UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VATERINARĂ BUCUREŞTI

CULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI

Salcianu Roxana

TRATAREA SI VALORIFICARE DESEURILOR

PROIECT

Student: Diaconu Vasile

Grupa 7401

1
 Cuprins
I. Date generale privind localitatea si cadrul natural

1. Asezare geografica
2. Relief
3. Date climatice
4. Date geologice si hidrologie
5. Calitatea factori de mediu
6. Zone umede
7. Date economice

II. Compozitia, caracteristicile si cantitatile de deseuri. Colectarea

si transportul acestora

1. Calculul cantitatilor de deseuri

2. Caracteristicile si compozitia deseurilor
3. Colectarea si transportul deseurilor

III. Proiectarea depozitelor de deseuri menajere

1. Amplasarea infrastructurii de gestionare a deseurilor. Alegerea amplasamentului

2. Schema depozitului de deseuri
3. Dimensiunile depozitului
4. Lucrari de terasamente
5. Impermeabilizarea depozitelor, grosimea geomembranei
6. Drenajul depozitelor de deseuri
7. Operarea in depozit
8. Inchiderea finala a depozitelor
9. Platforma tehnologica
10. Lucrari anexe (drum de acces, imprejmuire, perdea de protective, evacuare gaze)

2
 I. Date generale privind localitatea si cadrul natural
1. Asezare geografica

Judetul Dolf este un judet situat in sud-vestul regiunii istorice Oltenia din Romania, aflat
in zona cea mai manoasa (fertila) si roditoare a Campiei Roamane, intr-o zona ce a oferit, de-a
lungul timpului, conditii de clima si mai ales sol dintre cele mai prielnice.
Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea
acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din
Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul
Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Orașul este așezat aproximativ în centrul
Olteniei, la o distanță de 227 km de București și 68 km de Dunăre. Forma orașului este foarte
neregulată, în special spre partea vestică și nordică, iar interiorul orașului, spre deosebire de
marginea acestuia, este foarte compact. Pentru populația sa, suprafața orașului este mică.
Regimul climatic este temperat continental specific de câmpie, cu influențe
submediteraneene, datorate poziției depresionare pe care o ocupă județul în sud-vestul țării.
Valorile medii ale temperaturii sunt cuprinse intre 10-11,5° iar precipitațiile sunt mai scăzute
decât în restul teritoriului.
Relieful orașului Craiova se identifică cu relieful județului Dolj, respectiv de câmpie. Spre
partea nordică se observă o ușoară influență a colinelor, în timp ce partea sudică tinde spre luncă.
Craiova are o populație de 298 643 locuitori, fiind al 6-lea oraș din România, în timp ce
zona metropolitană a Craiovei numără în jur de 335 000 locuitori.
Originea numelui actual al orașului este subiectul multor controverse și plutește în
legendă; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul
"kralj" (rege, crai).
Așezarea Craiovei apare prima data în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1
iunie 1475, într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab sub numele de Pelendava.
În afara denumirii antice, Pelendava și a numelui actual(Craiova), localitatea a mai purtat
începând cu secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu) denumirea aflată pe o
inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava datată din secolul al
VII-lea.
O parte a istoricilor, în frunte cu Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hașdeu și Alexandru
D. Xenopol consideră că pe teritoriul de azi al Craiovei a fost teatrul bătăliei de la Rovine din
timpul lui Mircea cel Bătrân.
La sfârșitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moșia puternicilor boieri
Craiovești și a Basarabilor. După prima jumătate a secolului al XVI-lea, Craiova este numită
frecvent oraș, fiind cel mai important loc al schimburilor din zonă.
Apărută in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit
într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie.
În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare
contemporane prezentând orașul ca un important centru politic si militar. Craiova a fost în evul
mediu și un centru cu un important rol militar și strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a
forțelor militare și centru de declanșare a acțiunilor antiotomane.
În 1770 - 1771 capitala Țării Românești este mutată la Craiova.
În timpul ocupației țariste (1828 - 1834), Craiova cunoaște creșteri economice importante.
Existau în 1832 un număr de 595 de prăvălii, din care "197 de lemn și 398 de zid". Orașul se
menține ca centru comercial al Olteniei; exportă în Austria și Turcia cereale, piei, ceară, animale,

3
seu și cervis. În 1846 la Craiova s-a înființat prima societate românească pe acțiuni pentru
transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Craiova - cu cei peste 40.000 de locuitori - era un oraș
ce avea mici fabrici și ateliere de produse chimice, mașini agricole, arte grafice, tăbăcarii, textile,
materiale de construcții etc.
În 1913 în timpul guvernului Titu Maiorescu se semnează tratatul de pace prin care se
încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut în istorie sub numele de "Pacea de la Craiova".
În anii neutralității (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind
cartierul general al "Armatei I". În august 1916, în momentul intrării în război, Armata I avea un
efectiv de 134.400 de oameni.
În 1940 Craiova devine locul "conferinței romano-bulgare", în urma discuțiilor româno-
bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei
(Cadrilaterul) revenea Bulgariei.
Începând cu anii '60 orașul devine un puternic centru industrial; se dezvoltă industria
constructoare de mașini și utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, ușoară, a materialelor
de construcții, industria electrotehnică, industria extractivă, industria energetică. Între ele se pot
enumera Electroputere Craiova, fabrica de avioane, cea de automobile sau Combinatul de la
Ișalnița.
Astăzi, Craiova este un important centru economic și universitar-cultural.

2. Relieful

Relieful judetului cuprinde zona de lunca a Dunarii, campia si zona de deal.

Orientarea generala este de nord-vest/ sud-est, sub forma unor platouri plate, care se dezvolta in
forma de piramida dinspre Lunca Dunarii spre Dealurile Amaradiei.
Amplitudinea maxima a reliefului este de circa 320 m, cea mai joasa fiind inregistrata in
Lunca Dunarii (30m), in partea de sud a judetului, iar cea mai ridicata in Dealurile Amaradiei
(350m), in nordul extrem, la granita cu judetele Gorj si Valcea.
Prin inaltarea accentuata spre nord a reliefului, adancirea vailor si formarea teraselor
Dunarii, la nivelul judetean au rezultat doua forme si unitati majore de relief :
• Piemontul Getic, alcatuit din dealuri si piemonturi tot mai accentuate si mai
fragmentate pe masura inaintarii catre nord si caer ocupa circa 37% din suprafata
judetului;
•Campia Olteniei, care ocupa circa 46% din suprafata si fromata din campuri
netede care coboara in treapte catre Lunca Dunarii.

4
 Relieful oraşului Craiova se identifică cu relieful judeţului Dolj, respectiv de
câmpie. In partea nordică se afla cateva coline, în timp ce partea sudicăeste dominata de lunca
Dunarii.
Craiova se gaseste in Câmpia Română mai precis, in Câmpia Olteniei ce se întinde între
Dunăre, Olt şi podişul Getic si este străbătută pe mijloc de Valea Jiului.
Imaginea generala este aceea a unei suprafete tabulare ce coboara incet de la nord spre
sud. Ca urmare a felului in care reteaua de vai fragmenteaza suprafata campiei, altitudinile
coboara usor nu numai spre sud, dar si spre est.

3. Date climatice

Județul Dolj aparține zonei climatice temperate, cu influențe mediteraneene

datorită poziției sud - vestice. Poziția și caracterul depresionar al terenului pe care îl ocupă, în
apropiere de curbura lanțului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă mai
caldă decât în partea centrală și nordică a țării, cu o medie anuală de 10-11.5 °C.
Clima specifică județului Dolj este una de tip continental, de câmpie pe circa 95%
din teritoriu și de deal pentru restul de 5%. Aceasta este caracterizată prin veri calde, secetoase,
cu precipitații reduse, ce cad mai ales sub formă de averse, și ierni moderate, cu puține viscole
și cu alternanțe cu perioade de încălzire.
Temperatura medie anuală crește de la 10 grade Celsius, în nord, la 12 în Lunca
Dunării. Cele mai mari temperaturi se înregistrează în cursul lunii iulie (cu medii între 22 și 24
grade Celsius), iar cele mai reduse în luna ianuarie (-2,5/-1,5 grade). Numărul mediu al zilelor
de îngheț este de 80-100/an. Cantitatea medie de precipitații scade de la nord, circa 600
mm/an (574 la Craiova), către sud, 500 mm/an (549 la Băilești, 520 la Calafat și 512 la
Bechet).

