

γ ⋅J
• fisură vx = ⋅ (h 2 − y 2 )
2⋅µ
şi
g⋅J
• conductă vx =
4 ⋅ν
(
⋅ r2 − y2 )
prelucrate simultan, permit analiza efectului formei secţiunii de curgere asupra
distribuţiei vitezelor ( vx ) şi debitului total ( Q ).
Etapele de prelucrare sunt:
1. Introducerea datelor şi uniformizarea lor dimensional (în S.I.: careul “GALBEN” din
fisierul xls anexat)
2. Calculul vitezelor paralele cu axa OX pentru diverse distanţe de la axa de
simetrie(y[m]) :
a. Fisură: vx_F[m/s]
b. Conductă: vx_C[m/s]
3. Reprezentarea grafică pentru:
a. Limitele domeniului de curgere:
i. Perete fisură sus
ii. Perete fisura jos
b. Variaţia vitezelor vx_F[m/s] şi vx_C[m/s] în funcţie de y[m]
4. Calculul debitelor totale pentru:
a. Fisură: Q_FISURA
2 J
QFISURA = ⋅ g ⋅ ⋅ h 3
b. Conductă: Q_CONDUCTA 3 ν π ⋅ g ⋅ J ⋅r4
5. Calculul secţiunilor de curgere pentru: QCONDUCTA =
8 ⋅ν
a. Fisură: secţiune_F
b. Conductă: secţiune_C
6. Calculul vitezelor medii ale apei pentru:
a. Fisură: VmF
b. Conductă: VmC
7. Reprezentarea grafică a vitezelor medii de curgere a apei în fisură şi conductă.

5.2.2.4. Întrebări care …aşteaptă răspuns

1. Ce este curgerea permanentă?

2. Ce formă au secţiunile transversale ale fisurii şi conductei?

3. Care este orientarea vectorului vitezei în raport cu secţiunea de curgere în fisură?

4. Care este orientarea vectorului vitezei în raport cu secţiunea de curgere în conductă ?

5. Care este raportul dintre debitul toatal al fisurii şi debitul total al conductei?

6/6
 5.2.2. Mişcarea permanentă în conducte sub presiune ......................................................... 1
5.2.2.1. Extensia ecuaţiei lui Bernoulli la curenţi cu secţiuni finite ..................................... 3
5.2.2.2. Pierderea de sarcină longitudinală ........................................................................ 4
5.2.2.3. Coeficientul de rezistenţă λ .................................................................................. 6
5.2.2.4. Panta hidraulică şi debitul conductelor .................................................................. 8
5.2.2.5. Pierderile de sarcină hidraulică locale ................................................................. 11
5.2.2.6. Şocul hidraulic (lovitura de berbec) ..................................................................... 12
5.2.2.7. Conducte neramificare cu diametru variabil ........................................................ 13
5.2.3.8. Conducte legate în paralel .................................................................................. 15
5.2.2.9. Conducte ramificate ............................................................................................ 16
5.2.2.10. Conducta cu debit distribuit ............................................................................... 17

5.2.2. Mişcarea permanentă în conducte sub presiune

Calculul conductelor sub presiune este necesar pentru conductele care servesc la
transportul unui lichid în mişcare permanentă. Se admit următoarele ipoteze simplificatoare
pentru această mişcare:
• temperatura este constantă;
• densitatea este constantă
• vâscozitatea este constantă
• gazele în soluţie şi particulele solide în suspensie sunt în cantităţi neglijabile.

Problema esenţială a evaluării mişcării permanente în conducte sub presiune este

determinarea pierderilor de sarcină hidrodinamică a căror cunoaştere permite evaluarea
presiunilor în orice punct al traseului utilizând ecuaţia lui Bernoulli şi cunoscând debitele
transportate.

Pierderile de sarcină hidraulică se clasifică în două categorii:

• pierderi de sarcină hidrodinamică distribuite uniform, de-a lungul unei conducte
rectilinii, cu secţiune constantă şi de construcţie uniformă;
• pierderi de sarcină hidrodinamică locale, provocate de variaţiile de secţiune şi care
se concentrează pe distanţe scurte
Schema geometrică a distribuţiei pierderilor de sarcină hidrodinamică conţine
următoarele elemente (Fig.5.6.):

• Linia energiilor sau planul de sarcină, orizontal, la partea superioară, care reprezintă
suma energiilor şi pierderilor pe orice verticală;
• Linia pierderilor de sarcină longitudinale cumulate;
• Linia pierderilor de sarcină totale (longitudinale şi locale), numită şi linie energetică
• Linia presiunilor sau piezometrică
• Axa conductei proiectată în plan vertical
• Linia planului orizontal de referinţă
• Proiecţia axei conductei în plan orizontal

Calculul pierderilor de sarcină se face considerând mişcarea pe firul axial al conductei,

cu viteze egale cu viteza medie în secţiunile respective.

1/18
 Linia pierderilor de
sarcină
∑h D
Planul de sarciană
logitudinale cumulate

α⋅
V2 ∑h L
Linia energetică
2⋅ g

p
γ
Linia piezometrică

Axa conductei
în plan vertical
Plan orizontal

Axa conductei
în plan orizontal

Fig.5.6.Schematizarea geometrică a pierderilor de sarcină pentru o conductă sub

presiune (dupa C.Mateescu, 1963)

2/18
5.2.2.1. Extensia ecuaţiei lui Bernoulli la curenţi cu secţiuni finite

Ecuaţia lui Bernoulli în forma

p v2
H =z+ +
γ 2⋅ g
este elaborată pentru un fir de curent şi pentru a fi utilizată în calculul conductelor sub presiune
trebuie extinsă la secţiunea finită a acestora.
Distribuţia vitezelor şi a presiunilor în mişcare permanentă variază neliniar în aceeaşi
secţiune transversală cât şi de la o secţiune la alta, chiar şi la lichidele perfecte, datorită curburii
liniilor de curent şi a forţelor centrifuge generate.
Pentru un curent cu secţiune finită ( Ω ) format din tuburi subţiri de curent, paralele şi
 p
rectilinii cu curbură redusă, termenul  z +  este constant în orice punct al secţiunii finite iar
 γ
viteza medie în această secţiune este:
∫ v ⋅ dΩ
V= Ω
Ω
în care v este viteza locală pe un fir de curent.
Energia specifică totală pentru un fir de curent mediu se calculează cu media ( H * ):
 p v2 
∫  γ 2 ⋅ g  ⋅ dQ
Ω
 z + +
H =
*

Q
şi poate fi pusă sub forma sumei celor trei forme de energie (de pozitie, de presiune şi cinetică)
cu ajutorul unui coeficient α introdus şi calculat de Coriolis pentru diferite tipuri de mişcări, de
forma:
v2 V2
∫ 2 ⋅ ρ ⋅ dQ = α ⋅ 2 ⋅ ρ ⋅ Q
Ω
formă care permite exprimarea sumei energiilor cinetice ale debitelor de masă elementară în
funcţie de energia cinetică a întregii mase de fluid care traversează secţiunea Ω . Dacă α este
cunoscut şi ρ − const. rezultă că :
v2 V2
∫ 2⋅ g
Ω
⋅ dQ = α ⋅
2⋅ g
⋅Q

 p
şi deoarece  z +  nu depinde de dQ rezultă că ecuaţia lui Bernoulli pentru curenţi cu
 γ
secţiuni finite este:
p V2
H* = z + +α ⋅ = const.
γ 2⋅ g
Coeficientul lui Coriolis, determinat pentru diferite tipuri de mişcări are valori cuprinse
între 1,05 şi 1,1, valoarea lui maximă fiind 2 în cazul unor diagrame foarte neuniforme de
distribuţie a vitezelor.

3/18
 Între două secţiuni 1 şi 2 ale unui curent de fluid ideal/real cu secţiune finită, utilizând
coeficientul lui Coriolis şi întroducând pierderile de energie datorate rezistenţelor dintre cele
două secţiuni introduse de vâscozitatea fluidului real sunt valabile ecuaţiile (Fig.5.7.):
p1 V12 p V2
• z1 + + = z2 + 2 + 2 pentru fluidul ideal
γ 2⋅ g γ 2⋅ g
şi
p1 V12 p V2
• z1 + + α1 ⋅ = z 2 + 2 + α 2 ⋅ 2 + hd pentru fluidul real
γ 2⋅ g γ 2⋅ g

hd
V2 V2
α⋅
2⋅ g 2⋅ g
p
H1
p H2 H1 γ
γ
H2

z z

Fluid ideal: H1 = H 2 Fluid real: H 1 > H 2

Fig.5.7. Extensia ecuaţiei lui Bernoulli la un curent de fluid real cu secţiune finită

5.2.2.2. Pierderea de sarcină longitudinală

Pierderea de sarcină longitudinală/distribuită ( h D ), preponderent de natură cinetică, are

aceeaşi distribuţie de-a lunul curentului de fluid atâta timp cât factorii care o condiţionează nu se
modifică.
Cercetări experimentale realizate pe o instalaţie sub presiune (Fig.5.8.) au identificat
principalii factori care determină valoarea pierderilor de sarcină longitudinală/distribuită:

 diametrul conductei ( D )
 lungimea conductei ( L )
 viteza medie în secţiunea curentului de fluid ( V )
 rugozitatea pereţilor ( k )
 vâscozitatea fluidului (ν )
 densitatea fluidului ( ρ )

4/18
 h1−2

1 2

Fig.5.8. Instalaţie pentru măsurarea pierderilor de sarcină distribuite/longitudinale (E.Trofin,

1974)

Corelaţia dintre pierderea de sarcină longitudinală ( hD ) şi ceilalţi factori s-a stabilit pe

baza măsurătorile realizate de Henry Darcy (1805) şi are forma:

V2
hD = λ ⋅ ⋅L
2⋅ g ⋅ D

în care λ este un coeficient de rezistenţă adimensional, stabilit în funcţie de:

 numărul Reynolds ( Re ):
V ⋅D
Re =
ν
 rugozitate ( k )-înălţimea absolută a asperităţilor
 raza hidraulică ( Rh ) (Fig.5.9): Ω
D
Ω
Rh = D
P
în care

Ω -secţiunea de curgere; P
P -perimetrul udat de fluid;
r0 -raza conductei Fig.5.9. Raza hidraulică pentru o conductă
D -diametrul conductei: cu secţiunea circulară sub presiune şi un
canal deschis.
D = 2 ⋅ r0

Pierderea de sarcină longitudinală/ distribuită este condiţionată de coeficientul de

rezistenţă adimensional λ , coeficient determinat experimental în diferite condiţii de curgere.

5/18
 5.2.2.3. Coeficientul de rezistenţă λ

Valorile coeficientului de rezistenţă ( λ ), în corelaţie cu factorii semnalaţi s-au stabilit

pe baza cercetărilor experimentale sistematice realizate de A. Nikuradze (1932) şi A.P. Zegjda
(1938).
Rezultatele, obţinute pe conducte cu rugozitate artifcială, rugozitate realizată cu particule
sferice de diametru constant, sunt sintetizate într-o diagramă cu patru zone distincte (Fig.5.10):

log(1000 ⋅ λ )

k =1
r0 15
1,8
1
II 30
I
IV
1,6 1
III
60

1
126
1,4
64 0,3164
λt = λt = 4 1
Re Re 252

1,2 1
log(Re ) 500
2,6 3,0 3,4 3,8 4,2 4,6 5,0 5,4 5,8
Fig.5.10. Diagrama lui NIKURADZE

 ZONA I, corespunde regimului laminar de curgere ( Re ≤ 2300 ) iar λ este independent

de rugozitatea pereţilor conductei şi depinde numai de numărul Reynolds, iar pentru
conducte cilindrice se calculează cu relaţia:
64
λ=
Re
În aceste condiţii, pierderea de sarcină distribuită este proporţională cu viteza medie de
mişcare a fluidului:

64 V2 32 ⋅ V ⋅ν
hD = ⋅ ⋅L = ⋅L
V ⋅ D 2⋅ g ⋅ D g ⋅ D2
ν

6/18
 ZONA II corespunde mişcării turbulente, cu pereţii conductei netezi (grosimea
30 ⋅ D
filmului laminar δ = depăşeşte grosimea asperităţilor), iar coeficientul de
Re⋅ λ
rezistenţă λ depinde numai de numărul Reynolds şi se estimează cu:
o Formula lui H.Blasius:

0,316
λ= 1
4
Re
o Formula lui L.Prandtl:

1
λ=
(1,8 ⋅ log Re− 1,64)2
 ZONA III corespunde mişcării turbulente şi este o zonă de tranziţie între mişcarea
turbulentă în conducte cu pereţi netezi şi cea cu pereţi rugoşi. Coeficientul de
rezistenţă λ este în funcţie de numărul Reynolds şi de rugozitatea relativă ( k / r0 ) iar
relaţia de calcul recomandată este relaţia Colebrook-White (1939):

1  2,5 1 k 
= −2 ⋅ log ⋅ + 
λ  Re λ 3,7 ⋅ D 
 ZONA IV corespunde mişcării turbulente în conducte cu pereţi rugoşi. Coeficientul de
rezistenţă λ nu depinde de numărul Reynolds şi poate fi evaluat cu formula:

1
λ= 2
  3,71 ⋅ D 
4 log 
  k 
Pierderea de sarcină longitudinală/distribuită este în acest caz proporţională cu pătratul
vitezei şi din acest motiv ZONA I se numeşte şi zona pătratică.

7/18
5.2.2.4. Panta hidraulică şi debitul conductelor

Local, pierderile de sarcină longitudinale/ distribuite se caracterizează prin panta

hidraulică/ pierderea de sarcină unitară ( J ):

dhD h λ V2
J= sau J = D = ⋅
dL L D 2⋅ g

Panta hidraulică, pentru o conductă cu secţiunea circulară, poate fi exprimată în funcţie

de raza hidraulică ( Rh ):

λ V2 λ V2 D λ ⋅V 2
Rh ⋅ J = ⋅ ⋅ Rh = ⋅ ⋅ =
D 2⋅ g D 2⋅ g 4 8⋅ g

relaţie din care se evaluează viteza medie a curentului de fluid:

8⋅ g
V= ⋅ Rh ⋅ J
λ
în care
8⋅ g
=C
λ

constantă a conductei, numit coeficientul de rezistenţă hidraulică al lui Chezy, valabil atât
pentru conducte sub presiune cât şi pentru mişcarea uniformă a curenţilor cu suprafaţă liberă
(Fig.5.9).

Debitul curentului de fluid real cu secţiune finită, în aceste condiţii poate fi exprimat în
funcţie de panta hidraulică, sub forma:

Q = V ⋅ Ω = C ⋅ Ω ⋅ Rh ⋅ J = C ⋅ Ω ⋅ Rh ⋅ J = K ⋅ J

K = C ⋅ Ω ⋅ Rh este numit modul de debit sau capacitatea de curgere a conductei, are

semnificaţia unui debit specific al secţiunii, fiind o constantă pentru conducta considerată.

Modulul de debit ( K ) exprimă debitul ce trece prin conducta sau canalul considerat la o pantă
hidraulică egală cu unitatea ( Q = K ⋅ J ).
Valorile modulului de debit depind de geometria secţiunii de curgere şi de rugozitatea conductei
sau albiei (tabelul 5.1 fig.5.11).

8/18
Tabelul 5.1. Valori ale modulului de debit ( K )
K[litru/sec]
Conducte curate Condiţii normale Conducte murdare
D[mm] Ω [m2] 1 1 1
C0 = = 90 C0 = = 80 C0 = = 70
n n n
(n = 0,011) (n = 0,01250) (n = 0,0143)
50 0,00196 9,624 8,46 7,403
75 0,00445 28,37 24,94 21,83
100 0,00785 61,11 53,72 47,01
125 0,01227 110,80 97,40 85,23
150 0,01767 180,20 158,40 138,60
175 0,02405 271,80 238,90 209,60
200 0,03142 388,00 341,10 298,50
225 0,03976 531,20 467,00 408,60
250 0,04909 703,50 618,50 541,20
300 0,07068 1144,00 1006,00 880,00
350 0,09621 1726,00 1517,00 1327,00
400 0,12566 2464,00 2166,00 1895,00
450 0,15904 3373,00 2965,00 2595,00
500 0,19635 4467,00 3927,00 3436,00
600 0,28274 7264,00 6386,00 5587,00
700 0,38465 10960,00 9632,00 8428,00
750 0,44179 13170,00 11580,00 10130,00
800 0,50266 15640,00 13750,00 12030,00
900 0,63617 21420,00 18830,00 16470,00
1000 0,78540 28360,00 24930,00 21820,00
1200 1,13090 46120,00 40550,00 35480,00
1400 1,53940 69570,00 61160,00 53520,00
1600 2,01060 99330,00 87320,00 76410,00
1800 2,54470 136000,00 119500,00 10460,00
2000 3,14160 180100,00 158300,00 138500,00

Fig. 5.11.Valori ale modulului de debit pentru conducte circulare din fontă
şi oţel

9/18
 Ţinând seamă de relaţia de definiţie a pantei hidraulice rezultă că:

Q2
hD = 2 ⋅ L
K
Coeficientul lui Chezy poate fi calculat cu :
• Formula lui MANNING (1890):

1 1/ 6
C= ⋅ Rh
n
• Formula lui PAVLOVSKI (1925):

1 y
C= ⋅ Rh
n
formule în care:
n - coeficientul adimensional de rugozitate (Tabelul 5.2);
Rh - raza hidraulică;

y = 2,5 ⋅ n − 0,13 − 0,75 ⋅ Rh ⋅ ( n − 0,1 )

Tabelul 5.2. Coeficienţi de rugoziate ( n )

Nr. Natura pereţilor conductei n
crt. [-]
1 Suprafeţe acoperite cu email sau smalţ 0,009
2 Tencuială din ciment curat 0,010
3 Conducte din ceramică, ţevi de fontă şi fier îmbinate corect 0,011
4 Conducte de apă normale; conducte de scurgere foarte curate 0,012
5 Canale acoperite cu un strat gros şi stabil de mâl 0,018
6 Canale în pamânt, aflate în condiţii bune de întreţinere 0,023
7 Râuri şi pâraie în condiţii favorabiel (curgere liberă, fără vegetaţie) 0,025
8 Canale şi râuri parţial acoperite cu ierburi acvatice şi bolovani 0,030
9 Canale şi râuri în condiţii rele (ierburi, bolovani, prabuşiri de maluri) 0,035
10 Canale şi râuri în condiţii rele, bucăţi de stâncă în albie, rădăcini. 0,040

10/18
5.2.2.5. Pierderile de sarcină hidraulică locale

Pierderile de sarcină hidraulică locală ( hL ) se produc pe distanţe scurte, la mişcările

sub presiune, datorită schimbărilor de secţiune, schimbărilor de direcţie, ramificaţiilor curentului
de fluid, şi se calculează cu formula:

V2
hL = ζ ⋅
2⋅ g
în care
ζ este coeficientul de rezistenţa locală care se dermină ca şi coeficientul de rezistenţă
adimensională λ pe cale experimentală şi în puţine cazuri pe cale analitică.
Coeficientul de rezistenţa locală depinde de caracteristicile geometrice ale
elementului care produce rezistenţa hidraulică locală şi de rugozitate:
• lărgirea bruscă a secţiunii de curgere: (Fig.5.12.)

