Gospodarirea Apelor - Ana Virsta PDF

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI

INGINERIA MEDIULUI BUCUREŞTI
Departamentul de Învăţământ cu Frecvenţă Redusă

Specializarea Ingineria şi Protecţia Mediului pentru Agricultură
Ana VÎRSTA
GOSPODĂRIREA
APELOR
BUCUREŞTI
2015
Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

învăţământul cu frecvenţă redusă – Un demers pentru calitate
POSDRU/86/1.2/S/61878
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
VÎRSTA, ANA
Gopodărirea apelor / Vîrsta Ana. - Sibiu : Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-12-0409-0
556.18

POSDRU/86/1.2/S/61878
CUPRINS
Unitatea de învăţare nr. 1 5

RAMURILE GOSPODĂRIRII APELOR 5
RESURSE DE APĂ – NOŢIUNI GENERALE 13
FOLOSINŢE DE APĂ 41
LUCRĂRI DE GOSPODĂRIRE A APELOR PENTRU 66
SATISFACEREA CU APĂ A FOLOSINŢELOR
GOSPODĂRIREA APELOR MARI 90
INFLUENŢA LUCRĂRILOR DE GOSPODĂRIRE 115
A APELOR ASUPRA SCURGERII MAXIME
GOSPODĂRIREA DEBITELOR SOLIDE 132
INFLUENŢA DEBITELOR SOLIDE 147
GOSPODĂRIREA CALITATIVĂ A RESURSELOR DE 158
APĂ

POSDRU/86/1.2/S/61878
4

POSDRU/86/1.2/S/61878
UNITATEA DE STUDIU 1
RAMURILE GOSPODĂRIRII APELOR
Cuprins
1.1. Introducere 6
1.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 7
1.3. Ramurile gospodăririi apelor 8
1.3.1. Ramurile gospodăririi apelor, clasificări 8
1.3.2. Sarcina de invăţare 9
1.4. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie 10
1.5. Răspunsuri şi comentarii la întrebările din sarcina de învățare 11
1.6. Testul nr. 1 de autoevaluare 11
1.7. Concluzii 12
1.8. Bibliografie obligatorie 12

POSDRU/86/1.2/S/61878
1.1. Introducere
Materialul este destinat studenţilor ce urmează specializarea

în protecţia mediului şi agricultură. Disciplina urmăreşte
formarea studenţilor în ceea ce priveşte însuşirea noţiunilor
de bază privind resursele de apă de suprafaţă, probleme
privind protecţia împotriva inundaţiilor şi regenerarea
calitativă.
Nota finală obţinută de studenţi are următoarea componenţă:

evaluare finală examen, teme de control.
Cunoştinţe preliminare
În parcurgerea acestui material de studiu, pentru o înţelegere
facilă, studenţii trebuie să aibă cunoştinţe de mecanica fluidelor,
hidrologie,algebră.
Resurse necesare şi recomandări de studiu

Conţinutul cursului trebuie parcurs cu creionul în mână, pentru
adnotări pe manşeta textului referitor la problemele mai dificile.
Rolul manşetei albe, din stânga sau dreapta paginii, poate fi de
ajutor la crearea de observaţii, completări, acestea putând
constitui un suport pentru discuţiile ulterioare cu tutorele. Aceste
manşete mai pot fi folosite şi de autor pentru anumite adnotări
care atrag atenţia asupra informaţiilor importante din textul
studiat.
Sunt foarte importante pictogramele şi locul unde acestea sunt

inserate. Recomandarea pentru sarcinile de invăţare este
rezolvarea cu consecvenţă a acestora, imediat după parcurgerea
6

POSDRU/86/1.2/S/61878
conţinutul tematic corespunzător. Acest lucru va ajuta la
consolidarea materiei parcurse şi la pregătirea pentru a răspunde
la testul de autoevaluare, la lucrările de verificare notate de tutore
şi la evaluarea finală.
În situaţia în care există neclarităţi la rezolvarea unor sarcini de

invăţare, sunt indicate folosirea sugestiilor de rezolvare a
acestora aflate într-o secţiune specială, la sfârşitul materialului de
studiu. De asemenea, în acelaşi loc se regăsesc răspunsurile şi
comentariile la întrebările din testele de autoevaluare. În cazul în
care se vor obţine răspunsuri incorecte la întrebările din testele
de autoevaluare, se recomandă reluarea studiului.
La nivelul fiecărei unităţi de studiu este indicată o bibliografie

obligatorie la care toţi studenţii au acces necondiţionat. Aceste
titluri bibliografice se regăsesc în Biblioteca universităţii sau în
biblioteci virtuale cu acces nerestricţionat.De asemenea,
schemele se vor desena pe o foaie de hârtie pentru o mai bună
înţelegere a lor.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare

este de 2 ore
1.2. Obiectivele unității de studiu nr. 1
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:

- Să definiţi gospodărirea apelor.
- Să definiţi obiectivele principale ale disciplinei.
- Să definiţi ramurile gospodăririi apelor.

POSDRU/86/1.2/S/61878
Acest capitol are ca scop familiarizarea studenţilor cu noţiunile
de bază ale gospodăririi apelor: definiţii, clasificări, ramurile
gospodăririi apelor.
1.3. Ramurile gospodăririi apelor
1.3.1. Ramurile gospodăririi apelor, clasificări
Definiţie
Gospodărirea apelor este o disciplină tehnică ce are ca obiect de
studiu ansamblul de lucrări şi de măsuri pentru satisfacerea
necesităţilor de apă a activităţilor umane, prelevarea şi
combaterea acţiunilor dăunătoare ale apelor şi conservarea
resurselor de apă pentru generaţiile următoare.
Ramurile gospodăririi apelor

Gospodărirea apelor are următoarele ramuri:
 Gospodărirea apelor meteorice = Pluvionomia
 Gospodărirea apelor de suprafaţă
- Gospodărirea apelor pe versanţi
- Gospodărirea apelor curgătoare de suprafaţă
- Gospodărirea apelor stătătoare de suprafaţă
- Gospodărirea apelor maritime şi oceanice
 Gospodărirea apelor subterane
- Gospodărirea apelor freatice
- Gospodărirea apelor subterane de mare adâncime

Gospodărirea cantitativă şi calitativă
Gospodărirea apelor înseamnă o gospodărire cantitativă şi
calitativă.
Gospodărirea apelor cantitativă presupune:

POSDRU/86/1.2/S/61878
 Satisfacerea necesităţilor cantitative ale activităţilor
umane,
 Combaterea efectelor dăunătoare pe care le produc apele,
 Protecţia cantitativă a apelor,
 Regenerarea cantitativă a apelor.
Gospodărirea apelor calitativă presupune:
 Satisfacerea necesităţilor calitative ale activităţilor umane,
 Protecţia calităţii apelor,
 Regenerarea calitativă a apelor.
Gospodărirea debitelor solide:
 Gospodărirea debitelor solide pentru folosinţe
 Gospodărirea debitelor solide pentru combaterea acţiunilor
dăunătoare
1.3.2. Sarcină de invăţare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont

de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să
răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Definiţi gospodărirea apelor.
b) Ce presupune gospodărirea apelor din punct de vedere

cantitativ?
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de

învăţare

POSDRU/86/1.2/S/61878
1.4. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
Gospodărirea apelor este o disciplină tehnică ce are ca obiect
de studiu ansamblul de lucrări şi de măsuri pentru
satisfacerea necesităţilor de apă a activităţilor umane,
prelevarea şi combaterea acţiunilor dăunătoare ale apelor şi
conservarea resurselor de apă pentru generaţiile următoare.
Gospodărirea apelor are următoarele ramuri:

 Gospodărirea apelor meteorice = Pluvionomia
 Gospodărirea apelor de suprafaţă:
- Gospodărirea apelor pe versanţi;
- Gospodărirea apelor curgătoare de suprafaţă;
- Gospodărirea apelor stătătoare de suprafaţă;
- Gospodărirea apelor maritime şi oceanice.
 Gospodărirea apelor subterane:
- Gospodărirea apelor freatice;
- Gospodărirea apelor subterane de mare adâncime.
Gospodărirea apelor înseamnă o gospodărire cantitativă şi

calitativă.
Gospodărirea apelor cantitativă presupune satisfacerea

necesităţilor cantitative ale activităţilor umane, iar
gospodărirea apelor calitativă reprezintă satisfacerea
necesităţilor calitative ale activităţilor umane
Cuvinte cheie: gospodărire, pluvionomia
10

POSDRU/86/1.2/S/61878
1.5. Răspunsuri şi comentarii la intrebările din
sarcina de învățare
Intrebarea 1
a) Gospodărirea apelor este o disciplină tehnică ce are ca
obiect de studiu ansamblul de lucrări şi de măsuri pentru
satisfacerea necesităţilor de apă a activităţilor umane,
prelevarea şi combaterea acţiunilor dăunătoare ale apelor
şi conservarea resurselor de apă pentru generaţiile
următoare.
b) Gospodărirea apelor cantitativă presupune: satisfacerea

necesităţilor cantitative ale activităţilor umane, combaterea
efectelor dăunătoare pe care le produc apele, protecţia
cantitativă a apelor, regenerarea cantitativă a apelor.
1.6. Testul nr. 1 de autoevaluare
1. Care sunt ramurile gospodăririi apelor?
2. Ce este pluvionomia?
11

POSDRU/86/1.2/S/61878
1.7. Concluzii
Gospodărirea apelor este o disciplină tehnică ce are ca obiect de

studiu ansamblul de lucrări şi de măsuri pentru satisfacerea
necesităţilor de apă a activităţilor umane, prelevarea şi
combaterea acţiunilor dăunătoare ale apelor şi conservarea
resurselor de apă pentru generaţiile următoare.
1.8. Bibliografie obligatorie
R.Drobot – Bazele gospodaririi apelor ICB 1983

C. Parvulescu – Economia Apelor ICB 1977
R.Drobot, P. Serban – Aplicatii de Hidrologie si
Gospodarirea Apelor, Ed HGA, 1999
A. Virsta – Gospodărirea apelor, Ed. Cartea Universitară,
2005.
12

POSDRU/86/1.2/S/61878
RESURSE DE APĂ – NOŢIUNI GENERALE
Cuprins
2.1. Introducere 14
2.3. Resurse de apă: Definiţii, cantităţi, repartiţie 16
2.3.1. Resursele de apă ale Terrei 20
2.3.2. Resursele de apă din România 23
2.3.3. Funcţiunile apei. Caracteristici cantitative şi calitative 28

32
2.7. Concluzii 39
13

POSDRU/86/1.2/S/61878
2.1. Introducere

calitativă.


studiat.
14

POSDRU/86/1.2/S/61878
inserate. Recomandarea pentru sarcinile de învăţare este

acestora aflate intr-o secţiune specială, la sfârşitul materialului de
studiu. De asemenea, in acelaşi loc se regăsesc răspunsurile şi
comentariile la intrebările din testele de autoevaluare. În cazul în

titluri bibliografice se regăsesc în Biblioteca universităţii sau in
biblioteci virtuale cu acces nerestricţionat. De asemenea,
înţelegere a lor.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare

este de 3 ore
15

POSDRU/86/1.2/S/61878

- Să definiţi resursele de apă.
- Să definiţi resursele de apă ale Terrei.
- Să definiţi resursele de apă din România.
- Să stabiliţi caracteristicile cantitative şi calitative ale apei.
2.3. Resurse de apă: Definiţii, cantităţi, repartiţie
„Apa este motorul naturii” Leonardo da Vinci.
In ciuda importanţei sale, apa este una din resursele cel mai
prost gospodărite, fiind risipită şi redată naturii în stare poluată.
Din fericire, apa din natură este supusă unui proces continuu de
împrospătare prin ciclul hidrologic natural. Apa care participă la
acest ciclu de împrospătare constituie resursa de apă. Numai o
mică parte din apa existentă în natură nu participă la ciclul
hidrologic (calotele glaciare şi acviferele situate la adâncimi mari),
această apă reprezentând rezerva de apă (apa generaţiilor
viitoare).
Clasificare
Resursele de apă pot fi clasificate, funcţie de posibilităţile de
utilizare, în:
 resurse totale;
 resurse exploatabile.
Resursele totale se referă la cantităţile totale de apă existentă pe
glob, în timp ce resursele exploatabile reprezintă doar o parte a
resurselor totale, care pot fi utilizate, în condiţii economice, pentru
satisfacerea unor cerinţe de apă.
16

POSDRU/86/1.2/S/61878
După locul pe care îl ocupă în cadrul ciclului hidrologic natural,
resursele de apă pot fi grupate astfel:
-resurse de apă atmosferică – cuprind apa din atmosfera
terestră care formează componenta ciclului dintre momentul
evaporării şi momentul căderii ei pe suprafaţa pământului sub
formă de precipitaţii;
-resurse de apă ale uscatului – cuprind componenta
ciclului hidrologic natural dintre momentul căderii precipitaţiilor pe
suprafaţa pământului şi momentul ajungerii acestora, ca urmare a
procesului de scurgere, în oceanul planetar. Aceste resurse pot
fi, la rândul lor grupate în:
 resurse de apă glaciară – constituite din
straturile de zăpadă sau gheţari, erau considerate o etapă în
procesul natural de formare a scurgerii fluviale.
In ultimii ani, resursele de apă glaciară au început să fie tratate

separat din punct de vedere al managementului resurselor de
apă.
 resurse de apă de suprafaţă ale versanţilor -
apele care se scurg prin şiroire la suprafaţa solului.
 resurse de apă fluviale – cuprind apele de
suprafaţă care formează reţeaua hidrografică. În prezent, această
resursă este singura care face obiectul, la scară mondială, a unor
procese de gospodărire a apelor, constituind elementul cel mai
important al resurselor de apă exploatabile.
 resurse de apă lacustră – constituite din
apele lacurilor şi mărilor închise, fără legătură cu oceanul
planetar, alimentate de reţeaua hidrografică şi/sau de apele
subterane.
 resurse de apă subterană – formate din
apele care se scurg sub suprafaţa scoarţei terestre, care pot fi
17

POSDRU/86/1.2/S/61878
divizate astfel: resurse de apă freatică, resurse de apă carstică şi
apa freatică de adâncime. Apa carstică se scurge prin golurile
subterane cu debite şi viteze relativ mari.
Apele freatice aflate la adâncimi mici, se scurg, de regulă, cu

nivel liber, cu viteze mici, în timp ce apele freatice de adâncime
se scurg, de obicei, sub presiune, cu viteze foarte reduse.
Clasificarea resurselor de apă ale uscatului este convenţională,

între ele existând schimburi permanente.
-resurse de apă oceanică – cuprind apele oceanului
planetar care este alimentat de apele de suprafaţă, fiind în
acelaşi timp principala sursă de alimentare a atmosferei.
Activitatea antropică determină modificări semnificative ale

resurselor de apă, care se pot manifesta atât asupra repartiţiei
resurselor de apă între diferite categorii de resurse cât şi asupra
repartiţiei în timp sau în spaţiu în cadrul aceleiaşi categorii.
Dintre efectele negative manifestate asupra resurselor de apă

putem enumera:
- reducerea cantităţii de precipitaţii în zona marilor oraşe şi a

obiectivelor industriale ca urmare a emisiilor de fum, vapori, gaze,
ceea ce conduce la formarea smogului în atmosferă, fenomen
care împiedică pătrunderea radiaţiei solare, cu efect direct asupra
evaporaţiei;
- despăduririle şi agrotehnicile necorespunzătoare accelerează

fenomenul de şiroire, cu efect direct asupra apelor subterane prin
diminuarea alimentării acestora;
- acelaşi efect îl prezintă creşterea gradului de urbanizare, cu
18

POSDRU/86/1.2/S/61878
suprafeţe întinse construite şi asfaltate;
- intervenţiile în albiile râurilor determină modificarea condiţiilor de

scurgere şi deci a repartiţiei în timp a resurselor.
Influenţe considerabile se resimt şi ca urmare a realizării lucrărilor

de gospodărire a apelor care au, prin definiţie, efectul de a
modifica repartiţia în timp şi spaţiu a resurselor de apă.
Prelevările de apă au ca urmare modificări cantitative ale
resurselor de apă (excesul de apă din irigaţii alimentează pânza
freatică) iar restituţiile de apă determină deteriorarea calităţii
emisarilor naturali.
Datele înregistrate, la nivel mondial, cu privire la resursele de

apă, arată că acestea sunt afectate de activitatea umană,
exceptând zonele cu o densitate a populaţiei foarte mică (din ce
în ce mai puţine pe suprafaţa globului). Din această cauză,
studiul resurselor de apă nu poate fi desprins de studiul
activităţilor economice.
Rezerva mondială de apă este de 1.386 milioane km3 de apă,

peste 96% fiind apă sărată. Mai departe, din totalul de apă dulce,
peste 68% este blocată în gheaţă şi gheţari, iar 30% din apa
dulce este prezentă în subteran. Sursele de apă dulce de
suprafaţă însumează doar 93.100 km3, care reprezintă
aproximativ 1/150 dintr-un procent din totalul de apă.
19

POSDRU/86/1.2/S/61878
2.3.1. Resursele de apă ale Terrei
Apa care participă la acest ciclu de împrospătare constituie

resursa de apă.
Deşi 2/3 din suprafaţa pământului este ocupată de apă,

aproximativ 97% din cantitatea totală de apă de pe glob este apă
sărată. Restul de 3% - apa dulce totală – este repartizată astfel:
2,997% este cantonată în gheţari, calote glaciare şi în pânza
freatică (cele mai multe acvifere fiind situate la o adâncime prea
mare pentru a fi exploatate) şi numai 0,003% îl reprezintă apa
dulce accesibilă (ape de suprafaţă, umezeala solului, vaporii din
atmosferă).
O imagine plastică deosebit de sugestivă privind cantitatea de

apă dulce accesibilă se poate obţine dacă se consideră că toată
apa de pe glob are un volum de 100 litri; în această situaţie, apa
dulce totală reprezintă 3 litri iar apa dulce accesibilă încape într-o
jumătate de linguriţă (3 ml).
Cantitativ, din volumul total de apă de pe glob (aflată în cele trei

stări de agregare) care este de aproximativ 1455 km 3, oceanului
20

POSDRU/86/1.2/S/61878
planetar conţine circa 1370 km3.
Apa dulce cuprinde:

 apele subterane - cu un volum de 60 milioane km3 ,
 calotele glaciare şi gheţarii cu 24 milioane km3,
 lacurile cu 0,7 milioane km3,
 apa din atmosferă cu 0,014 milioane km3 ,
 apa dulce din albiile râurilor însumează 0,0012 milioane
km3.
Deşi atunci când sunt privite ca rezervoare de apă, râurile

posedă, la un moment dat, cantităţi relativ mici din zestrea de apă
a planetei, ele au calitatea de a vehicula permanent apă. Râurile
transportă permanent cantităţi de apă – mai mari sau mai mici –
dinspre uscat spre oceanul planetar, fiind o parte deosebit de
importantă a fenomenului complex – ciclul hidrologic natural al
apei.
Fig.2.1. Repartiţia inegală a apei pe glob
Funcţie de media precipitaţiilor anuale, populaţia globului

beneficiază diferit de resursele de apă. Astfel, Canada – cu o
populaţie de numai 0,5% din totalul populaţiei globului – deţine
20% din totalul resurselor de apă, în timp ce China – cu 21% din
total populaţie – beneficiază de numai 7% din totalul resurselor
de apă. De altfel, 300 de localităţi din China suferă de lipsa de
apă, această lipsă resimţindu-se acut în aproximativ 100 de
localităţi.
21

POSDRU/86/1.2/S/61878
In fig. 2.2. şi 2.3. sunt prezentate previziunile specialiştilor din
domeniu în ceea ce priveşte cantităţile disponibile de apă pe cap
de locuitor şi repartiţia mondială medie a consumului de apă pe
sectoare de activitate.
Consumul apei de către populaţie, la care se adaugă industria şi

irigaţiile, acutizează problemele în zonele în care resursele de
apă sunt deficitare, astfel încât, oamenii duc o adevărată luptă
pentru a avea acces la ea. Expresia „geopolitica apei”, tot mai
des utilizată, desemnează, la o primă abordare, rivalităţile asupra
bazinelor hidrografice şi a repartiţiei debitelor cursurilor de apă
sau chiar a exploatării resurselor hidrologice subterane.
Fig.2.2. Previziune pentru anul 2025 a disponibilului de apă pe

cap de locuitor
Fig. 2.3. Repartiţia mondială medie a consumului de apă pe

sectoare de activitate
22

POSDRU/86/1.2/S/61878
2.3.2. Resursele de apă din România
Din punct de vedere al resurselor de apă, ţara noastră nu se

numără printre ţările foarte favorizate de natură, datorită în
principal cantităţii de precipitaţii medii de numai 660 mm/an dar şi
variabilităţii foarte mari în spaţiu şi în timp. Distribuţia în spaţiu a
precipitaţiilor înregistrează creşteri de la est la vest (de la 375
mm în Dobrogea la 500 mm în Câmpia de Vest) şi de la zonele
de altitudine redusă la zonele montane (de la 600 mm la câmpie
la 1400 mm în zona montană).
Principala resursă de apă a ţării noastre o constituie râurile

interioare, deşi stocul mediu multianual al acestora este mai mic
decât cel al fluviului Dunărea.
Reţeaua hidrografică
La o suprafaţă de 237 500 km2, reţeaua hidrografică a României
are peste 4000 de râuri cu un bazin de recepţie mai mare de 10
km2, lungimea totală a cursurilor de apă fiind de peste 60 000 km,
grupurile de sisteme hidrografice fiind:
 Grupul nordic: sistemele Vişeu, Iza, Tur;