5
 Vântul predominant în zona Bechet are direcția din Vest și Sud-vest, cu o frecvență mai
mare vara.
Zonase caracterizează prin ierni moderate, veri călduroase, cu un număr mare de zile
tropicale, precipitațiiîn toate anotimpurile, dar cu îndelungate perioade secetoase în intervalul
iunie -iulie șiuneori martie -aprilie.
Temperatura medie anuală la Stația meteorologică Craiova este de 10,8 °C,
de-a lungul anilor valorile variind între 9,1 °C (în 1933) și 12,5 °C (în anul 2000). Mersul
anual este unul normal pentru zona temperat-continentală, cu media lunară cea mai ridicată în
iulie (22,5 °C) și cea mai coborâtă în ianuarie (-2,4 °C), rezultând astfel o amplitudine medie
anuală de 24,9 °C. Se remarcă faptul că valori negative ale mediilor lunare apar numai în
ianuarie și februarie

Regimul eolian
La Stația meteorologică Craiova, în vecinătatea suprafeței terestre, la înălțimea de 10 m
a giruetei, vântul bate cel mai frecvent dinspre vest și est, aceste două direcții având o
frecvență aproape egală și însumând aproximativ 44 % din numărul observațiilor. Vitezele
medii cele mai ridicate aparțin acelorași direcții (4.3 m/s pentru direcția E, 4.2 m/s pentru
direcția V), iar viteza medie anuală este de circa 3 m/s. Vântul bate cel mai intens în perioada
martie-aprilie, (4.7 m/s, din direcția E, în luna aprilie), iar vitezele medii cele mai mici (în jur
de 1.0 m/s, din direcția S), se înregistrează în lunile noiembrie și decembrie. Frecvența
calmului atmosferic este de numai 23 %. Trebuie remarcat faptul că, la nivel de topoclimat,
configurația reliefului are o mare importantăpentru direcțiavântului. Astfel, orientarea NNV-
SSE a văii Jiului conferă circulațieiatmosferice din zona joasă a municipiului Craiova si a
întregiizone metropolitane o componentă în acelașisens.
Precipitatiile atmosferice înregistrează, în ciuda uniformității reliefului, diferențe
sensibile de la un loc la altul. Cantitățile medii anuale cresc dinspre partea joasă din sud, către
dealurile din nord: 523.0mm la Craiova, 529.0 mm la Brădești. Cantitățile medii lunare cele
mai mari cad în luna iunie (71.3 mm la Craiova și 62.9 mm la Brădești). Cantitățile medii
lunare cele mai mici cad în luna februarie: 28,2 mm la Craiova sau martie (34.6 mm la
Brădești. Cea mai mare parte a precipitațiilor cad în semestrul cald, când aversele însoțite de
descărcări electrice sunt frecvente. Cantitățile maxime căzute In 24 de ore au însumat 85.0 mm
la Craiova (29 aug. 1927), 87.9 mm la Brădești (20 Iun. 1954).
6
 4. Geologie si hidrologie

Geologie
Cea mai mare parte a solurilor județului sunt de tip cernisoluri (35,9%) și protisoluri
(23,9%), în timp ce pe suprafețe restrânse se întâlnesc și hidrosoluri, cambisoluri, antrisoluri și
pelsisoluri. Acestea sunt favorabile practicării culturii platelor, deși există numeroase zone cu
constrângeri naturale legate de deficitul de apă, de aciditate etc. Din punct de vedere geologic,
județul Dolj se află în marea depresiune structurată în mezozoicul superior între Carpați și
Balcani, o dată cu înălțarea acestora. Fundamentul cristalin al depresiunii a fost acoperită cu o
cuvertură groasă de formațiuni secundare (calcare, argile, nisipuri, pietrișuri, gresii, marne)
așezate orizontal sau monoclinal.
Hidrologie
Reţeaua hidrografică a judeţului Dolj este reprezentată de Dunăre, cu afluentul
Desnățui şi Jiul, care străbate județul de la Filiași la Zăval pe o distanta de 154 km, cu afluenții
Gilort, Motru, Argetoaia, Rasnic şi Amaradia şi de lacuri şi iazuri (Lacul Bistreț, Fântâna
Banului, Maglavit, Golenți, Ciuperceni).
Teritoriul judeţului Dolj face parte din două bazine hidrografice respectiv partea
centrală şi de vest aparține Bazinului Hidrografic Jiu iar partea de est aparține Bazinului
Hidrografic Olt. În figura de mai jos sunt evidențiate limitele administrative ale judeţului Dolj
precum şi limitele celor două bazine hidrografice Olt şi Jiu.
Dunărea al cărui curs se întinde pe 150 km în limitele județului, râul Jiu, care străbate
județul de la nord la sud pe o distanta de 154 km şi râul Amaradia care se varsă în râul Jiu fiind
cel mai mare afluent al acestuia de pe teritoriul județului Dolj.
Jiul este afluent de ordinul I al Dunării şi confesează cu aceasta la 692 km amonte de
vărsarea fluviului în Marea Neagră.
2
Râul Jiu are o lungime de 339 km şi un bazin de 10.080 km . Pe partea dreaptă râul Jiu
primește 31 afluenți dintre care mai importanți menționăm: Tismana, Jilț, Motru, Raznic. Pe
partea stângă râul Jiu primește 21 afluenți din care mai importanți menționăm: Jiu de Est,
Sadu, Cioiana, Gilort, Amaradia.
Reţeaua hidrografică însumează 3.876 km. Densitatea rețelei hidrografice este de 0,3-
0,4 km/kmp, fiind foarte redusă în partea de sud a județului, iar debitul variază între 0,5 l/s
/kmp în partea de sud și 3 în partea de nord. Debitul mediu al Dunării în zona Calafat-Bechet
este de 5.800-6.000 mc/s, iar cel al Jiului este de circa 95 mc/s.
Apele subterane se găsesc la 20-30 m adâncime în zona piemontană din nord, la 2-20 m
pe terasele
Dunării și în Câmpia Olteniei, respectiv la 2-5 m în Lunca Dunării.

5. Calitatea factorilor de mediu

Din punct de vedere al mediului in Craiova si județul Dolj reprezintă un ecosistem

antropizat. În ansamblu, ecosistemul Municipiului Craiova este influențat de ocuparea
terenului de populație prin crearea de locuințe, utilizarea apei din subteran și evacuarea apelor
uzate, poluarea aerului și solului generată de traficul rutier. Mediul înconjurător reprezintă un
element esențial al existentei umane, constituind rezultatul interferentelor unor elemente
naturale -sol, aer, apa, clima, biosfera -cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea
interacționează si influențează condițiile existențiale si posibilitățile viitoare de dezvoltare a

7
 societății.Asigurarea unei calități corespunzătoare a mediului, protejarea lui reprezintă o
problema de interes major si de certa actualitate pentru evoluția sociala. În acest sens, se
impune păstrarea calității mediului, diminuarea efectelor negative ale activității umane cu
implicații asupra lui.
Poluarea atmosferei reprezintă unul dintre factorii majori care afectează sănătatea
și condițiile de viața ale populației.Calitatea atmosferei este redată de manifestarea dinamică a
emisiilor poluante măsurate în vecinătatea surselor și de dispersia lor în funcție de factorii
climatici și morfologici. La nivel sintetic starea atmosferei este reprezentată prin intermediul
indicatorilor măsurați de către Agenția pentru Protecția Mediului în cadrul rețelei de
monitorizare și a laboratorului propriu .
Calitatea aerului atmosferei este mentinut intre limite acceptabile, cu tendința de
aducere la parametrii naturali constituie o linie strategica esențiala a unui program de
management al mediului într-o zona, program al cărui scop consta în reconstrucția ecologica a
zonei și asigurarea dezvoltării sale durabile.
Calitatea apelor de suprafata este determinata de mai multi factori si se
monitorizeaza permanent deoarece exista riscul poluarii si alterarii mediului.S-au inregistrat
usoare depasiri la indicatorul azotaților si a fortofosfaților .
Principalele surse de poluare cu impact major asupra apelor de suprafață în Municipiul
Craiova sunt reprezentate de descărcările de ape uzate industriale și de descărcările de ape
uzate menajere mai mult sau mai puțin epurate.În zona Podari -Malu Mare sunt deversate apele
provenite de la Termocentrala Ișalnița, DOLJCHIM Craiova, apele menajere ale orașului
Craiova, precum și apele uzate de pe platforma Podari.
O problemă importantă a municipiului Craiova în privința calității apelorsubterane, o
reprezintă localitățile componente de nord-vest, ce înglobează exploatările petrolifere respectiv
Ghercești. Aici calitatea apelor subterane nu se încadrează în limitele prevăzute de STAS
1342/1991, prezentând concentrații mari de poluanți organici.
Acțiunea emisiilor bogate în compuși de azot atât în aer cât și în ape a determinat o
creștere a concentrațiilor compușilor de azot și în apele din zonele învecinate Combinatului
Chimic Craiova. Monitorizarea apelor freatice în perimetrul Câmpiei Olteniei de către D.A. Jiu
se realizează în forajele hidrogeologice din rețeaua națională de monitorizare a apelor freatice,
care captează apele subterane cantonate în depozitele detritice ale teraselor Jiului și
afluenților.În acest perimetru, deasupra stratului acvifer din terase se întâlnește, un strat acvifer
suprafreatic, care este captat de fântânile locuitorilor din localitățile componente. Acestea au
concentrațiile compușilor de azot mai ridicate decât cele din acviferul teraselor.