1 2

2
Ω1 ,V1 Ω 2 ,V2
Ω 
ζ =  2 − 1
 Ω1 

• îngustarea bruscă a secţiunii

de curgere:
1 2
 Ω 
ζ = 0,5 ⋅ 1 − 2  Fig.5.12. Lărgire bruscă a secţiunii de curgere
 Ω1 

• intrare în rezervor cu dimensiuni mari se face prin disiparea totală a energiei

cinetice astfel încât:

ζ =α Linia
energetică
V2
în care α⋅
α -coeficientul Coriolis 2⋅ g V2
ζ⋅
2⋅ g
• ieşirea din rezervor de dimensiuni mari în
conductă:
Linia
ζ = 0,5 pentru muchii ascuţite piezometrică

ζ = 0,2 pentru muchii rotunjite V

Fig.5.13.Intrarea în rezervor mare

11/18
 • curbe de conducte

Datorită curenţilor transversali,

pierderile locale se amplifică
amplifică şi valorile
RC rezistenţelor locale se
estimează cu relaţiile:

θ
θ
ζ θ = ζ 90 ⋅
RC
în
care

D 3.5
 D 
ζ 90 = 0,13 + 0,16 ⋅  
 RC 

Fig.5.14 Curbă de conductă

5.2.2.6. Şocul hidraulic (lovitura de berbec)

Şocul hidraulic este variaţia rapidă a presiunii care apare în conductele sub presiune ca
rezultat al manevrării vanelor:
• Şoc pozitiv, la închiderea vanelor, presiunea creşte în amonte de vană şi scade în aval
de aceasta;
• Şoc negativ, la deschiderea vanelor, presiunea scade în amonte de vană şi creşte în
aval de aceasta.

Cauza variaţiei presiunilor este transformarea energiei cinetice a fluidului din conductă în
lucru mecanic. Variaţia rapidă de presiune se propagă sub forma unei unde de presiune, a
cărei viteză de propagare ( c ) este determinată de compresibilitatea fluidului şi elasticitatea
pereţilor conductei, fiind viteza de propagare a sunetului în fluid.
Creşterea de presiune ( δp ) care apare la închiderea bruscă a unei vane amplasate pe
o conductă sub presiune se stabileşte folosind teorema impulsului (N.E.Jukovski) şi are formula
de calcul:

12/18
 δp = ρ ⋅ c ⋅ (u0 − u )

în care
ρ - densitatea fluidului;
c - viteza de propagare a undei de presiune (viteza de propagare a sunetului în fluid);
u0 - viteza iniţială a fluidului;
u - viteza fluidului după închiderea vanei
Viteza de propagare a undei de presiune ( c ) pentru conductele circulare cu pereţi din
material omogen se calculează cu formula:

Ef 1
c= ⋅
ρ Ef D
1+ ⋅
EC GC
în care
E f , EC - modulii de delasticitate ai fluidului şi ai materialului din care sunt construiţi pereţii
conductei;
D - diametrul interior al conductei;
GC - grosimea pereţilor conductei
Pentru conductele cu pereţi rigizi ( EC → ∞ ) se obţine pentru apă, o viteză de
propagare a undei de presiune:

Eapa 1
c= = = 1425m / sec
ρ apa β apa ⋅ ρ apa

5.2.2.7. Conducte neramificare cu diametru variabil

Conducta simplă este o conductă, cu diametru variabil, fără ramificaţii, în care curgerea
se conformează ecuaţiei lui Bernoulli:

p V2
z+ +α ⋅ + hT = const.
γ 2⋅ g
unde

hT -pierderea de sarcină rezultată din însumarea a două categorii de pierderi de sarcină

hidraulică:
• pierderile de sarcină distribuite pe cele n tronsoane de diametre diferite( hD ):
i =n
Vi 2
hD = ∑ λi ⋅ ⋅ Li
i =1 2 ⋅ g ⋅ Di

13/18
 • pierderile de sarcină locale din cele m poziţii cu pierderi locale ( hL )

j =m
V j2
hL = ∑ ζ j ⋅
j =1 2⋅ g
adică:

i =n j =m
Vi 2 V j2
hT = ∑ λi ⋅ ⋅ Li + ∑ ζ j ⋅
i =1 2 ⋅ g ⋅ Di j =1 2⋅ g

Plan de sarcină hidraulică

Linie energetică V2
α⋅
2⋅ g hT

Linie piezometrică
H
p
γ

Fig.5.15. Elementele pierderilor de sarcină la o conductă simplă neramificată

Probleme principale care se pun la calculul unei conducte simple sunt:

• Verificarea capacităţii de transport a debitului ( Q ) pentru o conductă de diametru ( D ) şi
lungime ( L ), la o diferenţă de nivel ( H ) cunoscută;
• Determinarea diferenţei de nivel ( H ) necesară pentru transportul unui anumit debit ( Q )
printr-o conductă de un anumit diametru ( D ) şi lungime ( L );
• Determinarea diametrului unei conducte ( D ) care să transporte un anumit debit ( Q ) la o
diferenţă de nivel dată ( H ) pe o lungime dată ( L ).

Relaţiile utilizate sunt:

Q2 8⋅ g
hD = ⋅L K = C ⋅ Ω ⋅ Rh =C
K2 λ

V2 V2
hD = λ ⋅ ⋅L hL = ζ ⋅
2⋅ g ⋅ D 2⋅ g

14/18
5.2.3.8. Conducte legate în paralel

Curgerea apei într-o reţea de conducte legate în paralel (Fig.5.16.) se face pe baza
aceleiaşi diferenţe de nivel :

hD1 = hD 2 = hD 3

pA
Q1
γ pB
γ
Q2
Q3

zA zB

Fig.5.16. Conducte în paralel

 p   p 
hD1 = hD 2 = hD 3 =  z A + A  −  z B + B 
 γ   γ 

sau exprimată în funcţie de debitul total şi modul de debit:

Q12 Q22 Q32

⋅ L1 = 2 ⋅ L2 = 2 ⋅ L3 = H A− B
K 12 K2 K3

Relaţia dintre debitele conductelor( Q1 , Q2 , Q3 ) şi debitul total ( Q ), conform principiului

conservării masei de debit, este:

Q = Q1 + Q2 + Q3

Ecuaţiile (), () şi () permit determinarea debitelor celor trei conducte pe baza elementelor
geometrice ale conductelor şi cea debitului total ( Q )

15/18
5.2.2.9. Conducte ramificate

Sistemul de conducte ramificate (Fig.5.17.) se calculează pe baza:

• ecuaţiei de continuitate care stabileşte relaţiile dintre debitele care curg prin conducte:
Q1 = Q2 + Q3 + Q4

• ecuaţiilor energetice pentru fiecare ramificaţie:

Q12 Q22
H2 = ⋅ L1 + ⋅ L2
K12 K 22

Q12 Q32
H3 = ⋅ L1 + ⋅ L3
K12 K 32
Q12 Q42
H4 = ⋅ L1 + ⋅ L4
K12 K 42

hD1
H2
H3 hD 2 H4
1
2
hD 4
3 hD 3
Punct de ramificare

Fig.5.17. Conductă ramificată

16/18
5.2.2.10. Conducta cu debit distribuit

Conducta cu debit distribuit este o conductă în care punctele de consum sunt foarte
apropiate şi aproximativ egale ca debit (Fig.5.18.). În aceste condiţii se admite că din conductă
se consumă un debit uniform distribuit ( q ). Linia piezometrică este o curbă cu concavitatea
în sus pentru că debitul descreşte în sensul curgerii.

hD

Qx

Q2

x
L

Fig.5.18. Conductă cu debit uniform distribuit

Pierderea de sarcină distribuită pe lungimea unei conducte ( L ) pe care se consumă debitul

uniform distribuit ( q ) este în funcţie de:
• modulul de debit al conductei ( K )

• debitul uniform distribuit ( q ):

Q1
q=
L

Q1 - debitul consumat pe lungimea L a conductei ( Q1 = q ⋅ L )

• variaţia debitului total de-a lungul conductei ( Qx )

Qx = Q1 +Q 2 −q ⋅ x ; x ∈ [0; L ]

Q2 - debitul care trece mai departe

• pierderea de sarcină specifică ( J x ):

17/18
 Qx2 dhD
Jx = =
K2 dx
Pierderea de sarcină hidraulică de-a lungul conductei de lungime L se obţine prin
integrarea pe lungimea conductei a pierderii de sarcină specifică :

Qx2 L (Q + Q − q ⋅ x )
2
L L
hD = ∫ J x ⋅ dx = ∫ ⋅ dx = ∫0 1 2
⋅ dx
0 0 K2 K2

expresie care după efectuarea calculelor devine:

 2 1 2 
 Q2 + ⋅ Q1 + Q1 ⋅ Q2 
hD =  ⋅L
3
2
K

Dacă debitul consumat este nul ( Q1 = 0 ) se ajunge la formula generală de calcul a

pierderii de sarcină hidraulică distribuită pentru o conductă simplă, sub presiune, cu diametru
constant:

Q22
hD = 2 ⋅ L
K

18/18
5.2.2.9.A. Distribuţia apei prin conducte ramificate ....................................................................... 1
1. Modelul matematic ............................................................................................................. 1
2. Datele necesare ................................................................................................................. 2
3. Succesiunea prelucrărilor ................................................................................................... 3

5.2.2.9.A. Distribuţia apei prin conducte ramificate

Proiectarea distribuţiei apei prin conducte presupune stabilirea debitelor şi diametrelor

conductelor pentru diverse configuraţii ale reţelei de distribuţie şi tipuri de conducte utilizate.

1. Modelul matematic
Sistemul de conducte ramificate ales (Fig.1) trebuie să respecte :
 Q12
 H 1 = ⋅ L1
 K12
 Q12 Q22
consevarea energiei :  H 2 = 2 ⋅ L1 + 2 ⋅ L2 consevarea masei : Q1 = Q2 + Q3
 K1 K2
 Q12 Q32
 H 3 = K 2 ⋅ L1 + K 2 ⋅ L3
 1 3

Fig.1. Geometria sistemului de conducte

1/3
 2. Datele necesare

Datele necesare pentru calculul debitelor şi diametrului conductelor reţelei de distribuţie

a apei sunt :

• Dimensiunile configuraţiei geometrice a sistemului de conducte (Tabelul 1)

Tabelul 1. Dimensiunile configuraţiei geometrice a reţelei de Tabelul 2. K=f(D)

conducte
D[mm] K[litri/sec]
PARAMETRU SIMBOL U.M. VALOARE
50 8.46
Cota nivelului maxim in lac C0 m 270.00
75 24.94
Cota la sorbul conductei 1 C1 m 260.00
100 53.72
Cota bifurcaţiei conductei 1 C123 m 255.00
125 97.40
Cota la capatul conductei 2 C2 m 220.00
150 158.40
Cota la capatul conductei 3 C3 m 210.00
175 238.90
Proiectia conductei 1 pe orizontală X0 m 400.00
200 341.10
Proiectie tronson 3.1 pe orizontală X1 m 250.00
Proiectia conductei 2 pe orizontală X1+X2 m 500.00 225 467.00
Proiectie tronson 3.2. pe orizontală X2+X3 m 850.00 250 618.50
Diametrul conductei 2 D2 m 0.40 300 1006.00
Diametrul conductei 3 D3 m 0.50 350 1517.00
400 2166.00
450 2965.00
500 3927.00
• Variaţia modulului de debit în funcţie de diametrul conductei 600 6386.00
(K=f(D); Tabelul 2) 700 9632.00
750 11580.00
800 13750.00
• Coeficientul de rugozitate al conductelor:
900 18830.00
1000 24930.00
n = 0,013 1200 40550.00
1400 61160.00
1600 87320.00
1800 119500.00
2000 158300.00

NOTA. Aceste date sunt utilizate în aplicaţia realizată în fişierul xls anexat pe site :
http://www.ahgr.ro/specialisti/daniel-scradeanu/2_hidraulica/25_hidrodinamica.aspx

2/3
 3. Succesiunea prelucrărilor

Succesiunea calculelor pentru determinarea debitelor Q1 , Q2 , Q3 şi a diametrului D1 este :

• Calculul debitului Q1 _ fals pentru un diametru D1 oarecare (se recoamdă utilizarea

diametrului conductei 2 : D2 care este cunoscut) utilizându-se formula :

Q1_ fals = K1 (D2 ) ⋅

H1
L1

• Calculul debitului Q2 cu formula :

H Q2 L 
Q2 = K 2 (D2 ) ⋅  2 − 12 ⋅ 1 
 L2 K1 L2 
• Calculul debitului Q3 cu formula :

 H 3 Q12 L1 
Q3 = K 3 (D 3 ) ⋅  − 2 ⋅ 
 3 K1 L3 
L

• Calculul lui K1 _ corect (adică pentru Q1=Q2+Q3) pentru îndeplinirea condiţiei de

conservare a debitelor sistemului de conducte, cu formula :
Q2 + Q3
K1 _ corect =
H1
L1
• Se stabileşte corelaţia dintre modulul de debit şi diametrul conductei pe baza datelor
din Tabelul 2, utilizând un model de tip « putere » :
D(K ) = 22.44 ⋅ K 0.375
• Se determină diametrul D1 corespunzător modulului de debit care asigură respectarea
principiului conservării masei ( K1 _ corect ) pe baza corelaţiei :
D(K ) = 22.44 ⋅ (K1 _ corect )
0.375

• Calculul lui Q1 _ corect cu relaţia :

H1
Q1_ corect = K1 _ corect ⋅
Q1 _ corect = Q2 + Q3
L1
valoare care trebuie să respecte principiul conservării masei:

NOTA. În fisierul xls, în denumirea simbolurilor din coloana Succesiunea

prelucrărilor, din comoditaţi de tehnoredactare nu sunt utilizaţi indici
“subscrişi”.

3/3
 5.2.3. Mişcarea uniformă a curenţilor cu suprafaţă liberă ...................................................... 1
5.2.3.1. Legea fundamentală a curgerii uniforme cu suprafaţă liberă ................................ 2
5.2.3.2. Dimensionarea canalelor ...................................................................................... 3
5.2.3.2.1. Evaluarea secţiunii optime de curgere ........................................................... 3

5.2.3. Mişcarea uniformă a curenţilor cu suprafaţă liberă

Mişcarea uniformă a curenţilor cu nivel liber se realizează doar în canale cu secţiune
transversală dreptunghiulară în care curge laminar un debit constant.
Regimul laminar are ca parametru reper numărul Reynolds
(http://www.ahgr.ro/media/153361/1.4.2_reynolds.pdf) definit pentru conducte cu relaţia:
V ⋅D
Reconducta =
ν
V - viteza de curgere a fluidului;
D -diametrul conductei
ν - vâscozitatea cinematică
La canale, diametrul D este înlocuit cu
Canal cu secţiune circulară
raza hidraulică a conductei, astfel că numărul
Conducta sub presiune

Reynolds critic, de trecere de la regim laminar la

D Ω D
cel turbulent, este de patru ori mai mic decât la
conducte (Fig.5.19a):
V ⋅ Rcanal V ⋅D
Recanal = = = 4 ⋅ Reconducta
P ν 4 ⋅ν
în care
Fig.5.19a. Numărul Reynolds critic la π ⋅ D2
canal este de patru ori mai mare decat la
Rcanal -raza hidraulică Ω canal D
Rcanal = = 8 =
conductă pentru canal: Pcanal π ⋅ D 4
2
Valorile critice pentru delimitarea domeniilor de curgere sunt:
• regim laminar: Re cr = 500 − 600
• zona de tranziţie: Re cr = 600 − 2000 si in conditii instabile chiar pana la Re cr = 12500
• regim turbulent: Re cr > 12500
Curgerea apei în canale şi râuri nu este permanentă şi uniformă deoarece:
• traseul canalelor şi râurilor nu este rectiliniu
• secţiunea nu are o formă constantă de-a lungul curgerii
• rugozitatea variază de-a lungul curgerii
• curenţii de aer perturbă suprafaţa apei
În aceste condiţii, cu toată instabilitatea regimului de curgere, vitezele, presiunile şi
nivelurile se menţin „paractic” constante pe intervale de timp suficient de „mari”:
Q
• viteza medie este evaluată cu relaţia: V=
Ω
• legea fundamentală a cugerii fiind legea lui Chezy: V = C ⋅ Rh ⋅ J
5.2.3.1. Legea fundamentală a curgerii uniforme cu suprafaţă liberă

Legea lui Chezy pentru curgerea uniformă cu suprafaţă liberă (Fig.5.19b) are forma:

LINIE PIEZOMETRICA LINIE ENERGETICA

Fig.5.19b.Curgerea uniformă a apei în canale şi râuri

V = C ⋅ Rh ⋅ J
în care
Rh − Raza hidraulică:
• la curgerea laminară nu are semnificaţie
• la curgerea turbulentă:
o corect aplicabilă la secţiuni dreptunghiulare şi triunghiulare
o eronat la secţiuni semicirculare (supraestimare cu 10%)
o se recomandă descompunerea secţiunilor complexe în secţiuni componente
pentru introducerea neomogenităţilor de rugozitate
C − coeficientul Chezy se calculează cu formulele:
1 1
• Manning: C= ⋅ Rh 6
n

• Pavlovski: C=
1
n
⋅ Rh =
y 8⋅ g
λ
cu y = 2,5 ⋅ n − 0,13 − 0,75 ⋅ R h ⋅ ( )
n − 0,1

n − coeficient de rugozitate;
λ − coeficient de rezistenţă adimensional
• Ganguillet-Kutter:
 0,00155  1 1
 23 + + 23 +
C=  i  n C= n
iar pentru i > 0,0005
 0,00155  n 23 ⋅ n
1 +  23 + ⋅ 1+
 i  Rh Rh
5.2.3.2. Dimensionarea canalelor
Formula generală pentru dimensionarea canalelor este:

Q = Ω ⋅V = Ω ⋅ C ⋅ Rh ⋅ J = K ⋅ J

în care

K = Ω ⋅ C ⋅ Rh - modulul de debit care depinde de geometria albiei şi rugozitatea talvegului.