 Grupul vestic: sistemele Someş, Crişuri, Mureş, Bega;
 Grupul sud-vestic: sistemele Timiş, Caraş, Nera, Cerna;
 Grupul sudic: sistemele Jiu, Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa;
 Grupul estic: sistemele Siret, Prut;
 Grupul râurilor din Dobrogea: râurile afluente Dunării şi
râurile afluente Mării Negre.
Râurile estice, afluente colectorilor principali Siret şi Prut, sunt

reprezentate printr-o serie de râuri carpatice şi de podiş
importante pentru estul ţării (Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş,
23

POSDRU/86/1.2/S/61878
Putna, Bârlad, şi Buzău ca afluenţi ai râului Siret şi Başeul şi Jijia
– afluenţi ai Prutului).
Stocul mediu multianual al râurilor interioare este de 37 miliarde

m3 (în anii secetoşi – 20 miliarde m3, în anii ploioşi – 50 miliarde
m3).
Dunărea
Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa, cu lungimea
totală de 2850 km, din care 1075 km pe teritoriul României (circa
38%), are un stoc mediu multianual, la intrarea în ţară, de 170
miliarde m3 iar la vărsare de 200 miliarde m3. Debitul mediu
multianual al Dunării este de 6330 m 3/s, debitul maxim de 16500
m3/s şi debitul minim de 2200 m3/s. Faţă de stocul mediu
multianual, cantitatea care ar putea fi folosită, teoretic, este de
numai 85 miliarde m3.
Aceasta se datorează, în principal, următorilor factori:
 este situată la cote joase (40 m – 100 m faţă de nivelul Mării

Negre) ceea ce presupune consum mare de energie pentru
pompare;
 este un râu de graniţă, la distanţe mari de zonele cu deficit
de apă;
 nu se pot realiza acumulări de compensare;
 utilizarea pentru alimentarea cu apă este limitată de
calitatea apei;
Lacuri
Lacurile reprezintă o altă resursă importantă de apă pentru ţara

noastră.
Lacurile naturale – terapeutice, de agrement, piscicole sau cu

folosinţă complexă – ocupă o suprafaţă redusă (circa 1000 km2)
şi au un stoc de circa 1,5 miliarde m 3. Din punct de vedere al
24

POSDRU/86/1.2/S/61878
gospodăririi apelor prezintă importanţă complexul Razim-Sinoe,
cu un stoc de aproximativ 1,1 miliarde m3.
Lacurile de acumulare au un stoc de circa 10,2 miliarde m3, cea

mai mare parte având o folosinţă complexă. Dintre lacurile de
acumulare cu folosinţă complexă, de mare capacitate: Stânca-
Costeşti (volum total: 1400 milioane m3), Izvorul Muntelui (1230
milioane m3), Vidraru (473 milioane m3), Vidra (340 milioane m3),
Valea lui Iovan (126 milioane m3), Cobiliţa (101,2 milioane m3).
Cele mai importante acumulări cu folosinţa principală alimentări
cu apă: Poiana Uzului (90 milioane m3), Paltinu (62,3 milioane
m3), Hălceni (49,5 mil. m3), Teliuc (41 milioane m3), în timp ce
pentru producerea energiei electrice, se detaşează acumulările
Porţile de Fier l (2900 milioane m3) şi Porţile de Fier ll (1000
milioane m3).
Resursele de apă subterană sunt constituite din depozitele de

apă existente în straturi acvifere freatice şi de mare adâncime.
Repartiţia modului scurgerii subterane variază pe marile unităţi
tectonice de pe teritoriul ţării astfel:
- 0,5 – 1,0 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord;

- 0,5 – 2,0 l/s şi km2 în Podişul Moldovenesc;
- 0,1 – 3,0 l/s şi km2 în Depresiunea Transilvaniei şi
Depresiunea Panonică;
- 0,1 – 5,0 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord şi Platforma
Dunăreană;
- 5,0 – 20,0 l/s şi km2 în zona Carpaţilor, în special în
Carpaţii Meridionali şi în zonele de carst din bazinul
Jiului şi Cernei.
Apa subterană
Apa subterană, având un volum de circa 8 miliarde m3, este o

apă de o calitate foarte bună dar cu o perioadă de regenerare
25

POSDRU/86/1.2/S/61878
foarte mare (circa 1000 de ani).
Resursele de apă potenţiale şi tehnic utilizabile în România –

constituite din apele de suprafaţă (râuri şi lacuri), fluviul Dunărea
şi apele subterane sunt prezente în tabelul 2.1.
Resursele de apă potenţiale şi tehnic utilizabile (mii m 3)
Tabelul 2.1.
Sursa de apă
Total
Indicator de caracterizare
A Răuri interioare
1. Resursa teoretică 40000000
2. Resursa existentă potrivit gradului 13959280
de amenajare a bazinelor
hidrografice* 4959895
3.Cerinţa de apă a folosinţelor,
potrivit capacităţilor de captare aflate
în funcţiune
B Dunăre (direct)
1 Resursa teoretică 85000000
**
(în secţiunea de intrare în ţară)
Resursa utilizabilă în regim actual de 20000000
amenajare
2.Cerinţa de apă a folosinţelor potrivit 3598977
capacităţilor de captare aflate în
funcţiune***
C Subteran
1. Resursa teoretică
din care: 9000000
 ape freatice 4100000
 ape de adâncime 4900000
2. Resursa utilizabilă 5832000
3.Cerinţa de apă a folosinţelor potrivit 1230297
capacităţilor de captare în funcţiune
Total resurse
1. Resursa teoretică 134000000
2. Resursa existentă potrivit gradului 39791280
de amenajare a bazinelor
hidrografice 9789169
3.Cerinţa de apă a folosinţelor,
potrivit capacităţilor de captare aflate
în funcţiune
Notă:
* cuprinde şi reţeaua lacurilor litorale, precum şi resursa asigurată
prin refolosire externă directă în lungul râului;
26

POSDRU/86/1.2/S/61878
** din stocul mediu multianual, la intrarea în ţară;
*** inclusiv volumele transferate în bazinul Litoral;
Raportat la populaţia actuală a ţării, rezultă că resursa specifică
utilizabilă în regim natural este de circa 2680 m 3/loc. şi an, luând
în considerare şi aportul Dunării iar resursa specifică teoretică de
circa 1760 m3/loc. şi an, luând în calcul numai aportul râurilor
interioare. Din acest punct de vedere, ţara noastră se situează în
categoria ţărilor cu resurse de apă relativ reduse în raport cu
resursele altor ţări.
Gradul de utilizare a resurselor de apă (tabelul 2.2.) arată că, în

anul 2001, prelevările totale de apă brută au fost de 7,50 miliarde
m3, din care:
- către populaţie 1,67 miliarde m3;
- către industrie 4,78 miliarde m3;
- către agricultură 1,05 miliarde m3;
Gradul de utilizare a resurselor de apă
Tabelul 2.2.
Cerinţa de apă Prelevările de apă Gradul de
utilizare
Activitate Valoare Activitate Valoare %
(miliarde (miliarde lei)
lei)
Populaţie 2,00 Populaţie 1,67 83,5
Industrie 6,04 Industrie 4,78 79,1
Agricultur 1,74 Agricultură 1,05 60,3
ă
Total 9.78 Total 7,50 76,7
Prelevările de apă au scăzut de la 20,4 miliarde m 3 în anul 1990,

la 7,50 miliarde m3 în 2000, datorită următorilor factori:
-diminuarea activităţii economice;
-reducerea consumurilor de apă în procesele tehnologice;
27

POSDRU/86/1.2/S/61878
-reducerea pierderilor;
-aplicarea mecanismului economic în gospodărirea apelor.
Calitatea apei
Din punct de vedere al calităţii, cursurile de apă din România se

clasifică în următoarele categorii de calitate: calitatea l, ll, lll şi D
(degradat).
2.3.3. Funcţiunile apei. Caracteristici cantitative şi calitative
Circulaţia apei în natură
Ciclul hidrologic natural al apei colectează, purifică şi distribuie

resursele de apă ale pământului. Principalele procese prin care
se realizează ciclul hidrologic sunt:
 evaporaţia (conversia apei în vapori),

 transpiraţia (evaporaţia de la nivelul vegetaţiei a
apei preluate de către sistemul radicular din sol),
 condensarea (conversia vaporilor de apă în
picături), precipitaţiile (ploaie, grindină, zăpadă),
 infiltraţiile (mişcarea apei în sol),
 percolaţiile (mişcarea descendentă a apei prin sol şi
prin rocile permeabile către acvifer),
 scurgerile de suprafaţă.
Acest ciclu este susţinut de energia solară şi de gravitaţie. După

calcule aproximative, 22% din energia solară primită de planeta
noastră contribuie la evaporarea apei.
Aproximativ 84% din vaporii de apă din atmosferă provin din

oceanul planetar care ocupă circa 71% din suprafaţa planetei iar
28

POSDRU/86/1.2/S/61878
precipitaţiile ajung în proporţie de 77% în mări şi oceane, restul
cade pe pământ.
Fig.2.5.Distribuţia apei în cadrul ciclului hidrologic natural
Funcţii
Funcţiile apei:
 Apa pentru viaţă.

Funcţia fundamentală a apei, aceea de generatoare a vieţii,
trebuie recunoscută ca primă prioritate, un drept universal al
omului. Rolul apei în susţinerea vieţii pe pământ şi dreptul omului
de a avea acces la apă, trebuie garantate pe baza principiului
eficacităţii.
 Apa pentru societate.

Acest aspect se referă la funcţiile apei în menţinerea sănătăţii
publice,
coeziunii sociale şi echităţii şi se situează pe cel de al doilea nivel
al importanţei. Acest rol este legat de drepturile sociale ale
cetăţenilor, de interesul general al societăţii şi trebuie guvernat de
principiul eficienţei sociale.
29

POSDRU/86/1.2/S/61878
 Apa pentru dezvoltare economică.
Se referă la dreptul legitim de a utiliza apa pentru activităţile
economice desfăşurate în interes privat şi trebuie recunoscut ca
nivel trei de prioritate. Această funcţie a apei este legată de
dreptul individului de a-şi îmbunatăţi standardul de viaţă. Apa
utilizată pentru cel de al treilea scop trebuie administrată în
conformitate cu principiul raţionalităţii economice, în sensul
optimizării eficienţei economice.
Caracteristici
Caracteristicile resurselor de apă
a) Resursele de apă au un caracter limitat, media

multianuală a cantităţilor de apă care caracterizează un bazin
hidrografic sau un anumit teritoriu fiind o constantă.
Deşi resursele de apă se refac ciclic în permanenţă, ele nu

au posibilităţi de creştere în timp, din contră, dacă gospodărirea
lor nu se face în mod raţional acestea înregistrează tendinţe de
scădere.
b) Regimul scurgerii râurilor în ţara noastră este foarte

diferit de la an la an şi de la o regiune la alta, atât datorită
variaţiei pronunţate în timp a factorilor climatici, cât şi diversităţii
foarte mari a factorilor fizico - geografici, fapt pentru care se
înregistrează o distribuţie neuniformă în timp şi spaţiu a
resurselor de apă.
c) Datorită cantităţilor foarte mari de apă necesare

activităţilor sociale – economice posibilităţile de transfer ale apei
din zonele excedentare către cele deficitare sunt relativ limitate
din punct de vedere tehnico-economic. Acest transfer se face de
30

POSDRU/86/1.2/S/61878
obicei prin realizarea unor derivaţii de apă între bazine
hidrografice adiacente, dar acestea constituie de cele mai multe
ori soluţii neraţionale sau prohibitive.
Din acest punct de vedere apa este un factor natural şi economic

de localizare şi nu permite realizarea unui sistem naţional
interconectat, aşa cum se întâmplă în cazul energiei electrice.
d) Deoarece disponibilităţile de apă dintr-o anumită zonă

condiţionează posibilităţile dezvoltării social - economice (ca
resursă şi materie primă), apa este factor de decizie în
amplasarea şi dimensionarea obiectivelor social - economice.
Resursele de apă diferenţiază între ele bazinele hidrografice şi le
conferă un anumit potenţial de dezvoltare social - economică.
e) Caracterul refolosibil al resurselor de apă. După

utilizarea în cadrul unui proces social sau de producţie şi
după o eventuală epurare (aducerea apei în anumite limite de
calitate) o parte din apă este evacuată în reţeaua hidrografică
(emisar). Această apă poate fi prelevată în aval de secţiunea de
evacuare de alţi utilizatori de ape în conformitate cu necesităţile
lor de folosire. Aceiaşi cantitate de apă poate fi supusă mai
multor prelevări şi evacuări succesive şi în acest fel creşte gradul
de valorificare a resursei de apă.
f) Lucrările de gospoărire a apelor amplasate pe cursurile

de apă modifică regimului natural de curgere a apelor. Aceste
modificări se manifestă diferit în funcţie de tipul lucrării şi scopul
pentru care a fost realizată. Modificările provocate sunt de natură
cantitativă şi de natură calitativă. Modificările cantitative decurg
din prelevările de apă şi consumurile nerecuperabile sau
pierderile de apă inevitabile care reduc succesiv debitele surselor
31

POSDRU/86/1.2/S/61878
de apă din amonte către aval, iar modificările calitative din
utilizarea apei în procesele sociale şi tehnologice şi evacuarea
apelor reziduale parţial epurate în reţeaua hidrografică (gradul de
epurare totală nu este practic realizabil). Toate acestea pun în
evidenţă influenţa exercitată de activităţile umane asupra
regimului cantitativ şi calitativ al apelor.
g) Apa este un important factor de mediu şi principală

componentă a echilibrului ecologic,fapt pentru care modificarea
regimului său natural (cantitativ şi calitativ) are o influenţă directă
şi imediată asupra mediului înconjurător şi asupra condiţiilor
generale ecologice. Din acest punct de vedere asupra
amenajărilor pentru gospodărirea apelor se impun unele restricţii
care limitează sau completează condiţiile generale tehnico -
economice.

a) Ce este resursa de apă ?
b) Ce este rezerva de apă ?
32

POSDRU/86/1.2/S/61878
c) Clasificaţi resursele de apă în funcţie de probabilităţile de
utilizare.
d) Enumeraţi câteva din efectele negative manifestate asupra

resurselor de apă de către activitatea umană.

a) Care este cantitatea de apă dulce totală de pe Terra ? Cât din
ea reprezintă apă dulce disponibilă?
b) Ce cuprinde apa dulce de pe Terra?

a) Care este principala resursă de apă a ţării?
b) Care este reţeaua hidrografică a României?
33

POSDRU/86/1.2/S/61878
c) Care sunt factorii care au dus la scăderea prelevărilor de apă
de la noi din ţară?
d) Ce sunt resursele de apă subterană?

a) Care sunt procesele prin care se realizează ciclul hidrologic al
apei?
b) Enumeraţi funcţiile apei.
c) Care sunt caracteristicile resurselor de apă?

învăţare
34

POSDRU/86/1.2/S/61878
Apa din natură este supusă unui proces continuu de

împrospătare prin ciclul hidrologic natural. Apa care participă la
acest ciclu de împrospătare constituie resursa de apă. Numai o
mică parte din apa existentă în natură nu participă la ciclul
hidrologic (calotele glaciare şi acviferele situate la adâncimi
mari), această apă reprezentând rezerva de apă (apa
generaţiilor viitoare).
Numai 0,003% îl reprezintă apa dulce accesibilă pe Terra.
Funcţie de media precipitaţiilor anuale, populaţia globului
beneficiază diferit de resursele de apă. Consumul apei de către
populaţie, la care se adaugă industria şi irigaţiile, acutizează
problemele în zonele în care resursele de apă sunt deficitare,
astfel încât, oamenii duc o adevărată luptă pentru a avea acces
la ea.
numără printre ţările foarte favorizate de natură, principala
resursă de apă a ţării noastre o constituie râurile interioare, deşi
stocul mediu multianual al acestora este mai mic decât cel al
fluviului Dunărea.
Marele ciclu al apei: evaporare, vapori de apă, nori,
condensare, precipitaţii, scurgere la suprafaţă, râuri, fluvii,
oceane, evaporare.
Deşi resursele de apă se refac ciclic în permanenţă, ele nu au
posibilităţi de creştere în timp, din contră, dacă gospodărirea lor
nu se face în mod raţional acestea înregistrează tendinţe de
scădere.
Cuvinte cheie: Terra, Dunărea, evaporare, gospodărire, reţea

hidrografică
35

POSDRU/86/1.2/S/61878
2.5. Răspunsuri şi comentarii la întrebările din
Întrebarea 1
a) Apa care participă la ciclul hidrologic natural se numeşte
resursa de apă.
b) Apa existentă în natură nu participă la ciclul hidrologic (calotele

glaciare şi acviferele situate la adâncimi mari),reprezintă
rezerva de apă (apa generaţiilor viitoare).
c) Resursele de apă pot fi clasificate, funcţie de posibilităţile de

utilizare, în: resurse totale; resurse exploatabile.
d) Dintre efectele negative manifestate asupra resurselor de apă

putem enumera: reducerea cantităţii de precipitaţii în zona
marilor oraşe şi a obiectivelor industriale ca urmare a emisiilor
de fum, vapori, gaze, ceea ce conduce la formarea smogului
în atmosferă, fenomen care împiedică pătrunderea radiaţiei
solare, cu efect direct asupra evaporaţiei; despăduririle şi
agrotehnicile necorespunzătoare accelerează fenomenul de
şiroire, cu efect direct asupra apelor subterane prin diminuarea
alimentării acestora; acelaşi efect îl prezintă creşterea gradului
de urbanizare, cu suprafeţe întinse construite şi asfaltate;
intervenţiile în albiile râurilor determină modificarea condiţiilor
de scurgere şi deci a repartiţiei în timp a resurselor, prelevările
de apă au ca urmare modificări cantitative ale resurselor de
apă iar restituţiile de apă determină deteriorarea calităţii
emisarilor naturali.
36

POSDRU/86/1.2/S/61878
Întrebarea 2
a) Apa dulce de pe Terra 3%, apă dulce disponibilă 0,003%.
b) Apa dulce cuprinde: apele subterane, calotele glaciare şi

gheţarii, lacurile, apa din atmosferă, apa dulce din albiile
râurilor.
Întrebarea 3
a) Principala resursă de apă a ţării noastre o constituie râurile
interioare, deşi stocul mediu multianual al acestora este mai
mic decât cel al fluviului Dunărea.
b) Reţeaua hidrografică a României are peste 4000 de râuri cu

un bazin de recepţie mai mare de 10 km 2, lungimea totală a
cursurilor de apă fiind de peste 60 000 km.
c) Prelevările de apă au scăzut datorită următorilor factori:

diminuarea activităţii economice; reducerea consumurilor de
apă în procesele tehnologice; reducerea pierderilor; aplicarea
mecanismului economic în gospodărirea apelor;
d) Resursele de apă subteranăsunt constituite din depozitele de
apă existente în straturi acvifere freatice şi de mare adâncime.
Întrebarea 4
a) Principalele procese prin care se realizează ciclul hidrologic
sunt: evaporaţia, transpiraţia, condensarea, precipitaţiile,
infiltraţiile, percolaţiile, scurgerile de suprafaţă.
b) Funcţiile apei:apa pentru viaţă, apa pentru societate, apa

pentru dezvoltare economică.
c) Caracteristicile resurselor de apă :caracter limitat, distribuţie
37

POSDRU/86/1.2/S/61878
neuniformă în timp şi spaţiu a resurselor de apă, posibilităţile
de transfer ale apei din zonele excedentare către cele
deficitare sunt relativ limitate din punct de vedere tehnico-
economic, caracter refolosibil al resurselor de apă, influenţa
exercitată de activităţile umane asupra regimului cantitativ şi
calitativ al apelor, factor de mediu şi principală componentă a
echilibrului ecologic.
1. Clasificaţi resursele de apă.
2. Care este repartiţia apei pe Pământ? Cât reprezintă apa

dulce?
3. Care sunt resursele de apă ale ţării noastre?
4. Care este principala resursă de apă a ţării noastre?
5. Care sunt categoriile de apă din ţara noastră?
38

POSDRU/86/1.2/S/61878
6. Ce înţelegeţi prin „resursele de apă au un caracter limitat”?
7. Ce înţelegeţi prin „caracterul refolosibil al resurselor de apă”?
2.7. Concluzii
Apa din natură este supusă unui proces continuu de

împrospătare prin ciclul hidrologic natural. Apa care participăla
ciclul hidrologic natural constituie resursa de apă, apa din
calotele glaciare şi acviferele situate la adâncimi mari, care nu
participă la ciclul hidrologic natural reprezintă rezerva de apă
(apa generaţiilor viitoare).
Activitatea antropică determină modificări semnificative ale
resurselor de apă, care se pot manifesta atât asupra repartiţiei
resurselor de apă între diferite categorii de resurse cât şi asupra
repartiţiei în timp sau în spaţiu în cadrul aceleiaşi categorii.
numără printre ţările foarte favorizate de natură, datorită în
principal cantităţii de precipitaţii medii de numai 660 mm/an dar şi
variabilităţii foarte mari în spaţiu şi în timp.
39