Solul reprezintă o zonă specifică de concentrare a organismelor vii si servește ca o

geomembrană pentru diminuarea poluării aerului si a apei prin reținerea, reciclarea si
neutralizarea poluanților, cum sunt substanțele chimice folosite în agricultură, deșeurile si
reziduurile organice.Calitatea solului este marcată direct prin intervențiile defavorabile și
practicile agricole neadaptate la condițiile de mediu, prin folosirea solului ca suport de
depozitare a unei game diverse de deșeuri, cat și prin acumularea de produse toxice care provin
din activitățile urbane și indirect, din depunerea agenților poluanți eliminați inițial în
atmosferă, prin intermediul vântului și ploilor..

6. Zone umede

Zone umede sunt intinderi de balti, mlastini, turbarii de ape naturale sau artificiale,
permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce ,salmastra sau sarata,
inclusiv intinderi de apa marina a caror adancime la reflux nu depaseste 6 m.
Zonele umede constituie o resursa de valoare economica, naturala, stiintifica si
recreativa destul de mare a caror disparitie ar fi ireparabila.

8
 Judetul Dolj are in spatiul sau geografic o serie de balti si de lacuri naturale care
fac parte din bazinul hidrografic al raului Jiu. Aceste balti sunt zone umede naturale de mare
importanta datorita biodiversitatii ridicate a ecosistemelor in specii, foarte multe specii rare,
declarate la nivel european pe cale de disparitie. Zonele recreative sunt: zona umeda
Confluența Jiu Dunăre și Bistreț , Complexul lacustru Prejaba-Făcăi .

7. Date economice

Începând cu anii 1960 orașul devine un puternic centru industrial; se dezvoltă industria
constructoare de mașini și utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, ușoară, a
materialelor de construcții, industria electrotehnică, industria extractivă, industria energetică.
Între ele se pot enumera Electroputere Craiova, fabrica de avioane, cea de automobile sau
Combinatul de la Ișalnița.
Astăzi, Craiova este un important centru economic și universitar-cultural.
Craiova a fost, de-a lungul timpului, un important târg, principala îndeletnicire fiind
comerțul, întreaga istorie a orașului fiind marcată de poziția de nod comercial și administrativ.
Orașul s-a menținut ca centru comercial în care se tranzacționau: cereale, animale, sare, piei,
seu și cervis.
Ca urmare a cerințelor mereu crescânde ale exportului s-a înființat la Craiova, în 1846,
prima societate românească pe acțiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la
Brăila.
În preajma anului 1860 în Craiova existau 4.633 clădiri, dintre care 3.220 case, 26
biserici, 11 școli, 60 fabrici-ateliere. Existau și aproximativ 90 de stabilimente cu caracter
industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz și ulei, 4 tăbăcării, 2
tipografii. Statisticile înscriu existența la Craiova a 57,7% din numărul total al meseriașilor din
cuprinsul județului Dolj (1.088 meseriași, 697 calfe și 485 ucenici).
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Craiova era un oraș ce avea mici fabrici și ateliere
de produse chimice, mașini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcții etc.
La 26 octombrie 1896 intră în funcțiune uzina electrică a Craiovei (cu echipamente AEG
- Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft), având o putere instalată de 310 cai-putere, și care
alimenta 365 de lămpi de pe 39 de străzi într-o rețea de 30 de kilometri. Craiova a fost primul
oraș al țării alimentat cu curent electric pe bază de motoare cu combustie internă.
În anul 1900, Craiova deținea 43,1% din numărul întreprinderilor din Oltenia,
cuprinzând 924 de firme (dintre care 20 aparțineau industriei mari, folosind 1078 de
muncitori). În 1925, numărul firmelor încadrabile în „industria mare” se ridică la 40, iar în
1930 numărul de muncitori este de 5.530.
Se afirmă și comerțul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja șase bănci
și două case de schimb valutar.
În perioada interbelică, orașul, fiind situat într-o zona eminamente agrară, înaintează cu
pași prea mici pe calea industrializării. Astfel, în 1939, în Craiova existau numai 7 întreprinderi
cu peste 100 de muncitori: Fabrica de postav „Oltenia”, „Scrisul Românesc, Fabrica de paste
făinoase „Concordia”, Fabrica de pâine și paste făinoase „Barbu Druga”, „Semănătoarea”,
Uzina Electrică și Fabrica de pâine „Traiul”.
Singura ramură industrială ale cărei întreprinderi puteau fi comparate cu unități similare
din alte centre ale țării era industria artelor grafice. Cele două întreprinderi tipografice
craiovene „Ramuri” și „Scrisul Românesc” se bucurau de un bun renume în țară și chiar peste
hotare.
Începând cu anii 1960 orașul devine un puternic centru industrial; se dezvoltă industria
constructoare de mașini și utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, ușoară, a
materialelor de construcții, industria electrotehnică, industria extractivă și industria energetică.
9
 După decembrie 1989, s-a remarcat o scădere a producției în domeniul industrial, totuși
industria continuă să reprezinte ramura de activitate cu mare pondere în economia orașului
(70%).
În perioada ulterioară revoluției se înregistrează progrese reale în dezvoltarea serviciilor
de telecomunicații, a serviciilor bancare și de asigurări, a serviciilor de consultanță în afaceri
(CDIMM, Centrul Româno-American). La nivelul județului are loc o creștere spectaculoasă a
numărului de firme mixte și a valorii capitalului investit. Raportându-ne la mărimea capitalului
străin investit, după Coreea de Sud (care a investit în Daewoo Automobile Romania), cel mai
mare volum de investiții provine, în ordine descrescătoare, din: Italia, Belgia, Austria,
Germania, Elveția, Grecia, Israel.
Populația ocupată actual - de circa 260.000 persoane- se repartizează astfel: 38% în
industrie, 15% în comerț și reparații, 10% în transporturi și depozitare, 8% în învățământ și
5,7% în domeniul medical.
Craiova este și nod feroviar cu stație de triaj în vestul orașului (Craiova Triaj).

II. Cantităţi de deşeuri. Compozitie si caracteristici.

Colectare si transport.

1.Calculul cantitatii de deseuri

1.1 Deseuri menajere
Qzi = 0.001*I*N = 0.001*1.0*70 000 = 70 t/zi
unde: I = indice mediu de producere a deseurilor(0,8-1,2 kg/zi loc);
I = 1.0kg/loc.zi
N= numar de locuitori= 70 000

Qan = 365*Qzi = 365*70 = 25 550 t/an

Qtotal = Qan*T = 25 550*20 = 511 000 t
unde: T = durata totala de exploatare a depozitului; T = 20 de ani
Locuitori H(m) ρ depozit T ani
<60.000 <10 0,7 25
60.000-100.000 12-15 0,9 20
(70.000 Craiova) 15
100.000-150.000 15-18 1,1 18
>150.000 18-25 1,2 15

2.Compozitia şi caracteristicile deseurilor

2.1 Componenţa structurală a deşeurilor menajere
Compoziţia deşeurilor menajere din punct de vedere fizic este eterogenă şi variază în
funcţie de nivelul de trai, tehnico-ştiinţific şi de civilizaţie al fiecărei ţări, precum şi de specificul
geografic.
Componentele principale ale deşeurilor menajere sunt: metale, hârtie, materiale plastice,
cauciuc, textile, piele, resturi alimentare, veselă spartă, sticle şi geamuri sparte, moloz de la
reparaţiile interioare, frunze, paie, cenuşă, diverse.
În funcţie de procesele fizico-chimice ce pot avea loc în timp după acumularea lor,
deşeurile se pot grupa astfel:
- materiale combustibile (hârtie, cartoane, plastice, textile, lemn, oase etc)
10
 - materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume, zarzavaturi, carne etc);
- materiale inerte (metale, sticle, ceramică etc);
- materiale fine (cenuşă, zgură, pământ etc);
Valorificarea deşeurilor menajere trebuie să ţină seama atât de cunoaşterea compoziţiei
acestora cât şi de modificarea în timp a acestei compoziţii.

În tabelul 1, sunt prezentate orientativ limitele de variaţie a componentelor deşeurilor menajere,

stabilite pe baza datelor existente în unele ţări din Europa.

Limitele de variaţie a componentelor deşeurilor menajere

Tabelul 1
Denumirea Mediul urban Mediul rural
% din greutate
Metale 2,0 - 8,0 1,0 - 6,0
Hârtie, cartoane 10,0 – 50,0 8,0 - 20,0
Textile 3,0 - 10,0 3,0 - 10,0
Plastice 0,0 - 2,0 0,5 - 2,0
Sticlă 2,0 - 15,0 2,0 - 5,0
Materii organice 10,0 – 56,0 25,0 - 40,0
Cenuşă 0,0 - 48,0 10,0 - 30,0
Altele 6,0 - 27,0 6,0 - 15,0

În tabelul 2 este prezentată variaţia compoziţiei medii a deşeurilor menajere, pe baza unor
determinări făcute de municipiile mari din ţara noastră (Bucureşti, Braşov, Baia-Mare, Tulcea,
Giurgiu, Târgovişte, Craiova,Curtea de Arges)
Din tabelul 2 rezultă următoarele:
 faţă de datele din mediul urban se observă că în mediul urban nu apar categoriile de deşeuri:
oase, lemn, frunze.
în mediul rural, comparativ cu mediul urban, cantităţile de deşeuri metalice, hârtie, sticlă, sunt
mai scăzute în timp ce cantităţile de deşeuri fermentabile şi cenuşă au o pondere mai ridicată.