Obiectivele dimensionării sunt:

 Evaluarea sectiunii de curgere şi a pantei pentru a asigura transferul
unui debit maxim cu un consum de energie minim;
 Stabilirea vitezei şi pantei care să asigure amortizarea rapidă a
investiţiei;
 Stabilirea vitezei limită la care începe degradarea pereţilor canalului;
 Stabilirea formei secţiunii de curgere a canalului în funcţie de scopul
întrebuinţării acestuia:
• canale de desecare (profil dublu, pentru ape mari si mici)
• canale industriale (forma trapezoidală)
• canale de navigaţie (forma poligonală sau trapezoidală)
• canale oraşeneşti pentru ape uzate (profil circular sau ovoidal)

5.2.3.2.1. Evaluarea secţiunii optime de curgere

Criteriul de optimizare a secţiunii de curgere conduce la găsirea razei hidraulice maxime
Ω
care se realizează atunci cand perimetrul udat este minim ( Rh = ).
P
Exprimând secţiunea de curgere şi perimetrul udat cu elementele geometrice ale
secţiunii (Fig.5.20) se obţine succesiv:

1 J 1
Q = Ω ⋅V = Ω ⋅ C ⋅ Rh ⋅ J = K ⋅ J şi dacă C = ⋅ Rh rezultă că Q = Ω ⋅ ⋅ R y +0,5 ⋅ J 0,5
n n

Ω=
(b + b + 2 ⋅ h ⋅ ctgα ) ⋅ h = h ⋅ (b + h ⋅ ctgα ) şi
2
P = b + 2 ⋅ h 2 + h 2 ⋅ ctg αα = b + 2 ⋅ h ⋅ 1 + ctg 2α
Condiţiile de optimizare sunt:
 dΩ  dΩ d [h ⋅ (b + h ⋅ ctgα )]  db
 dh = 0  dh = =0
b + 2 ⋅ h ⋅ ctgα + h ⋅ =0
( )
dh dh
 dP  ⇔  db ⇒
= 0  dP = d b + 2 ⋅ h ⋅ 1 + ctg α 0
2
  + 2 ⋅ 1 + ctg 2α = 0
 dh  dh dh  dh

din care rezultă

b
h
(
= 2 ⋅ 1 + ctg 2α − ctgα )
 Prin inlocuirea lui b în ecuaţiile secţiunii şi perimetrului se obţine:

( )
 Ω = h 2 ⋅ 1 + ctg 2α − ctgα h

( )
 P = 2 ⋅ h ⋅ 1 + ctg 2α − ctgα
⇒ Ω = P ⋅
2

CONCLUZIE: Într-o secţiune optimă de curgere (cu un consum minim de energie

necesar transportului unui debit dat), perimetrul udat este circumscris cercului cu raza h .

h h
α α

Fig.5.20. Secţiunea optimă de curgere

 5.3.1. Deplasarea particulei prin alunecare în contact cu substratul solid ............................. 1
5.3.1.1. Viteza de antrenare prin alunecare pe substrat solid ............................................ 1
5.3.1.2. Capacitatea de transport pe substrat solid ............................................................ 4

5.3.1. Deplasarea particulei prin alunecare în contact cu substratul solid

Declanşarea mişcării unei particule aflată în repaus pe un substrat solid se face prin
rostogolire, proces care necesită cel mai mic consum de energie dar care este greu de
modelat în condiţiile heterogenităţii formei şi dimensiunii granulelor minerale.
Pentru evaluarea deplasării sedimentelor în curentul de apă este luat în considerare
procesul de antrenare al sedimentelor prin alunecare pe substratul solid, proces care sustine
energetic deplasarea sedimentelor după ieşirea din starea de repaus.
In anumite condiţii deplasarea particulelor solide implică şi desprinderea lor de
substratul solid ajungând în suspensie în curentul de apă. Separarea celor două procese de
deplasare prin alunecare în contact cu substratul solid şi în suspensie este o problemă dificil
de rezolvat.

5.3.1.1. Viteza de antrenare prin alunecare pe substrat solid

Forţa frontală ( Fx ) este cea care determină mişcarea particulei solide prin alunecare pe
substratul solid, forţă care (Fig.5.21):
• în regim laminar este proporţională cu Vapa (viteza fluidului din vecinătatea substratului
solid)
• în regim turbulent este proporţională cu Vapa
2

Fx = K1 ⋅ µ ⋅ D ⋅ Vapa + K 2 ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vapa
2

Forţa de portanţă ( Fy ), cea care « ridică » particula solidă de pe substratul solid se

exprimă numai prin termenul pătratic :
Fy = K y ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vapa
2

Viteza fluidului Vapa la o anumită

distanţă de substratul solid ( α ⋅ D; α < 1 ) Fy
depinde de legea de distribuţie a vitezelor
curentului de fluid şi pentru o distribuţie h Vss Fx
logaritmică ea poate fi evaluată cu D
(Fig.5.21.) :
α ⋅D
 D 
Vapa (α ) = α ⋅ g ⋅ h ⋅ J ⋅ ln1 + 
 2⋅k  Fig.5.21. Modelul evaluării vitezei de antrenare a
particulelor solide într-un curent de apă

1/4
în care
K1 , K 2 , K y - constante adimensionale determinate de forma granulelor şi heterogenitatea
sedimentului
µ - vâscozitatea dinamică a fluidului de antrenare
ρ apa -densitatea fluidului
D - diametrul granulei minerale
h -grosimea curentului de apă
k -rugozitatea absolută exprimată în unităţi de lungime
J - panta hidraulică
Valorile constantelor se evaluează experimental pentru forme geometrice simple :
• pentru sferă :
o K y = 0,13
Fx
o = 0,35
Fy
• pentru cilindru
• K y = 0,3 ÷ 0,4
Fx
• = 0,7
Fy

Viteza limită de antrenare prin alunecare ( Vss 0 ) a unei particule sferice se estimează
din echilibrul a trei forţe :
• Forţa frontală : Fx = K1 ⋅ µ ⋅ D ⋅ Vss + K 2 ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vss2

• Forţa portantă : Fy = K y ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vss2

π
• Forţa arhimedică : FA = ⋅ D 3 ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa )
6

Condiţia de antrenare este:

Fx > K FR ⋅ (FA − Fy )

care după înlocuirea componentelor devine:

π
K1 ⋅ µ ⋅ D ⋅ Vss + K 2 ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vss2 > K FR ⋅  ⋅ D 3 ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa ) − K y ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vss2  (5.3.1)

6 

Viteza minimă a curentului de antrenare prin alunecare pe substrat solid a

granulelor minerale ( Vss 0 ) se obţine prin egalarea celor doi termeni ai inegalităţii (5.3.1.)
care prin neglijarea primului termen din membrul stâng (cu valoare foarte mică) devine:

2/4
 π
K 2 ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vss20 = K FR ⋅  ⋅ D 3 ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa ) − K y ⋅ ρ ⋅ D 2 ⋅ Vss20 

6 

din care rezultă succesiv:

π
Vss20 ⋅ (K 2 + K FR ⋅ K y ) ⋅ ρ apa ⋅ D 2 = K FR ⋅  ⋅ D 3 ⋅ g ⋅ (ρ sed − ρ apa )

6 

π ⋅ K FR  ρ − ρ apa   ρ − ρ apa 
Vss 0 = ⋅ D ⋅ g ⋅  sed  = K ss 0 ⋅ D ⋅ g ⋅  sed 
6 ⋅ (K 2 + K FR ⋅ K y )  ρ
 apa


 ρ
 apa



Modelul final fiind:

 ρ − ρ apa  π ⋅ K FR
Vss 0 = K ss 0 ⋅ D ⋅ g ⋅  sed 
6 ⋅ (K 2 + K FR ⋅ K y )
cu K ss 0 =
 ρ 
 apa 

Corectat pe baza experimentelor, modelul vitezei minime de antrenare prin alunecare

a granulelor minerale sferice conduce la:

 cm   cm 
• Vss 0 = g ⋅ (15 ⋅ D + 0,6 ) ; Vss 0  ; g  2 ; D [cm] (M.A.Velikanov şi N.M. Boicikov)
 sec   sec 

 h  h
• Vss 0 = 1,4 ⋅ D ⋅ g ⋅ 1 + ln  dacă 10 < < 60 (I.I.Levi)
 7⋅D D

h h
• Vss 0 = 1,4 ⋅ D ⋅ g ⋅ ln dacă > 60 (I.I. Levi)
7⋅D D

3/4
5.3.1.2. Capacitatea de transport pe substrat solid

Capacitatea de transport pe substrat solid se exprimă prin debitul solid ( q s ) antrenat

prin alunecare pe substratul solid sub forma:

 Kg _ materie _ solida   Kg 
qs :    exemplu : 
 sec unda ⋅ unitatea _ de _ latime _ a _ canalului   sec⋅ m 

Principiul evaluării debitului solid presupune

că forţa de antrenare specifică:

τ =γ ⋅J ⋅h

se consumă la antrenarea prin alunecare a unui Vssn

număr de straturi de sediment din substratul solid,
deplasate cu viteze din ce în ce mai mici până la
Vss = 0 în ultimul strat (Fig.5.22):

q s = K T ⋅ τ (τ − τ 0 ) Vssss00

 kg 
τ -efortul de antrenare la adâncimea h ;  2 
m 
τ 0 -efortul de antrenare la adâncimea h0 care
corespunde vitezei de medii de pornire V0 ;
Fig.5.22. Principiul evaluării debitului solid
transportat prin antrenare pe substrat solid.
adică

qs = K T ⋅ τ (τ − τ 0 ) = K T ⋅ γ ⋅ J ⋅ h ⋅ (γ ⋅ J ⋅ h − γ ⋅ J ⋅ h0 ) = K T ⋅ γ 2 ⋅ J 2 ⋅ h ⋅ (h − h0 )

şi după introducerea notaţiei K T* = K T ⋅ γ 2

qs = K T* ⋅ (h − h0 ) ⋅ J 2

sau după înlocuirea pantei hidraulice ( J ) şi a grosimilor ( h, h0 ) corespunzătoare vitezelor

( V ss,Vss 0 ) şi constantelor ( C ,C0 ) din legea lui Chezy ( V = C ⋅ J ⋅ h ) :

Vss2  Vss2 Vss20 

qs = K ⋅ 2  2 − 2 
*
T
C C C0 

4/4
în care
Vss 0 -viteza minimă de antrenare prin alunecare pe substratul solid
Vss - viteza medie de antrenare prin alunecare pe substratul solid

Din confruntarea modelului general cu date experimentale au rezultat formule adaptate

pentru:

• nisip uniform (A.Schoklitsch, 1934):

 Kg 
3
⋅ J (q − q0 );  ; D[mm]
7000 2
qs =
D  sec⋅ m 
 m3 
q = Vss ⋅ h - debitul lichid corespunzător vitezei medii de antrenare prin alunecare  
 sec⋅ m 
 m3 
q0 = Vss 0 ⋅ h0 - debitul lichid corespunzător vitezei minime de antrenare prin alunecare  
 sec⋅ m 

• aluviuni omogene (V.N. Goncearov, 1938)

1
 V  D  Kg 
qs = 2,08 ⋅  ss  ⋅   (Vss − Vss 0 );  ; D[mm]
10

 ss 0   
V h  sec⋅ m 
D 1
• nisip grosier uniform ( = )(I.I.Levi):
h 300

3 1
 V  D  Kg 
qs = 2 ⋅  ss  ⋅   (Vss − Vss 0 );  ; D[mm]
4

 D⋅ g   
h  sec⋅ m 
 
Viteza medie de antrenare prin alunecare ( Vss ) pe substratul solid rezultată pe baza
experimentelor în care s-a tinut sema de diametrul granulelor ( D ) şi panta hidraulică ( J ) s-a
concretizat în formula semiempirică (Strickler):

1
 R 6 m
Vss = 26 ⋅   ⋅ R ⋅ J ;Vss  ; D[m]; R[m]
D  sec 

5/4
5.3.2.A. Debit masic transportat în suspensie pe conducte .......................................................... 1
Succesiunea etapelor de prelucrare .......................................................................................... 1
1.Evaluarea vitezei de antrenare în suspensie a sedimentelor ........................................... 1
2.Evaluarea debitului în suspensie ........................................................................................ 2

5.3.2.A. Debit masic transportat în suspensie pe conducte

Să se evalueze debitul masic solid transportat în suspensie pe un sistem de conducte
dacă se cunosc:
• caracteristicile conductei:
o Diametrul conductei: d = 0,4m
o Coeficientul lui Manning: n = 0,014
o Cota la partea superioară a conductei: C sup = 455m
o Cota la partea inferioară a conductei: C inf = 420m
o Lungimea conductei: L = 500m
• caracteristicile materialului sedimentar
kg
o densitatea sedimentului: ρ sed = 2650
m3
o diametrul mediu al granulelor in suspensie: D = 0,0024m
• caracteristicile fluidului care transportă sedimentele în suspensie:
kg
o vâscozitatea dinamică: µ = 0,00117
m ⋅ sec
kg
o densitatea fluidului: ρ fluid = 1000
m3
m2
o vâscozitate cinematică: ν = 1,17 ⋅ 10 −6

sec

Succesiunea etapelor de prelucrare

1.Evaluarea vitezei de antrenare în suspensie a sedimentelor

o calculul pantei hidraulice a conductei

C sup − C inf 455 − 420
J= = = 0,07
L 500
o calculul razei hidraulice a conductei
d 0,4
Rh = = = 0,1m
4 4
o calculul vitezei de antrenare:

1
 1 1
1 6 1 m
V = ⋅ Rh ⋅ Rh ⋅ J = ⋅ 0,16 ⋅ 0,1 ⋅ 0,07 = 4,07
n 0,014 sec

2.Evaluarea debitului în suspensie

o calculul debitului total al suspensiei

π ⋅d2 π ⋅ 0,42 m3
Qsuspensie = V ⋅ Sectiune _ curgere = V ⋅ = 4,07 ⋅ = 0,511
4 4 sec

o calculul vitezei de sedimentare în regim hidrostatic (vezi Tabelul 3.6.2., pg.7,

http://www.ahgr.ro/media/155599/3.6_modelarea-sedimentarii-aluviunilor.pdf)

g ⋅ DS2  ρ  9,81 ⋅ 0,00242  2650  m

Vsed = ⋅  s − 1 = ⋅ − 1 = 4,43
18 ⋅ν ρ  18 ⋅ 1,17 ⋅ 10  1000 
− 6
sec
 apa 

o calculul procentului de sediment în suspensie (formula fiind empirică, trebuie

respectate unităţile de măsură:[cm] şi [sec], rezultatul fiind exprimat în [%])
2 4
 
 1  V Rh   DS  

5
p= − g ⋅ DS ⋅ lg ⋅  =
Vsed  3
 4 ⋅ DS   Rh  
 
4
 2

 1  4,07 * 100 0,1 ⋅ 100   0,0024 ⋅ 100  5 
= ⋅  − 9,81 ⋅ 100 ⋅ 0,0024 ⋅ 100 ⋅ lg  ⋅   = 1,39 ⋅ 10 −5 %
 4,54 ⋅ 100  3 4 ⋅ 0,0024 ⋅ 100   0,1 ⋅ 100  
 

o calculul debitului masic solid în suspensie

p 1,25 ⋅ 10−5 kg kg
QMASIC _ solid = Qsuspensie ⋅ ⋅ ρ s = 0,51 ⋅ ⋅ 2650 3 = 1,88 ⋅ 10−4
100 100 m sec

o calculul debitului volumic lichid al suspensiei

 p  m3  1,27 ⋅ 10−5  m3
QVOL _ lichid = Qsuspensie ⋅ 1 −  = 0,511 ⋅ 1 −  = 0,512
 100  sec  100  sec

NOTA. Verificarea calculelor prezentate, este realizată într-un fişier xls

(http://www.ahgr.ro/specialisti/daniel-scradeanu/2_hidraulica/25_hidrodinamica/modele-de-
sedimentare-hidrodinamica.aspx) care conţine succesiunea prelucrărilor şi permite evaluarea
debitelor în suspensie pentru diferite tipuri de conducte şi sedimente.

2
Daniel Scrădeanu Modelul conceptual al hidrostructurii

6.1.Modelul conceptual al hidrostructurii ......................................................................1

6.1.1.Modelul spaţial.................................................................................................1
6.1.2.Modelul parametric ..........................................................................................4
6.1.3.Modelul energetic ............................................................................................5

6.1.Modelul conceptual al hidrostructurii

Hidrostructura este spaţiul geologic complex în care se produce curgerea

apelor subterane, fiind constituită dintr-un ansamblu finit de terenuri diferenţiate
parametric în raport cu apa (permeabile, impermeabile) şi conectate energetic
printr-o legătură hidraulică permanentă.
Modelul conceptual al hidrostructurii rezultă în urma unei operaţiuni de
schematizare a complexităţii hidrostructurii cu trei obiective (modele):
• Modelul spaţial
• Modelul parametric
• Modelul energetic

6.1.1.Modelul spaţial

Apa subterană circulă în bazinul hidrogeologic componentă a bazinului de

recepţie al unui element de drenaj de suprafaţă (râu, lac, linie de izvoare; Fig.1)
constituit din:
• bazinul hidrografic: domeniul de suprafaţă- delimitat de linia de
cumpănă a apelor de suprafaţă - care drenează toate apele de
suprafaţă către un element de drenaj de suprafaţă;
• bazinul hidrogeologic: domeniul subteran- delimitat de linia de
cumpănă a apelor subterane- în care apele subterane curg către
acelaşi element de drenaj de suprafaţă .