POSDRU/86/1.2/S/61878

2005.
40

POSDRU/86/1.2/S/61878
FOLOSINŢE DE APĂ
Cuprins
3.1. Introducere 42
3.3. Folosinţe de apă: Definiţii, clasificări, schema de principiu, 44
elemente caracteristice
3.3.1. Probabilitatea de satisfacere a folosinţelor 52
3.3.2. Bilanţul apelor 54
3.3.3. Sarcină de invăţare 56

3.7. Concluzii 64
41

POSDRU/86/1.2/S/61878
3.1. Introducere

calitativă.


studiat.
42

POSDRU/86/1.2/S/61878

învăţare, sunt indicate folosirea sugestiilor de rezolvare a
comentariile la intrebările din testele de autoevaluare. În cazul în

titlurile bibliografice se regăsesc în Biblioteca universităţii sau în
înţelegere a lor.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de invăţare

este de 3 ore
43

POSDRU/86/1.2/S/61878
3.2. Obiective
La finalul parcurgerii acestei unităţi de invăţare veţi fi capabil:

- Să definiţi folosinţele de apă
- Să definiţi elementele caracteristice folosinţelor
- Să stabiliţi schema de principiu a folosinţelor
- Să definiţi probabilitatea de satisfacere cu apă a
folosinţelor
- Să definiţi bilanţul apei în natură
3.3. Folosinţe de apă: Definiţii, clasificări, schema

de principiu, elemente caracteristice
Definiţie
Se numeşte folosinţă de apă orice ramură de activitate care
utilizează apa din circuitul ei natural. În sensul acestei definiţii,
utilizarea apei într-un circuit complet închis, fără pierderi care să
fie compensate din afară, nu constituie o folosinţă de apă
deoarece nu este legată de circuitul apei în natură şi deci nu
intervine într-un proces de gospodărire a apelor.
Clasificarea folosinţelor
După tipul activităţii:
 Utilizarea apei în scopuri hidroedilitare – pentru satifacerea
necesităţilor de apă ale populaţiei; se mai numesc
alimentări cu apă potabilă;
 Utilizarea apei în scopuri industriale;
 Irigaţii;
 Utilizarea apei în zootehnie;
 Utilizări energetice;
 Amenajări hidroenergetice – transformă hiodroenergia
44

POSDRU/86/1.2/S/61878
apei în energie electrică;
 Amenajări hidromecanice – transformă hidroenergia în
energie mecanică: mori, pive, gatere;
 Transporturi pe apă – navigaţia;
 Utilizarea apei ca mediu de creştere – piscicultura,
avicultura (creşterea păsărilor acvatice), ostericultura
(creşterea stridiilor), stuficultura etc. ;
 Agrementul.
După tipul caracteristicilor care fac obiectul utilizării apei:

 Folosinţe care utilizează cantităţi de apă;
 Folosinţe care utilizează calităţile apei;
 Folosinţe ale suprafeţei apei;
 Folosinţe ale energiei apei;
După criteriul intervenţiei în reţeaua hidrografică naturală:

 Folosinţe care nu modifică reţeaua hidrografică naturală –
utilizează apa în cadrul bazinului hidrografic: navigaţia,
agrementul;
 Folosinţe care modifică anumite elemente ale reţelei
naturale – fără a extrage cantităţi de apă din reţeaua
naturală: piscicultura, centralele hidroelectrice etc. ;
 Folosinţe care modifică reţeaua hidrografică naturală
prelevând apa din reţea; la rândul lor, aceste folosinţe se
pot clasifica în:
 Folosinţe neconsumatoare de apă: amenajările de
tip derivaţie, canalele de navigaţie, care, după
utilizare restituie practic integral apa prelevată;
 Folosinţe consumatoare de apă – utilizările
hidroedilitare sau industriale, irigaţiile – care
consumă o parte sau integral debitul de apă
45

POSDRU/86/1.2/S/61878
prelevat.
Schema de principiu
Ansamblul lucrărilor de gospodărire a apei necesare folosinţei de
apă pentru desfăşurarea normală a activităţii formează sistemul
de gospodărire a apei al folosinţei.
Fig.3.1. Schema de principiu a unei folosinţe

Părţile componente ale unui sistem de gospodărirea apei (fig.
nr.3.1.) sunt următoarele:
- priza de apă, care are rolul de a preleva (capta) din sursa
de apă cantitatea de apă necesară satisfacerii cerinţelor de apă
ale folosinţei;
- staţia de tratare a apei;
- canalul (conducta) de aducţiune a apei, care transportă
apa de la staţia de tratare (sursa de apă) la folosinţă (staţia de
tratare);
- instalaţia de distribuţie şi utilizare a apei în cadrul
folosinţei, corespunzător scopului în care este folosită apa;
- staţia de epurare a apelor uzate;
- evacuatorul de ape, prin intermediul căruia o parte sau
întreaga cantitate de apă este evacuată în emisar. Emisarul
poate fi acelaşi curs de apă din care s-a prelevat apa sau altul,
46

POSDRU/86/1.2/S/61878
care se găseşte în apropierea folosinţei.
În funcţie de specificul folosinţei, o parte din aceste componente
ale sistemului de gospodărirea apei pot lipsi (staţia de tratare,
staţia de epurare, canalul de aducţiune)
Elementele caracteristice folosinţelor
Principalele elementele caracteristice ale unei folosinţe sunt:

o Cantitatea şi/sau calitatea apei solicitate;
o Sistemul de aducţiune şi de evacuare a apei;
o Secţiunile de prelevare şi de restituţie a apei;
o Probabilitatea de satisfacere cu apă.
Principalul element caracteristic al folosinţelor îl constituie cerinţa

cantitativă şi calitativă de apă. Dacă resursele de apă ar fi
nelimitate, ele ar putea să satisfacă în totalitate cerinţa de apă iar
acest criteriu ar fi definitoriu pentru caracterizarea folosinţelor.
Din păcate însă, resursele sunt limitate iar calitatea apei nu este
întotdeauna corespunzătoare.
Cerinţa cantitativă
Cerinţa cantitativă – fiecare folosinţă poate fi caracterizată printr-
o cerinţă tehnologică maximă de apă, funcţie de: tehnologia şi
tipul producţiei, instalaţiile de utilizare a apei ale beneficiarului de
folosinţă, factori externi folosinţei (factori climatici, perioade
calendaristice, activităţi sezoniere etc.), existând un risc de
nesatisfacere cu apă a folosinţelor, se impune exprimarea
probabilistică a condiţiilor pe care acestea le impun sistemului de
gospodărire a apelor.
De aceea, cerinţa cantitativă de apă este definită de două

condiţii: condiţia cantitativă şi condiţia probabilistică. De
47

POSDRU/86/1.2/S/61878
asemenea, este foarte importantă precizarea restituţiei de apă,
adică apa care este evacuată în urma pierderilor.
Succesiunea de faze prin care trece apa în cadrul sistemului

de gospodărirea apei al folosinţei (captarea, tratarea, transportul,
utilizarea, recircularea, epurarea, evacuarea) formează fluxul
apei.
În cadrul acestui flux al apei se evidenţiază următoarele

caracteristici ale folosinţei de apă:
Necesarul de apă (Qn ) al folosinţei este cantitatea totală de apă
care trebuie furnizată folosinţei în punctele de utilizare a apei,

astfel încât folosinţa să fie satisfăcută integral şi să funcţioneze la
capacitatea sa nominală, fără întreruperi şi fără restricţii.
n
Qn   ( N .q ) i
1
în care:
N - numărul de unităţi caracteristice ale folosinţei (locuitori,

animale, unităţi de producţie, unităţi de suprafaţă etc.);
q - necesarul de apă specific (corespunzător unei unităţi
caracteristice a folosinţei) care se stabileşte pe baza unor norme,

standarde sau studii speciale;
n - numărul de procese distincte de utilizare a apei în cadrul
folosinţei.
De exemplu, necesarul de apă specific pentru irigaţii (qi )
se stabileşte prin metoda bilanţului apei din sol pe perioada unei

luni:
3
qi  E p  10P  F  Ri  R f (m ha.lună)
48

POSDRU/86/1.2/S/61878
în care semnificaţia termenilor folosiţi este următoarea:
3
E p - evaporaţia potenţială (m /ha.lună) pentru cultura la
care se calculează necesarul de apă;

P - precipitaţiile lunii de calcul (mm/lună) ;
3
F - aportul de apă din pânza freatică (m /ha.lună);
Ri - rezerva de apă existentă în sol la începutul lunii
(m3/ha.lună);
R f - rezerva de apă existentă în sol la sfârşitul lunii
(m3/ha.lună).
Necesarul de apă poate fi asigurat integral din apa proaspătă a

sursei de apă (centrele populate, amenajările pentru irigaţii) sau
parţial, o parte din necesarul de apă al folosinţei fiind asigurat
prin recirculare (unităţile industriale).
Apa recirculată (Qr ) este o parte din cantitatea de apă utilizată în

interiorul folosinţei, care se reintroduce în procesul de folosire a
apei. Ea are rolul de a completa cantitatea de apă proaspătă
prelevată din sursă în cazul în care aceasta este insuficientă. În
legătură cu apa recirculată se defineşte gradul de recirculare a
apei care este raportul dintre cantitatea de apă recirculată şi
necesarul de apă al folosinţei:
Qr
cr  x 100 ( % )
Qn
Asigurarea necesarului de apă este strâns legată de secţiunile de
captare şi evacuare a apelor prin caracteristicile cantitative şi
calitative ale resurselor de apă şi ansamblul folosinţelor din zona
respectivă.
Cerinţa de apă (Qa ) a folosinţei este cantitatea de apă proaspătă
prelevată din sursa de apă, necesară pentru acoperirea

49

POSDRU/86/1.2/S/61878
necesarului de apă (sau a diferenţei dintre necesarul de apă şi
apa recirculată, dacă este cazul) şi a pierderilor de apă în
procesele de prelevare, aducţiune şi distribuţie, tratare şi
recirculare:
Qa  (Qn  Qr )  Qct  Qcr
Consumul de apă (Qc ) reprezintă cota parte din apa prelevată
care nu se mai restituie după folosire în sursele de apă (apa

încorporată în produse sau reţinută în procesele biologice,
pierderi de apă prin tratare şi epurare, pierderi de apă prin
aducţiunea şi distribuţia apei, pierderi de apă în reţeaua de
evacuare, pierderi de apă în procesul de recirculare):
Qc  Qcp  Qct  Qce  Qcr  Qcc
Apa evacuată ( Qe ) este cantitatea de apă care rezultă după
încheierea ciclului de folosire a apei şi care se evacuează în

emisar: este deci diferenţa dintre cerinţa de apă şi consumul de
apă:
Qe  Q a  Qc
S-au făcut următoarele notaţii:

Qcp - apa reţinută în procesul de folosire (apa înglobată în
produs sau consumată în procesele biologice);

Qct - pierderile de apă în sistemul de tratare;
Qce - pierderile de apă în sistemul de epurare;
Qcr - pierderile de apă în sistemul de aducţiune, în reţeaua
de distribuţie şi în sistemul de recirculare a apei;

Qcc - pierderile de apă în reţeaua de evacuare;
Variaţia în timp a cantităţilor de apă caracteristice unei folosinţei

50

POSDRU/86/1.2/S/61878
determină regimul de folosire a apei de către folosinţă.
Regimul cerinţei de apă al oricărei folosinţe se caracterizează
prin valorile extreme şi valoarea medie ale debitului de apă
Qmax , Qmin , Qmediu , respectiv durata ciclului de folosire a apei (o zi,
o lună, un an). Raportul dintre valoarea maximă a debitului şi

valoarea medie a debitului determină gradul de neuniformitate a
debitului pentru un anumit ciclu de folosire:
Qmax
k
Qmediu
Cerinţa calitativă
Cerinţa calitativă – asigură calitatea corespunzătoare apei pentru

consumatorul respectiv. Condiţiile de calitate a apei se referă la
caracteristicile organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice,
biologice şi la radioactivitatea apei, existând unele folosinţe
pentru care nu se impun toate categoriile enumerate.
Caracteristicile calitative admisibile sunt, în general,
standardizate.
În România, apele sunt încadrate în trei categorii de calitate,

după folosinţele pe care le deservesc:
 Categoria I - Ape utilizate pentru:

1. Alimentarea centralizată cu apă potabilă;
2. Alimentarea cu apă a întreprinderilor din industria
alimentară, a unităţilor zootehnice;
3. Salmonicultura;
4. Ştranduri organizate.
 Categoria II - Ape utilizate pentru:

1. Piscicultură (mai puţin salmonicultura);
51

POSDRU/86/1.2/S/61878
2. Scopuri urbanistice şi de agrement.
 Categoria III - Ape utilizate pentru:

1. Alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii;
2. Alimentarea cu apă a industriei;
3. Alte folosinţe, nemenţionate la categoriile I şi II.
3.3.1. Probabilitatea de satisfacere a folosinţelor
Definiţie
Probabilitatea de satisfacere cu apă a folosinţei pe un şir infinit de

ani, se defineşte astfel: dintr-un şir n de ani, folosinţa primeşte
debitul solicitat un număr m de ani. Exprimarea matematică a
acestui enunţ este:
m
p  lim
n n
Probabilitatea de satisfacere pe un şir finit de valori reprezintă

speranţa matematică a raportului dintre numărul de ani asiguraţi
cu necesarul de apă şi numărul total de ani ai şirului. Relaţia de
calcul suportă corecţii, astfel:
m  0,3
p(%)  100
n  0,4
In general, se urmăreşte ca sistemele de gospodărire a apelor să

satisfacă cerinţele de apă cel puţin cu o probabilitate dată, numită
probabilitate normată.
52

POSDRU/86/1.2/S/61878
Folosinţa Asigurarea
de calcul (%)
Centrale hidroelectrice cu puteri instalate de 95
peste 300 MW
Centrale hidroelectrice cu puteri instalate între 90
10 şi 300 MW fără lacuri de acumulare sau cu
lacuri de acumulare exploatate după un grafic
energetic
Centrale hidroelectrice cu puteri instalate între 80
10 şi 300 MW cu lacuri de acumulare
exploatate după un grafic complex
Centrale hidroelectrice cu puteri instalate sub 75
10 MW
Alimentare cu apă industrială
Termocentrale cu puteri instalate mai mari de 97
10 MW
Termocentrale cu puteri instalate mai mici de 95
10 MW
Intreprinderi industriale de interes naţional, cu 97
activitate în 2 sau 3 schimburi
Intrepinderi industriale de interes naţional, cu 95
activitate într-un schimb
Intreprinderi industriale de interes local sau 95
regional, cu activitate în 2 sau 3 schimburi
Intreprinderi industriale de interes local sau 90
regional, cu activitate într-un schimb
Alimentare cu apă potabilă
Oraşe industriale 95
Oraşe mijlocii 90
Centre populate în mediul rural 80
Irigaţii
Culturi de legume din zonele preorăşeneşti şi 85
culturi de orez
Culturi de legume 60
Culturi de câmp 75
Unităţi piscicole
Pepiniere 85
Crescătorii furajate 80
Alte amenajări piscicole 75
Navigaţie
Căi navigabile magistrale 95
Căi navigabile principale 90
Căi navigabile secundare 85
Căi navigabile locale 80
Amenajări de agrement
53

POSDRU/86/1.2/S/61878
Toate categoriile 80
3.3.2. Bilanţul apelor
Bilanţul general al apei în natură

Ecuaţia de bilanţ este reprezentată de relaţia dintre cantitatea de
apă care intră (W i) şi cea care iese (W e) dintr-un spaţiu de
control, într-un interval de timp determinat şi care implică variaţia
W a resurselor de apă.
Forma generală a ecuaţiei de bilanţ este:
Wi  We  W (3.1)
Valoarea pozitivă a variaţiei resurselor de apă (W i W e)

semnifică acumulări de apă în perioada studiată, iar valorile
negative – dezacumulări sau „secătuiri” ale resurselor. Dacă
ecuaţia de bilanţ se referă la o perioadă îndelungată de ani,
variaţia resurselor de apă ale spaţiului analizat devine foarte
mică. Practic
Wi  We (3.2)
Această situaţie este tipică pentru analiza bilanţului apei la scară

planetară, pe perioade multianuale. Se iau în considerare, pentru
un şir de mai mulţi ani, valorile medii anuale, pentru:
Eo – cantitatea de apă care se evaporă de pe suprafaţa

oceanului planetar;
Eu – cantitatea de apă evaporată de pe suprafaţa uscatului;
Po – cantitatea de precipitaţii care cad pe suprafaţa oceanului
planetar;
54

POSDRU/86/1.2/S/61878
Pu – cantitatea de precipitaţii care cad pe suprafaţa uscatului;
Xr – cantitatea de apă pe care o aduc râurile în oceanul planetar
(scurgerea medie anuală a râurilor);
Xs – cantitatea de apă care pătrunde în oceanul planetar prin
scurgere directă prin şiroire la suprafaţa terenului;
Xf – cantitatea de apă care pătrunde în oceanul planetar prin
scurgere subterană directă.
Referitor la oceane şi mări, există relaţia
E 0  P0  X r  X s  X f (3.3)
Cum Xs şi Xf au valori foarte mici în comparaţie cu ceilalţi

termeni, relaţia (3.3) devine: E 0  P0  X r (3.4)
Similar, pentru uscat, sunt valabile relaţiile
E u  Pu  X r  X S  x f (3.5)
E u  Pu  X r (3.6)
Însumând relaţiile (4) şi (6) rezultă
E 0  E u  P0  Pu (3.7)
Această ecuaţie exprimă faptul că, pentru o perioadă îndelungată

de timp, cantitatea totală de apă evaporată de la suprafaţa
Oceanului Planetar şi a continentelor este egală cu cantitatea de
precipitaţii căzută pe aceste suprafeţe.
Componentele bilanţului apei la nivelul globului (tabelul 3.2.),

exprimat în milioane m3, arată că, conform ecuaţiilor (3.4) şi (3.6).
X r  E 0  P0  Eu  Pu (3.8)
55

POSDRU/86/1.2/S/61878
Componentele bilanţului apei la scară globală (milioane m 3)
(conform Organizaţiei Meteorologice Mondiale)
Tabelul 3.2.
Cantitatea de apă Ocean Eo=0,425

evaporată
Uscat Eu=0,078
Cantitatea de apă Ocean Po=0,385

din precipitaţii
Uscat Pu=0,118
Scurgerea medie - Xr=0,040

anuală a râurilor
Din datele de mai sus este evident faptul că râurile reprezintă

într-adevăr ‘furnizori’ de apă dulce, transportând în cursul unui
an un volum de apă ce depăşeşte de peste 33 de ori volumul de
apă cantonat, în medie, la un moment dat (0,0012 milioane km 3).
Acest lucru se datorează capacităţii de regenerare, dependentă
de evoluţia circuitului hidrologic natural al apei.
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi

ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi
sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Definiţi folosinţa de apă.
b) Clasificaţi folosinţele de apă după tipul caracteristicilor

care fac obiectul utilizării apei.
56

POSDRU/86/1.2/S/61878
c) Ce este schema de principiu a unei folosinţe?
d) Care este principalul element caracteristic al

folosinţelor?
e) Ce înseamnă cerinţă calitativă de apă?
Problemă
1. În regim de funcţionare la întreaga capacitate de
producţie cu prelevarea integrală a debitului necesar şi cu un
grad de funcţionare 0 (Ri = 0).
Cunoscând: Qp = Qn; Ri = 0; Qr = 0; Qp = Qn = 1000 l/s; Qc

= 50 l/s.
Să se calculeze Qe ;
57

POSDRU/86/1.2/S/61878
a) Ce este probabilitatea de satisfacere cu apă a folosinţei
pe un şir infinit de ani, care este expresia matematică?
b) Ce este probabilitatea de satisfacere pe un şir finit de

ani şi care este expresia ei matematică?
Problemă
1. În regim de funcţionare la întreaga capacitate de
producţie cu prelevarea integrală a debitului necesar şi cu un
grad de funcţionare 0 (Ri = 0).
Cunoscând: Qp = Qn; Ri = 0; Qr = 0; Qp = Qn = 1000 l/s; Qc
= 50 l/s.
58

POSDRU/86/1.2/S/61878
Să se calculeze Qe ;

a) Care este forma generală a ecuaţiei de bilanţ?
b) Ce exprimă ecuaţia: E 0  Eu  P0  Pu ?