Compozitia deseurilor menajere pe categorii

Tabelul 2
Nr. Crt. Denumirea Procent din greutate
1. Metale 2.0 – 5.0 (3%)
11
 2. Hârtie, cartoane 10,0 -15,0 (11%)
3. Textile 2,0 - 5,0 (4%)
4. Plastice, cauciuc 1,0 - 2,0 (2%)
5. Sticlă, ceramică 2,0 - 4,0 (3%)
6. Deşeuri fermentabile 40,0 - 60,0 (47%)
7. Oase 1,0 - 3,0
8. Pământ, cenuşă 15,0 - 25,0 (16%)
9. Lemne, frunze 2,0 - 5,0 (5%)
10. Alte deşeuri 5,0 –25,0

2.2 Principalele caracteristici ale deseurilor menajere

a) Greutatea specifică a deşeurilor reprezintă greutatea unităţii de volum, în starea
în care se găsesc depuse acestea. Greutatea specifică stabilită în stare afânată, înainte ca deşeurile
să mai sufere vreo modificare, mai este denumită şi greutate specifică de referinţă.
Greutatea specifică de referinţă are în general o tendinţă de scădere, datorită creşterii continue a
procentului deşeurilor cu greutate specifică mică (hârtie, cartoane, ambalaje, plastice ) şi scăderea
procentului de materie inertă (zgură, cenuşă, pământ, moloz) ca urmare a îmbunătăţirii gradului
de confort al locuinţelor.Valoarea medie în Europa variază între 350 şi 200 kg/m3.
Greutatea specifică a deşeurilor menajere variază într-o mare măsură cu umiditatea, deoarece
acestea sunt prin natura lor higroscopice, ceea ce face ca în zonele mai umede greutatea să fie mai
mare.
În ţara noastră deşeurile menajere au greutate specifică relativ mare, în special datorită
procentului ridicat de deşeuri fermentabile; acestea variază între 300 şi 400 kg/m3. În tabelul 4 se
prezintă greutatea specifică a deşeurilor menajere urbane.
În perspectivă se apreciază că aceasta va continua să scadă, deoarece procentul de ambalaje este
în continuă creştere şi materialele inerte din ce în ce mai puţine, astfel că în anul 2000 greutatea
specifică a deşeurilor menajere din marile oraşe va fi de maximum 200 kg/m3.

Greutatea specifică a componentelor deşeurilor menajere

Tabelul 3
Componenta Greutatea specifica (kg/m)
Uscate
Resturi alimentare 350
Hartie, cartoane (nepresate) 100
Textile 200
Piele 300
Materiale plastice 50
Deseuri din lemn 200
Cauciuc 3500
Oase 400
Metale 2500
Sticla 600
Ceramice 500
Cenusa 400
Zgura 600
Pamant 400

În perspectivă se apreciază că aceasta va continua să scadă, deoarece procentul de ambalaje

este în continuă creştere şi materialele inerte din ce în ce mai puţine, astfel că în anul 2000
greutatea specifică a deşeurilor menajere din marile oraşe va fi de maximum 200 kg/m3.

12
 b) Umiditatea deşeurilor este influenţată de climă, diferind de la un anotimp la altul.
Umiditatea totală a deşeurilor menajere este dată de formula:

(%)
unde:
Wt = umiditatea totală a deşeurilor menajere (%);
Wr = umiditatea relativă (%)
Wh = umiditatea higroscopică (%)
Umiditatea relativă este reprezentată de conţinutul de apă care se poate îndepărta prin
evaporare în aer liber la temperatura de 16 ÷ 20 °C cu o umiditate relativă a aerului de 50%.
Umiditatea higroscopică sau absolută reprezintă conţinutul de apă din deşeuri care poate
fi îndepărtat prin uscare în etuve de laborator, la temperatura de 105°C.
Umiditatea totală a deşeurilor menajere variază în general de la 25 la 60%, fiind mai mare
vara datorită procentului mare de vegetale. Ca tendinţă generală se remarcă o scădere în timp a
umidităţii deşeurilor menajere cu aproximativ 0,25% pe an.
Cunoaşterea umidităţii este importantă deoarece ea influenţează atât valoarea greutăţii
specifice a deşeurilor menajere, cât şi aceea a puterii calorifice, reprezentând un parametru
necesar în evaluarea proceselor de fermentare ce au loc la compostare.
c) Puterea calorifică a deşeurilor menajere reprezintă cantitatea de căldură degajată prin
arderea completă a unităţii de greutate a deşeurilor brute şi se exprimă în kJ/kg sau kCal/kg.
Fiind un combustibil, deşeurile au o putere calorifică superioară (HS) şi o putere calorifică
inferioară (Hi).
Puterea calorifică superioară presupune că vaporii de apă au fost condensaţi şi au restituit
căldura de evaporare. Deoarece în instalaţiile de incinerare, vaporii de apă formaţi sunt evacuaţi la
coş împreună cu gazele de ardere, fără a restitui căldura respectivă de evaporare, rezultă că ceea
ce caracterizează de fapt deşeurile menajere este puterea calorifică inferioară (Hi).
Determinarea puterii calorifice inferioare se realizează cu formula:

unde:
Hi = puterea calorifică inferioară,
HS = puterea calorifică superioară,
Wt = umiditatea totală,
H = procentul masic în hidrogen al combustibilului.
d) Raportul carbon / azot se determină în laborator pe probe luate din diferite puncte ale
deşeurilor supuse fermentării şi este foarte important pentru cunoaşterea stadiului de fermentare a
deşeurilor menajere şi transformarea acestora în compost.
Limitele între care se situează raportul carbon/azot rezultate din cercetări sunt:
1* deşeuri menajere proaspete C/N = 20 ÷ 35
2* compost C/N = 10 ÷ 25
3* compost de calitate superioară C/N = 15 ÷ 18
4* sol de cultură fertil C/N = 10.

3. Colectarea si transportul deseurilor

Prin colectarea deseurilor menajere se intelege efectuarea operatiilor de strangere,

prelucrare si transport a deseurilor menajere in vederea neutralizarii sau valorificarii lor. Deseurile
menajere, si mai ales colectarea acestora constituie o problema de o deosebita actualitate datorita
13
faptului ca volumul lor creste direct proportional cu cresterea numarului populatiei si a nivelului
de trai; o data cu acestea creste si pericolul degradarii mediului inconjurator. Operatia de colectare
a deseurilor menajere se realizeaza de catre servicii specializate. Premergatoare operatiei de
colectare a deseurilor mai exista o faza care poate fi considerata „precolectoare” si care se
realizeaza de catre populatie sau de catre personalul de serviciu al institutiilor si locurilor publice.
Asadar, precolectarea reprezinta operatia de strangere si depozitare pe timp limitat a deseurilor
menajere din cadrul locuintelor si constructiilor publice.
Sistemele colectarii deseurilor sunt impartite si denumite in functie de:
● numarul tipurilor/grupelor de deseuri colectate la fiecare transport
● tipul drumului deseurilor de la sursa la punctul de colectare
● numarul tipurilor/grupelor de deseuri colectate la fiecare recipient
Pentru colectarea si transportul deseurilor se recomanda folosirea autogunoierelor
compactoare cu capacitatea benei de 10,5 m3.
Acest tip de utilaj are un compartiment de depozitare prevazut cu dispozitiv de
compactare si un perete mobil pentru descarcare,ambele actionate hidraulic.
Masina are si dispozitiv mecanic pentru descarcarea pubelelor.
Caracteristicile tehnice sunt urmatoarele:
- capacitatea benei 10,5 m3
- capacitatea minima de incarcare 20 m3 deseuri cu densitatea 0,35 tone/m3 in pubela
- masa proprie 8,99 t
- incarcatula utila 7 t
- dimensiuni de gabarit : lungime =7,5 m, latime =2.53m, inaltime= 2,93
- garda la sol 0,35 m
- indicele de compactare 1,8- 4
- timp de golire a benei 5 min
- timp de golire a unei pubele 0,015 ore
- coeficient de utilizare a parcelei 0,7- 0,9
- viteza de la un punct de colectare la altul 5 km/h
- viteza de transport in plin 20-25 km/h
- viteza de mers in gol 40km/h
- numar de pubele la un punct de colectare 6
- distanta medie de la un punct de colectare la altul 50 m