Distribuţia în adâncime a apelor infiltrate din precipitaţii sau a celor drenate

din reţeaua hidrografică este condiţionată de structura geologică a formaţiunilor.
Precizarea caracteristicilor bazinelor hidrogeologice (structură, parametri
hidrogeologici) este o operaţiune extrem de dificilă şi costisitoare în condiţiile unei
structuri geologice complicate. Apele de suprafaţă şi cele subterane păstrează
legături permanente prin care reglează bilanţul global al resurselor de apă ale
Pământului şi calitatea acesteia.

Acviferul este componenta elementară a hidrostructurilor, fiind situat pe

prima treaptă într-o scară a complexităţii hidrogeologice care mai cuprinde
complexul acvifer, suita acviferă şi bazinul acvifer. Acviferul este partea
saturată cu apă a unei formaţiuni permeabile suficient de conductoare pentru a
permite curgerea semnificativă a unui curent acvifer şi captarea profitabilă a apei
subterane.

1/5
Daniel Scrădeanu Modelul conceptual al hidrostructurii

Linia de cumpănă a apelor subterane

Lac de acumulare

Izvor

Lac de acumulare

Linia de cumpănă a apelor de suprafaţă

Alimentarea Cugere de suprafaţă

acviferului prin Bazin hidrografic
infiltrarea
precipitaţiilor

Izvor

Cugere subterană

Bazin hidrogeologic

Fig.1. Componentele bazinului de recepţie

De la acviferele cu nivel liber cu drenaj activ, capacitate mare de stocare şi

vulnerabile la poluare, la acviferele sub presiune (ascensionale/arteziene), cu
dinamică mai lentă şi protejate la poluare (Fig.2), acviferele sunt sediul unor procese
dinamice complexe.

2/5
Daniel Scrădeanu Modelul conceptual al hidrostructurii

Profil
Profil topografic Zonă de
piezometric descărcare

Izvor
Zonă de
alimentare

Acvifer artezian
Acvifer Acvifer
cu nivel Acvifer cu nivel
liber ascensional liber

Fig.2. Structură acviferă sinclinală

Schematizarea spaţiului în care are loc curgerea apelor subterane trebuie

să ţină seamă de: complexitatea structurii geologice, extinderea în spaţiu a zonei
cercetate, modalitatea de soluţionare (analitică/numerică) a ecuaţiilor curgerii
apelor subterane (http://www.ahgr.ro/specialisti/daniel-
scradeanu/2_hidraulica/26hidraulica-subterana.aspx ).
Schematizarea spaţială se face cu ajutorul secţiunilor geologice şi hărţilor
structurale şi este definitivată în concordanţă cu modelul matematic ales pentru
evaluarea curgerii apelor subterane.
Există numeroase metode şi instrumente care pot creşte fidelitatea redării
geometriei hidrostructurilor complexe. Eficienţa schematizării spaţiale a
hidrostructurilor este condiţionată de:
• precizia cu care este cunoscută forma structurii reale rezultată din
gradul de detaliu al
investigării; Z
• sensibilitatea
(senzitivitatea) V.E.R.
modelului matematic la
morfologia limitelor
acviferului (acoperiş,
X
culcuş, limite în plan
orizontal etc.).
Practica curentă a
schematizării spaţiului în care curge Y
apa se bazează pe „reconstrucţia” Volumul real
acestuia prin asamblarea unor Volume
Elementare Reprezentative (V.E.R.)
Fig.3. Schematizarea spaţiului
de dimensiuni suficient de mici pentru
hidrostructurii
a reda cât mai fidel suprafeţele care îl
delimitează (Fig.3).

3/5
Daniel Scrădeanu Modelul conceptual al hidrostructurii

6.1.2.Modelul parametric

Rezultatul schematizării parametrice este imaginea distribuţiei, în interiorul

spaţiului definit prin schematizarea spaţială, a parametrilor care determină curgerea
apei subterane:
• porozitatea
• conductivitatea hidraulică
• coeficientul de difuzivitate hidraulică
• coeficientul de înmagazinare
Distribuţia spaţială a parametrilor este reprezentată sub forma hărţilor,
secţiunilor şi modelelor 3D (Fig.4) realizate pe baza valorilor parametrilor
determinate în diferite puncte din spaţiu (aflorimentele cartate, forajele de cercetare,
probele recoltate, profilele de rezistivitate electrică, carotajele geofizice etc.).
Sunt posibile două variante de realizare a schematizării distribuţiei spaţiale a
parametrilor hidrostructurilor :

Fig.4. Secţiuni într-un model parametric 3D realizate cu RockWorks

(metoda utilizată: kriging punctual)
• estimarea celei mai probabile distribuţii spaţiale, prin kriging pe baza minimizării
varianţei erorilor de estimare;
• simularea domeniului de variabilitate maximă, prin simulare condiţională pe
baza legilor de distribuţie a parametrilor.
Mai mult decât schematizarea spaţiului în care se dezvoltă acviferele,
metodele de schematizarea parametrică a acviferelor trebuie să ţină seamă de
particularităţile modelului matematic ce va fi utilizat pentru evaluarea cantitativă a
curgerii apelor subterane:
• pentru modelele cu soluţii analitice se procedează la echivalarea acviferelor
neomogene şi anizotrope cu acvifere echivalente omogene şi izotrope prin
distorsiune parametrică sau geometrică;
• pentru modelele cu soluţii numerice, senzitivitatea modelului matematic este
determinantă pentru alegerea corectă a gradului de detaliere cu care este
schematizată distribuţia spaţială a parametrilor hidrogeologici ai acviferului:
• dacă variaţia unui parametru se reflectă semnificativ în valoarea variabilei
calculate (sarcina piezometrică), schematizarea trebuie să reflecte cât mai
detaliat distribuţia reală a parametrului din hidrostructura modelată;
• dacă variaţia unui parametru are efect nesemnificativ asupra valorii
variabilei calculate, se reduce gradul de detaliu al schematizării distribuţiei
acestuia.

4/5
Daniel Scrădeanu Modelul conceptual al hidrostructurii

6.1.3.Modelul energetic

Schematizarea hidrodinamică precizează contextul energetic în care se

desfăşoară curgerea apelor subterane prin două categorii de condiţii:
• condiţiile hidrodinamice pe frontierele hidrostructurilor în care are loc curgerea
apelor subterane;
• condiţiile hidrodinamice iniţiale în interiorul hidrostructurilor.
Frontierele hidrostructurilor sunt reprezentate de:
• zonele de alimentare ale acviferelor reprezentate prin ariile de aflorare a
formaţiunilor geologice permeabile sau cursurile de apă care le alimentează;
• zonele de drenaj al acviferelor reprezentate prin linii de izvoare sau cursurile
de apă care le drenează;
• acoperişul şi culcuşul acviferelor constituite din terenuri impermeabile sau
semipermeabile care stopează sau favorizează transferul apei prin drenanţă;
• accidentele tectonice (falii) care pun în contact formaţiunile permeabile cu cele
impermeabile sau semipermeabile etc.
Energia de care dispune apa subterană pentru curgere (∆H) este egală cu
diferenţa dintre energia cu care intră în hidrostructură (Ho) şi cea cu care iese (Hf).
Această energie este reprezentată prin sarcina piezometrică a acviferelor pe
frontiere (Fig.5) sau de debitele care tranzitează frontierele hidrostructurilor.
Zonă de
alimentare

Zonă de
descărcare
∆H
Izvor
Ho

Hf

Fig.5. Energia potenţială a apei subterane la “intrare” (Ho) şi la “ieşire” (Hf)

dintr-o hidrostructură sinclinală.
Succesul schematizării hidrodinamice este asigurat dacă pe frontierele
fizice ale hidrostructurilor se cunosc sarcinile piezometrice şi debitele care le
traversează.
Particularităţile curgerii apelor subterane în interiorul hidrostructurilor sunt
determinate de structura geologică, distribuţia spaţială a caracteristicilor hidrofizice
ale terenurilor şi de perturbaţiile hidrodinamice interne (pompări sau injecţii de apă),
sintetizate în distribuţia spaţială a sarcinii piezometrice (harta piezometrică) la un
moment dat. Cunoaşterea distribuţiei sarcinii piezometrice în regim natural de
curgere (condiţiile hidrodinamice iniţiale) completează, alături de condiţiile
hidrodinamice pe frontiere, schematizarea hidrodinamică a hidrostructurii.

5/5
6.2. Caracteristici hidrofizice fundamentale ale terenurilor ........................................................... 1
6.2.1. Granulozitatea şi porozitatea ........................................................................................... 2
6.2.2. Permeabilitatea ............................................................................................................... 4
6.2.3. Conductivitatea hidraulică ............................................................................................... 5
6.2.4. Coeficientul de înmagazinare ......................................................................................... 7
6.2.5. Coeficientul de difuzivitate hidraulică .............................................................................. 8

6.2. Caracteristici hidrofizice fundamentale ale terenurilor

Apa subterană, în cea mai mare parte, provine din precipitaţiile care se infiltrează
printr-un sistem de discontinuităţi cu geometrie variabilă sub acţiunea gravitaţiei.
Caracteristicile sistemelor de discontinuităţi separă mediul prin care se mişcă apa
subterană după caracteristicile geometrice predominante:
• Mediu poros este format dintr-un sistem complex de canalicule cu diametre variabile,
rezultat prin comunicarea golurilor care separă granulele din care sunt formate
majoritatea rocilor. Discontinuităţile mediului poros sunt de regulă primare/singenetice şi
caracterizează în special rocile sedimentare şi vulcanice.
• Mediu fisural este reprezentat printr-un sistem reticular de canale alcătuit din diaclaze,
falii, fisuri sau chiar galerii subterane. Discontinuităţile mediului fisural sunt în general
secundare cu dimensiuni de o mare variabilitate (de la câţiva angstromi pentru
discontinuităţile din reţeaua cristalină a mineralelor până la kilometri în cazul galeriilor
din formaţiunile carstice).
• Mediul fisural-poros este specific rocilor fisurate/fracturate care sunt caracterizate atât
printr-un sistem de discontinuităţi primare (pori) cât şi printr-un sistem de discontinuităţi
secundare (fisuri, fracturi etc.). Pentru astfel de medii se consideră un volum
reprezentativ extins care să înglobeze ambele discontinuităţi şi pentru care se
determină o conductivitate hidraulică echivalentă.
Mediile discontinui, în raport cu comportamentul lor faţă de apă, se separă în patru
categorii: acvifug, acviclud, acvitard şi acvifer (Tabelul 1)
Tabelul 1.Comportamentul mediilor discontinui în raport cu apa
Comportament în raport cu apa
Denumire mediu Stochează Transferă Cedează
acvifug - - -
acviclud + - -
acvitard + + -
acvifer + + +
Studiul mişcării reale a apei subterane în aceste medii, utilizând legile generale ale
hidromecanicii este imposibil de realizat datorită necunoaşterii geometriei şi distribuţiei porilor
şi fracturilor, la precizia cerută de o abordare deterministă. Mişcarea reală a apei subterane
din mediul discontinuu poros/fisural este înlocuită cu o mişcare aparentă într-un mediu
continuu (solid+goluri), cu condiţia ca debitul ce trece printr-o secţiune să fie egal cu cel real.
Această abordare a studiului mişcării apei subterane apelează la noţiunea de viteză de
filtraţie/viteză aparentă ( V ) definită ca raport dintre debitul ( Q ) ce trece printr-o secţiune şi
suprafaţa totală a acesteia ( Ω ):
Q
V =
Ω

1/9
 Echivalarea mediului discontinuu (poros/ fisural) cu un mediu continuu se face prin
medierea pe volum (volum elementar reprezentativ) a caracteristicilor, rezultatul depinzând de:
• poziţia punctului în care se face echivalarea
• caracteristica hidrofizică aleasă
• extinderea domeniului spaţial pe care se face medierea.
Caracteristicile hidrofizice fundamentale ale terenurilor, utilizate în ecuaţiile curgerii
apei subterane şi determinate de granulozitatea şi porozitatea acestora sunt:
permeabilitatea( K p ), conductivitatea hidraulică( K ), coeficientul de înmagazinare( S / S S )
şi coeficientul de difuzivitate hidraulică ( a ).

6.2.1. Granulozitatea şi porozitatea

Granulozitatea terenurilor este
reprezentată de variabilitatea geometrică a %
granulelor componente. Tehnicile de 100
laborator şi metodologia generală de
prelucrare a datelor de granulozitate 60
constituie obiectul Mecanicii rocilor (Florea 50
M.,1983). Pentru rocile nisipoase analiza de
granulozitate se face prin metoda cernerii,
10
iar la rocile argiloase se foloseşte metoda
sedimentării. 0,01 0,1 1,0 10 (mm)
Rezultatele se reprezintă grafic în Logaritmul diametrului granulelor
histograme şi curba de granulaţie (curba
d10 d60
cumulativă), care exprimă distribuţia
procentuală a granulelor în funcţie de Fig.1. Curba de granulaţie (curba cumulativă)
dimensiunea acestora (Fig.1). Curba de
granulaţie este utilizată pentru calculul
parametrilor necesari estimării proprietăţilor filtrante şi colectoare ale formaţiunilor reale.

Porozitatea este proprietatea fizică a terenurilor de a avea pori şi este determinată în

principal de granulozitatea acestora.
Denumirea de pori este proprie golurilor intergranulare din nisipurile neconsolidate,
primele cercetate pentru capacitatea lor colectoare. Extinderea cercetărilor şi asupra capacităţii
colectoare a rocilor detritice consolidate (silturi, gresii, conglomerate), a rocilor de
precipitaţie chimică (calcare oolitice, calcare cristalizate), a rocilor eruptive şi metamorfice
(andezite, bazalte, granite, gneise, micaşisturi), a extins noţiunea de por asupra tuturor tipurilor
de goluri din aceste tipuri de roci.
Cantitativ, porozitatea unui teren este definită de proporţia de pori/goluri pe care îi
conţine într-un anumit volum. Ea determină capacitatea colectoare (de stocare) a terenului şi
este exprimată sub formă de procente:

Vp
n = 100 ⋅
V

în care:
V p - volumul porilor/golurilor dintr-o probă;
V - volumul total al probei.

2/9
 Din punct de vedere genetic, porozitatea totală, calculată pe baza volumului tuturor
porilor, poate fi primară şi secundară.Variaţia porozităţii totale a rocilor este foarte mare chiar
în cadrul aceleiaşi grupe genetice de roci (Tabelul 2).

Tabelul 2. Porozităţi totale

Terenuri cuaternare n(%) Roci sedimentare n(%)
Turbă 80 Nisipuri 25-35
Soluri 50-80 Gresii neozoice şi mezozoice 20-28
Mâluri recente 80-90 Gresii paleozoice 3-12
Nisipuri 30-50 Calcare şi dolomite poroase 5
Pietrişuri 20-40 Argile din regiuni de platformă 40
Loessuri 40-60 Argile din regiuni cutate 20
Luturi 20-40 Gipsuri 3-5
Argile şi prafuri 35 Anhidrit 1
Tufuri calcaroase 25 Cărbuni 4
Silt algilos, silt loessoid 35-50 Cretă 10-45
Roci metamorfice Roci magmatice
Cuarţite, gnaise, amfibolite 2 Trahite 2-9
Şisturi argiloase şi silicioase 1-4 Bazalte 1-4
Şisturi argiloase siluriene 2-5 Lave 4-11
Şisturi argiloase oligocene 1-21 Granite 1-4
Marmore 1-2 Alte roci intruzive 1

În studiul dinamicii apelor subterane, porozitatea totală ( n ) este separată în două

componente:
• porozitate deschisă/activă ( n a );
• porozitate închisă/de retenţie ( n r ).
cu relaţia:
n = na + nr
Porozitatea activă ( na ) sau eficace ( ne ) este cuantificată prin raportul dintre volumul
de apă liberă pe care un mediu poros saturat îl eliberează sub efectul unui drenaj complet
(drenare liberă, gravitaţională, a apei din probă) şi volumul său total.
Porozitatea închisă/retenţie ( ni ) este condiţionată de interstiţiile şi golurile vacuolare
care nu comunică între ele şi nu participă la formarea permeabilităţii.
Porozitatea de retenţie creşte proporţional cu reducerea granulaţiei. Pentru o argilă cu
porozitatea totală de 50%, porozitatea de retenţie poate ajunge până la 48%.
Porozitatea de retenţie este semnificativă şi în rocile vulcanice (piatra ponce) şi în
anumite roci carbonatice.
Pentru terenurile granulare, o diagramă sintetică a raporturilor dintre componentele
porozităţii interstiţiale (Fig.2) evidenţiază ca valoarea maximă a porozităţii active (aproximativ
30%) este plasată la nivelul fracţiunilor de nisip mijlociu şi nisip grosier.
Terenurile argiloase şi prăfoase au porozităţi de retenţie de peste 20%, în timp ce
pentru nisipuri şi pietrişuri porozitatea de retenţie nu depăşeşte această valoare.

3/9
 60
Porozitate
50 totală Porozitate
activă
40
Porozitatea [%]

30 Porozitate
de retenţie
20

10
d[mm]
0
0.001 0.01 0.1 1 10 100
Argilă Prafuri Nisipuri Pietriş Bolovaniş

Fig.2. Relaţia între componentele porozităţii interstiţiale: porozitatea totală, activă şi de

reţenţie pentru terenuri granulare

6.2.2. Permeabilitatea
Permeabilitatea este o caracteristică intrinsecă a formaţiunilor geologice dependentă
de dimensiunea şi forma golurilor prin care se pot deplasa fluidele. Cu cât este mai mare
diametrul porilor ( d ) cu atât rezistenţa mediului la curgerea fluidelor este mai mică iar
permeabilitatea formaţiunilor geologice este mai mare.
Permeabilitatea se cuantifică prin intermediul coeficientului de permeabilitate (Kp)
definit de expresia:

Kp = C ⋅d 2
în care
C – coeficient adimensional determinat de forma granulelor;
d – diametrul mediu al particulelor.
Coeficientul de permeabilitate (Kp) are dimensiuni de suprafaţă şi se exprimă în cm2,
m2 sau în darcy (1 darcy = 9,87x10-9 cm2 ;Tabelul 3).