învăţare
59

POSDRU/86/1.2/S/61878

utilizează apa din circuitul ei natural.
Ansamblul lucrărilor de gospodărire a apei necesare folosinţei
de apă pentru desfăşurarea normală a activităţii formează
sistemul de gospodărire a apei al folosinţei.
Principalul element caracteristic al folosinţelor îl constituie
cerinţa cantitativă şi calitativă de apă.
În România, apele sunt încadrate în trei categorii de calitate,
după folosinţele pe care le deservesc.
În general, se urmăreşte ca sistemele de gospodărire a apelor
să satisfacă cerinţele de apă cel puţin cu o probabilitate dată,
numită probabilitate normată.
Componentele bilanţului apei la nivelul globului, exprimat în
milioane m3, arată conform ecuaţiei: X r  E0  P0  Eu  Pu .
Râurile reprezintă într-adevăr ‘furnizori’ de apă dulce, acest

lucru se datorează capacităţii de regenerare, dependentă de
evoluţia circuitului hidrologic natural al apei.
Cuvinte cheie: furnizori, circuit hidrologic, folosinţă de apă,

bilanţ

Întrebarea 1
a) Se numeşte folosinţă de apă orice ramură de activitate
care utilizează apa din circuitul ei natural.
60

POSDRU/86/1.2/S/61878
b) După tipul caracteristicilor care fac obiectul utilizării
apei:
 Folosinţe care utilizează cantităţi de apă;
 Folosinţe care utilizează calităţile apei;
 Folosinţe ale suprafeţei apei;
 Folosinţe ale energiei apei;
c) Ansamblul lucrărilor de gospodărire a apei necesare

folosinţei de apă pentru desfăşurarea normală a activităţii
formează sistemul de gospodărire a apei al folosinţei.
d) Principalul element caracteristic al folosinţelor îl

constituie cerinţa cantitativă şi calitativă de apă.
e) Cerinţa calitativă – asigură calitatea corespunzătoare

apei pentru consumatorul respectiv.
Întrebarea 2
a) Probabilitatea de satisfacere cu apă a folosinţei pe un
şir infinit de ani, se defineşte astfel: dintr-un şir n de ani,
folosinţa primeşte debitul solicitat un număr m de ani.
m
Exprimarea matematică a acestui enunţ este: p  lim
n n
b) Probabilitatea de satisfacere pe un şir finit de valori

reprezintă speranţa matematică a raportului dintre
numărul de ani asiguraţi cu necesarul de apă şi
numărul total de ani ai şirului. Relaţia de calcul suportă
m  0,3
corecţii, astfel: p(%)  100
n  0,4
1.Rezolvare:
61

POSDRU/86/1.2/S/61878
Ri = 0;
Qp = Qn = 1000 l/s;
Qe = Qn - Qc = (1000 – 50) l/s → 950 l/s.
Întrebarea 3
a) Ecuaţia de bilanţ este reprezentată de relaţia dintre
cantitatea de apă care intră (W i) şi cea care iese (W e)
dintr-un spaţiu de control, într-un interval de timp
determinat şi care implică variaţia W a resurselor de
apă. Forma generală a ecuaţiei de bilanţ este:
Wi  We  W
b) Ecuaţia: E 0  Eu  P0  Pu exprimă faptul că, pentru o

perioadă îndelungată de timp, cantitatea totală de apă
evaporată de la suprafaţa Oceanului Planetar şi a
continentelor este egală cu cantitatea de precipitaţii
căzută pe aceste suprafeţe.
1. Realizaţi schema de principiu a unei folosinţe.
2. Care sunt părţile componente ale unui sistem de

gospodărirea apelor?
62

POSDRU/86/1.2/S/61878
3. Care sunt elementele caracteristice folosinţelor?
4. Care sunt caracteristicile folosinţelor care se evidenţiază în

cadrul fluxului apei?
5. În ce categorii de calitate se încadrează apele din

România după folosinţele pe care le deservesc?
Probleme:
1. Funcţionând la întreaga capacitate de producţie, fără restricţii

de recirculare <Ri max.
Qp min.nec. < Q p < Q n ; R i  0; R i  R i max
Cunoscând: R i = 0, 6; Q n = 1000l/s; Qc = 50l/s ;
Să se calculeze: Qe = ?; Qr = ?; Qp = ?
63

POSDRU/86/1.2/S/61878
2. Funcţionarea la întreaga capacitate fără restricţii, cu recirculare
maximă, pentru că Qp este mic. Qp = Qpmin; R i = R i max .
Cunoscând: R i max = 0,8; Q r = 800l/s; Qc  150l/s .
Să se calculeze: Qp min = ?; Q n  ?; Qc = ?
3.7. Concluzii
Asigurarea necesarului de apă este strâns legată de secţiunile de

captare şi evacuare a apelor prin caracteristicile cantitative şi
calitative ale resurselor de apă şi ansamblul folosinţelor din zona
respectivă.

utilizează apa din circuitul ei natural.
Ansamblul lucrărilor de gospodărire a apei necesare folosinţei de

apă pentru desfăşurarea normală a activităţii formează sistemul
de gospodărire a apei al folosinţei.
64

POSDRU/86/1.2/S/61878

65

POSDRU/86/1.2/S/61878
LUCRĂRI DE GOSPODĂRIRE A APELOR PENTRU
SATISFACEREA CU APĂ A FOLOSINŢELOR
Cuprins
4.1. Introducere 67
4.3. Lucrări de gospodărire a apelor pentru satisfacerea cu apă a 69
folosinţelor
4.3.1. Lacurile de acumulare - clasificare, mărimi 69
caracteristice, scheme de amenajare, calcule de
dimensionare, regulamente de exploatare – grafic
dispecer
4.3.2. Sarcina de invăţare 83
4.7. Concluzii 89
66

POSDRU/86/1.2/S/61878
4.1. Introducere

calitativă.


studiat.
67

POSDRU/86/1.2/S/61878
În situaţia in care există neclarităţi la rezolvarea unor sarcini de

învăţare, sunt indicate folosirea sugestiilor de rezolvare a

înţelegere a lor.

este de 4 ore
68

POSDRU/86/1.2/S/61878

- Să clasificaţi lacurile de acumulare
- Să definirea schemele de amenajare
- Să definiţi acumulările frontale
- Să stabiliţi algoritmul de calcul de gospodărire a
debitelor medii referitor la lacurile de acumulare frontale
4.3. Lucrări de gospodărire a apelor pentru

satisfacerea cu apă a folosinţelor
4.3.1. Lacurile de acumulare – clasificare, mărimi

caracteristice, scheme de amenajare, calcule de
dimensionare, regulamente de exploatare – grafic dispecer
Clasificarea lacurilor de acumulare

După natura lor:
 Lacuri naturale
 Lacuri artificiale
Lacurile naturale au volume mici, fiind pline, de regulă, pe

perioada viiturilor. Pentru a putea fi exploatate permanent sunt
necesare lucrări suplimentare de supraînălţare a digurilor,
construirea unor derivaţii care să aducă apa din alte cursuri de
apă în perioadele deficitare. Din această cauză, sunt puţin
folosite pentru satisfacerea necesarului de apă către folosinţe.
Lacurile de acumulare artificiale se pot clasifica astfel:
69

POSDRU/86/1.2/S/61878
În funcţie de locul pe care îl ocupă faţă de albia cursului de apă:
 Acumulări frontale – rezultă în urma barării
transversale a cursului de apă şi au rol de regularizare
a debitelor în aval şi de preluare a debitelor maxime din
perioada viiturilor (figura 4.1. a);
 Acumulări laterale – se construiesc în albia majoră a

râului şi au rol doar în preluarea undei de viitură (figura
4.2. b);
acumulare
frontala
baraj
b c
Figura 4.1. Lacuri de acumulare. a - acumulare frontală; b,c -

acumulări laterale
În funcţie de locul pe care îl ocupă în raport cu secţiunile de

prelevare a apei (sau în funcţie de modul în care acumularea
stăpâneşte bazinul hidrografic):
70

POSDRU/86/1.2/S/61878
- Acumulare de regularizare – amplasate fie pe afluenţi fie pe
cursul principal, în apropierea secţiunii folosinţelor, controlând în
totalitate debitele afluente (figura 4.2. a);
- Acumulare de compensare – amplasate fie pe afluenţi fie pe

cursul principal, la distanţe mari de secţiunile de prelevare a apei
către folosinţe, controlând numai în parte debitele afluente din
această secţiune (figura 4.2. b);
- Acumulare de redresare – (sau de regularizare secundară)
amplasată în aval de una sau mai multe acumulări, având rolul
de a redistribui debitele regularizate de acestea în scopul
asigurării debitelor cerute în aval; acumulările de redresare cu rol
de regularizare zilnică se numesc acumulări tampon (figura 4.2.
c);
lac de acumulare
baraj
a b c
Figura 4.2. Lacuri de acumulare de regularizare (a), de

compensare (b) şi de
redresare (c)
Scheme de gospodărirea apelor bazate pe acumulări

71

POSDRU/86/1.2/S/61878
 Schema cu acumulări independente – presupune existenţa
unui lac de acumulare care controlează în totalitate
debitele afluente şi deserveşte mai multe folosinţe (figura
4.3. a);
 Schema cu acumulări în serie – debitele defluente dintr-o
acumulare ajung într-o acumulare situată în aval, cota de
retenţie a acesteia fiind mai joasă (figura 4.3. b);
 Schema cu acumulări în paralel – debitele defluente dintr-
o acumulare nu ajung în secţiunea altei acumulări (figura
4.3. c);
 Schema mixtă de amenajare – include amenajări
amplasate în serie şi în paralel (figura 4.3. d);
Legenda: - secţiune de prelevare a apei; - acumulare

Figura 4.3. Scheme de amenajare: a – acumulări independente;
b – acumulări în serie; c – acumulări în paralel; d – schema de
amenajare mixtă
Stabilirea schemei de amenajare depinde de tipul bazinului

hidrografic, de cerinţa de apă din zonă şi de măiestria
specialistului care proiectează lucrarea. De regulă, se apelează
la scheme complexe, care, pe lângă lacuri de acumulare includ şi
alte lucrări (îndiguiri, regularizări, derivaţii).
72

POSDRU/86/1.2/S/61878
Acumulările frontale
Se amplasează în zonele în care albia cursului de apă prezintă
îngustări iar în secţiunea amonte se lărgeşte, permiţând
acumularea volumelor de apă.
Elementele caracteristice lacurilor de acumulare frontale
Având la dispoziţie hărţi la scara 1:1000 până la 1:10 000, cu

echidistanţa curbelor de nivel de 0,5 m în zonele de câmpie şi de
5m în zonele de deal, se planimetrează suprafeţe succesive şi se
trasează curba suprafeţei lacului. Citind pe această curbă valori
succesive ale suprafeţei şi adâcimii corespunzătoare, se
calculează şi se trasează cuba de volum a lacului, utilizată în
calculele de gospodărire a apelor (figura 4.4.).
V 
1
Si 1  Si h
2
330
320
310
310 320 330
Figura 4.4. Studiul amplasarii lacului de acumulare
73

POSDRU/86/1.2/S/61878
V(z)
S(h)
CT
Vm Vutil Vp
Figura 4.5. Niveluri şi volume caracteristice lacului de acumulare
Niveluri caracteristice
În figura 4.5. se evidenţiază:
A. Niveluri caracteristice:
 NGF – nivelul golirii de fund – situat la cota inferioară a
golirii de fund; sub acest nivel se depozitează aluviunile
fine transportate de curentul de apă
 NME – nivelul minim de exploatare - nivel care trebuie
menţinut obligatoriu în lac;
 NNR – nivel normal de retenţie – cota nivelului apei la care
lacul de acumulare satisface toate folosinţele avute în
vedere la proiectare;
 NMR – nivel maxim de retenţie – este atins în perioada
viiturilor, în lac acumulându-se volumele de apă aduse de
unda de viitură;
Volume caracteristice
B. Volume caracteristice:
 Vm – volum mort – este cuprins între cota talvegului (CT) şi
74

POSDRU/86/1.2/S/61878
NGF; reprezintă partea din volumul total al lacului care nu
este exploatabilă datorită colmatării cu aluviuni fine; o
parte din aceste aluviuni pot fi evacuate din lac la
funcţionarea sub presiune a golirii de fund, operaţiune
necesară pentru a împiedica obturarea golirii de fund;
 Volumul rezervă de fier este cuprins între nivelul golirii de
fund şi nivelul minim de exploatare; poate fi golit numai în
caz de avarii, accidente sau incendii;
 Vutil – volum util – volumul de apă necesar asigurării
consumului folosinţelor este cuprins între nivelul normal de
retenţie şi nivelul minim de exploatare;
 Vp – volum de protecţie – asigură stocarea volumelor
suplimentare de apă din undele de viitură;
 Volumul brut al lacului de acumulare reprezintă volumul
stocat între cota talveg şi nivelul maxim de retenţie;
 Volumul net reprezintă cota parte din volumul util care
poate fi efectiv prelevată către folosinţe;
 Volumul de pierderi – cota parte din volumul util care nu
poate fi prelevată către folosinţe, reprezentând pierderi
prin exploatare, evaporaţie, infiltraţii etc.
Indici tehnici
C.Indici tehnici ai acumulării:

 Indicele de calitate a cuvetei – reprezintă rapotul dintre
volumul total al acumulării şi volumul barajului;
 Coeficientul de acumulare
Vutil

W0
volumul de apă scurs în anul mediu de asigurare;
 Coeficientul de acumulare a debitelor maxime – reprezintă
75

POSDRU/86/1.2/S/61878
raportul dintre volumul de protecţie şi volumul de apă
scurs în anul mediu de asigurare
Calcule de gospodărirea debitelor medii

Referitor la lacurile de acumulare frontale, calculele de
gospodărire a debitelor medii se pot grupa în două categorii:
A. Calcule de bilanţ privind dimensionarea volumului util
B. Graficul dispecer – de exploatare a lacurilor de acumulare
Dimensionarea volumului util

Datele de bază necesare pentru dimensionarea volumului util
sunt:
 Debitele naturale medii multianuale în secţiunile de calcul
pe un şir de 25-30 de ani;
 Numărul secţiunilor de prelevare a apei către folosinţe;
 Date referitoare la folosinţele de apă: numărul folosinţelor,
secţiunea din care prelevează apa, debitul solicitat şi
probabilitatea de satisfacere cu apă;
Algoritm de calcul
Algoritmul de calcul include următoarele etape:
 Determinarea debitului solicitat de folosinţe
în fiecare secţiune de calcul;
 Calculul de bilanţ în secţiunile de prelevare a
apei, cu relaţia: Bi  Qnat  Qcons
unde:
Bi – reprezintă bilanţul;
Qnat – debitele naturale din fiecare lună;
Qcons – debitele cerute de folosinţe;
Funcţie de valorile debitelor naturale, bilanţul poate avea
76

POSDRU/86/1.2/S/61878
valori pozitive sau negative; valoare negativă reprezintă deficit de
apă iar valoarea pozitivă excedent de apă în secţiunea de calcul;
 Coordonarea valorilor de bilanţ prin
selectarea valorilor maxime ale deficitelor de apă din
toate secţiunile de calcul şi considerarea acestora într-
o secţiune fictivă cumulativă:
Bis. f .  min Bi 
 Calculul volumelor golite din lacul de

acumulare, în milioane m3, cu relaţia:
Vg  Vg ant  2,63Bis.F .
unde:
Vgant- reprezintă volumul golit anterior,
2,63 – milioane de secunde dintr-o lună medie,
Bis.f. – valorile de bilanţ din secţiunea fictivă.
Ipoteze de calcul
Calculele se fac în următoarele ipoteze:
1) Lac plin la începutul perioadei de calcul; Vgant=o
2) Lac semifinit – lacul permite golirea unor volume
de apă oricât de mari dar nu permite
acumularea de noi volume ceea ce înseamnă că
valorile negative ale volumelor golite vor fi
înlocuite în tabelele de calcul cu valoarea zero:
Vg < 0 ≡ 0;
 Se selectează valorile maxime, din fiecare an, ale

volumelor golite, se ordonează crescător aceste valori
şi se calculează asigurarea de calcul p%
m  0,3
p 100
n  0,4
77

POSDRU/86/1.2/S/61878
unde n – numărul de ani de calcul; m – probabilitatea de apariţie
a mărimii respective; 0,3 şi 0,4 coeficienţii de corecţie.
 Se alege valoarea volumului util corespunzătoare

asigurării de calcul cerute.
În cazul în care sunt mai multe folosinţe, din motive tehnice,

pentru a nu supradimensiona lacul de acumulare, se procedează
la calculul de restricţionare a acestora, procedând astfel:
 Din r folosinţe, se restricţionează (r-1), în ordinea
crescătoare a probabilităţii de satisfacerii cu apă;
 Se stabileşte restricţia de debit pentru fiecare folosinţă;
 Se calculează, pe baza probabilităţii de satisfacere cu
apă, numărul de ani neasiguraţi, aceştia corespunzând
valorilor maxime din tabelul de calcul a volumelor de
apă golite din lac;
 Se recalculează bilanţul (Bi) şi se selectează valorile
maxime ale deficitelor de apă (Bis.f.);
 Se recalculează volumele golite din lac, respectând
aceleaşi ipoteze de calcul;
 Se selectează valorile clasabile ale volumelor golite din
fiecare an de calcul, se ordonează crescător şi se
calculează asigurarea;
 Se stabileşte valoarea volumului util corespunzătoare
asigurării de calcul cerute.
Graficul dispecer
Determinarea volumului lacului de acumulare reprezintă o primă
etapă, regulile de exploatare fiind stabilite prin trasarea liniilor
caracteristice ale graficului dispecer. Aceste linii delimitează
diferite moduri de exploatare şi sunt:
78

POSDRU/86/1.2/S/61878
 Linia de Funcţionare în Regim Asigurat – LFRA;
 Linia de Introducere a Restricţiilor – LIR;
 Linia de Limitare a Deversărilor – LLD;
6
V(10 m3)
LLD
LFRA
LIR
I I III IV VI VIII X XII

V VII IX XI
Figura 4.6. Liniile caracteristice ale graficului dispecer

LFRA
A. Linia de Funcţionare în Regim Asigurat (LFRA) reprezintă
volumele de apă necesare în lacul de acumulare în anii asiguraţi
pentru ca folosinţele să fie deservite cu debitul minim necesar la
gradul de asigurare dorit. Aceste volume sunt însă insuficiente în
anii neasiguraţi şi de aceea, teoretic, imediat sub aceste valori ar
trebui introduse restricţii pentru folosinţe; în realitate însă,
deoarece nu se cunoaşte afluxul lunilor următoare – deci nu se
ştie dacă anul este excedentar sau deficitar, restricţiile se
introduc la valori mult mai mici ale volumelor de apă din lac,
corespunzând Liniei de Introducere a Restricţiilor.
Calculele parcurg două etape:

a. Într-o primă etapă se calculează volumele de apă
necesare în lac la începutul lunii de calcul. Se
admite ca la începutul perioadei de calcul volumul
79

POSDRU/86/1.2/S/61878
de apă să fie nul. Valorile rezultate reprezintă
volume care satisfac în totalitate folosinţele. Din
calcule, volumul poate rezulta negativ; aceasta
semnifică excedente de apă, folosinţele putând fi
satisfăcute chiar dacă volumul de apă acumulat la
începutul lunii este zero. Aceasta constituie
justificarea pentru care, valorile negative rezultate
din calcule sunt înlocuite cu zero, calculele
efectuându-se mai departe cu valorile corectate.
b. În a doua etapă a calculului se determină, pentru
gradul de asigurare stabilit, volumele de apă
necesare în lac la începutul fiecărei luni. Pentru
aceasta se procedează la clasarea valorilor din
fiecare lună în ordine crescătoare, şi la calculul
probabilităţilor de nedepăşire. Dacă numărul de ani
de calcul este relativ redus, aceasta revine practic
la a găsirea volumului maxim din fiecare lună. Dacă
numărul de ani de calcul este 25, valoarea maximă
a probabilităţii de nedepăşire este 97%. La
reprezentarea grafică se va ţine cont de faptul că
ordonatele LFRA reprezintă valori la începutul lunii
de calcul.
Algoritmul de calcul:
-se calculează bilanţul: Bij  Qnat  Qcons

min
-se calculează volumele de apă: Vij  Vant  2,63Bij

-dacă Vij < 0, se trece valoarea 0.
-se ordonează crescător valorile calculate ale volumelor de
apă din fiecare lună;
m  0,3
-se calculează asigurarea de calcul cu relaţia: p  100
n  0,4
-se selectează valorile LFRA corespunzătoare asigurării de

80

POSDRU/86/1.2/S/61878
calcul cerute.
LIR
B. Linia de Introducere a Restricţiilor (LIR) – reprezintă volume de

apă sub care se introduc restricţii în anii neasiguraţi; se trasează
pentru a preveni golirea completă a lacului, preferându-se o
perioadă mai îndelungată cu restricţii de debite, cu deficite mai
reduse în locul unor deficite mari, concentrate pe perioade scurte.
În legătură cu calculul efectiv se evidenţiază următoarele
observaţii:
a. Se foloseşte şirul de excedente şi deficite utilizate
pentru determinarea LFRA;
b. Valoarea de pornire a volumului de apă îl constituie
valoarea minimă a LFRA;
c. Valorile negative ale volumelor vor fi înlocuite cu
zero, calculele continuând cu valoarea corectată;
d. Valorile calculate reprezintă volume existente în lac
la sfârşitul lunii de calcul, sub aceste valori
introducându-se restricţii; pe de altă parte, valorile
LFRA reprezintă volume, care, dacă există în lac,
folosinţele pot fi satisfăcute la probabilitatea dorită.
Ca urmare, valorile LIR nu pot depăşi valorile
LFRA.
e. Ajustarea valorilor rezultate din calcule se face
ţinând cont că LIR reprezintă volume la sfârşitul
lunii de calcul iar LFRA – volume la începutul lunii
de calcul.
-în tabelul de calcul se trec, pe prima linie valorile LFRA;
-în prima lună de calcul, din primul an, se trece valoarea
81

POSDRU/86/1.2/S/61878
minimă dintre valorile LFRA;
-se calculează valorile LIR cu relaţia. Vij  Vant  2,63Bij
-se compară valoarea LIR calculată în luna j cu valoarea
LFRA din luna (j+1); dacă VLIR j< VLFRA j+1, trecem în tabel
valoarea LIR calculată; dacă VLIR j> VLFRA j+1, se trece valoarea
LFRA din luna (j+1) care devine volum anterior în calculele
următoare;
-se ordonează descrescător valorile din fiecare lună şi se
calculează asigurarea de calcul;
-se selectează valorile corespunzătoare asigurărilor cerute.
LLD
C. Linia de Limitare a Deversărilor (LLD) – are o semnificaţie

similară cu LFRA cu deosebirea că se calculează cu valorile
debitelor maxime. LLD se trasează numai în cazul în care cel
puţin una din folosinţele deservite are instalaţie de recirculare.
LFRA se trasează pentru cazul recirculării maxime (cerinţă
minimă de la sursa de apă) iar LLD corespunde funcţionării în
regim deschis (recirculare nulă). LLD reprezintă volume maxime
admise în lacul de acumulare la începutul lunii, fără a exista
pericolul pierderilor prin deversare. Volumele cuprinse între LLD
şi capacitatea utilă a lacului permit reţinerea volumelor afluente în
perioada viiturilor, ele constituind o tranşă nepermanentă,
variabilă ca valoare, de la o lună la alta. Volumele de apă din lac
sunt limitate, pe de o parte de capacitatea utilă a lacului iar pe de
altă parte de ordonatele LFRA de la începutul aceleiaşi luni. În
general, LLD se află deasupra LFRA (cu care poate avea şi
puncte comune) şi dedesubtul liniei orizontale corespunzătoare
capacităţii utile a lacului de acumulare; în anumite situaţii, LLD se
poate confunda cu LFRA sau cu orizontala volumului util.
82

POSDRU/86/1.2/S/61878
Este asemănător cu cel de la LFRA, cu următoarele precizări:

-valoarea Vant, din anul 1, luna I, este ordonata maximă a LFRA;
-relaţia de calcul este: Vij  Vant  2,63Bij
-limitările de calcul sunt:VjLFRA  Vj  VmaxLFRA = Vutil

LLD se calculează numai în cazul în care un consumator poate
preleva un debit mai mare decât debitul minim necesar. Ca
urmare este necesară refacerea calculelor de bilanţ cât şi
recalcularea valorilor bilanţului coordonat în secţiunea fictivă
cumulativă.

a) Clasificaţi lacurile de acumulare.
b) Clasificaţi lacurile de acumulare artificiale.
c) Definiţi lacurile de acumulare laterale.
d) Care este rolul acumulării de redresare?
83

POSDRU/86/1.2/S/61878
e) Care sunt factorii care determină stabilirea schemei de
amenajare?
f) Ce este volumul mort?
g) Care sunt calculele de gospodărire a debitelor medii?
h) Care sunt ipotezele de calcul care se fac pentru

predimensionarea volumului unui lac de acumulare?