Necesarul de masini de transport

N= Q ‘ zi/ ( n*Po*γ*c),
Q’zi- cantitatea zilnica de deseuri in zilele de colectare
Q’ zi= 1,2* 70 = 84 t/zi

n= numar de ore de lucru intr-o zi, n=8 ore

Po= productivitatea orara= capacitatea de incarcare/ timpul unui ciclu
Po= Gu/T
γ = greutatea volumetrica a deseurilor = 0,4
c= coeficient de utilizare al parcului auto. 0,8

Gu= capacitatea benei/ densitate

Gu= 10,5/0,35 = 30m3

T= insumare de timp= timp de incarcare+ timp trasnport plin+timp descarcare+ timp transport gol
T incarcare= T incarcare propiu-zis+ T transp necesar deplasarii punct-altul

14
T incarcare propiu-zis= Nr pubele * t gol pubele =2,25 h
N pubele= Capacitate de incarcare/ volum unui pubele
= 30/0,2 = 150 pubele
V pubele =200l=0,2 m3
T deplasare de la un punct-altul= distanta/ viteza trasp plin
Distanta= Distanta punct-altul* nr punct(opriri)
Nr opriri= Nr pubele total/ pubele intr-un punct
= 150/6= 25
T tras plin= 5m*25 /0,05= 0,25 km/h
T tras gol= distanta/ viteza trasp gol
= 5/40= 0,125 km/h
T incarcare= T incar propiu zis+ T trans plin
= 2,25+ 0,25= 2,5 h
T descarcare= 5 min= 0,0014h

T = 2,5+0,25+0,0014+0,125
T= 2,876 h

Po= 30/2,876= 10,43

N= 84/ ( 8*10,43*0,4*0,8)
= 3,15= 3 masini de transport

III. Proiectarea depozitelor de deseuri

3.1 Amplasarea infrastructurii de gestionare a deseurilor.
Alegerea amplasamentului

Se recomanda evitarea diverselor instalatii planificate in zonele protejate sau cu impact

peisagistic si/sau ambiental important.
De preferat sa se evite:
- distante prea mari ,datorita efectelor negative generate de trafic;
- nu se amplaseaza in directia in care vantul bate( Craiova, vantul bate pe directia V);
- amplasarea aproape de zonele rezidentiale.
- distanta prea mare fata de locul de generare(statii de compost in apropierea unei ferme).
Amplasamentul depozitului de deseuri menajere va fi ales folosind metoda analizei
multicriteriale.
Fazele de lucru aferente acestei metode sunt:
- Identificarea amplasamentelor pe harta/planul de situatie
- Parcurgerea legislatiei specifice (HG 349/2005) si a normativelor de proiectare, in
vederea completarii tabelului cu grupe de criterii si indicatori/cerinte pentru fiecare
amplasament
- Alocarea de ponderi fiecarei grupe de criteria, astfel incat suma ponderilor sa fie egala cu
1
- Acordarea de note de la 1 la 3, pentru fiecare criteriu; nota maxima (3) corespunde unui
impact minim si semnifica respectarea cerintei impuse

15
 - Se insumeaza notele in cadrul fiecarui criteriu
- Se inmulteste suma notelor cu ponderile interioare fiecarei grupe de criteria
- Se insumeaza notele ponderate stabilite in pasul 6
- Se alege alternative cu punctajul cel mai mare, respectiv varianta care raspunde cel mai
bine cerintelor impuse.
Aplicarea metodei analizei multicriteriale permite compararea mai multor variante de
solutii ale unui proiect, in baza unor criterii reprezentative/relevante pentru acel proiect.
Finalitatea metodei consta in alegerea si recomandarea alternative care respecta cat mai complet
cerintele impuse.
In cazul unui proiect ce contine toate detaliile tehnice, economice, sociale si ecologice,
notele pentru fiecare indicator se pot da intr-un ecart mai larg (de exemplu, de la 1 la 10). Scala de
bonitare a variantei optime este conventional; echipa care realizeaza analiza multicriteriala isi
alege de la inceput criteriile de evaluare, o scala convenabila si isi stabileste procedura:
- notele mai mici reflecta un impact minim si, prin urmare, variant cu punctaj minim va fi cea
selectata, sau
- notele mari reflecta respectarea la cel mai inalt nivel a cerintelor de indeplinit si, prin
urmare, variant cu punctaj maxim va fi cea selectata.
Depozitul de deseuri Craiova – amplasamentul propus se afla in jurul orasului Craiova, la
o distanta relativ scurta

Analiza multicriteriala cu ponderarea criteriilor

Numar Criterii de analiza Alternative
curent
Craiova Filiasi
A Criterii geologice si hidrogeologice 2 3
Aa Caracteristicile si dispunerea in adancime a straturilor 3 1
geologice
Ab Structura (caracteristici fizico-chimice si bacteriologice), 3 1
adancimea si directia de curgere a apei subterane
Ac Distant fata de cursurile de apa, fata de albiile minore si
majore ale acestora, fata de apele statatoare, fata de apele cu
regim special si fata de sursele de alimentare cu apa
Ponderea generala a criteriului A = 0.3 8 5
Suma notelor criteriului 2.4 1.5
Suma ponderata 3
B Criteria pedologice si topografice
Ba Fertilitatea terenului 2 1
Bb Aportul de apa de pe versanti 3 1
Bc relieful 2
Ponderea generala a criteriului B = 0.2
Suma notelor criteriului 7 5
Suma ponderata 1.4 1
C Criterii economice
Ca Capacitatea depozitului si durata de exploatare 3 3
Cb Distanta pe care se efectueaza transportul deseurilor de la 3 3
sursa de producer/colectare la locul de depozitare
Cc Costuri de reducere a riscului de inundabilitate a zonei 3 1
Cd Necesitatea unor amenajari secundare pentru depozit (drumuri 3 1
de acces, utilitati)
Ce Costuri pentru achizitionarea terenului 1 2

16
 Ponderea generala a criteriului C = 0.2
Suma notelor criteriului 13 10
Suma ponderata 2.6 2
D Criterii ecologice
Da Vizibilitatea amplasamentului 3 3
Db Directia vantului predominant 2 3
Dc Sensibilitatea turistica, istorica, cultural, a cadrului natural 2 1
Ponderea generala a criteriului D = 0.3
Suma notelor criteriului 7 7
Suma ponderata 2.1 2.1
Total punctaj ponderat 8.5 6.6

Din analiza multicriteriala cu ponderarea criteriilor rezulta ca varianta optima este

reprezentata de depozitul de deseuri Craiova, deoarece respecta cel mai bine criteriile de
indeplinit.
3.2 Schema tehnologica a depozitului

Schema tehnologică a depozitului cuprinde mai multe construcţii şi dotări care pot fi
grupate în 3 categorii
I . Spaţiu depozitare
II. Platforma tehnologica
III.Lucrari anexe

Spatiul de depozitare cuprinde:

- diguri de formare sau inchidere a depozitului
- diguri de compartimentare
- ampriza depozitului
- lucrari de impermeabilizare
- lucrari de drenaj a levigatului(colectare si evacuare levigat)
- lucrari de colectare si eliminare a gazelor
- acoperire finala

Schema constructiva a depozitului.

17
Platforma tehnologica cuprinde:

- poarta de acces - punct de stingere incendii

- cantar - constructii de prelevare a deseurilor
- bloc administrativ - instalatii de maruntire
- laborator - instalatii de sortare
- rampa de spalare roti - instalatii de ardere
- magazii de materiale, atelier de
reparatii
Lucrari anexe cuprind:
- imprejmuire
- perdea protectie
- canal de garda
- spatii protectie
- foraje monitorizare
- foraje de alimentare cu apa
- baraj pentru retinerea apelor din precipitatii

3.3 Dimensiunile depozitului

Aceasta este o stabilire preliminara a dimensiunilor depozitului, de fapt se stabilesc doar

suprafata si limitele depozitului.

a) V = (m ) = 567 777,78 m
unde: V = volumul depozitului
Q = cantitatea de deseuri =511 000
ρ dep = 0,9 t/m
S total = Su + Spt +Sprot+Sconst = 3,79 +0,4+1,5+3 = 8,69 ha

unde: Su = suprafata propriu zisa de depozitare(suprafata utila); Su = = 3,79 ha

18
 Spt = suprafata platformei tehnologice; Spt = 0,4 ha
Sprot = suprafata protectia mediului; Sprot = 1,5 ha
Sconst= suprafata ocupata terasamente(diguri) = 3ha

3.4 Calculul lucrarilor de terasamente

A) Nivelarea
Pentru a realiza lucrările de acoperirea amprizei cu geomembrană şi lucrările de drenaj este
necesar să se realizeze în primul rând nivelarea în plan înclinat a suprafeţei depozitului, nivelare
ca va asigura un consum minim de material pentru impermeabilizare şi condiţii pentru scurgerea
apei ce cade din precipitaţii pe suprafaţa depozitului. La calculul nivelării în plan înclinat
problema fundamentă o constituie determinarea pantei optime de nivelare. Calculul pantei s-a
efectuat utilizând următoarele relaţii:

Ix =

Iy =
în care:
Ix, Iy – pante optime de nivelare în planul înclinat pe direcţia axelor X şi Y;
n – numărul punctelor sau numărul liniilor;
m - numărul punctelor sau numărul coloanelor;
l – latura caroului;
+h – diferenţa pozitivă dintre cota terenului şi cota centroidului fâşiei:
+h = ZT – ZC.

