2 Schema alimentării cu apă

Alimentarea cu apă constituie o datorie indispensabilă pentru centrele populate şi pentru

industrie, care condiţionează desfăşurarea vieţii igienice a populaţiei şi intervine ca factor
important în aproape toate procesele de producţie industrială.
În localităţile Republicii Moldova se aplică 2 tipuri de scheme de alimentare cu apă:
 cu pompare direct în reţeaua de alimentare cu apă – schema cea mai energointensivă;
 cu pompare în rezervoarele de presiune, sau în reţeaua cu contrarezervoare – schemă
mai economică.
Alimentarea cu apă a unei localităţi sau a unei industrii include:
 captarea şi aducţiunea de la sursă la consumatorul apei;
 staţii de pompare (când sunt necesare),
 staţii de tratare (pentru corectarea calităţii apei),
 rezervoare de înmagazinare.
Reprezentarea simplificată a ansamblelor de construcţii şi instalaţii pentru alimentarea cu
apă se numeşte –schemă de alimentare cu apă.
Alimentarea cu apă se poate face din diferite surse şi anume:
1. din ape subterane (fig. 1 (a));
2. din izvoare (fig. 1 (b));
3. din apele de suprafaţă (fig. 1 (c)).

Fig. 1 (a) – Schema alimentării cu apă din sursa subterana

1 – captarea apei prin puţuri; 2 – staţia de pompare a apei; 3 – staţia de tratare a apei;
4 – conducta de refulare; 5 – castel de apă; 6 – reţea de distribuţie

Fig. 1 (b) – Schema alimentării cu apă din izvor

′
1 – captarea apei din izvor; 2 – staţia de pompare a apei; 3 – staţia de tratare a apei;
4 – conducta de refulare; 5 – castel de apă; 6 – reţea de distribuţie; 7 – conducta de aducţiune
prin gravitaţie; 8 – rezervor de distribuţie pe traseu; 9 – turn piezometric
 Fig. 1 (c) – Schema alimentării cu apă din râu şi staţie de pompare
1″ – captarea apei din râu; 2 – staţia de pompare a apei de treapta I; 3 – staţia de tratare a apei;
4 – conducta de refulare; 5 – castel de apă; 6 – reţea de distribuţie; 7 – conducta de aducţiune
prin gravitaţie; 8 – rezervor de distribuţie pe traseu; 9 – turn piezometric; 10 – rezervor
intermediar şi staţia de pompare de treapta II; 11 – rezervor de trecere

Fig. 2 – Instalaţii exterioare de alimentare cu apă. Elemente componente

Elementele determinate în alegerea schemei de alimentare cu apă sunt pe de o parte:
cantitatea;
calitatea;
presiunea;
iar pe de altă parte:
condiţiile locale,
 calitatea apei la sursă,
poziţia relativă a consumatorului faţă de sursă şi faţă de ceilalţi consumatori.
La definitivarea schemei de alimentare cu apă se ţine seama de următoarele considerente
de ordin tehnic:
1. alimentarea cu apă trebuie să se încadreze ca schemă în prevederea planului de
amenajare complexă a bazinului hidrografic;
2. schemele alese să asigure alimentarea de apă pe o perioadă îndepărtată (50 ani);
3. sursele de apă subterane trebuie repartizate cu prioritate consumatorilor din centrele
populate.
Compararea economică a variantelor se face în funcţie de preţul de cost al apei, de timpul
de recuperare a investiţiei şi de ansamblul condiţiilor economice.
În cazul primului criteriu, soluţia optimă este aceea ce corespunde costului minim al apei.
El se determină cu relaţia:
Cmin.= ,(lei/ );
în care: Cl – costul lucrărilor de construcţii şi montaj;
i1 – cota de amortizare (0,033–centre populate; 0,075–0,1–pentru industrie);
C2 – costul utilajului;
i2 – cota de amortizare aferentă;
C – costul total al investiţiilor, (C=C1+C2);
i3 – cota de întreţinere, (0,005–0,01);
E – energia cheltuită;
I – cheltuielile staţiei de tratare;
R – retribuţia anuală a personalului de exploatare (0,5 – 1% din costul total a
investiţiei).