învăţare
84

POSDRU/86/1.2/S/61878
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

perioada viiturilor.
Acumulări frontale – rezultă în urma barării transversale a

cursului de apă şi au rol de regularizare a debitelor în aval şi
de preluare a debitelor maxime din perioada viiturilor,
acumulări laterale – se construiesc în albia majoră a râului şi
au rol doar în preluarea undei de viitură.
Niveluri caracteristice: NGF – nivelul golirii de fund, NME –

nivelul minim de exploatare, NNR – nivel normal de retenţie,
NMR – nivel maxim de retenţie.
Volume caracteristice: Vm – volum mort – este cuprins între

cota talvegului (CT) şi NGF; Volumul rezervă de fier este
cuprins între nivelul golirii de fund şi nivelul minim de
exploatare; Vutil – volum util; Vp – volum de protecţie; Volumul
brut al lacului de acumulare;
Volumul net reprezintă cota parte din volumul util care poate fi
efectiv prelevată către folosinţe; Volumul de pierderi.
Mai trebuie să reţinem calcule de bilanţ privind dimensionarea

volumului util şi algoritmul de lucru; graficul dispecer – de
exploatare a lacurilor de acumulare, cu toate liniile
caracteristice şi calculele lor.
85

POSDRU/86/1.2/S/61878
Cuvinte cheie: LIR, LFRA, grafic dispecer, NGF, NME, NNR,
NMR

sarcina de învăţare
Intrebarea 1
a) După natura lor, lacurile de acumulare sunt: lacuri
naturale,lacuri artificiale.
b)Lacurile de acumulare artificiale se pot clasifica în:
acumulări frontale; acumulări laterale.
c) Lacurile naturale au volume mici, fiind pline, de regulă,
pe perioada viiturilor. Pentru a putea fi exploatate permanent sunt
necesare lucrări suplimentare de supraînălţare a digurilor,
construirea unor derivaţii care să aducă apa din alte cursuri de
apă în perioadele deficitare.
d) Acumulare de redresare – (sau de regularizare
secundară) amplasată în aval de una sau mai multe acumulări,
are rolul de a redistribui debitele regularizate de acestea în
scopul asigurării debitelor cerute în aval; acumulările de
redresare cu rol de regularizare zilnică se numesc acumulări
tampon.
e) Stabilirea schemei de amenajare depinde de tipul
bazinului hidrografic, de cerinţa de apă din zonă şi de măiestria
specialistului care proiectează lucrarea. De regulă, se apelează
la scheme complexe, care, pe lângă lacuri de acumulare includ şi
alte lucrări (îndiguiri, regularizări, derivaţii).
f) Vm – volum mort – este cuprins între cota talvegului (CT)
şi NGF; reprezintă partea din volumul total al lacului care nu este
86

POSDRU/86/1.2/S/61878
exploatabilă datorită colmatării cu aluviuni fine; o parte din aceste
aluviuni pot fi evacuate din lac la funcţionarea sub presiune a
golirii de fund, operaţiune necesară pentru a împiedica obturarea
golirii de fund.
g) Referitor la lacurile de acumulare frontale, calculele de
gospodărire a debitelor medii se pot grupa în două categorii:
Calcule de bilanţ privind dimensionarea volumului util, Graficul
dispecer – de exploatare a lacurilor de acumulare.
h) Ipoteze de calcul: 1. Lac plin la începutul perioadei de
calcul; Vgant=o, 2. Lac semifinit – lacul permite golirea unor
volume de apă oricât de mari dar nu permite acumularea de noi
volume ceea ce înseamnă că valorile negative ale volumelor
golite vor fi înlocuite în tabelele de calcul cu valoarea zero: Vg <
0 ≡ 0.
1. Care sunt schemele de gospodărire a apelor bazate pe

acumulări?
2. Realizaţi grafic schema de amenajare a unei acumulări

mixte.
3. Realizaţi grafic şi definiţi nivelurile caracteristice ale

acumulării frontale.
87

POSDRU/86/1.2/S/61878
4. Care sunt volumele caracteristice ale unei acumulării
frontale?
5. Ce înseamnă 2,63 din formula Vg  Vgant  2,63Bis.F . ?
6. Ce înseamnă LFRA?
7. Care este algoritmul de calcul pentru LIR?
88

POSDRU/86/1.2/S/61878
4.7. Concluzii
Acumulările frontale se amplasează în zonele în care albia

cursului de apă prezintă îngustări iar în secţiunea amonte se
lărgeşte, permiţând acumularea volumelor de apă.
Acumulări frontale – rezultă în urma barării transversale a

cursului de apă şi au rol de regularizare a debitelor în aval şi de
preluare a debitelor maxime din perioada viiturilor, acumulări
laterale – se construiesc în albia majoră a râului şi au rol doar în
preluarea undei de viitură.

perioada viiturilor.

2005.
89

POSDRU/86/1.2/S/61878
GOSPODĂRIREA APELOR MARI
Cuprins
5.1. Introducere 91
5.2. Obiectivele unităţii de studiu nr. 5 93
5.3. Gospodărirea apelor mari 93
5.3.1. Ape mari şi unde de viitură 93
5.3.2. Inundaţii 95
5.3.3. Atenuarea undelor de viitură în albia majoră a râurilor 98
5.5. Răspunsuri şi comentarii la întrebările din sarcina de învăţare 109
5.7. Concluzii 113
90

POSDRU/86/1.2/S/61878
5.1. Introducere

calitativă.


91

POSDRU/86/1.2/S/61878
studiat.



înţelegere a lor.

este de 4 ore
92

POSDRU/86/1.2/S/61878
5.2. Obiectivele unităţii de studiiu nr. 5

- Să definiţi apele mari şi undele de viitură
- Să definiţi inundaţiile
- Să definiţia atenuarea undelor de viitură în albia majoră
a râurilor
- Să efectuaţi calculele specifice
Acest capitol are ca scop familiarizarea studenţilor cu noţiunile

de bază ale măsurătorilor terestre: definiţii, relaţii de calcul,
unităţi de măsură.
5.3. Gospodărirea apelor mari
5.3.1. Ape mari şi unde de viitură
Ape mari
Apa, în circuitul hidrologic natural, sub influenţa condiţiilor
climatice, poate determina apariţia unor efecte negative,
provocând uneori pierderi materiale şi fatalităţi.
Definiţie
Perioada în care scurgerea apei pe un râu se caracterizează prin
creşteri relativ mari ale debitului de apă şi menţinerea lui la valori
ridicate pe o durată mai îndelungată poartă denumirea de
perioadă de ape mari. Apele mari se produc de obicei ca urmare
a topirii lente a zăpezilor sau a căderii unor ploi de mică
intensitate şi de lungă durată.
93

POSDRU/86/1.2/S/61878
Viitură
Dacă scurgerea apei se caracterizează prin creşteri foarte mari şi
relativ rapide a parametrilor scurgerii (debit, nivel), urmată de o
scădere fel de rapidă a acestor parametri, avem de a face cu o
viitură. Datorită formei de variaţie în timp şi spaţiu a
caracteristicilor scurgerii, asemănătoare caracteristicilor de undă,
hidrograful viiturii poartă denumirea şi de undă de viitură.
Clasificarea viiturilor
De regulă viiturile se produc în bazinele hidrografice cu suprafeţe
relativ mici, fie ca urmare a unor ploi torenţiale de intensitate
foarte mare (pluviale) sau a topirii rapide a zăpezilor (nivale), fie
ca urmare a efectului combinat al acestor fenomene (pluvio-
nivale).
După forma hidrografului de debite viiturile pot fi singulare sau

compuse, după cum provin dintr-un singur fenomen unitar, bine
individualizat (o ploaie distinctă în urma căreia viitura care se
formează are un singur maxim de debit) sau din însumarea
efectelor a două fenomene relativ distincte (două ploi care cad la
o diferenţă de timp relativ mică, dar suficientă ca viitura care se
formează să aibă două valori maxime, distincte ale debitului).
Elementele caracteristice ale hidrografului de debite al undei

de viitură
Elementele caracteristice ale hidrografului de debite al undei de

viitură sunt următoarele:
- durata viiturii, T;
- timpul de creştere a viiturii, t c (ore);
94

POSDRU/86/1.2/S/61878
- timpul de descreştere, t d (ore);
- debitul maxim al viiturii, Q max (mc/s);

T
- volumul (stocul) viiturii, W (mc): W   Q(t ).dt
0
W
- coeficientul de formă a viiturii,  :  
Qmax .T
- stratul echivalent al scurgerii corespunzător volumului
viiturii,
h (mm), care reprezintă înălţimea stratului de apă scurs
dacă
volumul viiturii s-ar repartiza uniform pe întreaga suprafaţă
a
W
bazinului hidrografic: h(mm) 
10 3.F
în care s-a notat cu F - suprafaţa bazinului hidrografic măsurată

în km2.
În perioadele de ape mari, dar mai ales în perioadele de viitură

scurgerea apei se extinde în limitele albiei majore, pe care uneori
le depăşeşte şi provoacă inundaţii în zonele riverane râurilor.
Datorită evoluţiei lor rapide, brutale şi devastatoare, viiturile sunt
evenimente care provoacă pagube foarte mari folosinţelor de
apă, căilor de comunicaţie care traversează sau sunt riverane
râurilor, lucrărilor de gospodărire a apelor etc.
5.3.2. Inundaţii
Datorită amplorii şi efectelor pe care le produc, inundaţiile sunt

percepute ca fiind cel mai dăunător efect al apelor de suprafaţă.
95

POSDRU/86/1.2/S/61878
Inundaţiile reprezintă fenomenul de creştere a nivelului apei în
cursurile de apă, astfel încât acesta depăşeşte albia minoră,
revărsându-se pe teritoriile învecinate: lunci inundabile, câmpii
joase, suprafeţe depresionare, legate hidrologic de cursurile de
apă în timpul inundaţiilor de proporţii mari.
După modul de formare a undelor de viitură, inundaţiile pot fi:

Inundaţiile naturale se produc fie din cauza formării unor debite
excesive pe cursul de apă, fie din cauza miscşorării secţiunii de
curgere pe anumite tronsoane. Cauzele apariţiei debitelor
excepţionale pot fi ploile torenţiale, topirea bruscă a zăpezii, sau
suprapunerea ploilor peste stratul de zăpadă iar reducerea
secţiunii de curgere se poate datora acumulării de sloiuri de
gheaţă (zăpoare) sau alunecărilor de teren.
Inundaţiile accidentale – sunt datorate acţiunilor umane

necorespunzătoare. De exemplu: deteriorarea şi cedarea
barajelor, depăşirea cotei digurilor sau avarierea acestora prin
formarea de breşe, exploatarea necorespunzătoare a unor lucrări
de gospodărirea apelor etc.
Inundaţii dirijate – sunt provocate prin dirijarea conştientă a unor

debite de apă spre anumite zone depresionare sau în anumite
zone apărate în mod natural împotriva inundaţiilor. Ele se
realizează pentru două scopuri:
- asigurarea unui strat de apă necesar culturilor agricole (orezării)
şi
- pentru evitarea unor pagube importante în alte zone din aval.
96

POSDRU/86/1.2/S/61878
Tipuri de pagube
Inundaţiile afectează întreaga activitate umană, producând
următoarele tipuri de pagube:
 pagube directe – ca urmare a distrugerii bunurilor
materiale sau utilităţilor;
 pagube indirecte – constituite de valoarea implicaţiilor în
alte sectoare, care nu au fost afectate de inundaţii.
Figura 5.1. Victime umane produse de capriciile vremii (dupa

ISDR)
Schimbări climatice
Schimbările climatice au ca efect încălzirea globală, ceea ce

conduce la un conţinut mai mare de apă în atmosferă. Rezultă
precipitaţii mai abundente, de o intensitate extremă; dacă verile
devin mai secetoase, ploile vor fi mai concentrate, producându-se
inundaţii puternice, într-un timp foarte scurt (flash floods). Aceste
manifestări meteorologice violente au ca efect, pe lângă
distrugerea bunurilor materiale, victime umane. După cum se
poate observa în graficul din figura 5.1., inundaţiile se află pe un
loc loc fruntaş privind valoarea medie a victimelor produse de
97

POSDRU/86/1.2/S/61878
capriciile vremii.
Figura 5.2. Breşă formată în digul de apărare de la Dunăre, în

zona Bistreţu (înregistrare satelitară Dorthmouth Observatory)
Figura 5.3. Zonele inundabile în lungul unui curs de apă
5.3.3. Atenuarea undelor de viitură în albia majoră a râurilor
1. Atenuarea undelor de viitură în lacul de acumulare frontal

se realizează prin efectul de reţinere a unei părţi din volumul
viiturii în acumulare şi prin întârzierea viiturii datorită tranzitării ei
prin lac. Modul clasic de transformare a undei de viitură în lacuri
cu descărcător necontrolat şi fără tranşă nepermanentă este
98

POSDRU/86/1.2/S/61878
prezentat în figura 5.4.
Q
afl
Qmax aflux acumulare
defl
Qmax deflux acumulare
t
tcr td
Figura 5.4. Propagarea undei de viitură prin lacul de acumulare
Figura 5.5. Cazuri tipice de atenuare a undelor de viitură în lacuri

de acumulare a) schemă cu descărcător necontrolat şi fără
tranşă permanentă; b) schemă cu descărcător controlat şi fără
tranşă permanentă; c) schemă cu descărcător necontrolat şi
golire de fund şi cu tranşă nepermanentă; d,e) schema cu
descărcător necontrolat cu trepte de descărcare.
99

POSDRU/86/1.2/S/61878
Din figura 5.4. se constată că volumul acumulat devine maxim în
momentul în care debitul afluent devine egal cu debitul defluent;
această egalitate nu poate fi atinsă decât după ce s-a depăşit
vârful undei de viitură. In practică însă pot să apară diferite alte
moduri de transformare a undelor de viitură prin lacuri.
Calculul atenuării undelor de viitură
Pentru calculul atenuării undelor de viitură sunt cunoscute

metode grafice, grafo-analitice şi analitice. Efectuarea calculelor
presupune cunoaşterea următoarelor date: hidrograful undei de
viitură, curba de volum a lacului, cheia descărcătorilor de
suprafaţă şi de fund.
Calculul atenuării undelor de viitură se efectuează prin metoda

diferenţelor finite. Pentru fiecare interval de timp poate fi scrisă
ecuaţia :
W = W 2-W 1=[(Qa1+Qa2)/2 – (Qd1+Qd2)/2]∆t
unde W 1 şi W 2 sunt volumele reţinute în lac la începutul şi la
sfârşitul intervalului de calcul; Qa1 şi Qa2 debite afluente, la
capetele intervalului de timp; Qd1 şi Qd2 – debite defluente.
Ecuaţia poate fi pusă sub forma:
W2 +(Qd2/2) ∆t = W 1 +(Qd1/2) ∆t + [(Qa1+Qa2)/2]∆t
şi care este de obicei utilizată în practică.
100

POSDRU/86/1.2/S/61878
b
a baraj
acumulare b a golire
de fund
desc. de
suprafata
sectiunea b-b
desc. de
suprafata deversor
Q(m3/s)
CT
r
co
Figura 5.5. Secţiune transversală şi longitudinală prin

descărcătorii de ape mari
101

POSDRU/86/1.2/S/61878
Algoritmul de calcul
Calculele se efectuează astfel:

-se alege pasul de timp t – de o oră;
-se citesc din graficele corespunzătoare elementele la momentul;
-la momentul t+t se propune o valoare pentru z si se fac citirile
pentru Qafl., Qdefl. şi W.
-se calculează:
1
Qaflmed   Qaflt  Qaflt  t );
2
med
Q defl
1
 t  t
 Q tdefl  Qdefl  
W  ( Wt  Wt  t ) 
2 
V
2

1 med
Qafl  Qdefl
med

- dacă V=W sau V  W   , unde  - eroarea admisibilă,
calculul este încheiat; dacă această condiţie nu este îndeplinită,

se citeşte din curba de volum a lacului valoarea lui Z şi se
propune o nouă valoare pentru zpropus, ca medie între valoarea
propusă anterior şi valoarea citită.
- se trece la intervalul următor de timp şi se continuă până la
pargurgerea întregului hidrograf al undei de viitură;
- debitul maxim defluent va fi înregistrat pe ramura
descrescătoare a hidrografului undei de viitură (fig. 5.4.);
102

POSDRU/86/1.2/S/61878
2. Atenuarea undei de viitură în acumulări laterale
Acumulările laterale se realizează în zonele depresionare din
albia majoră a cursului de apă în scopul preluării debitelor
maxime în perioada viiturilor. Sunt lucrări cu regim normal de
funcţionare “lac gol” şi pot fi amenajate în două moduri:
 cu admisia apei prin deversare lateral,
 cu admisia apei prin canale de deviere.
În nodul de admisie a apei în acumularea laterală, apare o
bifurcaţie a debitelor, pentru care se poate scrie ecuaţia de
continuitate
Qafl = Qdefl + Qac
valabilă pentru orice moment şi unde Qac reprezintă debitul
reţinut în acumularea laterală.
Volumul de apă reţinut în acumulare este evacuat după trecerea
viiturii, prin intermediul unei goliri de fund, care pe durata viiturii
este închisă. Golirea de fund este astfel dimensionată, încât
durata de stagnare a apei în incintă să nu depăşească 2-3 zile
(durată pentru care culturile agricole nu sunt compromise total).
Pentru evacuarea totală a apei din incinta laterală se prevede o
reţea de desecare cu scurgerea către golirea de fund.
Figura 5.6. Acumulări laterale
103

POSDRU/86/1.2/S/61878
Fig.5.7. Chei caracteristice necesare calcului atenuării undei de
viitură în acumulări laterale
Calculul debitelor defluente în albie şi a volumului de apă
acumulat se face cunoscând:
-hidrograful undei de viitură (fig. 5.8.)
-cheia limnimetrică a albiei si cheia deversorului de acces (fig
5.9.);
-valoarea debitului de inundare Qin;
Fig.5.8. Hidrograful undei de viitură
104

POSDRU/86/1.2/S/61878
Fig. 5.9. Cheia limnimetrică si cheia deversorului
- se alege pasul de timp (de ex. 1 oră)
- se citeste Qafl., Qdefl. la fiecare moment de timp
-se calculează Qacumulat şi apoi
Qacumulat 
2

1 t t  t
Qacum  Qacum  şi V  t  Qacum
- volumul acumulării laterale se calculează cu relaţia :V=

Vacumulare
-calculele se centralizează tabelar
105

POSDRU/86/1.2/S/61878
Δt Q afluent Q defluent Q acumulat ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
Qacumulat ΔV
(ore) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3)
0
0 0
1
0 0
2
0 0
3
0 0
........
V= Vacumulare
Reprezentarea grafică a valorilor determinate este prezentată în

figura următoare.
Q
afl
Qmax
volum de apa
acumulat
defl
Qmax
t
tcr td
T
Fig 5.10. Atenuarea undei de viitură în acumulări laterale
106

POSDRU/86/1.2/S/61878

a) Ce este unda de viitură?
b) Definiţi viitura.

a) Ce sunt inundaţiile?
b) Clasificaţi inundaţiile.
c) Care sunt pagubele produse de inundaţii?

a) Cum se realizează atenuarea undei de viitură în lacul
107

POSDRU/86/1.2/S/61878
de acumulare frontal?
b) De ce date trebuie să dispunem pentru a efectua

calculele pentru atenuarea undei de viitură în acumularea
frontală?
c) Ce sunt acumulările laterale?
d) Ce se întâmplă cu volumul de apă reţinut în acumularea

laterală după trecerea viiturii?