B) Volumul digurilor
Volumul digurilor de baza si de compartimentare se calculeaza cu ajutorul formulei:

Vdi = Sm * hi
unde: Vdi = volumul digurilor
Sm = suprafata medie
hi = inaltimea digurilor

3.5 Impermeabilizarea depozitelor, grosimea geomembranei

A) Alegerea solutiei de impermeabilizare

In depozitele de deseuri menajere sunt depuse materiale ce contin substante organice
degradabile, substante organice nedegradabile, substante minerale inerte sau nepericuloase, dar si
substante minerale periculoase, provenind din activitatea gospodareasca sau chiar din unele
intreprinderi , institutii si cladiri social-culturale.
Substantele organice nedegradabile nu au efect negativ major asupra terenului si a apei
freatice. Ele pot insa infesta terenurile din jur, deranjand mai ales vizual. Substantele organice, cu
ajutorul unor microorganisme (bacterii si ciuperci), se descompun in substante minerale, apa si
substante gazoase. Dintre substantele minerale, cele mai raspandite sunt sarurile, in special silicate
si carbonate, si in cantitati mai mici, alte saruri sau alte substante. Substantele minerale sunt
preluate de plante care, cu ajutorul luminii solare, prin fenomenul de fotosinteza, sunt
transformate iar in substante organice. O parte din substantele gazoase, o parte din substantele
19
minerale, cum si substantele organice nedescompuse sau partial descompuse sunt antrenate de apa
catre partea inferioara a deseurilor, adica spre baza depozitului. Apa incarcata cu acesti poluanti
formeaza lixiviatul sau levigatul din depozit.
Pentru a impiedica patrunderea lixiviatului in teren si mai ales in apa freatica, este
necesar ca depozitul sa fie impermeabilizat. Bariera de impermeabilizare impiedica patrunderea in
subteran si a ionilor de metale grele.
Solutia de impermeabilizare va fi aleasa din cele trei variante pe care le avem la
dispozitie:

a) etansare minerala – se realizeaza din mai multe straturi de argila, de obicei 4 sau 5, astfel
incat stratul final de argila compactata sa aibe grosimea minim 1 metru si coeficientul de

permeabilitate Kmax = 10 cm/s. Argila se asterne in straturi uniforme, se umecteaza

pana la umiditatea optima de compactare, se compacteaza, dupa care se astern straturile
urmatoare dupa aceeasi tehnologie.
Avantajele utilizarii argilei:
- este material local, material natural care se gaseste relativ frecvent
- are o tehnologie simpla de punere in lucrare si bine cunoscuta
- utilajele necesare sunt cele obisnuite in lucrari de terasamente
- impermeabilizarea este foarte buna, cel putin in primele perioade de functionare a
depozitului
Dezavantajele utilizarii argilei:
- grosimea stratului este foarte mare, deci se ocupa 1 metru pe toata suprafata depozitului,
inclusiv taluzurile
- transportul si extragerea din cariera creeaza prejudicii mediului ambiant. Daca nu sunt
cariere in apropiere, lucrarea devine prea costisitoare
- argila este un material sensibil la umezire, deci punerea in lucrare pe timp ploios creeaza
dificultati mari
- la uscare-umezire inregistreaza umflari si contractii mari, care genereaza fisuri si, deci,
cresterea permeabilitatii
- argila este sensibila la inghet-dezghet repetat, adica se destructureaza, ceea ce duce la
cresterea permeabilitatii
- in prezenta lixiviatului, unele minerale argiloase se altereaza, avand loc fenomenul de
demineralizare a argilei

b) impermeabilizarea cu geosintetice – se recomanda atat clasei I de depozite, cat si celor

de clasa a II-a, difera tipul de material geosintetic si caracteristicile acestuia (grosime,
rezistente mecanice,rezistente la agresivitati chimice, comportarea in timp si comportarea
la alte actiuni – la radiatia UV, la radiatia luminoasa). In cadrul acestui tip de
impermeabilizare se pot folosi geomembrane sau geocompozite.
Avantajele utilizarii geosinteticelor:
- grosimea geosinteticului este de cativa milimetri, deci se economiseste mult spatiu
- rezistentele mecanice sunt foarte ridicate
- sunt rezistente la actiuni chimice aggressive, cu unele exceptii
- punerea in lucrare este rapida
- etansarea este foarte buna

Dezavantajele utilizarii geosinteticelor:

- geosinteticele sunt sensibile la radiatia luminoasa si cea UV, deci trebuie pastrate acoperite
sau inchise
- sunt sensibile la variatiile mari de temperature, inregistrabd alungiri si contractii mari

20
 - au rezistenta mica la sfasiere si la intepare (poansonare)
- sudarea foliilor de geosintetice este o lucrare pretentioasa, de caliattea ei depinzand succesul
impermeabilizarii
- sudarea se face cu utilaje speciale
- pretul este destul de ridicat
- trebuie protejate cu geotextil
c) Impermeabilizarea mixta – presupune un strat mineral de aprozimativ 40 – 50 centimetri
groaime si un geosintetic mai subtire (o geomembrana de 1.5 – 2 mm si un geotextil de
protectie).

Dintre cele trei variante propuse, pentru impermeabilizarea depozitului se va utiliza cea de-
a doua variante, si anume impermeabilizarea cu geosintetice.

B) Calculul necesarului de geomembrana

Sg = Sdep + Staluz + Sfixare = 13.76 ha +3.21 ha +0.17 ha = 17.14 ha

Sdep = Sc1 + Sc2 + Sc3 = l*L1 + l*L2 + l*L3 = 175*(262+262+262) = 137550 m = 13,76
ha

Staluz = Staluz1 + Staluz2 + Staluz3 = 1.07 + 1.07 + 1.07 = 3.21 ha

Staluz = P*l taluz = (2*175 + 2*262)m * 12,3m = 10750,2 m 1,07 ha

unde P = perimetru

l taluz = latimea taluzului

l taluz = h* = 5.5* = 12,3 m

unde m = inclinare totala; m = 2
h = inaltime taluz; h = 5,5
S fixare = = P*l fixare = (2*175 + 2*262)m * 2m =1748 m = 0.17 ha
21
Unde l fixare = 2 m
l = 175 m
L = 786 m
L1 = L2 = L3 = 262m

C) Calculul grosimii geomembranei

G= * (tg )= * ( tg 27 + tg 18 ) = 0.0026 m = 2,6 mm

unde p = presiunea pe care o exercita deseurile pe geomembrana
p= = 1.2 t/m *15m = 18 t/m =0,18 megaPa
H = inaltimea deseurilor; H =15
= greutatea volumetrica a deseurilor in depozit=1,2
x = latimea de mobilizare a geomembranei; x = 0.5m
= unghiul de taluz natural; = 34
= rezistenta admisibila a geomembranei la tractiune; = 3500KPa
unghiul de frecare dintre geomembrana si geotextil; 27
= unghiul de frecare intre geomembrana si terenul de fundatie; = 18

3.6 Drenajul depozitului de deseuri

A) Calculul debitului

Q = q * S = 3,26* 13,76 = 44,86 l/s

q = 2.8* l/s*ha = 2.8* = 3,26 l/s*ha

unde Q = debit provenit din precipitatii
K = coeficient de scurgere; K = 0.8
H = inaltimea ploii de calcul (ploaia maxima in 72 de ore cu asigurarea 10%); H = 70 mm
(intre 68-94 mm)
T = timpul de evacuare; T = 48 ore

Volumul bazinului de stocare a levigatului

Trebuie inmagazinat levigatul cu debit maxim pentru 2 zile.
Q levigat(m3/luna) , care variaza de la o luna la alta.
Q max(martie) =63,29m3/zi
V=Qmax*2
V= 63,29*2= 126,58 m3
Aleg 2 bazine levigat, n=2
Hbazin = 1,4- 1,6, aleg 1,5 m
S-suprafata
S= V/(n*H)
S= 126,58/( 2* 1,5) = 42,19 m2