Tabelul 3..Coeficienţi de permeabilitate

(după C.W. Fetter, 1994)
Sediment K[darcy]
Argilă 10-6 – 10-3
Silt, silt nisipos, argilă nisipoasă, til 10-3 – 10-1
Nisip siltic, nisip fin 10-1 – 1
Nisip bine sortat 1 – 102
Pietriş bine sortat 10– 103

4/9
6.2.3. Conductivitatea hidraulică

Conductivitatea hidraulică (K) este un parametru complex determinat de:

• permeabilitatea intrinsecă a formaţiunilor geologice ( K p );
• proprietăţile fizice ale apei ( γ , µ );
• gradul de saturare a formaţiunilor ( wv ).
În literatura de specialitate termeni echivalenţi pentru conductivitatea hidraulică sunt:
• coeficient de filtrare;
• coeficientul lui Darcy,
• coeficientul de permeabilitate al lui Darcy;
• coeficient de hidroconductivitate .
Pentru o formaţiune geologică granulară cu permeabilitatea intrinsecă Kp, saturată cu
un fluid cu greutatea specifică γ şi vâscozitatea dinamică µ , conductivitatea hidraulică K
este definită de relaţia:

γ ρ⋅g
K = Kp ⋅ = C ⋅d 2 ⋅
µ µ

în care d este diametrul particulei caracteristice (de cele mai multe ori fiind echivalat cu
diametrul d 10 ).
Pentru formaţiunile geologice nesaturate, valoarea conductivităţii hidraulice nu mai este
o constantă a formaţiunii. Conductivitatea hidraulică a formaţiunilor nesaturate se modifică în
funcţie de umiditate. În general într-o formaţiune geologică nesaturată un fluid se deplasează
cu atât mai uşor cu cât umiditatea formaţiunii este mai mare:

K ~ wv

Valoarea maximă a conductivităţii hidraulice se atinge la saturarea cu apă a formaţiunii.

Relaţia dintre conductivitatea hidraulică
wv a unei formaţiuni geologice nesaturate
Uscare şi umiditate se determină experimental
şi este influenţată de sensul în care se
Umezire modifică umiditatea (este prezent
fenomenul de “histerezis”).
wv 2 Fenomenul de histerezis face ca
o anumită formaţiune geologică să aibă
aceeaşi conductivitate hidraulică (K(wv))
la două umidităţi diferite (wv1, wv2), după
wv1 cum una dintre ele a fost atinsă prin
creşterea umidităţii (Umezire) iar
K(wv) cealaltă prin scăderea (Uscare)
K(wv)
acesteia (Fig.3).
Fig.3. Efectul sensului de variaţie al umiditãţii asupra
valorii conductivitãţii hidraulice

5/9
 Conductivităţile hidraulice ale formaţiunilor geologice saturate sunt în funcţie de
granulozitatea depozitelor şi au un domeniu de variaţie larg, de la 1 până la 10-6 cm/sec
(Tabelul 4).

Tabelul 4. Valori medii ale conductivităţii hidraulice şi ale coeficientului de

permeabilitate
Conductivitatea
hidraulică ( K ) pentru Coeficientul de
Grupa

Caracterizarea rocii ape cu mineralizaţie permeabilitate ( K p )

redusă la t = 20 0 C
[m/zi] [cm/sec] cm2 darcy
I Roci cu permeabilitate
foarte mare
(bolovănişuri şi pietrişuri 1,2 × 10 −6 ÷
cu nisipuri grosiere, 100 ÷ 1000 0,12 ÷ 1,16 116 ÷ 1160
calcare puternic şi mai 1,2 ⋅ 10 −5
carstifiate şi roci intens mare
fisurate)
II Roci cu permeabilitate
mare (bolovănişuri şi
pietrişuri colmatate cu 0,012 ÷ 1,2 × 10 −7 ÷
nisip fin, nisipuri 10 ÷ 100 11,6 ÷ 116
grosiere, roci carstifiate
0,12 1,2 ⋅ 10 − 6
şi fisurate)
III Roci permeabile
(bolovănişuri şi pietrişuri
colmatate cu nisip fin şi 1,2 × 10 −3 ÷ 1,2 × 10 −8 ÷
parţial cu argilă, nisipuri 1 ÷ 10 1,6 ÷ 11,6
mijlocii şi fine, roci slab 1,2 × 10 − 2 1,2 ⋅ 10 − 7
carstifiate şi puţin
fisurate)
IV Roci slab permeabile
(nisipuri făinoase, 1,2 × 10 −4 ÷ 1,2 × 10 −9 ÷
nisipuri argiloase, roci cu 0,1 ÷ 1,0 0,12 ÷ 1,16
fisuraţie fină, loessuri 1,2 × 10 −3 1,2 ⋅ 10 −8
etc.)
V Roci foarte slab
permeabile (argile 1,2 × 10−6 ÷ 1,2 × 10 −9 ÷ 1,2 × 10 −3 ÷
nisipoase, prafuri, roci 0,001 ÷ 0,1
foarte slab fisurate) 1,2 × 10− 4 1,2 ⋅ 10 −8 1,2 × 10 −1

VI Roci practic
impermeabile (argile, < 0,001 < 1,2 × 10 −6 < 1,2 × 10 −11 < 1,2 × 10 −3
marne, roci masive)

6/9
6.2.4. Coeficientul de înmagazinare

În cazul înmagazinării cu nivel liber ( h < M ; a) b)

Fig.4a) porozităţile n şi ne se menţin practic invariabile în
raport cu presiunea ( p = ρ apa ⋅ g ⋅ h ) astfel încât
coeficienţii de înmagazinare devin:

S0 = n h
M
şi h
S e 0 = ne
Porozitatea eficace numită şi cedare specifică
(Theis, 1935, 1938) este totdeauna mai mică decât
porozitatea totală corespunzătoare fiecărui tip de rocă. Fig.4.Coeficientul de înmagazinare
Valorile porozităţii eficace sunt cuprinse între 0,5% pentru
nămoluri şi argile şi 40% pentru pietrişuri şi bolovănişuri (Tabelul 5).

Tabelul 5. Porozităţi eficace pentru diferite tipuri de roci (după M.Albu, 1981)
Denumirea rocii Porozitatea Sursa de informaţie
eficace (%)
Nămoluri şi argile 0,5-5,0 Castany, 1963
Crete 2,0-5,0 Castrany, 1963
Aluviuni
cu fracţiuni argiloase
de Buzău 1,2-1,8 Constantinescu et al., 1971
de Rin 2,0-3,0 Castany, 1963
lipsite de fracţiuni argiloase 10,0-20,0 Castany, 1963
Nisipuri
cu fracţiuni argiloase 2,0-15,0 Castany, 1963
lipsite de fracţiuni argiloase 10,0-25,0 Castany, 1963
19,3 Avramescu et. al., 1971
Pietrişuri şi bolovănişuri
cu fracţiuni argiloase 9,8 Constantinescu et. al., 1971
lipsite de fracţiuni argiloase 30,0-40,0 Castany, 1963

În cazul înmagazinării sub presiune ( h = M ;Fig.4b) variaţia greutăţii specifice, a

porozităţii totale şi efective şi a grosimii acviferului datorate variaţiei presiunii nu pot fi neglijate,
expresia coeficientului de înmagazinare fiind (Jacob 1940, 1950; Cooper 1966):
S = ρ apa ⋅ g (α + n ⋅ β ) ⋅ M ; [−]
în care
ρ apa - densitatea apei [ M / L3 : kg / m 3 ];
g - acceleraţia gravitaţională [ L / T 2 : m / s 2 ];
α - compresibilitatea scheletului mineral [ 1 / M / LT 2 : 1 /( N / m 2 ) ];
n - porozitatea totală [ L3 / L3 ];
β - compresibilitatea apei [ 1 / M / LT 2 : 1 /( N / m 2 ) ]

7/9
M - grosimea acviferului [ L : m ].

Raportat la unitatea de grosime a acviferului, coeficientul de înmagazinare poartă

denumirea de coeficient specific de înmagazinare ( S s ) şi reprezintă cantitatea de apă pe
unitatea de volum a acviferului care este înmagazinată/cedată datorită creşterii/reducerii unitare
a presiunii:

S s = ρ apa ⋅ g (α + n ⋅ β )

Valorile coeficientului specific de înmagazinare sunt exprimate în [ 1 / L ] de regulă

1 / metru şi sunt cuprinse în intervalul 10 −5 ÷ 10 −3 m −1 .

6.2.5. Coeficientul de difuzivitate hidraulică

Pentru caracterizarea proprietăţilor de inerţie ale mişcării apei subterane se utilizează

noţiunea de coeficient de difuzivitate a presiunii apei din pori cunoscut şi sub denumirile:
• coeficient de piezoconductibilitate (A.Gheorghe, 1973);
• coeficient de difuzivitate hidraulică (Saroccchi şi Levy-Lambert, 1967, Peaudecerf, 1970,
Brown et.al., 1972, M.Albu, 1981);
• coeficient de piezotransmisivitate (Trupin, 1970; Constantinescu et. al., 1971).
Acest coeficient este un parametru al elasticităţii acviferului, utilizat în modelele
matematice ale curgerii nestaţionare şi este definit, pentru mediile nesaturate cu relaţia (A.,
Silvan, 1967):

Kw
aw =
c w ⋅ ρ us
în care
K w - coeficient de hidroconductivitate /conductivitate hidraulică;
ρ us - densitatea aparentă a terenului absolut uscat;
c w - hidrocapacitate specifică a acviferului măsurată prin cantitatea de apă necesară pentru a
schimba potenţialul unităţii de masă a scheletului mineral solid cu o unitate:

dQ
cw =
dH

În raport cu coeficientul specific de înmagazinare coeficientul de hidroconductivitate

în medii saturate este definit pentru acvifere sub presiune prin relaţia (V.N.Scelcacev):

K ⋅M
a=
Se
în care
K - conductivitatea hidraulică în mediu saturat;
M - grosimea acviferului sub presiune.
8/9
 Pentru acviferele cu nivel liber este definit un parametru similar cunoscut sub
denumirea parametrul lui Bousinesque (A.,Gheorghe, 1973) sau coeficient al variaţiei de
nivel (Iazvin, 1961; Bindeman, 1962; Brown at al., 1972) cu relaţia:

K ⋅ hm
a* =
ns
în care
hm - grosimea medie a acviferului cu nivel liber;
n s - coeficientul de cedare superficială
ns = n0 ⋅ (1 − I )
n0 - coeficientul de cedare totală
Pentru gradienţi hidraulici I < 0,001 , coeficientul de cedare superficială se poate
considera invariabil la gradientul hidraulic şi egal cu coeficientul de cedare totală ( n0 )

Domeniile de variaţie ale difuzivităţii hidraulice se diferenţiază în funcţie de tipul

granulometric al formaţiunilor, gradul de saturare al acestora şi tipul acviferelor (Tabelul 6).

Tabelul 6. Valori ale coeficienţilor de difuzivitate hidraulică

Tipul de Nisip Praf Argila
teren mare mijlociu fin nisipos nisipoasă
2
a[m / zi ] - 1000000 5000…1000000 1000 100…500
a * [m 2 / zi ] 1000…3000 500…2000 50…500 20…100 -

Pentru terenurile saturate valorile coeficienţilor de difuzivitate hidraulică sunt de la zeci

de metri pătraţi pe zi până la mii de metri pătraţi pe zi pentru acvifere cu nivel liber şi de la
sute până la sute de mii de metri pătraţi pe zi pentru acvifere sub presiune.
Coeficientul de difuzivitate hidraulică, în terenurile nesaturate variază mult cu
umiditatea. Corelaţia între valorile coeficientului de difuzivitate hidraulică şi umiditate (Fig.3.47)
este de formă exponenţială:

[ (
aw = aw0 ⋅ exp β ⋅ w − w0 )]
în care
aw0 - coeficientul de difuzivitate pentru w = w0 ;
β - constantă adimensională.
Forma exponenţială a corelaţiei între coeficientul de difuzivitate hidraulică şi umiditate
rezultă din structura modelului matematic utilizat pentru metodele de determinare experimentală
cu flux nestaţionar (R.Gardner, 1956, 1960).

9/9
6.3. Legea lui Darcy ...................................................................................................................... 1
6.3.1. Experimentul Darcy ......................................................................................................... 1
6.3.2. Sarcina piezometrică ....................................................................................................... 2
6.3.3. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy ........................................................................ 3
6.2.4. Generalizarea legii lui Darcy ........................................................................................... 4

6.3. Legea lui Darcy

Legea lui Darcy este o lege fizică care descrie curgerea unui fluid printr-un mediu
granular saturat şi a fost stabilită experimental de Henry Darcy.

6.3.1. Experimentul Darcy

Legea lui Darcy, stabilită experimental în jur de 1856, pe baza studiilor experimentale
asupra alimentării cu apă din Dijon, Franţa, arată că debitul de fluid (Q) filtrat laminar printr-un
mediu granular saturat este proporţional cu (Fig.1):
• reducerea sarcinii piezometrice ( H A − H B ) prin mediul respectiv
• lungimea drumului parcurs ( L )
• secţiunea de curgere ( Ω - secţiunea transversală a tubului umplut cu material granular
saturat cu apă )

Conductivitatea hidraulică (K) este utilizată ca

factor de proporţionalitate în relaţia empirică a legii
lui Darcy:
 H − HB 
Q = −K ⋅ Ω ⋅  A 
 L  Q Q
Introducând notaţiile: HA HB
V - viteză de filtrare/viteza lui Darcy/viteza aparentă: L
±0 Fig.1. Experimentul lui Darcy
±0
q - debit specific
Q
V= =q
Ω
I – gradient hidraulic:
HA − HB
I=
L

se ajunge la forma sintetică a legii lui Darcy:

V = q = −K ⋅ I
Gradientul hidraulic ( I ) este expresia sintetică a forţelor care acţionează asupra apei
hidrodinamic active, apa care se deplasează sub acţiunea câmpului gravitaţional, din zonele
cu energie mare spre zonele cu energie mai mică.

1/4
6.3.2. Sarcina piezometrică

Mişcarea apei subterane prin mediile poroase este un proces consumator de energie: se
consumă energie mecanică care se disipează sub formă de energie termică.
Potenţialul energetic al unităţii de masă de apă subterană într-un punct din spaţiu
(P(x,y,z)), reprezentat în cea mai mare parte de energia mecanică, se calculează în raport cu
un sitem de referinţă. Potenţialul fluidului ( ϕ ) este definit ca lucrul mecanic necesar
transformării unităţii de masă de apă din starea iniţială ( p0 , T0 ,V0 , z0 ) în starea finală
( p, T ,V , z ) şi are următoarele componente (Fig.2):
• lucrul mecanic necesar ridicării unităţii de greutate de la z0 la z :
(
L1 = g ⋅ z − z0 )
• lucrul mecanic necesar trecerii de la presiunea( p0 ) la presiunea ( p ) printr-o
comprimare izotermă, exprimat în funcţie de
presiune şi densitatea apei ( ρ ):
p − p0
L2 =
ρ V2
• lucrul mecanic necesar creşterii vitezei unităţii de 2⋅ g
masă de apă de la V0 la V
p ϕ=H
(V − V0 )
2
L3 = ρ⋅g
2

Dacă sitemul de referinţă este reprezentat prin: z

o nivelul mării: z0 = 0 z0
o presiunea atmosferică: p0 = 0
Fig.2. Potenţialul specific ( ϕ ) şi
o dinamica iniţială nulă: V0 = 0
sarcina piezometrică ( H ) a unităţii
potenţialul specific al unităţii de greutate în câmp de greutate de apă în câmp
gravitaţional este: gravitaţional

p V2
ϕ = z+ +
ρ ⋅ g 2⋅ g
şi este numit în practica hidrogeologică nivel piezometric . Nivelul piezometric poate fi măsurat
într-un piezometru, în raport cu nivelul mării ( z0 , Fig.2.)
Mişcarea apei subterane se face cu viteze reduse, de ordinul centimetrilor pe secundă,
condiţii în care componenta cinetică a potenţialului este neglijabilă iar potenţialul/sarcina
piezometrică are expresia:
p
ϕ =H =z+
ρ⋅g
În legea lui Darcy, diferenţa de potenţial dintre două puncte situate pe direcţia de
curgere a apei subterane ( H A − H B ) reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţele care pun în
mişcare unitatea de greutate de apă. Efectul acestor forţe este viteza de deplasare a apei
subterane, acceleraţia fiind neglijabilă datorită caracterului puternic disipativ al procesului de
curgere.