învăţare
108

POSDRU/86/1.2/S/61878
Apa, în circuitul hidrologic natural, sub influenţa condiţiilor

climatice, poate determina apariţia unor efecte negative,
provocând uneori pierderi materiale şi fatalităţi.
Dacă scurgerea apei se caracterizează prin creşteri foarte mari

şi relativ rapide a parametrilor scurgerii (debit, nivel), urmată de
o scădere fel de rapidă a acestor parametri, avem de a face cu
o viitură. Datorită formei de variaţie în timp şi spaţiu a
caracteristicilor scurgerii, asemănătoare caracteristicilor de
undă, hidrograful viiturii poartă denumirea şi de undă de
viitură.

Cuvinte cheie: inundaţie, circuit biologic, unde de viitură

sarcina de învăţare
Întrebarea 1
a) Datorită formei de variaţie în timp şi spaţiu a
caracteristicilor scurgerii, asemănătoare caracteristicilor de undă,
hidrograful viiturii poartă denumirea şi de undă de viitură.
b) Datorită evoluţiei lor rapide, brutale şi devastatoare,
viiturile sunt evenimente care provoacă pagube foarte mari
109

POSDRU/86/1.2/S/61878
folosinţelor de apă, căilor de comunicaţie care traversează sau
sunt riverane râurilor, lucrărilor de gospodărire a apelor etc.
Întrebarea 2
a)Inundaţiile reprezintă fenomenul de creştere a nivelului
apei în cursurile de apă, astfel încât acesta depăşeşte albia
minoră, revărsându-se pe teritoriile învecinate.
b) După modul de formare a undelor de viitură, inundaţiile
pot fi:
inundaţii naturale, inundaţii accidentale, inundaţii dirijate.
c) Tipuri de pagube: pagube directe, pagube indirecte.
Întrebarea 3
a) Atenuarea undelor de viitură în lacul de acumulare
frontal se realizează prin efectul de reţinere a unei părţi din
volumul viiturii în acumulare şi prin întârzierea viiturii datorită
tranzitării ei prin lac.
b) Efectuarea calculelor presupune cunoaşterea
următoarelor date: hidrograful undei de viitură, curba de volum a
lacului, cheia descărcătorilor de suprafaţă şi de fund.
c) Acumulările laterale se realizează în zonele
depresionare din albia majoră a cursului de apă în scopul
preluării debitelor maxime în perioada viiturilor.
d) Volumul de apă reţinut în acumulare este evacuat după
trecerea viiturii, prin intermediul unei goliri de fund, care pe durata
viiturii este închisă. Golirea de fund este astfel dimensionată,
încât durata de stagnare a apei în incintă să nu depăşească 2-3
zile (durată pentru care culturile agricole nu sunt compromise
total). Pentru evacuarea totală a apei din incinta laterală se
prevede o reţea de desecare cu scurgerea către golirea de fund.
110

POSDRU/86/1.2/S/61878
1. Ce este viitura?
2. Care sunt elementele caracteristice ale hidrogeafului de

debit al undei de viitură?
3. Explicaţi cum influenţează schimbările climatice

inundaţiile.
4. Reprezentaţi grafic cheile caracteristice ale lacurilor de

acumulare frontale.
111

POSDRU/86/1.2/S/61878
5. Care sunt datele necesare pentru efectuarea calculului
debitelor defluente în albie şi a volumului de apă acumulat.
PROBLEMĂ: Influenţa acumulării frontale asupra scurgerii

maxime
Date de calcul
1. Hidrograful viiturii:
Qmax = 100m3/s
T = 25h;
tcr = 10h
 = 0,30
2. Curba de volum a lacului:
Z (m) 0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5
V
(mil. 0,0 0,10 0,23 0,39 0,66 1,17 2,60 6,80
m3)
112

POSDRU/86/1.2/S/61878
3. Caracteristica deversorului cu profil practic curb:
B deversor = 10,00m;
m =0,40
Q = mB2gH3/2, H = sarcina deversorului
5.7. Concluzii
Schimbările climatice au ca efect încălzirea globală, ceea ce

conduce la un conţinut mai mare de apă în atmosferă. Rezultă
precipitaţii mai abundente, de o intensitate extremă.
Aceste manifestări meteorologice violente au ca efect, pe lângă

distrugerea bunurilor materiale, victime umane.
Datorită amplorii şi efectelor pe care le produc, inundaţiile sunt

percepute ca fiind cel mai dăunător efect al apelor de suprafaţă.

113

POSDRU/86/1.2/S/61878
2005.
114

POSDRU/86/1.2/S/61878
INFLUENŢA LUCRĂRILOR DE GOSPODĂRIRE
A APELOR ASUPRA SCURGERII MAXIME
Cuprins
6.1. Introducere 116

6.3. Influenţa lucrărilor de gospodărire a apelor asupra scurgerii 118

maxime
6.3.1. Lucrări de derivaţii 118

6.3.2. Lucrări de indiguire 121
6.3.3. Lucrări de regularizare 125
6.5. Răspunsuri şi comentarii la intrebările din sarcina de invăţare 128
6.7. Concluzii 130
115

POSDRU/86/1.2/S/61878
6.1. Introducere

calitativă.


Conţinutul cursului trebuie parcurs cu creionul in mână, pentru
studiat.
116

POSDRU/86/1.2/S/61878
In situaţia in care există neclarităţi la rezolvarea unor sarcini de

comentariile la intrebările din testele de autoevaluare. In cazul in
care se vor obţine răspunsuri incorecte la intrebările din testele
de autoevaluare, se recomandă reluarea
studiului.

titlurile bibliografice se regăsesc in Biblioteca universităţii sau in
schemele se vor desena pe o foaie de hartie pentru o mai bună
inţelegere a lor.

este de 3 ore
117

POSDRU/86/1.2/S/61878
6.2. Obiectivele unităţii de studiu nr. 6

- Să definiţi lucrările de derivaţie
- Să definiţi lucrările de îndiguire
- Să definiţi lucrările de regularizare
6.3. Influenţa lucrărilor de gospodărire a apelor

asupra scurgerii maxime
6.3.1. Lucrări de derivaţii
Definiţie
Derivaţiile reprezintă lucrări de transfer a debitelor dintr-un curs

de apă în altul, modificând distribuţia în timp şi în spaţiu a
resurselor de apă. Pot fi realizate fie sub forma canalelor
deschise fie a unor galerii care funcţionează sub presiune.
Clasificarea derivaţiilor
După debitul tranzitat:

 derivaţii care funcţionează la debite mici şi medii –
au drept scop satisfacerea cerinţelor unei folosinţe,
fără a afecta debitele maxime de pe cursul de apă
captat;
 derivaţii de ape mari – au drept scop devierea
undelor de viitură, neafectând debitele medii de pe
râul captat;
 derivaţii mixte – cumulează cele două funcţiuni
118

POSDRU/86/1.2/S/61878
prezentate mai sus;
După modul de funcţionare al derivaţiilor distingem:
 derivaţii gravitaţionale;
 derivaţii cu pompare;
Parametri caracteristici ai derivaţiilor

Niveluri caracteristice:
 nivel amonte (maxim, minim, mediu);
 nivel aval (maxim, minim, mediu);
 căderea (maximă, minimă, medie);
 panta fundului derivaţiei;
 adâncimea apei (maximă, minimă);
Debite caracteristice:
 debitul maxim teoretic derivabil;
 debitul instalat;
Viteze caracteristice:
 viteza maximă (la debitul instalat) a apei;
 viteza medie a apei;
Figura 6.1 Dependenţa dintre debitul afluent şi debitul maxim

tehnic derivabil
119

POSDRU/86/1.2/S/61878
Scheme de gospodărirea apelor bazate pe derivaţii
Derivaţiile se încadrează în scheme complexe de gospodărirea

apelor, schemele bazate exclusiv pe acest tip de lucrare fiind mai
rare. Cazurile în care derivaţiile se realizează izolat sunt:
 scheme cu derivaţii pentru acoperirea directă a cerinţei de
apă a unei folosinţe; acestea prelevă apa dintr-un curs de
apă, o transportă la folosinţă, care, după utilizare o
restituie într-un alt curs de apă; pe traseul derivaţiei pot
exista mai multe folosinţe care utilizează apa succesiv
(figura 6.2.a). Cazurile clasice ale derivaţiilor de acest tip
le constituie unele centrale hidroelectrice amplasate pe
treseul derivaţiei sau sistemele de alimentare cu apă cu
sisteme de aducţiune foarte lungi.
 scheme cu derivaţii de compensare a deficitelor de apă
din alte bazine hidrografice; suplimentează resursa de
apă necesară folosinţelor din zonele cu deficit (figura
6.2.b).
 scheme mixte – derivaţiile asigură mai multe funcţiuni din
cele menţionate anterior; uneori pot fi realizate în scopul
realizării legăturii între luciile de apă din două bazine
hidrografice (figura 6.2.c).
120

POSDRU/86/1.2/S/61878
Figura 6.2.Tipuri de scheme de gospodărirea apelor bazate pe
derivaţii: a)derivaţiipentru acoperirea directă a cerinţelor de apă
ale unor folosinţe; b)derivaţii de compensare a deficitelor din alte
bazine hidrografice; c)derivaţii de tip mixt.
6.3.2. Lucrări de indiguire

Definiţie
Indiguirile sunt lucrări longitudinale realizate în albiile majore ale

cursurilor de apă în scopul prevenirii inundării zonelor adiacente.
Se realizează, în general pe incinte, fiind delimitate de diguri
transversale care fac legătura între digurile longitudinale şi
versantul neinundabil.
Scurgerea apei din zonele exterioare digurilor se realizează prin

intermediul subtraversărilor realizate prin corpul digului, echipate
cu clapeţi.
121

POSDRU/86/1.2/S/61878
coro nam e ntul di gului
alb ia
alb ia
m ajo ra alb ia
m ino ra
m ajo ra
Zo na Zo na
po te nti al Zo na inunda bi la C a lea vi ituri i Zo na inunda bi la po te nti al
inund abi la inund abi la
Figura 6.3. Curs de apă îndiguit
Parametrii caracteristici lucrărilor de indiguire

Debite caracteristice
Debitul maxim de calcul – reprezintă debitul care este luat în
considerare pentru dimensionarea lucrării;
Debitul maxim de verificare – reprezintă debitul maxim la care se
consideră că trebuie să reziste lucrarea de îndiguire;
Debitul de deversare – reprezintă debitul la care se atinge în cel

puţin un punct cota coronamentului digului astfel încât
deversarea digului se va produce în mod inevitabil – făcând
abstracţie de măsurile de apărare locală în perioada inundaţiilor.
In situaţiile în care debitele variază în lungul cursului de apă
îndiguit datorită aportului unor afluenţi, debitele caracteristice
trebuie indicate pe tronsoane.
Niveluri caracteristice
Nivelul maxim de calcul – reprezintă curba suprafeţei libere a
apei, corespunzătoare debitului de calcul.
122

POSDRU/86/1.2/S/61878
Nivelul maxim de verificare – curba suprafeţei libere
corespunzătoare debitului de verificare.
Nivelul coronamentului digului – înfăşurătoarea punctelor de cotă

maximă din secţiunile transversale ale digului.
Nivelul maxim corespunzător debitului de deversare – acest nivel

trebuie să fie mai mic sau egal cu nivelul coronamentului şi să-l
atingă pe acesta în cel puţin un punct.
Suprafeţe caracteristice
Suprafaţa apărată de inundaţii – reprezintă suprafaţa din
interiorul incinte, care, în cazul inexistenţei acesteia, ar fi fost
inundată.
Suprafaţa rămasă în regim liber de inundare – suprafaţa din zona
dig-mal, din dreptul incintei sau pe malul opus dacă acesta nu
este îndiguit.
Volume caracteristice
Volumul incintei – volumul de apă care nu mai contribuie la
atenuarea naturală, în urma indiguirii; este o mărime
probabilistică şi se poate determina cunoscând suprafeţele
inundabile înainte de efectuarea lucrărilor de îndiguire şi a
debitelor şi nivelurilor corespunzătoare.
Indici specifici îndiguirilor

Gradul de menţinere în regim de inundare – reprezintă raportul
dintre suprafaţa inundabilă , la o probabilitate dată, înainte şi
după realizarea incintei îndiguite. Acest indice este nul în cazul
unei apărări totale şi poate fi supraunitar în situaţiile extreme în
care, efectele negative sunt mai mari decât efectele de apărare.
Gradul de apărare împotriva inundaţiilor – reprezintă diferenţa
123

POSDRU/86/1.2/S/61878
dintre unitate şi gradul de menţinere în regim de inundare.
Efectul îndiguirilor asupra scurgerii maxime
Prin îndiguire sunt modificaţi parametrii hidraulici şi geometrici ai

curgerii. Astfel, datorită reducerii secţiunii de curgere (figura 6.3),
panta hidraulică şi viteza medie cresc; ca urmare, volumul de apă
este tranzitat într-un interval de timp mai mic, având drept efect
creşterea valorii debitului maxim în regim îndiguit cu ∆Q (figura
6.4).
Acest debit se numeşte debit dezatenuat şi determină inundarea

suprafeţelor situate în aval de incintele indiguite. Din acest motiv,
se impune studierea efectelor în aval de lucrările de îndiguire şi
luarea măsurilor corespunzătoare. De regulă, debitele
dezatenuate de îndiguiri sunt preluate şi stocate, pe perioada
viiturii într-o acumulare laterală, de tip nepermanent.
3
Q (m /s)
indig
Q m ax
Q m ax
na t
Q m ax
2
4
3
1
Q
M
t (ore )
t' t cr T
cr
Figura 6.4 Dezatenuarea undei de viitură în aval de lucrările de

îndiguire: 1-hidrograful undei de viitură în regim natural; 2-
hidrograful undei de viitură în regim îndiguit; 3-volum acumulat în
zona inundată în regim natural; 4- volum evacuat din zona
124

POSDRU/86/1.2/S/61878
inundată în regim natural;
Micşorarea secţiunii de curgere ca urmare a lucrărilor de

îndiguire determină creşterea nivelului apei ceea ce conduce la
modificarea cheii limnimetrice în albie (figura 6.5.)
z (m)
Cheia limnimetrica in
regim indiguit
z
Cheia limnimetrica in
regim natural
3
Q(m /s)
Q Q
Figura 6.5. Modificarea cheii limnimetrice ca urmare a

lucrărilor de îndiguire
Creşterea vitezelor de curgere în secţiune determină eroziuni ale

albiei, de aceea, este necesară consolidarea albiei în sectorul
îndiguit.
6.3.3. Lucrări de regularizare
Definiţie
Sunt lucrări care se execută atât în profil longitudinal cât şi
transversal al cursului de apă. Lucrările executate în lungul
cursului de apă se numesc lucrări de rectificare iar cele din
profilul transversal-lucrări de calibrare.
Lucrările de rectificare urmăresc corectarea traseului prin tăierea

coturilor şi meandrelor, traseul cursului de apă devenind, pe
125

POSDRU/86/1.2/S/61878
porţiuni, aproximativ rectiliniu (figura 6.6.). Ca urmare, parametrii
hidraulici şi geometrici ai curgerii se modifică, crescând panta
hidraulică şi viteza înregistrând creşteri semnificative.
eroziuni
depuneri
traseul natural sinuos al unui curs de apa
depuneri
eroziuni
depuneri
traseu rectificat
eroziuni
Figura 6.6. Lucrări de rectificare a albiei
Lucrările de calibrare se execută în profilul transversal al

râului, prin transformarea secţiunii de curgere într-un trapez
(figura 6.7.). Prin modificările aduse cursului de apă, pentru a
conferi stabilitate noilor secţiuni, se execută lucrări de apărări de
mal de diferite tipuri, funcţie de caracteristicile curgerii.
nivel apa in regim

natural nivel apa dupa
rectificare
forma albiei minore
in stare naturala
forma trapezoidala
a albiei dupa calibrare
Figura 6.7. Lucrări de calibrare a albiei
126

POSDRU/86/1.2/S/61878

a) Ce sunt lucrările de derivaţie?
b) Care sunt schemele de gospodărirea apelor bazate pe

derivaţii?

a) Ce sunt lucrările de îndiguire?
b) Care sunt parametrii caracteristici lucrărilor de

îndiguire?
127

POSDRU/86/1.2/S/61878
a) Ce sunt lucrările de regularizare?
b) Ce sunt lucrările de rectificare?
b) Ce sunt lucrările de calibrare?

învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:
Derivaţiile reprezintă lucrări de transfer a debitelor dintr-un

curs de apă în altul, modificând distribuţia în timp şi în spaţiu a
resurselor de apă. Pot fi realizate fie sub forma canalelor
deschise fie a unor galerii care funcţionează sub presiune.
Indiguirile sunt lucrări longitudinale realizate în albiile majore

ale cursurilor de apă în scopul prevenirii inundării zonelor
adiacente. Se realizează, în general pe incinte, fiind delimitate
de diguri transversale care fac legătura între digurile
longitudinale şi versantul neinundabil.
128

POSDRU/86/1.2/S/61878
Lucrările de regularizare sunt lucrări care se execută atât în
profil longitudinal cât şi transversal al cursului de apă. Lucrările
executate în lungul cursului de apă se numesc lucrări de
rectificare iar cele din profilul transversal-lucrări de calibrare.
Cuvinte cheie: derivaţii, indiguiri, regularizări, calibrări

sarcina de invăţare
Intrebarea 1
a) Derivaţiile reprezintă lucrări de transfer a debitelor dintr-
un curs de apă în altul, modificând distribuţia în timp şi în spaţiu a
resurselor de apă.
b) Scheme cu derivaţii pentru acoperirea directă a cerinţei
de apă a unei folosinţe; scheme cu derivaţii de compensare a
deficitelor de apă din alte bazine hidrografice; scheme mixte
Intrebarea 2
a) Indiguirile sunt lucrări longitudinale realizate în albiile
majore ale cursurilor de apă în scopul prevenirii inundării zonelor
adiacente. Se realizează, în general pe incinte, fiind delimitate de
diguri transversale care fac legătura între digurile longitudinale şi
b)Parametrii caracteristici lucrărilor de indiguire sunt:
Debite caracteristice:debitul maxim de calcul,
debitulmaxim de verificare, debitul de deversare. Niveluri
129

POSDRU/86/1.2/S/61878
caracteristice:nivel maxim de calcul, nivel maxim de verificare,
nivelul coronamentului digului, nivelul maxim corespunzător
debitului de deversare Suprafeţe caracteristice: suprafaţa apărată
de inundaţii, suprafaţa rămasă în regim liber de inundare Volume
caracteristice: volumul incintei Indici specifici îndiguirilor: gradul
de menţinere în regim de inundare
gradul de apărare împotriva inundaţiilor
Intrebarea 3
a) Lucrările de regularizare sunt lucrări care se execută
atât în profil longitudinal cât şi transversal al cursului de apă.
Lucrările executate în lungul cursului de apă se numesc lucrări de
b) Lucrările de rectificare urmăresc corectarea traseului
prin tăierea coturilor şi meandrelor, traseul cursului de apă
devenind, pe porţiuni, aproximativ rectiliniu
c) Lucrările de calibrare se execută în profilul transversal
al râului, prin transformarea secţiunii de curgere într-un trapez.
1. Care sunt parametrii caracteristici ai derivaţiilor?
2. Care sunt parametrii caracteristici ai îndiguirilor?
130

POSDRU/86/1.2/S/61878
3. Care sunt efectele îndiguirilor asupra scurgerii
maxime?
4. Ce parametri se modifică şi cum în urma lucrărilor de

rectificare?
6.7. Concluzii
Derivaţiile reprezintă lucrări de transfer a debitelor dintr-un curs

de apă în altul, modificând distribuţia în timp şi în spaţiu a
resurselor de apă.
Indiguirile sunt lucrări longitudinale realizate în albiile majore ale
cursurilor de apă în scopul prevenirii inundării zonelor adiacente.
Se realizează, în general pe incinte, fiind delimitate de diguri
transversale care fac legătura între digurile longitudinale şi
Lucrările de regularizare sunt lucrări care se execută atât în profil
longitudinal cât şi transversal al cursului de apă. Lucrările
executate în lungul cursului de apă se numesc lucrări de

2005.
131

POSDRU/86/1.2/S/61878
GOSPODĂRIREA DEBITELOR SOLIDE
Cuprins

7.3. Gospodărirea debitelor solide 135
7.3.1. Mişcarea aluviunilor în albiile râurilor, clasificarea 135
debitelor solide
7.3.2. Elemente caracteristice aluviunilor 138
7.7. Concluzii 146
132

POSDRU/86/1.2/S/61878
7.1. Introducere

calitativă.


studiat.