B) Schema de drenaj

22
 Pentru drenarea lixiviatului de executa o retea de conducte de drenaj, alcatuita din drenuri
absorbante si drenuri colectoare. Drenurile absorbante sunt tuburi din polietilena de inalta
densitate cu pereti dubli. Peretele interior este neted pentru a facilita scurgerea lixiviatului, adica a
apei incarcate cu material in suspensie si cu substante dizolvate. Pentru patrunderea lixiviatului,
tubul interior este prevazut cu fante dreptunghiulare. Tubul exterior este un tub ondulat, prevazut
cu orificii pentru patrunderea lixiviatului. Tuburile sunt asezate pe stratul impermeabil, alcatuit fie
din argila, fie din geomembrana si geotextil.
Lungimea drenurilor absorbante este cuprinsa intre 200 – 300 m, iar diametrul intre 200 si
250 mm, de regula supradimensionat, avand in vedere dificultatea interventiei la depozitele de
deseuri in cazul infundarii drenurilor. Drenul colector se amplaseaza fie pe marginea celulelor, fie
pe mijloc, daca latimea celulei depaseste 300 m. Se folosesc aceleasi tipuri de tuburi, cu lungimi
pana la 1000 m si cu diametre de 250 – 400 mm, mai frecvent 300 – 400 mm. Pe drenurile
colectoare se amplaseaza, la distante de 200 m, camine de vizitare.
Pentru siguranta in functionare a depozitelor se poate executa, dar cu costuri mai ridicate,
drenaj incrucisat, in care tuburile de drenaj comunica intre ele, astfel incat orice defectiune la un
tub nu impiedica evacuarea liziviatului. Pentru trecerea drenurilor prin impermeabilizarea cu
geomembrana exista piese speciale care imbina etans tubul de drenaj si geomembrana. Pentru
colectarea si scurgerea lixiviatului catre tuburi, pe toata suprafata depozitului se asaza un strat
drenant din pietris, cu dimensiunile de 16 – 40 mm, provenind din balastiere sau cariere. Pentru a
usura evacuarea liziviatului, ampriza se niveleaza in 2 sau mai multe planuri inclinate, dupa 2
directii.

C) Distanta intre drenuri se poate calcula cu relaţia

D =
unde K , K = coeficient de infiltratie
d = inaltimea activa a drenului; d = 0.1m
h = grosimea stratului drenant
q = debitul specific
De obicei, distanta dintre drenuri se alege intre 40-50 m, conform Normativului de proiectare
aprobat prin Hg 747-2005.

D) Dimensionarea tuburilor
Se alege pentru - drenurile absorbante o dimensiune d =200 mm
- drenurile colectoare Dn = 400 mm

3.7 Operarea in depozit

Operarea in depozit reprezinta totalitatea operatiunilor care se efectueaza in rampa sanitara
de deseuri. Accesul in depozit se face numai pentru masinile apartinand firmelor care au contract
cu rampa sanitara. In contractual de preluare si depozitare sunt scrise cantitatile ce se depoziteaza
zilnic (ce intra), suma deseurilor, compozitia medie a acestora, cantitatea efectiva pe masina.
Periodic se fac determinari privind compozitia deseurilor, caracteristicile deseurilor si
gradul de toxicitate. Nu sunt admise in depozite decat numai in conditii speciale deseurile
periculoase. Acceptarea asestor tipuri de deseuri se poate face numai daca la rampa sanitara exista
incinerator pentru deseuri periculoase sau compartiment pentru aceste deseuri.

23
 3.8 Inchiderea finala a depozitelor
Inchiderea finala are 2 laturi:
✔ Inchiderea finala pe celule
✔ Inchiderea intregului depozit

Inchiderea pe celule trebuie sa asigure rezolvarea urmatoarelor probleme:

⮚ Nivelarea deseurilor, de regula in plan inclinat
⮚ Captarea gazelor
⮚ Impiedicarea iesirii gazelor din depozit
⮚ Evacuarea sistematica a gazelor
⮚ Impiedicarea patrunderii apei din precipitatii in depozit
⮚ Colectarea si evacuarea apei din precipitatii
⮚ Incadrarea in peisaj

Ca sa fie rezolvate aceste probleme, se dau urmatoarele solutii:

⮚ Nivelarea deseurilor si acoperirea lor se face cu pamant, cu materiale inerte, cu deseuri din
demolari, cu produse secundare.
⮚ Captarea gazelor se face conform urmatoarelor solutii: strat mineral (nisip, pietris, balast,
deseuri din cariere, produse secundare: zgura, roci sfaramate, deseuri din constructii,
deseuri din beton concasate si sortate, deseuri ceramice), retea de tuburi pentru captarea
gazelor, strat de geotextil
⮚ Impiedicarea iesirii gazelor din depozit se face prin acoperirea depozitului cu
geomembrana. Argila este mai putin eficienta la difuzia gazelor
⮚ Evacuarea gazelor din depozit se face prin conducte verticale din polietilena sau din beton
care se numesc aeratoare sau rasuflatori. Din aceste conducte verticale, gazele pot fi
captate prin conducte si stocate sau trimise spre utilizare. La calculul retelei de captare a
gazelor trebuie tinut seama de faptul ca debitul de gaze este variabil, la fel si compozitia
lor
⮚ Izolarea fata de apa din precipitatii – apa din precipitatii nu trebuie lasata sa patrunda in
depozit dupa inchiderea acestuia, intrucat este apa conventional curata si, patrunzand in
depozit, atrage dupa sine functionarea in permanenta a statiei de epurare.
Impermeabilizarea se face la fel ca la baza, prin cele 3 variante: strat de argila (50 cm),
geomembrana sau combinatie.
⮚ Evacuarea apei din precipitatii se face printr-un strat drenant din pietris si prin tuburi de
drenaj, asezate in stratul de pietris. Nu sunt necesare tuburi cu pereti dubli. Apa este
evacuata intr-un emisar sau se poate utiliza.
Inchiderea finala prevede obligatoriu un strat de pamant de 1 m cultivat cu plante perene, cu
radacina ramificata si superficiala. Acest strat reprezinta minimul pentru incadrarea in peisaj.

Strat inchidere deseuri:

Strat vegetal
Pamant
Geotextil
Strat mineral de drenaj( nisip, pietris)
Strat de impermeabilizare ( geomembrana+ geotextil)
Strat captare gaze( deseuri din demolari)
Strat de nivelare( pamant0
Deseuri

Pentru evaluarea costului lucrarii se iau in considerare urmatoarele preturi unitare(euro/m 2

depozit)
- pregatire teren 3-5 euro/m2 depozit
24
- nivelare 2-3 euro/m2 depozit
- terasamente 4-6 euro/m2 depozit
- strat argila 3-3,5 euro/m2 depozit
- geomembrana 10-12 euro/m2 depozit
- geotextil protectie geomembrana 1,5-4 euro/m2 depozit
- strat drenant 3-4 euro/m2 depozit
- geotextil(opt) 1-1,5 euro/m2 depozit
- drenaj 5-7 euro/m2 depozit
- evacuare gaze 3-5 euro/m2 depozit
- acoperire finala 4-6 euro/m2 depozit
- geotextil 1,5 euro/m2 depozit
- strat mineral impermeabil 2,5-3 euro/m2 depozit
-geomembrana 8-10 euro/m2 depozit
-geotextil protectie 1,5 euro/m2 depozit
- strat drenant acoperis 2,5-3 euro/m2 depozit
- strat recultivare 3 euro/m2 depozit
- vegetatia 0,2-0,4 euro/m2 depozit
Evaluare cost(euro/m2 depozit) minim al lucrarii
- pregatire teren 3 euro/m2 depozit
- nivelare 2 euro/m2 depozit
- terasamente 4 euro/m2 depozit
- strat argila 3 euro/m2 depozit
- geomembrana 10 euro/m2 depozit
- geotextil protectie geomembrana 1,5 euro/m2 depozit
- strat drenant 3 euro/m2 depozit
- geotextil(opt) 1 euro/m2 depozit
- drenaj 5 euro/m2 depozit
- evacuare gaze 3 euro/m2 depozit
- acoperire finala 4 euro/m2 depozit
- geotextil 1,5 euro/m2 depozit
- strat mineral impermeabil 2,5 euro/m2 depozit
2
-geomembrana 8 euro/m depozit
-geotextil protectie 1,5 euro/m2 depozit
- strat drenant acoperis 2,5 euro/m2 depozit
- strat recultivare 3 euro/m2 depozit
- vegetatia 0,2 euro/m2 depozit
Rezulta 58,7 euro/m2 depozit.
Evaluare cost(euro/m2 depozit) maxim al lucrarii
2
Rezulta 76,4 euro/m depozit.

3.9 Platforma tehnologica

Platforma tehnologica se amplaseaza la intrarea in depozit, este betonata in intregime si
prevazuta cu santuri de garda care se vor descarca in bazinul colector de la rampa de spalare auto,
iar din acest bazin, efluentul va fi condus in bazinul de colectare prin drenul colector din limita
incintei.
Ca dotari constructive, in cadrul platformei sunt, de obicei, prevazute urmatoarele utilitati:
cabina pentru portar, cantar bascula pentru evidenta cantitatilor de deseuri depozitate, grup
sanitar, vestiare; magazia pentru materiale reciclabile care consta dintr-o incinta acoperita si cu
spatii delimitate de peretii despartitori pentru depozitarea metalalelor, sticlei, deseurilor din plastic
sau textile recuperate; rampa de spalare vehicule si utilaje; bazinul colector de ape uzate.
25
 Echiparea şi funcţionarea. Zone de amplasare a instalaţiilor de evacuare a deşeurilor
O instalaţie de salubrizare pentru depozitarea deşeurilor este împărţită în următoarele zone:
⮚ zona de intrare;
⮚ zona de depozitare pentru deşeuri revalorificabile şi/sau utilaje (spaţiu de garare);
⮚ zona de prelucrare;
⮚ zona de depozitare finală.
Zona de depozitare finală trebuie amplasată separat de celelalte zone.