2/4
6.3.3. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy
Legea lui Darcy este validată în cazul vitezelor de deplasare reduse de ordinul
 cm 
V ∈ 1 ÷ 10  şi regim laminar de curgere, condiţii în care se menţine relaţia de linearitate între
 s 
gradientul hidraulic şi viteza de filtrare/aparentă / viteza Darcy.
Relaţia gradient hidraulic-viteză de filtrare este marcată de trei valori particulare ale gradientului
hidraulic (Fig.3):
• gradient critic ( I cr ) –valoarea minimă a
gradientului hidraulic care determină V
deplasarea apei subterane. Sub această
valoare a gradientului hidraulic apa nu se
deplasează.
• gradientul limită inferioară ( I inf ) care
împreună cu gradientul critic
delimitează domeniul inferior pe care I cr I inf I sup
relaţia între gradient şi viteza de filtrare I
este nelineară.
• Gradientul limită superioară ( I sup ) care Fig.3. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy
delimitează împreună cu gradientul
limită inferioară ( I inf ) domeniul de linearitate al corelaţiei dintre viteza de filtrare şi
gradientul hidraulic (valabilitate totală a legii lui Darcy). La valori ale gradientului hidraulic
mai mari decât gradientul limită superioară ( I sup ) curgerea devine turbulentă iar relaţia
dintre gradientul hidraulic şi viteza de filtrare nelineară.
Trecerea de la regimul laminar de curgere la cel turbulent este cuantificată empiric prin
intermediul numărului adimensional Reynolds, care în cazul curgerii prin medii poroase este
estimat cu relaţia:
V ⋅d
Re =
ν
în care
V -viteza de filtrare /debitul specific ( q )
d -dimesiunea spaţiului de curgere care poate fi reprezentată prin:
• d − diametrul mediu al porilor
• d10 - diametrul eficace, diametrul corespunzător fracţiunii de 10% pe curba
granulometrică cumulativă a formaţiunii granulare prin care curge apa.
• ν -vâscozitatea cinematică
Pentru Re > 150 , curgerea devine turbulentă iar corelaţia dintre gradientul hidraulic ( I )
şi viteza de filtrare ( V ) este de tipul:
I = a ⋅V + b ⋅V 2 în care

a = 150 ⋅
(1 − n ) ⋅ µ şi b = 175 ⋅
1− n
(Lozeney-Carman)
ρ ⋅ g ⋅n ⋅d
3 2
4 ⋅ g ⋅ n3 ⋅ d
n - porozitatea totală a formaţiunii granulare; ρ - densitatea apei
µ -vâscozitatea dinamică; g - acceleraţia gravitaţională.

3/4
6.2.4. Generalizarea legii lui Darcy

Conceptul de mediu continuu permite operarea cu funcţii de punct şi câmpuri, în

abordare euleriană, pentru toţi factorii care condiţionează curgerea apei subterane:
• funcţie de sarcină piezometrică → câmpul sarcinii piezometrice ( ϕ ( x, y, z ) )
• funcţie de viteză → câmpul vitezelor de filtrare ( V ( x, y, z , t ) )
• funcţie de conductivitate hidraulică → câmpul conductivităţii hidraulice ( K ( x, y, z ) )
Legea lui Darcy generalizată, într-un mediu continuu pentru care se cunoaşte câmpul
sarcinii piezometrice şi al conductivităţii hidraulice, are forma:

K xx K xy K xz
  ∂H ∂H ∂H 
V = K yx K yy K yz ⋅  ⋅i + ⋅ j+ ⋅ k  = K ⋅ grad (H )
 ∂x ∂y ∂z 
K zx K zy K zz
în care

K - tensorul conductivităţii hidraulice

grad (H ) -gradientul hidraulic al sarcinii piezometrice/potenţialul apei subterane
Diversitatea mediilor prin care curge apa subterană impune particularizări ale legii lui
Darcy care minimizează erorile aplicării unei legi empirice definită pentru anumite condiţii în
condiţii care diferă semnificativ de domeniul experimental de bază.
Corecţiile se aplică în cazul celor trei categorii importante de medii prin care curge apa
subterană:
• Mediu poros
• Mediu fisural
• Mediu fisural-poros
Aceste corecţii vizează heterogenitatea conductivităţii hidraulice din mediile poroase şi
particularităţile fisurilor prin care se deplasează apa subterană.

Caracteristicile curgerii apei subterane în mediul poros sunt determinate în principal

distribuţia spaţială a conductivităţii hidraulice.
Mediile poroase, în funcţie de distribuţia spaţială a conductivităţii hidraulice sunt
separate în:
• Mediu poros
o Omogen
o Heterogen
• Mediu poros
o Izotrop
o Anizotrop

Lege lui Darcy este valabilă pentru un mediu poros omogen, izotrop şi saturat, iar
aplicarea ei într-un mediu poros heterogen şi anizotrop se face prin diverse proceduri de
echivalare a acestuia cu unul izotrop şi omogen, proceduri alese în funcţie de tipul
heterogenităţii (graduale/zonale) şi gradul de anizotropie.

4/4
 Ecuaţii generale ale curgerii apei subterane

Modelele matematice ale curgerii apei subterane (şi fluidelor asociate) sunt ecuaţii
diferenţiale care “explică” distribuţia energiei de care dispune apa (sarcina piezometrică: h )
în funcţie de:

• variabilele independente ale sistemului de referinţă spaţio-temporal:

o coordonatele spaţiale: x, y, z ,
o timpul : t
• caracteristicile hidrofizice ale terenurilor acvifere:
o conductivitatea hidraulică: K
o coeficientul de înmagazinare: S
o coeficientul difuzivităţii hidraulice: a

Deducerea ecuaţiilor diferenţiale ale curgerii apei

subterane, se bazează pe:
• Legea conservãrii masei (principiul continuitãţii) care stabileşte cã orice modificare a
masei de apã din volumul elementar: dx ⋅ dy ⋅ dz , separat dintr-un acvifer, trebuie sã fie
compensatã de o modificare a debitului de apă care iese din acel volum sau o modificare
a masei de apã stocatã în acel volum.

• Legea conservãrii energiei (principiul întâi al termodinamicii) care precizeazã cã în orice

sistem închis, suma tuturor formelor de energie este constantã.(Al doilea principiu al
termodinamicii, completeazã imaginea proceselor de transformare a diferitelor forme de
energie, precizând cã aceastã transformare se produce de la forme utile, cum ar fi cea
mecanicã, la altele mai puţin utile, cum ar fi cea termicã).

• Legea lui Darcy care spune cã debitul (Q) filtrat printr-un mediu permeabil poros (nisip)
este proporţional cu gradientul hidraulic (dh/dl), proporţionalitate intermediată de
caracteristicile acviferului ( K ):

dh
Q = −K
dl
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.1. Ecuaţia generală a curgerii cu suprafaţă liberă ........................................................... 2

6.4.1.1. Curgere nestaţionară conservativă cu suprafaţă liberă ......................................... 6
6.4.1.2. Curgere staţionară neconservativă cu suprafaţă liberă ......................................... 7
Modul de infiltrare ( w ) şi debit unitar ( q ( x ) ) .................................................................. 9
Profil piezometric ( h( x ) ) ................................................................................................. 9
Punct de cumpănă al apelor subterane ( X C , YC ) ......................................................... 10
6.4.1.3. Curgere staţionară conservativă cu suprafaţă liberă ........................................... 10
Debitul unitar ( q0 ) ........................................................................................................ 12
Profilului piezometric ( h( x ) ).......................................................................................... 12

1/12
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.1. Ecuaţia generală a curgerii cu suprafaţă liberă

Cea mai intuitivă metodă pentru stabilirea ecuaţiei curgerii apei subterane este metoda
bilanţului, aplicat unui volum elementar reprezentativ (VER) (eng. Reprezentative
Elementary Volume). VER este un volum infinit mic care are caracteristicile acviferului în care
curge apa subterană şi pentru care se stabileşte ecuaţia de curgere.
Metoda bilanţului, aplicată VER considerat omogen şi izotrop, ia în considerare debitul
unitar care traversează acest volum descompus în trei componente orientate paralel cu direcţiile
axelor sistemului de referinţă (OX, OY, OZ) (Fig.1).
Introducerea caracteristicilor hidrofizica ale acviferului ( K -conductivitatea hidraulică,
a -difuzivitatea hidraulică şi S -coeficientul de înmagazinare) şi a necunoscutei ecuaţiei de
curgere a apei subterane ( H -sarcina piezometrică) se face prin intermediul legii lui Darcy
care permite evaluarea vitezei de curgere a apei subterane:

∂H
• vx = − K ⋅ pe direcţia OX
∂x
∂H
• vy = −K ⋅ pe direcţia OY
∂y
şi exprimarea debitelor specifice prin relaţiile:

∂H
• qx = vx ⋅ h = −K ⋅ h ⋅ pe direcţia OX
∂x
∂H
• qy = vy ⋅ h = −K ⋅ h ⋅ pe direcţia OX
∂y
Volumul de apă înmagazinat/eliminat în VER prin modificarea poziţiei suprafeţei
piezometrice în intervalul de timp dt este:

∂H
• V= ⋅ dt ⋅ dx ⋅ dy ⋅ S
∂t
în care
S -coeficientul de înmagazinare a apei:

• S = ne pentru un acvifer cu nivel liber

o ne -porozitatea efectivă

• S = ρ apa ⋅ g ⋅ (α + n ⋅ β ) pentru un acvifer sub presiune

o ρ apa -densitatea apei
o g -acceleraţia gravitaţională
o α -coeficientul de compresibilitate a scheletului mineral
o n -porozitatea totală
o β -coeficientul de compresibilitate al apei

2/12
 Daniel Scrădeanu-2020

Lăţimea unitară w ⋅ dx ⋅ dy
a secţiunii
Suprafaţă
piezometrică

∂H
dt  ∂q y 
∂t  q y + ⋅ dy  ⋅ dx
 ∂y 

 ∂q x 
q x ⋅ dy  qx + ⋅ dx  ⋅ dy
h  ∂x 
H
Culcus
impermeabil
Y
q y ⋅ dx

dy
X
dx
+ +
0 0
− −
Fig.1. Volumul elementar reprezentativ utilizat ca suport pentru
metoda bianţului hidric.
Elementele bilanţului hidric pentru un volum elementar reprezentativ (Fig. 5.3.1) sunt:
• q x - debitul specific unitar (pe o lăţime unitară şi toată grosimea VER) pe direcţia OX;
• q y - debitul specific unitar pe direcţia OY;
• q x ⋅ dy - debitul total care intră în VER pe direcţia OX;
• q y ⋅ dx - debitul total care intră în VER pe direcţia OY;
 ∂q 
•  q x + x ⋅ dx  ⋅ dy -debitul total care iese din VER pe direcţia OX;
 ∂x 

 ∂q 
•  q y + y ⋅ dy  ⋅ dx -debitul total care iese din VER pe direcţia OY;
 ∂y 

• w ⋅ dx ⋅ dy - debitul total infiltrat în VER pe direcţia OZ.

3/12
 Daniel Scrădeanu-2020

Ecuaţia de bilanţ hidric pentru VER stabilită pe baza componentelor (Tabelul 5.3.1)
Tabelul 5.3.1. Elementele ecuaţie de bilanţ pentru V.E.R.
Direcţia INTRARI IESIRI STOCARE
 ∂q 
OX q x ⋅ dy ⋅ dt  q x + x ⋅ dx  ⋅ dy ⋅ dt
 ∂x  ∂H
V= ⋅ dt ⋅ dx ⋅ dy ⋅ S
 ∂q  ∂t
OY q y ⋅ dx ⋅ dt  q y + y ⋅ dy  ⋅ dx ⋅ dt
 ∂y 
OZ w ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dt

pe direcţiile axelor sistemului de coordinate (OX, OY, OZ) este:

 ∂q   ∂q  ∂H
q x ⋅ dy ⋅ dt −  q x + x ⋅ dx  ⋅ dy ⋅ dt + q y ⋅ dx ⋅ dt −  q y + y ⋅ dy  ⋅ dx ⋅ dt + w ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dt = ⋅ dt ⋅ dx ⋅ dy ⋅ S
 ∂x   ∂y  ∂t

şi după simplificare:
∂q x ∂q y ∂H
− − +w= ⋅S
∂x ∂y ∂t

Înlocuind expresiile debitelor unitare în funcţie de legea lui Darcy se obţine ecuaţia lui
Boussinesq (ecuaţie diferenţială nelineară care nu poate fi rezolvată decât pentru anumite
cazuri particulare):

 ∂H   ∂H 
∂ h ⋅ K ⋅  ∂ h ⋅ K ⋅ 
 ∂x +  ∂y  ∂H
+w= ⋅S
∂x ∂y ∂t

care poate fi linearizată prin introducerea următoareleor schematizări:

• culcuşul acviferului este orizontal şi plasat la nivelul de referinţă ( ± 0 ), astfel încât
H =h
• modificarea sarcinii piezometrice de-alungul liniei de curent ce traversează V.E.R
este foarte mică, astfel că grosimea medie a acviferului( hm ) poate fi considerată
egală cu sarcina piezometrică( H ): hm = h = H
• acviferul este omogen şi izotrop: K = const.
sub forma:

∂ 2h ∂ 2h w S ∂h
+ 2+ = ⋅
∂x 2
∂y K ⋅ hm K ⋅ hm ∂t

K ⋅ hm
sau introducând parametrul difuzivitate hidraulică : a =
S

sub forma:

4/12
 Daniel Scrădeanu-2020

∂ 2 h ∂ 2 h w 1 ∂h
+ + = ⋅
∂x 2 ∂y 2 T a ∂t
sau:

∂ 2h ∂ 2 h w ∂h
a⋅ + a ⋅ + =
∂x 2 ∂y 2 S ∂t

Dacă acviferul cu nivel liber este alimentat şi prin drenanţă ( ε ) prin intermediul unui
strat semipermeabil, ecuaţia generală linearizată a curgerii cu suprafaţă liberă,
nestaţionară şi neconservativă se completează cu un termen suplimentar, şi are forma:

∂ 2h ∂ 2 h w ε ∂h K ⋅ hm
a⋅ + a ⋅ + ± = cu a=
∂x 2 ∂y 2 S S ∂t S

în care

a -coeficientul difuzivităţii hidraulice

hm -grosimea medie a acviferului cu nivel w
liber
S -coeficientul de înmagazinare
ε
S = ne pentru un acvifer cu nivel liber H0
m K'

ne -porozitatea efectivă, H

H - sarcina piezometrică în acviferul H0 − H

ε = K '⋅
freatic ( h = H ; Fig.2), m
x - distanţa de-a lungul axei OX ±0
Fig.2. Alimentarea acviferului freatic
y - distanţa de-a lungul axei OY
( w -infiltrare şi ε - drenanţă)
w -modulul de infiltrare
ε -intensitatea drenanţei
K ' - conductivitatea hidraulică a culcuşului semipermeabil
m - grosimea culcuşului semipermeabil
H 0 -sarcina piezometrică în acviferul sub presiune care alimentează prin drenanţă acviferul cu
nivel liber/freatic.
± 0 -nivel energetic de referinţă

5/12
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.1.1. Curgere nestaţionară conservativă cu suprafaţă liberă

Ecuaţia curgerii în regim nestaţionar pentru un acvifer cu suprafaţă liberă omogen şi
izotrop
∂ 2h ∂ 2 h w ε ∂h
a⋅ 2 +a⋅ 2 + ± =
∂x ∂y S S ∂t
pentru o soluţionare analitică, impune o serie de simplificări care conduc la schematizarea
spaţială şi parametrică:
• curgere unidimensională: curgerea este identică în plane verticale şi paralele,
adică sarcina piezometrică nu variază decât în funcţie de x
∂ 2 h w ε ∂h
a⋅ + ± =
∂x 2 S S ∂t
• curgere conservativă: acviferul cu nivel liber:
o nu este alimentat prin infiltraţii : w = 0
o nu este alimentat prin drenanţă: ε =0
∂h ∂ 2h
= a⋅ 2
∂t ∂x
• condiţiile pe frontiere pentru integrarea ecuaţiei curgerii nestaţionare,
unidimensionale şi conservative (Fig.3):
o VEST: sarcină piezometrică variabilă (nivelul apei din râu/lac/canal)
∆H (0, t ) = ∆H 0 pentru ( x = 0 şi t = t )
o EST: sarcină piezometrică practic constantă:
∂ (∆H ( x, t ))
=0 pentru ( x → ∞ şi t = t )
∂x

VEST h
EST

∆H 0 ∆H

Hx
H
x

x
Fig.3.Condiţiile pe contur pentru curgerea unidimensională nestaţionară
şi conservativă în acviferul cu nivel liber

6/12
 Daniel Scrădeanu-2020

Pentru aceste simplificări, soluţia ecuaţiei curgerii unidimensionale, nestaţionare pentru

un acvifer cu nivel liber din lunca unui râu (Fig.3) este:

∆H ( x, t ) = ∆H 0 ⋅ erfc(λ )
în care
∆H 0 -modificarea sarcinii piezometrice pe contur
erfc(λ ) -complementara funcţiei erf (λ ) :

erfc(λ ) = 1 −
2
λ
⋅ ∫ e − λ dλ
x (H + ∆H 0 ) + (H x + ∆H )
cu λ = şi hm =
2

π 0 2⋅ a ⋅t 2

6.4.1.2. Curgere staţionară neconservativă cu suprafaţă liberă

Modelul curgerii unidimensionale, staţionare, neconservative cu suprafaţă liberă se
obţine din ecuaţia generală:
∂ 2h ∂ 2 h w ε ∂h
a⋅ + a ⋅ + ± =
∂x 2 ∂y 2 S S ∂t
cu următoarele simplificări:
∂ 2h
• pentru caracterul unidimensional =0
∂y 2
∂h
• pentru caracterul staţionar: =0
∂t
• pentru lipsa alimentării prin drenanţă: w = 0
ecuaţia modelului se reduce la:
∂ 2h w
a⋅ + =0
∂x 2 S

T K ⋅h
Deoarece a = = , în ipoteza hm = h = H , ecuaţia modelului devine:
S S
d  dh 
− K ⋅h  = w
dx  dx 
în care q ( x ) = − K ⋅ h
dh
este debitul unitar la distanţa x de secţiunea 1 (Fig.4).
dx
În raport cu debitul unitar şi modulul de alimentare, ecuaţia diferenţială a modelului
curgerii unidimensionale, staţionare, neconservative cu suprafaţă liberă este:

dq(x )
=w
dx
Prin integrare între secţiunea 1 şi o secţiune oarecare x se obţine:

7/12
 Daniel Scrădeanu-2020

x x

∫ dq(x ) = ∫ w ⋅ dx din care rezultă q(x ) = q0 + w ⋅ x în care q(x ) = − K ⋅ h

dh
0 0
dx
Modelul diferenţial al curgerii neconservative plan-verticale cu nivel liber este:
dh
− K ⋅h⋅ = q0 + w ⋅ x
dx

h
w
P1 P3 P2

C
ZONA VADOASĂ
dh

PROFIL
PIEZOMETRIC
YC
h1
q2
h
H1 qx H3

q0 ACVIFER CU NIVEL LIBER h2

H2
x3
z1 z z2
XC
±0
dx X
x

x3
L

Fig.4. Acvifer omogen cu nivel liber cu alimentare din infiltraţii

Modelul diferenţial al curgerii permite calculul pentru:

• modulul de infiltrare w
• debitul unitar q ( x ) pentru orice x ∈ [0, L ]
• ecuaţia profilului piezometric h( x )
• poziţia punctului de cumpănă C ( X C , YC )

8/12
 Daniel Scrădeanu-2020

Modul de infiltrare ( w ) şi debit unitar ( q( x ) )

Calculul debitului unitar presupune integrarea modelului diferenţial de două ori, utilizând
ca limite de integrare cele trei piezometre în care se cunoaşte sarcina piezometrică şi
grosimea acviferului:

h2 L L
• ∫
h1
∫
0
∫
(P1P2): − K ⋅ h ⋅ dh = q0 ⋅ dx + w ⋅ x ⋅ dx
0
h3 x3 x3

• ∫
h1
∫
(P1P3): − K ⋅ h ⋅ dh = q0 ⋅ dx + w ⋅ x ⋅ dx
0
∫
0

Cele două ecuaţii obţinute formează un sistem cu două necunoscute:

• Debitul unitar în secţiunea 1: q0
• Modulul de infiltrare: w

 h12 − h22 L2
 K ⋅ = q0 ⋅ L + w ⋅
 2 2
K ⋅ 1 h 2
− h 2
x 2


3
= q0 ⋅ x3 + w ⋅ 3
2 2

Prin rezolvarea sistemului se obţin relaţiile de calcul pentru:

 h 2 − h22 h 2 − h32 
• Modulul de infiltrare: w = K ⋅ 1 − 1  care reprezintă volumul de apă
 L ⋅ (L − x 3 ) x 3 ⋅ (L − x 3 ) 
infiltrat pe unitatea de suprafaţă şi în unitatea de timp, traversând zona vadoasă (zonă
parţial saturată cu apă, cuprinsă între suprafaţa topografică şi suprafaţa liberă a
acviferului)

• Debitul unitar în secţiunea 1: q0 =

K
2⋅ L
( )
⋅ h12 − h22 − w ⋅
L
2

⋅ (h12 − h22 ) − w ⋅  − x 
L 
Debitul unitar pentru orice secţiune x ∈ [0, L ] : q x =
K
•
2⋅ L 2 

Profil piezometric ( h( x ) )
Ecuaţia profilului piezometric se obţine prin integrarea ecuaţiei diferenţiale a curgerii
între unul din cele două piezometre (de exemplu P1) şi o secţiune oarecare aflată la distanţa x ,
acolo unde grosimea acviferului este h :

h x x
− K ⋅ ∫ h ⋅ dh =q1 ⋅ ∫ dx + w ⋅ ∫ x ⋅ dx
h1 0 0

9/12
 Daniel Scrădeanu-2020

în care înlocuind expresia debitului unitar q1 se obţine:

h12 − h22 w⋅ x
h( x ) = h12 − ⋅x+ ⋅ (L − x )
L K

Punct de cumpănă al apelor subterane ( X C , YC )

Abscisa punctului de cumpănă a apelor subterane ( X C ) se obţine prin egalarea
debitului unitar în secţiunea X C cu zero:

L K  h1 − h2 
2 2

⋅ (h1 − h2 ) − w ⋅  − X C  = 0 ⇒ X C = − ⋅
K L 
qX C = 2 2
⋅
2⋅ L 2  2 w  2 ⋅ L 

Ordonata punctului de cumpănă a apelor subterane ( YC ) se obţine din ecuaţia profilului

piezometric în care x se înlocuieşte cu valoare lui X C :
h12 − h22 w⋅ XC
YC = h12 − ⋅ XC + ⋅ (L − X C )
L K

Datele necesare pentru calculul debitului unitar şi a ecuaţiei profilului piezometric, se

măsoară în minimum trei piezometre amplasate pe un aliniament perpendicular direcţia de
curgere şi sunt:
• cota culcuşului acviferului: z1 = z = z 2
• cotele nivelului piezometric: H 1 , H 2 , H 3
• distanţa dintre cele două piezometre: L, x3
• conductivitatea hidraulică: K

6.4.1.3. Curgere staţionară conservativă cu suprafaţă liberă

Modelul curgerii unidimensionale, staţionare, conservative cu suprafaţă liberă se obţine

din ecuaţia generală:
∂ 2h ∂ 2 h w ε ∂h
a⋅ + a ⋅ + ± =
∂x 2 ∂y 2 S S ∂t
cu următoarele simplificări:
∂ 2h
• pentru caracterul unidimensional =0
∂y 2

10/12
 Daniel Scrădeanu-2020

∂h
• pentru caracterul staţionar: =0
∂t
• pentru lipsa alimentării prin infiltrare: w = 0
• pentru lipsa alimentării prin drenanţă ε = 0
ecuaţia modelului se reducânduce la:
∂ 2h
a⋅ =0
∂x 2

T K ⋅h
Deoarece a = = , în ipoteza hm = h = H , ecuaţia modelului devine:
S S
d  dh 
− K ⋅h  = 0
dx  dx 
în care q ( x ) = − K ⋅ h
dh
este debitul unitar la distanţa x de secţiunea 1 (Fig.4).
dx
În raport cu debitul unitar şi modulul de alimentare, ecuaţia diferenţială a modelului
curgerii unidimensionale, staţionare, neconservative cu suprafaţă liberă este:

dq( x )
=0
dx
Prin integrare între secţiunea 1 şi o secţiune oarecare x se obţine:
x

∫ dq(x ) = 0 din care rezultă q(x ) = q în care q ( x ) = − K ⋅ h

dh
0
0
dx

Modelul diferenţial al curgerii neconservative plan-verticale cu nivel liber este:

dh
q0 = − K ⋅ h ⋅
dx

Modelul diferenţial al
curgerii permite calculul
pentru:
• debitul unitar q0 ,
constant, pentru orice
x ∈ [0; L]

• ecuaţia profilului
piezometric h( x ) pentru
x ∈ [0; L]

Fig.5. Curgere neconservativă plan-verticală

cu nivel liber

11/12
 Daniel Scrădeanu-2020

Debitul unitar ( q0 )

Calculul debitului unitar q0 presupune integrarea ecaaţiei modelulului diferenţial al

curgerii neconservative plan-verticale cu nivel liber între două limite în care se cunoaşte sarcina
piezometrică (Fig.5):
L
h2
q0 ⋅ ∫ dx = − K ⋅ ∫ y ⋅ dy
h1
0

q0 =
K⋅ h −h( 2
h −h h +h
2
)
= K ⋅ 1 2 ⋅ 1 2 = K ⋅ I m ⋅ hm = Vm ⋅ Ω m
1 2
2⋅ L L 2
în care

I m - gradientul hidraulic mediu

h1 − h2
Im =
L
K - conductivitatea hidraulică
Vm - viteza medie de filtrare a apei
Vm = K ⋅ I m
hm - grosimea medie a acviferului
h1 + h2
hm =
2
Ω m - secţiunea unitară medie a acviferului
Ω m = hm ⋅ 1

Profilului piezometric ( h( x ) )
Ecuaţia profilului piezometric se obţine prin integrarea ecuaţiei diferenţiale a curgerii
neconservative plan-verticale cu nivel liber între unul din cele două piezometre (de exemplu P1)
şi o secţiune oarecare aflată la distanţa x , acolo unde grosimea acviferului este hx :
h12 − hx2
x
hx
q ⋅ ∫ dx = − K ⋅ ∫ y ⋅ dy ⇒ q ⋅ x = K ⋅
0
h1 2
În care introducând expresia debitului unitar q0 rezultă succesiv:
( )
K ⋅ h12 − h22 h 2 − hx2
⋅x= K⋅ 1
h 2 − h22
⇔ 1
(
⋅ x = h12 − hx2
)
2⋅ L 2 L
şi în final se obţine expresia pentru calculul profilului piezometric:

h12 − h22
hx = h12 − ⋅ x ; x ∈ [0, L]
L

12/12
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.1.A. Curgere nestaţionară cu suprafaţă liberă ........................................................................ 1

1.Model matematic .................................................................................................................... 1
2.Date necesare ........................................................................................................................ 3
3.Succesiunea prelucrărilor ....................................................................................................... 3
3.1.Calculul parametrilor acviferului ....................................................................................... 3
3.1.1.Calculul funcţiei erfc(λ ) ............................................................................................ 3
3.1.2.Calculul argumentului λ ........................................................................................... 3
3.1.3.Calculul coeficientului de difuzivitate hidraulică ........................................................ 4
3.1.4.Calculul transmisivităţii acviferului ............................................................................. 4
3.1.5.Calculul grosimii medii a acviferului .......................................................................... 4
3.1.6.Calculul conductivităţii hidraulice .............................................................................. 4
3.2.Prognoza evoluţiei sarcinii piezometrice .......................................................................... 4
3.2.1.Calculul componentei nestaţionare a sarcinii piezometrice ...................................... 5
3.2.2.Calculul componentei staţionare a sarcinii piezometrice .......................................... 5
3.2.3.Calculul sarcinii piezometrice totale .......................................................................... 5
3.2.4.Reprezentarea grafică a variaţiei sarcinii piezometrice ............................................. 5

6.4.1.A. Curgere nestaţionară cu suprafaţă liberă

Modelul curgerii nestaţionare a curgerii cu suprafaţă liberă, permite:
• estimarea parametrilor acviferului cu nivel liber
• prognoza evoluţiei sarcinii piezometrice datorată unei perturbări locale produse
pe una din frontierele acviferului.

1.Model matematic

Ecuaţia curgerii în regim nestaţionar pentru un acvifer cu suprafaţă liberă omogen şi

izotrop, pentru soluţionare analitică, impune o serie de simplificări care conduc la
schematizarea spaţială şi parametrică:
• curgere unidimensională: curgerea este identică în plane verticale şi paralele,
adică sarcina piezometrică nu variază decât în funcţie de x
∂ 2 h w ε ∂h
a⋅ + ± =
∂x 2 S S ∂t
• curgere conservativă: acviferul cu nivel liber:
o nu este alimentat prin infiltraţii : w = 0
o nu este alimentat prin drenanţă: ε =0
∂h ∂ h 2
= a⋅ 2
∂t ∂x

1/5
 Daniel Scrădeanu-2020

• condiţiile pe frontiere pentru integrarea ecuaţiei curgerii nestaţionare,

unidimensionale şi conservative (Fig.3):

o VEST: sarcină piezometrică variabilă (nivelul apei din râu/lac/canal)

∆H (0, t ) = ∆H 0
o EST: sarcină piezometrică practic constantă:
∂ (∆H ( x, t ))
=0 pentru ( x → ∞ şi t = t )
∂x
VEST h EST

∆H 0 ∆H

Hx
H
x

x
Fig.3.Condiţiile pe contur pentru curgerea unidimensională nestaţionară şi conservativă în
acviferul cu nivel liber

Pentru aceste simplificări, soluţia ecuaţiei curgerii unidimensionale, nestaţionare

pentru un acvifer cu nivel liber din lunca unui râu (Fig.3) este:

∆H ( x, t ) = ∆H 0 ⋅ erfc(λ )

în care
∆H 0 -modificarea sarcinii piezometrice pe contur
erfc(λ ) -complementara funcţiei erf (λ ) :

erfc(λ ) = 1 −
2
λ
⋅ ∫ e − λ dλ
x (H + ∆H 0 ) + (H x + ∆H )
cu λ = şi hm =
2

π 0 2⋅ a ⋅t 2

2/5
 Daniel Scrădeanu-2020

2.Date necesare

Datele necesare evaluării parametrilor acviferului şi prognozei evoluţiei sarcinii

piezometrice se obţin pe baza unui program de monitorizare în care se măsoară (Fig.3):

• H - sarcina piezometrică în acviferul freatic:

o în momentul iniţial t 0
o pe frontiera vestică x = 0

• H x -sarcina piezometrică a acviferului freatic:

o în momentul iniţial t 0
o distanţa x

• ∆H 0 - variaţia bruscă a sarcinii piezometrice pe frontiera vestică:

• ∆H ( x, t ) -variaţia sarcinii piezometrice:

o înregistrată în momentul : t
o la distanţa x

• ne - porozitatea eficace a acviferului (determinată în laborator pe probe recoltate

din carotele preluate de la forajele executate pentru monitorizarea variaţiei
nivelului piezometric).

3.Succesiunea prelucrărilor

3.1.Calculul parametrilor acviferului

3.1.1.Calculul funcţiei erfc(λ )

Se utilizează ecuaţia modelului, ∆H ( x, t ) = ∆H 0 ⋅ erfc(λ ) din care rezultă:
∆H ( x, t )
erfc(λ ) =
∆H 0

3.1.2.Calculul argumentului λ
Pentru calculul argumentului funcţiei erfc(λ ) se utilizează tabelele funcţiei
(http://www.ahgr.ro/media/159272/comperrfnc.pdf) sau funcţia excel:

Inverfc(p) = -NormsInv(p/2)/Sqrt(2)

Nota. Pentru argumentul funcţiei erf (λ ) se poate utiliza în excel formula:

Inverf(p)=Sqrt(GammaInv(p,0.5,1))

3/5
 Daniel Scrădeanu-2020

3.1.3.Calculul coeficientului de difuzivitate hidraulică

Se utilizează expresia argumentului funcţiei erfc(λ ) :

λ=
x x2
din care rezultă a = ( x = 30m; t = 3 zile )
2⋅ a ⋅t 4 ⋅ λ2 ⋅ t

3.1.4.Calculul transmisivităţii acviferului

Se utilizează relaţia dintre transmisivitate ( T ), coeficientul de difuzivitate hidraulică ( a )
şi coeficientul de înmagazinare ( ne -porozitatea eficace, în cazul acviferului sub cu nivel liber):
T = a ⋅ ne

3.1.5.Calculul grosimii medii a acviferului

Se utilizează relaţia:

hm =
(H + ∆H 0 ) + (H x + ∆H )
2

3.1.6.Calculul conductivităţii hidraulice

Se utilizează relaţia dintre transmisivitate şi conductivitatea hidraulică:
T = K ⋅ hm

3.2.Prognoza evoluţiei sarcinii piezometrice

Prognoza evoluţiei sarcinii piezometrice se face pentru a evalua efectul modificării

sarcinii piezometrice pe frontiera de VEST a acviferului (Fig.1).
Efectul creşterii bruşte a sarcinii piezometrice pe frontiera de VEST cu valoarea ∆H 0 a
produs o sarcină piezometrică totală:
H Total _ VEST = H + ∆H 0 = 28.86m
După 3 zile, la 30m de frontiera de VEST, datorită transmiterii efectului acestei ridicări
bruşte, sarcina piezometrică totală este:

H Total (30,3) = H 30 + ∆H (30,3) = 21,00m

Pe baza acestor date de monitorizare şi utilizând coeficientului de difuzivitate
2
hidraulică calculat ( a = 1,06 ⋅10 −3 m ) se va prognoza variaţia sarcinii piezometrice pe distanţa
s
x = 100m la momentul t = 10 zile de la modificarea sarcinii piezometrice pe frontiera de VEST.
Variaţia sarcinii piezometrice are două componente:
• Componenta nestaţionară care va fi calculată utilizând modelul:
∆H ( x, t ) = ∆H 0 ⋅ erfc(λ )
• Componenta staţionară care va fi calculată utilizând modelul:
H 302 − H 2
H (x ) = H 2 + ⋅x
30

4/5
 Daniel Scrădeanu-2020

3.2.1.Calculul componentei nestaţionare a sarcinii piezometrice

Se utilizează formula:
∆H ( x, t ) = ∆H 0 ⋅ erfc(λ )
m2
şi pentru a = 1,06 ⋅10 −3 , x = 0,20,3040,50,70,90,100 m şi t = 10 zile se calculează:
s
• λ ( x, a , t )
• ∆H ( x, t )

3.2.2.Calculul componentei staţionare a sarcinii piezometrice

Se utilizează formula:

H 302 − H 2
H (x ) = H 2 + ⋅ x pentru x = 0,20,3040,50,70,90,100 m
30

3.2.3.Calculul sarcinii piezometrice totale

Se însumează cele două componente rezultând sarcina piezometrică totală( H Total ( x, t ) ):

H Total ( x, t ) = H ( x ) + ∆H ( x, t )

3.2.4.Reprezentarea grafică a variaţiei sarcinii piezometrice

Se reprezintă grafic:
• Variaţia componentei staţionare a sarcinii piezometrice: H ( x )
• Variaţia sarcinii piezometrice totale: H Total ( x, t )
• Pozitia piezometrului în care s-a măsurat H Total (30,3) = H 30 + ∆H (30,3) = 21,00m la 3
zile după modificarea sarcinii piezometrice pe frontiera VEST.

NOTA. Pentru ilustrarea sugestivă a regimului nestaţionar al curgerii este recomandat să se

calculeze variaţia sarcinii piezometrice pentru diverse valori ale lui t ∈ [1,100]zile . Acest calcul
se poate face imediat utlizând fişierul xls anexat, prin modificarea valorilor lui t din coloana H
(H3:H10), fişier în care este rezolvată toată aplicaţia conform succesiunii prelucrărilor
prezentate. SUCCESE ...NEBANUITE!!! Nu ezitaţi sa ne contactaţi dacă aveţi dificultaţi!