133

POSDRU/86/1.2/S/61878

studiului.

inţelegere a lor.

este de 3 ore
134

POSDRU/86/1.2/S/61878

- Să definiţi aluviunile
- Să clasificaţi aluviunile
- Să stabiliţi mişcarea aluviunilor în albiile râurilor
- Să definiţi elementele caracteristice aluviunilor
7.3. Gospodărirea debitelor solide
7.3.1. Mişcarea aluviunilor în albiile râurilor, Clasificarea

debitelor
solide
Mecanismul fenomenului de transport aluvionar
Aluviunile din patul albiei şi din malurile cursurilor de apă se

găsesc permanent sub acţiunea unui sistem complex de forţe de
antrenare şi rezistenţă, funcţie de intensitatea cărora se
realizează “starea generală de antrenare hidrodinamică”, ce
include repaosul, iniţierea, dezvoltarea şi stingerea transportului
materialului aluvionar.
Acest sistem de forţe este constituit în principal din:

 forţa hidrodinamică de antrenare, care tinde să
pună în mişcare particulele aluvionare şi care este constituită
din:
• componenta din direcţia de curgere a fazei lichide,
datorită diferenţei presiunilor la extremităţile amonte şi aval
135

POSDRU/86/1.2/S/61878
ale particulei solide;
•componenta normală pe direcţia de curgere a fazei
lichide – portanţa – datorată diferenţei presiunilor de la
extremităţile superioară şi inferioară ale particulelor;
 forţele de rezistenţă, care se opun antrenării
hidrodinamice ale particulelor aluvionare, constituite la rândul
lor din:
•greutatea proprie submersă a particulelor, care
acţionează după direcţia verticalei locului şi care este
predominantă în cazul aluviunilor necoezive;
•forţele de coeziune de natură fizico-chimică, care
acţionează în toate direcţiile şi care sunt predominante în
cazul aluviunilor coezive sau sunt de aceeaşi ordine de
importană în cazul mixturilor aluvionare coezive-necoezive;
•forţele de contact dintre particulele necoezive
datorate întrepătrunderii şi interacţiunii particulelor
învecinate, aflate într-o stare mai slabă sau mai
accentuată de încleştare.
Mişcarea se dezvoltă prin alunecare sau rostogolire, cel puţin în

primele momente, sau prin efectuarea unor salturi cu traiectorii
curbilinii, cu lungimi din ce în ce mai mari, funcţie de intensitatea
antrenării. Mişcările sunt urmate de perioade în care particulele
se aşează pe patul albiei, procesul de mişcare continuînd apoi în
mod similar, prin antrenarea unui număr din ce în ce mai mare de
particule solide.
Aceasta este forma de dezvoltare a transportului aluvionar de

fund, definit ca transportul de fază solidă ce se dezvoltă în
imediata vecinătate a suprafeţei patului albiei şi în care mişcarea
aluviunilor are loc în salturi, prin alunecare şi rostogolire.
136

POSDRU/86/1.2/S/61878
Faza incipientă a transportului aluvionar de fund afectează cu
precădere cele mai fine particule, provenite de regulă din
eroziunile produse în bazinul hidrografic al cursului respectiv.
In cazul în care intensitatea forţei hidrodinamice de antrenare

creşte în continuare, mişcarea în salturi a particulelor se
accentuează, acestea menţinându-se în stare suspensională în
masa de fluid, stare accentuată de intensitatea şi fluctuaţiile
turbulenţei curgerii fazei lichide, conducând în final la transportul
aluvionar suspensional şi prin târâre. In această fază a
transportului aluvionar sunt antrenate atât particulele grosiere,
care sunt transportate de regulă pe fundul albiei, cât şi particule
mici care, prin saltaţie, sunt transportate fie în suspensie, fie prin
târâre. In plus, aluviunile foarte fine formează debitul de spălare.
Aşadar, dacă debitul de spălare constituie o componentă
distinctă a debitului solid total, debitul de aluviuni târâte şi debitul
de aluviuni în suspensie se diferenţiază convenţional.
Clasificarea debitelor solide
Toţi specialiştii din domeniu au căzut de acord că, în mod

convenţional, debitul solid de aluviuni din cursurile de apă cu pat
mobil, are trei componente:
-debitul de aluviuni transportate în zona patului albiei, prin
târâre şi rostogolire, numit debit târât qt (bed load);
-debitul de aluviuni transportate în suspensie, numit debit
în suspensie qs (suspended load); aluviunile transportate în
suspensie fiind de aceeaşi nartură şi de aproximativ acelaşi ordin
de mărime cu cele transportate prin târâre.
-debitul aluviunilor foarte fine, care rămân în suspensie
chiar şi la valori mici ale vitezei curentului de apă şi care provin
din bazinul hidrografic al râului respectiv, numit debit de spălare
137

POSDRU/86/1.2/S/61878
qsp.
In general, în practică intereseazădebitul solid total qt, care

reprezintă suma debitelor solide de aluviuni în suspensie şi
târâte. Debitul solid de spălare se ia în considerare la calculul
debitului solid total, dacă se determină prin măsurători, astfel
încât relaţia generală de calcul a debitului solid este de forma:
qtot  qt  q s  q sp
Debitul solid târât are o pondere însemnată din debitul solid total
al râurilor de munte. La râurile din zona de câmpie, debitul solid
târât reprezintă câteva procente din debitul solid total.
In general, pentru râuri mari, debitul solid târât reprezintă

aproximativ 25% din debitul aluviunilor în suspensie. Chiar şi în
cazurile în care debitul solid târât este mic comparativ cu debitul
solid total, el este foarte important deoarece modelează patul
albiei şi are influenţă asupra stabilităţii acesteia ca şi asupra altor
factori. Există corelaţii în ceea ce priveşte rezistenţa în albie
datorată debitului solid şi datorită microformaţiunilor de pe patul
albiei. De asemenea, debitul solid este acela care influenţează
caracteristicile materialului aluvionar (de exemplu, rugozitatea
particulelor solide).
7.3.2. Elemente caracteristice aluviunilor
Caracteristicile particulelor aluvionare
Caracteristicile particulelor aluvionare sunt: dimensiunea

(diametrul) granulei (d), forma granulei (kv, ks), greutatea
specifică (γs, γs’) şi viteza de cădere (w).
138

POSDRU/86/1.2/S/61878
Dimensiunea particulelor
Dimensiunea unei particule aluvionare este exprimată prin

diametrul minim al ochiului de sită prin care trece particula
respectivă. Deoarece stratele aluvionare sunt foarte eterogene
sub aspectul dimensiunii particulelor, caracterizarea lor din acest
punct de vedere se face prin curbe granulometrice. Acestea se
obţin în urma analizelor granulometrice şi sunt reprezentări
grafice ale funcţiei d=f(p%), figura 7.1, unde d – diametrul
particulelor aluvionare, p% - procentul dintr-o probă, cu particule
mai mici sau egale cu d.
Metodele prin care se fac analizele granulometrice sunt:

- cernere printr-un set de site standardizate, metodă aplicată
pentru strate cu particule mai mari de 0,1mm;
- sedimentare, metodă folosită pentru strate cu particule mai mici
de 0,1mm.
100
50
(mm)
10
min 10 50 100 max
Fig. 7.1 Curba granulometrică
Gradul de neuniformitate al unui strat aluvionar, sub aspectul

dimensiunii particulelor care îl alcătuiesc, se exprimă prin
coeficientul de neuniformitate definit astfel:
139

POSDRU/86/1.2/S/61878
d 60
U
d10
Dacă coeficientului de neuniformitate are valori mai mici de
(3....4), stratele aluvionare sunt considerate uniforme iar dacă
valorile sunt mai mari de (3...4), stratele aluvionare sunt
neuniforme.
Funcţie de mărimea granulelor, materialele aluvionare se
împart în:
Argile............................................ d > 0,005 mm
Prafuri…………………... .0,005 < d < 0,05 mm
Nisipuri……………………. 0,05 < d < 2 mm
Pietrişuri................................ 2 < d < 20 mm
Bolovănişuri.................................. d > 20 mm
Forma granulelor
Forma particulelor aluvionare este neregulată şi foarte variată.

Astfel, particulele mari de pe fundul albiei au o formă apropiată
de un elipsoid, particulele mici, în suspensie, au formă colţuroasă
sau lenticulară. Forma particulelor aluvionare influenţează
procesul şi modul lor de mişcare. Din acest motiv s-au introdus
indici de formă care permit aprecierea formei particulei printr-un
număr.
Indicii de formă sunt: indicele de volum - kv şi indicele de
suprafaţă - ks.
V
Indicele de volum (kv) reprezintă raportul : kV 
d3
unde V – volumul particulei aluvionare;

d – diametrul cercului circumscris proiecţiei plane a
particulei aşezată în poziţia cea mai stabilă.
140

POSDRU/86/1.2/S/61878
Valoarea maximă a indicelui de volum se obţine pentru o
particulă sferică
d 3
kV  6    0,524
d3 6
Valoarea indicelui de volum pentru particule aluvionare naturale
este apropiat de valoarea 0,4.
S
Indicele de suprafaţă (ks) este definit astfel : k s 
d2
unde S – suprafaţa proiecţiei plane a particulei aluvionare;

d – cercul circumscris proiecţiei plane a particulei.
Valoarea maximă a indicelui de suprafaţă, dată de o particulă de

formă sferică, este
d 2
ks  4    0,785
d2 4
Aluviunile naturale au un indice de suprafaţă cuprins în limitele

0,5…0,6.
Datorită faptului că aceşti indici sunt greu de determinat pentru

materialele aluvionare foarte eterogene transportate de apă, ei nu
apar explicit în relaţiile privind mişcarea aluviunilor; ei sunt
cuprinşi implicit în valorile coeficienţilor empirici.
141

POSDRU/86/1.2/S/61878
Greutatea specifică
Greutatea specifică a particulelor aluvionare (γs) variază în

limitele (21…28)kN/m3. Greutatea specifică medie este 26kN/m3.
Greutatea specifică în stare submersată (γs’) este greutatea

specifică a particulei aflată în apă şi poate fi calculată cu relaţia:
γs’ = γs- γ
unde γeste greutatea specifică a apei (γ= 9,81 kN/m 3)
Viteza de cădere
Viteza de cădere (sau mărimea hidraulică) (w) este viteza unei

particule aluvionare care cade liber în apă, în repaos. Ea depinde
de mărimea particulei aluvionare (d) şi de greutatea specifică a
acesteia (γs). Pentru numere Reynolds Re>1,
wd
Re 
 ,
viteza de cădere este dată de relaţia:
1  s  2
w d
18 
unde:
d – diametrul particulei aluvionare;
ν – coeficientul de vâscozitate cinematică;
μ – coeficientul de vâscozitate dinamică.
Viteza de cădere se utilizează în analizele granulometrice
efectuate prin metoda sedimentării.
142

POSDRU/86/1.2/S/61878

a) Care sunt forţele care acţionează asupra aluviunilor din
patul albiei?
b) Care este relaţia generală de calcul a debitului solid?

a) Care sunt elementele caracteristice ale aluviunilor?
b) Care sunt indicii de formă care permit apreciere formei

particulei?

învăţare
143

POSDRU/86/1.2/S/61878
Relaţia generală de calcul a debitului solid este de forma:

qtot  qt  q s  q sp
Aluviunile prezintă importanţă pentru că:

- sunt exploatate de balastiere şi folosite ca materie primă în
construcţii.
- influenţează cursul natural al râuluinprin modificări
morfologice în albie,
- acţionează cu efecte negative asupra lucrărilor de amenajare
a albiei,
- sunt influenţate de lucrările de gospodărire a apelor şi de
amenajare a cursurilor de apă,
- influenţează calitatea apei.
Cuvinte cheie: aluviuni, debit solid, granule, albii

Intrebarea 1
a)Sistemul de forţe care acţionează asupra aluviunilor din
patul albiei este constituit din: forţa hidrodinamică de antrenare,
care tinde să pună în mişcare particulele aluvionare şi forţele de
rezistenţă, care se opun antrenării hidrodinamice ale particulelor
aluvionare,
b) Relaţia generală de calcul a debitului solid este de
forma: qtot  qt  q s  q sp
144

POSDRU/86/1.2/S/61878
Intrebarea 2
a) Caracteristicile particulelor aluvionare sunt:
dimensiunea (diametrul) granulei (d), forma granulei (kv, ks),
greutatea specifică (γs, γs’) şi viteza de cădere (w).
b) Indicii de formă sunt: indicele de volum - kv şi indicele
de suprafaţă - ks.
1. Clasificaţi debitele solide de aluviuni din cursurile de apă cu

pat mobil.
2. Cum se face determinarea dimensiunii unei particule

aluvionare?
145

POSDRU/86/1.2/S/61878
3. Care este forma granulelor aluvionare?
7.7. Concluzii
Aluviunile prezintă importanţă pentru că:

- sunt exploatate de balastiere şi folosite ca materie primă
în construcţii.
- influenţează cursul natural al râuluinprin modificări
morfologice în albie,
- acţionează cu efecte negative asupra lucrărilor de
amenajare a albiei,
- sunt influenţate de lucrările de gospodărire a apelor şi de
amenajare a cursurilor de apă,
- influenţează calitatea apei.
Mişcarea se dezvoltă prin alunecare sau rostogolire, cel puţin în

primele momente, sau prin efectuarea unor salturi cu traiectorii
curbilinii, cu lungimidin ce în ce mai mari, funcţie de intensitatea
antrenării. Mişcările sunt urmate de perioade în care particulele
se aşează pe patul albiei, procesul de mişcare continuînd apoi în
mod similar, prin antrenarea unui număr din ce în ce mai mare de
particule solide.

146

POSDRU/86/1.2/S/61878
INFLUENŢA DEBITELOR SOLIDE
Cuprins

8.3. Influenţa debitelor solide 150
8.3.1. Influenţa debitelor solide asupra lucrărilor de gospodărire a 150
apelor
8.3.2. Influenţa lucrărilor de gospodărire a apelor asupra 152
scurgerii debitelor solide
8.7. Concluzii 157
147

POSDRU/86/1.2/S/61878
8.1. Introducere

calitativă.


studiat.
148

POSDRU/86/1.2/S/61878

studiului.

inţelegere a lor.

este de 3 ore
149

POSDRU/86/1.2/S/61878
La finalul parcurgerii acestei unităţi de invăţare veţi fi capabil:.

- Să identificaţi influenţa debitelor solide asupra lucrărilor
de gospodărire a apelor
- Să identificaţi influenţa lucrărilor de gospodărire a
apelor asupra scurgerii debitelor solide
8.3. Influenţa debitelor solide
8.3.1. Influenţa debitelor solide asupra lucrărilor de

gospodărire a apelor
In momentul în care un curs de apă încărcat cu sedimente ajunge

într-un lac de acumulare, datorită reducerii vitezei, se produce
depunerea aluviunilor, funcţie de mărimea acestora, în diferite
zone ale lacului (figura 8.1.)
Figura 8.1. Modul de depunere a aluviunilor într-o acumulare
150

POSDRU/86/1.2/S/61878
In cazul lacurilor cu variaţii mari de nivel se poate constata un
proces secundar de deplasare a aluviunilor de la coada lacului
spre baraj, procesul fiind mai intens în perioada viiturilor care trec
prin lacul gol.
Procentul, reţinut în lacul de acumulare, din cantitatea totală de

aluviuni, este funcţie de coeficientul de acumulare. Un lac de
acumulare mic, amplasat pe un curs de apă importante, este
traversat de debitele afluente suficient de repede pentru ca
aluviunile fine să nu se depună, fiind evacuate în aval.
Dimpotrivă, un lac de acumulare mare poate retine practice
totalitatea debitelor solide afluente.
Pe măsura colmatării lacului de acumulare, scade volumul

acestuia, în consecinţă se reduce progresiv şi procentul de
reducere a aluviunilor. Astfel, colmatarea integrală a lacului de
acumulare se poate produce într-un timp îndelungat. Deoarece
aluviunile se depun pe toată suprafaţa lacului de acumulare, nu
este corect a se rezerva tranşa de reţinere a acestora exclusiv în
volumul mort. In realitate, trebuie avute în vedere două tranşe
distincte:
 o parte pentru depunerea debitului solid târât şi a
părţii grosiere a debitului în suspensie, situată deasupra
volumului mort;
 o parte pentru depunerea părţii fine a debitului solid
în suspensie, care poate fi inclusă în volumul mort.
Studiile efectuate asupra lacurilor de acumulare aflate în

exploatare au arătat că în tranşa inferioară a acumulărilor, la 40%
din înălţimea totală de retenţie, sunt reţinute numai 20% din
volumul total al aluviunilor depuse în lac. In cazul lacurilor mici,
151

POSDRU/86/1.2/S/61878
din zonele colinare sau de şes, acolo unde aluviunile fine, în
suspensie, au o pondere mai mare, se poate admite un procent
mai ridicat de depunere a aluviunilor în zona inferioară a
acumulării. In aceste condiţii s-a putut constata că, în tranşa
inferioară a acumulării (pe 20% din înălţimea totală de retenţie)
se pot reţine până la 60% din volumul total al aluviunilor depuse
în lac. Rezultă că, o parte însemnată a volumului din lac care
trebuie rezervată colmatării este situată deasupra cotei prizei de
apă.
Având în vedere că în dimensionarea lacurilor de acumulare se ia

în considerare volumul care se colmatează în 50…100 de ani, în
primii ani de funcţionare, volumul util al acumulării va fi mai mare.
Astfel, în studiile privind dinamica de dezvoltare a amenajarilor de
gospodarire a apelor într-un bazin hidrografic trebuie sa se tină
cont de reducerea volumului util al lacurilor de acumulare ca
urmare a proceselor de colmatare.
Influenţa transportului aluvionar asupra derivaţiilor
In alcătuirea nodurilor de captare ale derivaţiilor, se iau în mod

normal, măsuri pentru împiedicarea pătrunderii aluviunilor
transportate prin târâre pe patul albiei; aluviunile în suspensie
pătrund, de regulă, în derivaţie. Pentru evitarea colmatării
derivaţiei se pot lua două tipuri de măsuri: construirea derivaţiei
astfel încât să se evite depunerile aluviunilor în lungul acesteia şi
decantarea parţială a aluviunilor antrenate în zona prizei de apă.
8.3.2. Influenţa lucrărilor de gospodărire a apelor asupra

scurgerii debitelor solide
Lucrarile de gospodărire a apelor mari, producând modificări

152

POSDRU/86/1.2/S/61878
asupra regimului debitelor solide, conduc la modificări
corespunzătoare ale regimului aluviunilor din aval.
In multe situaţii, aportul de aluviuni al cursului râului principal este

mult redus faţă de cel al afluenţilor; debitele solide aduse de
afluenţii care au o capacitate mare de transport solid, datorită
pantei lor, sunt transportate în aval de confluenţă datorită
debitului mai mare al cursului principal.
Dacă se realizează lucrări de atenuare a viiturilor pe cursul de

apă principal, capacitatea de transport a acestuia poate deveni
insuficientă pentru aluviunile aduse de afluenţi. In consecinţă, în
zonele de confluenţă vor fi favorizate depunerile de sedimente,
ceea ce are ca efect micşorarea progresivă a pantei longitudinale
a afluenţilor şi creşterea riscului inundabilităţii luncilor acestora.
Modificarea regimului debitelor solide are o influenţă

semnificativă asupra stabilităţii albiilor în aval de lucrările
executate şi în special asupra eroziunilor din albie.
Lacurile de acumulare dar şi alte lucrări, executate transversal pe

direcţia de curgere, generează un efect de reţinere a aluviunilor.
In consecinţă, debitele de apă, fiind lipsite de aluviuni, dispun de
o energie mai mare, care poate determina eroziuni importante în
albie. Eroziunile pornesc imediat din aval de baraj şi evoluează
spre aval.
Lucrările de derivaţie se construiesc astfel încât captarea să

antreneze o parte cât mai redusă a debitelor solide. In
consecinţă, este posibil ca, în urma prelevărilor de apă făcute, în
albie, în aval de derivaţie, debitul să nu mai dispună de
capacitate de transport suficientă pentru a putea asigura
153

POSDRU/86/1.2/S/61878
evacuarea întregului aport de material solid. In aceste condiţii,
sedimentele se depun în albie determinând un process de
ridicare progresivă a fundului albiei în aval.
Având în vedere aceste procese, se impune ca, în momentul

realizării unor lucrări de gospodărire a apelor să se analizeze şi
efectele provocate de modificarea debitelor solide.

1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol
şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi
a) Care este procentul reţinut în lac de acumulare din
cantitatea totală de aluviuni?
b) În studiile privind dinamica de dezvoltare a amenajarilor

de gospodarire a apelor într-un bazin hidrografic de cine trebuie
să ţinem cont?

a) Care este efectul lacurilor de acumulare asupra
154

POSDRU/86/1.2/S/61878
aluviunilor?
b) Care este efectul lucrărilor de atenuare asupra

aluviunilor?

învăţare
Cunoasterea scurgerii solide prezinta interes in proiectarea si
exploatarea unor importante lucrari hidrotehnice (lacuri de
acumulare, regularizari de rauri, cai navigabile, aductiuni de
apa, decantoare, filtre etc.) asupra carora are efect
defavorabil.
Aluviunile sub forma de nisip, pietris si prundis pot fi utilizate
ca agregate pentru betoane daca exploatarea si sortarea lor
este economica.
155

POSDRU/86/1.2/S/61878
Cuvinte cheie: aluviuni, derivaţii, scurgere solidă

Intrebarea 1
a) Procentul, reţinut în lacul de acumulare, din cantitatea
totală de aluviuni, este funcţie de coeficientul de acumulare. Un
lac de acumulare mic, amplasat pe un curs de apă importante,
este traversat de debitele afluente suficient de repede pentru ca
aluviunile fine să nu se depună, fiind evacuate în aval.
Dimpotrivă, un lac de acumulare mare poate retine practice
totalitatea debitelor solide afluente.
b) În studiile privind dinamica de dezvoltare a amenajarilor
de gospodarire a apelor într-un bazin hidrografic trebuie sa se
tină cont de reducerea volumului util al lacurilor de acumulare ca
urmare a proceselor de colmatare.
Intrebarea 2
a) Lacurile de acumulare dar şi alte lucrări, executate
transversal pe direcţia de curgere, generează un efect de reţinere
a aluviunilor. In consecinţă, debitele de apă, fiind lipsite de
aluviuni, dispun de o energie mai mare, care poate determina
eroziuni importante în albie. Eroziunile pornesc imediat din aval
de baraj şi evoluează spre aval.
b)Dacă se realizează lucrări de atenuare a viiturilor pe
cursul de apă principal, capacitatea de transport a acestuia poate
deveni insuficientă pentru aluviunile aduse de afluenţi. In
consecinţă, în zonele de confluenţă vor fi favorizate depunerile de
sedimente, ceea ce are ca efect micşorarea progresivă a pantei
longitudinale a afluenţilor şi creşterea riscului inundabilităţii
156

POSDRU/86/1.2/S/61878
luncilor acestora.

1. Realizaţi şi explicaţi modul de depunere al aluviunilor într-un lac de
acumulare.
2. Ce măsuri trebuie să luăm pentru evitarea colmatării derivaţiei?
8.7. Concluzii
Dacă se realizează lucrări de atenuare a viiturilor pe cursul de

apă principal, capacitatea de transport a acestuia poate deveni
insuficientă pentru aluviunile aduse de afluenţi. In consecinţă, în
zonele de confluenţă vor fi favorizate depunerile de sedimente,
ceea ce are ca efect micşorarea progresivă a pantei longitudinale
a afluenţilor şi creşterea riscului inundabilităţii luncilor acestora.
Modificarea regimului debitelor solide are o influenţă

semnificativă asuprastabilităţii albiilor în aval de lucrările
executate şi în special asupra eroziunilor din albie.

2005.
157

POSDRU/86/1.2/S/61878
GOSPODĂRIREA CALITATIVĂ A RESURSELOR DE APĂ
Cuprins

9.3. Gospodărirea calitativă a resurselor de apă 161
9.3.1. Debitul de diluţie 161
9.3.2. Categorii de calitate. Calitatea apelor de suprafaţă din 164
România
9.3.3. Poluatori şi consecinţele poluării apelor 166
9.7. Concluzii 174
158

POSDRU/86/1.2/S/61878
9.1. Introducere

calitativă.


studiat.
159

POSDRU/86/1.2/S/61878

studiului.

inţelegere a lor.

este de 2 ore
160

POSDRU/86/1.2/S/61878
9.2. Obiectivele unităţii de stuudiu nr. 9

- Să definiţi debitul de diluţie
- Să definiţi categoriile de calitate
- Să stabiliţi calitatea apelor de suprafaţă din ţara
noastră
- Să definiţi poluatorii şi consecinţele poluării asupra
apelor
9.3. Gospodărirea calitativă a resurselor de apă
9.3.1. Debitul de diluţie
Definiţie
Diluţia reprezintă fenomenul prin care concentraţiile substanţelor

poluante prezente în apele uzate sunt reduse datorită aportului
de ape cu concentraţii mai reduse ale apei emisarului.
161

POSDRU/86/1.2/S/61878
 Determinarea gradului de diluare :
Qq
d a
Q
a – coeficientul de amestec pentru cele două tipuri de ape;
Q - debitul emisarului amonte de punctul de deversare a
apelor impurificate;
q - debitul apei uzate.
 Determinarea coeficientului de amestec al

apelor emisarului cu apele uzate evacuate:
1  e  L
3
a
Q
1  e  L
3
q
a - este coeficientul care ia în considerare condiţiile
hidraulice de amestec;
L – distanţa de la secţiunea de evacuare a apelor uzate
până la secţiunea de calcul.
 Determinarea coeficientului α care
caracterizeazăcondiţiile hidraulice de amestec:
3 DT
  
q
ε - este un coeficient ce depinde de punctul de evacuare a

apei uzate în secţiunea transversală;
φ = L/l – coef de sinuozitate al râului, egal cu aportul dintre
distanţa între sectiunea de evacuare a apei uzate şi sectecţiunea
de calcul L;
DT – coef de difuzie turbulentă;
h – adâncimea curentului;
V – viteza medie a curentului;
162

POSDRU/86/1.2/S/61878
n – coeficient de rugozitate;
C – coeficientul lui Chezy
g  h V
DT 
37    C
 Distanţa de amestec complet al apelor uzate
cu apele emisarului:
3
 
 
 L Q 
Lac  2,3 lg
   100  
  p  1  q 
   
Lac este distanţa de amestec complet;

P – procentul de amestec complet (70…80%);
Cad  sad   a  Q  q 
E  C  Cad
Cad – concentraţia totala de suspensii;

E – cantitatea totală de suspensii ce trebuie reţinută
în staţia de epurare.
 Cantitatea de substanţe în suspensie de un
anumit tip:
CQ  cq
Cam 
Qq
C este concentraţia în apa emisarului înainte de
deversare;
c – concentraţia în apa uzată.
163

POSDRU/86/1.2/S/61878
9.3.2. Categorii de calitate. Calitatea apelor de suprafaţă din
România
Categorii de calitate
In România, apele sunt încadrate în trei categorii de calitate,

după folosinţele pe care le deservesc:
 Categoria I - Ape utilizate pentru:
- Alimentarea centralizată cu apă potabilă;
- Alimentarea cu apă a intreprinderilor din industria
alimentară, a unităţilor zootehnice;
- Salmonicultura;
- Ştranduri organizate;
 Categoria II - Ape utilizate pentru:

- Piscicultură (mai puţin salmonicultura)
- Scopuri urbanistice şi de agrement;
 Categoria III - Ape utilizate pentru:

- Alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii;
- Alimentarea cu apă a industriei;
- Alte folosinţe, nemenţionate la categoriile I şi II;
Din punct de vedere calitativ, reţeaua hidrografică din România

este monitorizată în 312 secţiuni de supraveghere de ordinul l,
amplasate astfel:
 bazinul hidrografic Tisa 8
 bazinul hidrografic Olt 36
 bazinul hidrografic Someş 28
 bazinul hidrografic Vedea 8
 bazinul hidrografic Crişuri 18
164

POSDRU/86/1.2/S/61878
 bazinul hidrografic Argeş 34
 bazinul hidrografic Mureş 40
 bazinul hidrografic Ialomiţa 19
 bazinul hidrografic Bega-Timiş 21
 bazinul hidrografic Siret 49
 bazinul hidrografic Nera-Cerna 5
 bazinul hidrografic Prut 19
 bazinul hidrografic Jiu 15
Din punct de vedere al calităţii, cursurile de apă din România se

clasifică în următoarele categorii de calitate: calitatea l, ll, lll şi D
(degradat). In cursul anului 2001, calitatea globală a apelor
curgătoare de suprafaţă, evaluată în funcţie de situaţia din cele
312 secţiuni de supraveghere de ordinul I, a avut următoarea
distribuţie:
 categoria I 63,5%;
 categoria a II-a 20,5%;
 categoria a III-a 8,0%;
 categoria D (degradat) 8,0%.
Luând, drept criteriu, ponderea secţiunilor cu "apă degradată"

(D), situaţiile cele mai defavorabile s-au înregistrat în bazinele:
 Prut
 Ialomiţa
 Vedea
Lungimea totală a râurilor investigate în anul 2001, de 22031 de

km, se repartizează:
 categoria I 14979 km - 68,0%;
 categoria a II-a 4117 km - 18,7%;
 categoria a III-a 1401 km - 6,3%;
 categoria D 1534 km - 7,0%.
165

POSDRU/86/1.2/S/61878
iar situaţiile cele mai defavorabile (în raport cu ponderea
tronsoanelor de râu cu apă degradată) s-au produs în bazinele
hidrografice:
 Prut 21,9%;
 Ialomiţa cca 22,6%;
O comparaţie cu perioada anterioară, începând cu anul 1989,

arată că se constată o ameliorare semnificativă a calităţii apelor,
relevată prin creşterea ponderii lungimii tronsoanelor cu apă de
categoriile I-II, respectiv scăderea lungimii tronsoanelor cu apă
de categoria a III-a şi degradate, aşa cum se poate vedea în
graficul din figura 9.1.
80
procent (%)
60
40
20
0
1989 1990 1995 1997 1999 2000 2001
Categoria l Categoria ll Categoria lll Categoria D
Fig. 9.1. Evoluţia calităţii râurilor în perioada 1989-2001
9.3.3. Poluatori şi consecinţele poluării apelor
Introducere
Orice activitate umană e o potenţială sursă de poluare a apelor,
eventual indirectă (prin intermediul poluării atmosferei sau
166

POSDRU/86/1.2/S/61878
solurilor). Poluarea a început probabil cu milenii în urmă,
odată cu primele oraşe. Apoi a venit mineritul, despăduririle,
gunoaiele, devenind deja o problemă majoră în Imperiul Roman
şi China antică. Poluarea radioactivă a început abia în anii '40...
Despăduririle au fost masive în ultimii 200-300 de ani, acum
continuă să fie intensive în America de Sud şi Africa.
Dar şi reîmpăduririle pot aduce poluare, căci înlocuirea pădurilor

de foioase cu conifere determină apreciabile scăderi de pH....
Continuă să se reducă zonele umede, a crescut mult uzul de
fertilizante şi pesticide în agricultură, s-a intensificat mineritul,
industria, consumul primar de energie şi s-au înmulţit accidentele
industriale grave.
Definiţie
Poluarea apelor este definită în diverse moduri. Astfel, Conferinţa
de la Geneva din 1961 o prezintă ca “modificarea directă sau
indirectă a compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca
urmare a activităţii omului, astfel încât apele devin inadecvate
utilizărilor pe care le au în mod obişnuit, ridicând risc pentru
sănătatea omului şi pentru integritatea ecosistemelor acvatice".
Unii recunosc şi noţiunea de poluare naturală. În acest sens, o

definiţie simplă şi largă a poluării ar fi: “Poluarea apei =
modificarea calităţii acesteia datorită activităţii umane sau în
urma unor fenomene natural”. Definiţiile sunt deci destul de
arbitrare, pentru că de fapt şi poluarea "naturală" uneori nu e
chiar naturală - apa anoxică provine adesea de la fundul unui lac
artificial, invaziile de alge apar mai ales pe terenul excesului de
nutrienţi generat de poluarea cu nitraţi şi fosfaţi, suspensiile după
ploi masiv vin în mare parte de pe terenuri poluate sau defrişate
de om.
167

POSDRU/86/1.2/S/61878
Poluarea apelor de suprafaţă constituie la ora actuală o problemă
majoră şi care la scară globală se va amplifica, deoarece în
lumea a III-a se dezvoltă rapid mari oraşe fără sanitaţie
corespunzătoare, industria chimică, agricultură cu tot mai mult uz
de produşi chimici şi minerit cu tehnologii cu grav impact de
mediu.
Trebuie ţinut cont şi de interdependenţa dintre apele de suprafaţă

şi cele din celelalte compartimente ale hidrosferei: precipitaţiile
introduc poluanţi din atmosferă, apele subterane aduc şi ele
diverşi componenţi, respectiv poluarea apelor de suprafaţă
determină adesea poluarea celor freatice, râurile poluează
lacurile ţi mările în care se varsă etc.
Surse de poluare
Sursele de poluarea a apei se clasifică în principal în surse

organizate şi neorganizate.
Surse de poluare organizate
Cele organizate sunt, în principal:

- apele reziduale comunale (fecaloid-menajere);
- apele reziduale industriale;
- apele reziduale agrozootehnice.
Apele fecaloid-menajere sunt poluate mai ales chimic

(substanţe organice, detergenţi etc.) şi bacteriologic şi provin în
principal din spălat şi de la grupuri sanitare.
În cadrul celor industriale, de mare diversitate, trebuie

menţionate cazurile mai deosebite ale apelor uzate radioactive
168

POSDRU/86/1.2/S/61878
(din minerit, centrale nuclearo-electrice etc.), ale celor poluate
termic (surse variate, mai ales centrale termice), din industria
extractivă şi prelucrătoare de ţiţei, din mineritul cu profil de metale
neferoase, din industria chimică.
O mare sursă de poluare apelor de suprafaţă este
mineritul hidraulic, procedeu cu impact deosebit de mare faţă de
mediu.
Sursele organizate de regulă poluează continuu sau
sistematic şi sunt de obicei cunoscute şi supravegheate,
calculându-se totalul emisiilor.
Surse de poluare neorganizate

Sursele neorganizate sunt în principal:
- surse individuale fără sistem de canalizare;
- reziduuri solide depozitate îl locuri / moduri neadecvate;
- pesticide, îngrăşăminte spălate de apele meteorice sau
de irigaţie.
O importantă sursă neorganizată de poluare sunt sărurile

folosite iarna pe şosele contra zăpezii şi poleiului. Multe ţări
dezvoltate au interzis sau limitat sever împrăştierea de sare, dar
la noi continuă.
În sursele neorganizate se includ însă şi sursele ocazionale

(spălarea de animale, utilaje etc; topirea inului şi cânepii,
deversări diverse) şi accidentale (de exemplu inundaţii şi alte
calamităţi, deversări în urma unor accidente industriale, rutiere
etc.), care sunt greu de monitorizat şi rămân adesea
necunoscute.
169

POSDRU/86/1.2/S/61878
a) Ce este diluţia?
b) Care este formula pentru determinarea gradului de

diluare?
c) Cum se calculează concentraţia unei substanţe

poluante în apa de suprafaţă?

a) Care sunt categoriile de calitate a apei din ţara
noastră?
b) În ce categorie de calitate se încadrează râurile de la

noi din ţară?

170

POSDRU/86/1.2/S/61878
a) Definiţi poluarea apelor.
b) Care sunt sursele de poluare neorganizate?

învăţare
Coeficientul de diluţie are valori mari cu cât ne depărtăm de

secţiunea în care a fost evacuată apa uzată.
Apele uzate deversate se amestecă complet cu apele

emisarului după parcurgerea unei distanţe L, numită lungime
de amestec.
Din punct de vedere al calităţii, cursurile de apă din România

se clasifică în următoarele categorii de calitate: calitatea l, ll, lll
şi D (degradat).
Orice activitate umană e o potenţială sursă de poluare a

apelor, eventual indirectă (prin intermediul poluării atmosferei
sau solurilor).
Cuvinte cheie: diluţie, poluare
171

POSDRU/86/1.2/S/61878
9.5. Răspunsuri şi comentarii la intrebările sarcina
de invăţare
Intrebarea 1
a) Diluţia reprezintă fenomenul prin care concentraţiile
substanţelor poluante prezente în apele uzate sunt reduse
datorită aportului de ape cu concentraţii mai reduse ale apei
emisarului.
Qq
b) Determinarea gradului de diluare : d  a
Q
a – coeficientul de amestec pentru cele două tipuri de ape;
Q - debitul emisarului amonte de punctul de deversare a apelor
impurificate;
q - debitul apei uzate.
c) Cantitatea de substanţe în suspensie de un anumit tip:
CQ  cq
Cam  , C este concentraţia în apa emisarului înainte de
Qq
deversare; c – concentraţia în apa uzată.
Intrebarea 2
a) In România, apele sunt încadrate în trei categorii de calitate,
după folosinţele pe care le deservesc:Categoria I, Categoria II,
Categoria III.
b) Din punct de vedere al calităţii, cursurile de apă din România
se clasifică în următoarele categorii de calitate: calitatea l, ll, lll şi
D (degradat).
Intrebarea 3
a) Conferinţa de la Geneva din 1961 o prezintă ca “modificarea
directă sau indirectă a compoziţiei sau stării apelor unei surse
oarecare, ca urmare a activităţii omului, astfel încât apele devin
172

POSDRU/86/1.2/S/61878
inadecvate utilizărilor pe care le au în mod obişnuit, ridicând risc
pentru sănătatea omului şi pentru integritatea ecosistemelor
acvatice".
b) Sursele neorganizate sunt în principal: surse individuale fără
sistem de canalizare; reziduuri solide depozitate îl locuri / moduri
neadecvate; pesticide, îngrăşăminte spălate de apele meteorice
sau de irigaţie.
1. Determinaţi coeficientul de amestec al apelor

emisarului cu apele uzate evacuate.
2. Clasificaţi categorii de calitate din ţara noastră,

după folosinţele pe care le deservesc.
3. Care este evoluţia calităţii râurilor în perioada

1989-2001?
4. Ce este poluarea naturala?
5. Care sunt sursele de poluare organizată?
173

POSDRU/86/1.2/S/61878
9.7. Concluzii
Coeficientul de diluţie are valori mari cu cât ne depărtăm de

secţiunea în care a fost evacuată apa uzată. Apele uzate
deversate se amestecă complet cu apele emisarului după
parcurgerea unei distanţe L, numită lungime de amestec.
Poluarea apelor este definită în diverse moduri. Astfel, Conferinţa

de la Geneva din 1961 o prezintă ca “modificarea directă sau
indirectă a compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca
urmare a activităţii omului, astfel încât apele devin inadecvate
utilizărilor pe care le au în mod obişnuit, ridicând risc pentru
sănătatea omului şi pentru integritatea ecosistemelor acvatice".
Sursele de poluarea a apei se clasifică în principal în surse

organizate şi neorganizate.

2005.
174

POSDRU/86/1.2/S/61878

Gospodarirea Apelor - Ana Virsta PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gospodarirea Apelor - Ana Virsta PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI

Departamentul de Învăţământ cu Frecvenţă Redusă

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Unitatea de învăţare nr. 1 5

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Materialul este destinat studenţilor ce urmează specializarea

Nota finală obţinută de studenţi are următoarea componenţă:

Resurse necesare şi recomandări de studiu

Sunt foarte importante pictogramele şi locul unde acestea sunt

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

În situaţia în care există neclarităţi la rezolvarea unor sarcini de

La nivelul fiecărei unităţi de studiu este indicată o bibliografie

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare

1.2. Obiectivele unității de studiu nr. 1

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

1.3. Ramurile gospodăririi apelor

1.3.1. Ramurile gospodăririi apelor, clasificări

Ramurile gospodăririi apelor

- Gospodărirea apelor subterane de mare adâncime

Gospodărirea apelor cantitativă presupune:

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

1.3.2. Sarcină de invăţare

1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont

b) Ce presupune gospodărirea apelor din punct de vedere

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Gospodărirea apelor are următoarele ramuri:

Gospodărirea apelor înseamnă o gospodărire cantitativă şi

Gospodărirea apelor cantitativă presupune satisfacerea

Cuvinte cheie: gospodărire, pluvionomia

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

b) Gospodărirea apelor cantitativă presupune: satisfacerea

1.6. Testul nr. 1 de autoevaluare

1. Care sunt ramurile gospodăririi apelor?

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Gospodărirea apelor este o disciplină tehnică ce are ca obiect de

1.8. Bibliografie obligatorie

R.Drobot – Bazele gospodaririi apelor ICB 1983

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

2.3.3. Funcţiunile apei. Caracteristici cantitative şi calitative 28

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Materialul este destinat studenţilor ce urmează specializarea

Nota finală obţinută de studenţi are următoarea componenţă:

Resurse necesare şi recomandări de studiu

Sunt foarte importante pictogramele şi locul unde acestea sunt

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

În situaţia în care există neclarităţi la rezolvarea unor sarcini de

La nivelul fiecărei unităţi de studiu este indicată o bibliografie

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:

2.3. Resurse de apă: Definiţii, cantităţi, repartiţie

„Apa este motorul naturii” Leonardo da Vinci.

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

In ultimii ani, resursele de apă glaciară au început să fie tratate

Proiect „Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi

Apele freatice aflate la adâncimi mici, se scurg, de regulă, cu

Clasificarea resurselor de apă ale uscatului este convenţională,