5/5
 Hidraulică 2020 Daniel Scrădeanu

6.4.1.2.A Curgere staţionară neconservativă cu suprafaţă liberă ................................................. 1

Datele necesare ........................................................................................................................ 1
Succesiunea prelucrărilor .......................................................................................................... 2
1. Reprezentarea grafică a poziţiei piezometrelor .............................................................. 2
2. Calculul modulului de infiltrare ........................................................................................ 3
3. Calculul poziţiei punctului de cumpănă .......................................................................... 3
4. Calculul profilului piezometric ......................................................................................... 3

6.4.1.2.A Curgere staţionară neconservativă cu suprafaţă liberă

Modelul diferenţial al curgerii neconservative plan-verticale cu nivel liber este:

dh
− K ⋅h⋅ = q0 + w ⋅ x
dx

(Ecuaţii generale ale curgerii apelor subterane (12.05.2020);

http://www.ahgr.ro/specialisti/daniel-scradeanu/2_hidraulica/26hidraulica-subterana.aspx)

şi permite evaluarea evaluarea următoarelor caracteristici ale curgerii:

• modulul de infiltrare w
• debitul unitar q ( x ) pentru orice x ∈ [0, L ]
• ecuaţia profilului piezometric h( x )
• poziţia punctului de cumpănă C ( X C , YC )

Datele necesare
Pentru estimarea alimentării ( w ) şi a profilului piezometric ( h( x ) ) într-un acvifer omogen
şi izotrop, sunt necesare următoarele date (Fig.1):
• conductivitatea hidraulică medie a acviferului (K)
• grosimile acviferului în minimum trei piezometre:
o h1 în P1
o h2 în P2
o h3_15_ian2018 în P3
o h3_15_mai2018 în P3

• distanţele dintre piezometre:

o L-distanţa dintre P1 şi P2
o x3-distanţă dintre P1 şi P3

Notaţiile pentru datele utilizate în aplicaţie sunt cele din fişierul xls ataşat.
(http://www.ahgr.ro/specialisti/daniel-scradeanu/2_hidraulica/26hidraulica-subterana.aspx)

1/3
 Hidraulică 2020 Daniel Scrădeanu

h
w
P1 P3 P2

C
ZONA VADOASĂ
dh

PROFIL
PIEZOMETRIC
YC
h1
q2
h
H1 qx h3 H3

q0 ACVIFER CU NIVEL LIBER h2

H2
x3
z1 z z2
XC
±0
dx X
x

x3
L

Fig.1. Acvifer omogen cu nivel liber cu alimentare din infiltraţii

Succesiunea prelucrărilor
Succesiunea prelucrărilor realizată în fişierul xls anexat pe site:

1. Reprezentarea grafică a poziţiei piezometrelor

Reprezentarea grafică a poziţiei piezometrelor în secţiunea acviferului cu nivel liber, se face

pe baza distanţelor dintre ele (L, x3) şi a grosimii acviferului (h1,h2,h3). Pentru grosimea în P3
sunt măsurate două grosimi:
• Ianuarie 2018 (h3=42 m)
• Mai 2018 (h3=44 m)

2/3
 Hidraulică 2020 Daniel Scrădeanu

2. Calculul modulului de infiltrare

Modulul de infiltrare este calculat cu relaţia:

 h 2 − h22 h 2 − h32 
w = K ⋅ 1 − 1 
 L ⋅ (L − x 3 ) x 3 ⋅ (L − x 3 ) 
pentru cele două momente (ianuarie şi mai 2018). Este calculată şi o valoare medie a modului
de infiltrare pentru intervalul ianuarie-mai 2018.

3. Calculul poziţiei punctului de cumpănă

Punctul de cumpănă este poziţionat prin cele două coordonate:

• abscisa, a cărei valoare se calculează cu formula:
L K  h1 − h2 
2 2

XC = − ⋅ ⋅
2 w  2 ⋅ L 
• ordonata, a cărei valoare se calculează cu formula:
h12 − h22 w⋅ XC
YC = h − 2
1 ⋅ XC + ⋅ (L − X C )
L K
Cele două puncte de cumpănă pentru cele două moment sunt reprezentate grafic (C_ianuarie,
C_mai).

4. Calculul profilului piezometric

Reprezentarea grafică a profilului piezometric se realizează pentru cele două momente
(ianuarie, mai 2018) pe baza valorilor grosimii acviferului (h(x) calculate cu formula:

h12 − h22 w⋅ x
h(x ) = h12 − ⋅x+ ⋅ (L − x ) pentru valori ale lui x ∈ [0, L].
L K

NOTA. Reprezentarea grafică a celor

două profile piezometrice pentru cele
două momente (ianuarie şi mai 2018),
ilustrează efectul modulului de infiltrare
asupra grosimii acviferului. Suprafaţa
cuprinsă între cele două profile
reprezintă o rezervă de apă
nepermanentă a acviferului care este
determinată de variabilitatea în timp a
alimentării cu apă din infiltrare a
acviferelor freatice, alimentare
controlată de regimul precipitaţiilor.
Rezervă de apă
nepermanentă

3/3
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.2. Ecuaţia generală a curgerii sub presiune ............................................................................ 1

6.4.2.1. Curgere staţionară neconservativă sub presiune ......................................................... 5
6.4.2.2. Curgere staţionară conservativă sub presiune ............................................................. 7

6.4.2. Ecuaţia generală a curgerii sub presiune

Acviferul sub presiune este limitat la partea superioară a formaţiunilor saturate, de un

„acoperiş impermeabil” care suportă o presiune hidrostatică ( p = ρ w ⋅ g ⋅ ∆h ) egală cu
presiunea unei coloane de apă cu lungimea egală cu diferenţa dintre cota acoperişului
impermeabil şi cota suprafeţei piezometrice ( ∆h ).

Suprafaţă
piezometrică

Acoperiş
∂h impermeabil
⋅ dt
∂t

∆h qz X
h
qy
Y p

qx  ∂q 
 q x + x ⋅ dx 
 ∂x 
 ∂q 
 q y + y ⋅ dy 
 ∂y 
Culcus
 ∂q  dy impermeabil
 q z + z ⋅ dz 
 ∂z 
dx
+ Z +
0 0
− −
Fig.1. Volumul elementar reprezentativ utilizat ca suport pentru
metoda bianţului hidric.

1/7
 Daniel Scrădeanu-2020

Metoda bilanţului este aplicată pentru un volum elementar ( dx ⋅ dy ⋅ dz ) (Fig.1) dintr-un

acvifer sub presiune, presupus omogen şi izotrop, volum prin care apa se deplasează după o
singură direcţie.
Debitul unitar (q) ce traversează acest volum elementar este descompus în trei
componente ( q x , q y , q z ) orientate paralel cu direcţiile axelor sistemului de referinţă (Ox, Oy, Oz)
în care este plasat volumul elementar. Stocarea masei de apă din volumul elementar se obţine
prin diferenţa dintre:
• masa de apă intrată:
• paralel cu axa Ox: ρ w ⋅ q x ⋅ dy ⋅ dz
• paralel cu axa Oy: ρ w ⋅ q y ⋅ dx ⋅ dz
• paralel cu aza Oz: ρ w ⋅ q z ⋅ dx ⋅ dy
• şi masa apă ieşită:
∂
• paralel cu axa Ox: ρ w ⋅ q x ⋅ dy ⋅ dz + (ρ w ⋅ q x ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
∂x
∂
• paralel cu axa Oy: ρ w ⋅ q y ⋅ dx ⋅ dz + (ρ w ⋅ q y ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
∂y
∂
• paralel cu axa Oz: ρ w ⋅ q z ⋅ dx ⋅ dy + (ρ w ⋅ q z ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
∂z
Această stocare este:

∂ ∂ ∂ 
−  ρ w ⋅ q x + ρ w ⋅ q y + ρ w ⋅ q z dx ⋅ dy ⋅ dz (1)
 ∂x ∂y ∂z 

Utilizând legea lui Darcy pentru exprimarea debitelor prin intermediul sarcinii
piezometrice ( h ) se obţin ecuaţiile:
∂h ∂h ∂h
qx = −K , qy = −K , qz = −K
∂x ∂y ∂z
care introduse în ecuaţia (1) conduc la expresia masei de apă stocate în volumul elementar pe
intervalul de timp ( ∂t ) în care a avut loc traversarea debitului:

∂M  ∂ 2h ∂ 2h ∂ 2h 
= + ρ w ⋅ K ⋅  2 + 2 + dx ⋅ dy ⋅ dz (2)
∂t  ∂x ∂y ∂z 

Masa de apă stocată în volumul elemetar în intervalul de timp ( ∂t ) este determinată de

densitatea apei ( ρ w ) şi porozitatea totală (n) a materialului permeabil:

∂M ∂
= ( ρ w ⋅ n ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ) (3)
∂t ∂t

Densitatea apei ( ρ w ), dimensiunea pe verticală (dz) a volumului elementar şi

porozitatea(n) sunt controlate de variaţia presiunii hidrostatice apei( P = ρ w ⋅ g ⋅ h ):
• compresibilitatea apei ( β ) este factorul care permite evaluarea variaţiei densităţii apei:

2/7
 Daniel Scrădeanu-2020

dρ w
= βdP = βd ( ρ w ⋅ g ⋅ h) = β ⋅ ρ w ⋅ g ⋅ dh ⇒ dρ w = ρ w2 ⋅ β ⋅ g ⋅ dh
ρw
• compresibilitatea acviferului ( α ) este parametrul prin intermediul căruia se evaluează
variţia dimensiunii verticale a volumului elementar:

= α ⋅ dP = α ⋅ d ( ρ w ⋅ g ⋅ h ) = α ⋅ ρ w ⋅ g ⋅ dh ⇒ d (dz ) = α ⋅ ρ w ⋅ g ⋅ dh ⋅ dz
d (dz )
dz

• incompresibilitatea volumului scheletului mineral (Vs) este ipoteza pe care se bazează

evaluarea variaţiei porozităţii totale(n) datorată presiunii apei (P):

dVs = 0 = d [(1 − n ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ];
dz ⋅ dn = (1 − n ) ⋅ d (dz ) = (1 − n ) ⋅ α ⋅ ρ w ⋅ g ⋅ dh ⋅ dz ⇒ dn = (1 − n ) ⋅ α ⋅ ρ w ⋅ g ⋅ dh

Introducând expresiile variaţiei densităţii apei ( ρ w ), dimensiunii pe verticală (dz) a

volumului elementar şi porozităţii(n) în expresia variaţiei masei (3) se obţine expresia:

∂M ∂  ∂ρ ∂n ∂ (dz ) 
= ( ρ w ⋅ n ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ) =  w ⋅ n ⋅ dz + ρ w ⋅ ⋅ dz + ρ w ⋅ n ⋅ ⋅ dx ⋅ dy =
∂t ∂t  ∂t ∂t ∂t 

[ ] ∂h
= ρ w2 ⋅ β ⋅ g ⋅ n + ρ w2 ⋅ α ⋅ g ⋅ (1 − n ) + ρ w2 ⋅ α ⋅ g ⋅ n ⋅ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz =
∂t
(4)

∂h
= ρ w2 ⋅ g (n ⋅ β + α ) ⋅ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
∂t

Masa de apă acumulată în volumul elementar (2) este egală schimbarea masei de apă
din acelaşi volum în intervalul ( ∂t ) datorită variaţiei de presiune (ec.:(4)):

 ∂ 2h ∂ 2h ∂ 2h  ∂h
ρ w ⋅ K ⋅  + 2+ dx ⋅ dy ⋅ dz = ρ w2 ⋅ g (n ⋅ β + α ) ⋅ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz (5)
 ∂x
2
∂y ∂z  ∂t

Ecuaţia (5) reprezintă ecuaţia generală a curgerii tridimensionale nestaţionare si

conservative, într-un mediu omogen şi izotrop, sub presiune, iar după simplificările posibile şi
rearanjarea termenilor din membrul drept se poate scrie sub forma:

 ∂ 2h ∂ 2h ∂ 2h  ∂h
K ⋅  2 + 2 +  = (α ⋅ ρ w ⋅ g + n ⋅ β ⋅ ρ w ⋅ g ) ⋅ (6)
 ∂x ∂y ∂z  ∂t

Pentru acviferele sub presiune de o anumită transmisivitate ( T = K ⋅ M în care M este

grosimea acviferului), prin introducerea parametrului capacităţii de stocare
( S = M ⋅ (α ⋅ ρ w ⋅ g + n ⋅ β ⋅ ρ w ⋅ g ) ) ecuaţia generală a curgerii se poate scrie sub forma
particularizată:

3/7
 Daniel Scrădeanu-2020

 ∂ 2 h ∂ 2 h ∂ 2 h  S ∂h
 2 + 2 + 2  = ⋅ (7)
 ∂x ∂y ∂z  T ∂t

Pentru curgerea neconservativă, acviferul sub presiune este alimentat prin drenanţă,
din acoperiş sau din culcuş cu un debit drenat sub forma (Fig.6):

H 0−h
qdrenat = K ′ ⋅
m
în care
K ′ -conductivitatea hidraulică a stratului semipermeabil din culcuşul acviferului sub presiune;
m - grosimea ecranului semipermeabil;
H 0 -sarcina piezometrică a acviferului drenat;
h - sarcina piezometrică a acviferului drenant.
Introducânt factorul de drenanţă ( B ) al acviferului drenant, definit cu relaţia:

T
B=
K′
m
debitul drenat devine:
H 0−h K ′
⋅ (H 0 − h ) = 2 ⋅ (H 0 − h )
T
qdrenat = K ′ ⋅ =
m m B

care introdus în ecuaţia curgerii nestaţionare în acviferul sub presiune conduce la:

 ∂ 2 h ∂ 2 h ∂ 2 h  qdrenat S ∂h
 2 + 2 + 2  + = ⋅
 ∂x ∂y ∂z  T T ∂t

şi mai departe, la ecuaţia generală a curgerii sub presiune, nestaţionare şi neoconservative sub
forma:

 ∂ 2 (H 0 − h ) ∂ 2 (H 0 − h ) ∂ 2 (H 0 − h )  H 0 − h S ∂ (H 0 − h )
 + +  + = ⋅
 ∂x 2
∂y 2
∂z 2
 B 2
T ∂t

4/7
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.2.1. Curgere staţionară neconservativă sub presiune

Modelul curgerii unidimensionale, staţionare, neconservative sub presiune se obţine

din ecuaţia generală:

 ∂ 2 (H 0 − h ) ∂ 2 (H 0 − h ) ∂ 2 (H 0 − h )  H 0 − h S ∂ (H 0 − h )
 + +  + B 2 = T ⋅
 ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2  ∂t

cu următoarele simplificări (Fig.2):

z

Acoperiş impermeabil

h K
H0 M
Acvifer drenant hL

m K′ Culcuş semipermeabil

Acvifer drenat
x
x
L
Fig.2. Curgerea staţionară, neconservativă, unidimensională ,
sub presiune

∂ 2 (H 0 − h ) ∂ 2 (H 0 − h )
• pentru caracterul unidimensional = =0
∂y 2 ∂z 2
∂ ( H 0 − h)
• pentru caracterul staţionar: =0
∂t
ecuaţia modelului (Fig.6) se reduce la:

d 2 (H 0 − h ) H 0 − h
= cu necunoscuta H 0 − h
dx 2 B2

5/7
 Daniel Scrădeanu-2020

d
în care H 0 = const , T = K ⋅ M = const , lim (H 0 − h ) = q0 şi cu soluţia analitică obţinută
x →0
 dx  T
în două etape:
• prima integrare după înmulţirea cu 2 ⋅ d (H 0 − h ) / dx :

cu rezultatul
 d ( H 0 − h )   q0  (H − h )
2 2 2

  −  = 0 2
 dx  T  B
• integrarea finală aplicată formei:
d (H 0 − h )
H 0 −h x
1
∫ =
B ∫0
dx
 q0 ⋅ B 
2

 + (H 0 − h )
0 2

 T 
cu rezultatul:
 q ⋅B
2  q ⋅B x
ln (H 0 − h ) +  0  + (H 0 − h )  − ln 0  =
2

  T    T  B
 
cu soluţia:
q0  x − 
x
q ⋅B x
H0 − h = ⋅ B ⋅  e B − e B  = 0 ⋅ sh 
2 ⋅T   T B
din care se obţin formulele de calcul pentru:
T ⋅ (H 0 − hL )
• debitul unitar provenit din drenanţă q0 = ;x = L
L
B ⋅ sh 
B
H 0 − hL x
• profilul piezometric: h x = H 0 − ⋅ sh ; x ∈ [0, L ]
L B
sh 
B

NOTA. Debitul drenat

( q0 ) în acviferul sub
presiune produce un
“bombament“ al
profilului piezometric
al acviferului sub
presiune, similar cu
cel produs de modulul
de infiltrare în acviferul
cu nivel liber
(http://www.ahgr.ro/me
dia/159544/6.4.1.2.a.c
urgere-
statzionara_w.pdf).

6/7
 Daniel Scrădeanu-2020

6.4.2.2. Curgere staţionară conservativă sub presiune

În cazul curgerii
staţionare şi conservative
unidimensionale sub presiune
într-un strat acvifer omogen cu
grosime constantă şi înclinare
constantă ecuaţia generală a
curgerii se reduce la (Fig.3):

 dy 
qx = K ⋅  −  ⋅ M
 dx 

q x -debitul unitar la distanţa x ,

constant pentru orice x ∈ [0, L ];
K -conductivitatea hidraulică a
acviferului;
dy
Ix = − -gradientul hydraulic;
dx
M -grosimea acviferului.

Dacă se cunoaşte sarcina piezometrică a acviferului în două piezometre plasate pe o

linie de curent (http://www.ahgr.ro/media/156388/4.2_descriptori-ai-miscarii-fluidelor.pdf), prin
integrarea modelului pe doumeniul spaţial cuprins între cele două piezometre se poate calcula:
• debitul unitar:
L
q x ⋅ ∫ dx = − K ⋅ M ⋅ ∫ dy din care rezultă qx =
H 2 (
K ⋅ M ⋅ H1 − H 2 )
0
H1 2⋅ L
• ecuaţia profilului piezometric:
H1 − H 2
⋅ x; x ∈ [0, L ]
x
q x ⋅ ∫ dx = − K ⋅ M ⋅ ∫ dy din care rezultă H x = H 1−
H
•
x

0
H1 L

în care
H1 , H 2 -sarcinile piezometrice în cele două piezometre
z1 , z1 - cotele culcuşului acviferului sub presiune în cele două piezometre z1 = z 2 = z1 .

NOTA.Constanţa debitului unitar, este determinată de caracterul impermeabil al acoperişul şi

culcuşul acviferului, în timp ce caracterul rectiliniu al profilului piezometric este determinat de doi
factori:
• K -conductivitatea hidraulică a acviferului constantă
• M -grosimea acviferului constantă
Variaţia conductivităţii hidraulice sau a grosimii acviferului determină abateri ale profilului
piezometric de la forma rectilinie care nu sunt cauzate de ...drenanaţă.

7/7