În zona de intrare trebuie să existe:

⮚ postul de control, prevazut cu cântar-basculă;
⮚ drumul de acces (spaţiu carosabil) pentru vehiculele care depozitează;
⮚ punct de colectare a probelor, unde sunt luate eşantioane din cantitatea de deşeuri care
urmează a fi depozitată (dacă se considera necesar acest lucru). Trebuie evitată scurgerea
necontrolată sau infiltrarea componentelor lichide ale deşeurilor în cursul luării probelor;
⮚ depozit pentru probele de deşeu.

Zona de depozitare serveşte depozitării mijloacelor de producţie şi/sau a deşeurilor

revalorificabile. Deşeurile trebuie depozitate separat de mijloacele de producţie. Dacă deşeurile
care vor fi separate şi/sau valorificate se depozitează temporar, trebuie asigurate conditii
prin care depozitarea nu influenţeaza proprietăţile lor necesare valorificării ulterioare. Pe
lângă zona de depozitare, unde sunt depozitate intermediar, pe termen scurt, în principal materiale
de producţie şi deşeuri destinate valorificării, este recomandabilă, la depozitele pentru deşeuri
amestecate, crearea unui mic depozit intermediar pentru deşeuri. Suprafaţa de depozitare
intermediară trebuie izolată, concepută şi menţinută liberă pentru o cantitatea de deşeu de cca.
300 m³. Suprafaţa de depozitare intermediară trebuie creată în afara zonei de depozitare .
Echiparea tehnică
Pentru funcţionarea unui depozit în condiţii normale sunt necesare urmatoarele: clădirea
întreprinderii (post de control), cântar – basculă, gard/poartă de acces, statie de spălare, hală de
reparaţii cu atelier, garaje, compactor, buldozer pe şenile, autocamion mic, plug de zăpadă
autovehicul de măturat pentru drumul de acces şi zona de primire.
Clădirea întreprinderii
Clădirea de la o deponie îndeplineşte de obicei mai multe functiuni. În clădirea
întreprinderii se regasesc: punctul de administraţie al staţiei şi spaţiile destinate
personalului. În zona birourilor se realizează înregistrarea primirii deşeurilor şi o parte mai mică
sau mai mare a calculului economic privind livrările. Cântăririle şarjelor de deşeu se
înregistrează de obicei cu ajutorul unui sistem de prelucrare electronică a datelor, se
administrează la centru şi se intocmesc bonuri de cântărire, adeverinţe de livrare şi facturi.
Biroul administrativ are sarcina de a procura materiale şi piesele necesare reparaţiei maşinilor
si utilajelor din dotare. Rapoartele de exploatare ale depozitului, precum şi cele ce privesc
producţia utilajelor sunt aduse la sediul depozitului, monitorizate şi evaluate de către
personalul specializat.
Cântar basculă
Greutatea tipurilor de deşeuri aduse şi depozitate la depozit trebuie determinată pentru:
⮚ a putea percepe taxe de depozitare în conformitate cu cantitatea depozitată;
⮚ a obţine date pentru continuarea calculării necesarului de taxe;
⮚ a obţine date principale în vederea planificarii obiectivelor de gospodărire a
deşeurilor;
⮚ a stabili măsuri de evitare şi valorificare a deşeurilor;
⮚ a prognoza durata de funcţionare rămasă (timpul de exploatare rămas) a depozitului;
⮚ a prezenta cantităţile depozitate în faţa autorităţilor de supraveghere şi control.
În funcţie de frecvenţa vehiculelor de livrare, poate fi necesar un cântar separat pentru intrare
(greutatea brută inclusiv a vehiculului) şi pentru ieşire (Tara = vehicul).
În cazul unei frecvenţe mai reduse a vehiculelor este suficient un singur cântar.
26
 Personalul care deserveşte cântarul preia atât funcţia controlului la intrare, cât şi
înregistrarea deşeurilor. Din acest motiv, un oficiu de cântărire/primire este construit într-o
poziţie mai înaltă, pentru a putea realiza formalităţile cu şoferul vehiculului şi în acelaşi timp
pentru a putea privi încărcătura camionului. Înregistrarea datelor se poate realiza prin conectarea
cântarului la un computer.
Hala de reparaţii cu atelier
La construirea unei hale de reparaţii, în care sunt întretinute şi reparate utilajele folosite la
exploatarea deponiei (compactoare, buldozere, etc), trebuie să se acorde o atenţie specială
suprafeţei ocupate de vehicule. La o solicitare de până la 50 t şi la o echipare cu anvelope cu
bandaje oţelite cu crampoane, nici betonul nu mai poate rezista, la o uzare de durată. Grinzi
metalice aşezate paralel, sudate şi betonate constituie o întăritură adecvată.
Garaje
Garajele sunt utilizate pentru depozitarea echipamentelor si utilajelor din depozit ( de
exemplu încărcătoare pe pneuri, camioane de service, echipamentelor de iarnă ).
Compactoare
Sunt utilaje care servesc la compactarea gunoiului rezidual. În funcţie de compoziţia
deşeului, se obţin densităţi de până la 1,3 t/m³. Densitatea creşte până la o valoare maximă în
funcţie de numărul de treceri ale utilajului compactor. Greutatea de intervenţie a compactoarelor
este între 20 t şi 50 t. Crampoanele de pe bandajul ruloului compactor înmoaie deşeul şi împiedică
apariţia spaţiilor goale dintre deşeuri. Eficienţa compactării este cu atât mai mare cu cât este mai
uşor şi mai bogat în spaţii goale deşeul de compactat. La tasarea deşeurilor plastice există
riscul scufundării compactorului din cauza greutăţii pe roată. Cabina conducătorului maşinii este
la înălţime şi este protejată prin instalaţie de aer condiţionat şi filtre împotriva unui climat de
muncă poluant la suprafaţa deponiei.

3.10 Lucrari anexe

Drumurile de exploatare şi acces - drumul de exploatare existent, care se ramifică din
şoseaua de centura este în prezent pentru transportul şi descărcarea deşeurilor urbane în depozitul
Glina. Pentru asigurarea scurgerii apelor din precipitaţii s-a prevăzut reprofilarea şanţului
marginal pe o lungime de L = 830ml. S-a proiectat prelungire şi modernizarea acestui drum până
la rampa de acces în celula ecologică pe o lungime de 26o m modernizarea a 250 ml din şoseaua
Rudeni, respectiv pana la intrarea în incinta depozitului de 260m. Şanţul marginal existent trebuie
reprofilat pentru a se asigura scurgerea apelor din zona amenajata. Descărcarea deşeurilor din
autogunoiere în incinta de depozitare se face pe o rampă de descărcare, amplasată la capătul
amonte al celulei, respectiv intre profilele P11- P12. Rampele au o lăţime maximă la bază de 20m
din axul drumului, o lungime de 125 m, înclinare longitudinală de 12%. Rampele sunt betonate şi au
o fundaţie din balast.
Imprejmuirea – pentru protejarea obiectivului impotriva patrunderii animalelor sau a unor
persoane neautorizate, s-a prevazut imprejmuirea cu gard din tabla ondulata, cu inaltimea de 2 m.
La intrare s-a prevazut o poarta glisanta, actionata mecanic din cabina portarului. Lucrarea este
deja executata si se va modifica pe durata de exploatare, etapizat odata cu intrarea in functiune a
unui nou compartiment.
Liziera de protectie – perimetral pe conturul lucrarii, in spatiul dintre digul de contur,
respectiv digul de inchidere si imprejmuire, pe zona cu latimea de 5 m se vor planta 2 randuri de
pomi de talii diferite. Se recomanda salcam si cantina, care au atat rol peisagistic, cat si
antierozional. Perdeaua de protectie are rolul de a impiedica raspandirea mirosurilor, dar si a
materialelor mai usoare antrenate de vant sau curenti turbionali. Ea se executa esalonat pe
parcursul exploatarii odata cu inchiderea fiecarui compartiment. Taluzul exterior al digului de
inchidere, taluzele digului de contur si coronamentele s-au insamantat cu un amestec de ierburi
perene.

27
 Evacuarea gazelor - descompunerea materiei organice conţinută în deşeurile menajere
urbane generează un pe lângă apă şi săruri minerale şi un volum însemnate de gaze conţinând în
principal metan, dioxid şi monoxid de carbon, hidrogen sulfurat şi altele. Dacă nu sunt colectate şi
evacuate din depozit aceste gaze se pot acumula cu efecte negative asupra mediului, stabilităţii
depozitului şi a siguranţei lucrătorilor sau a locuitorilor din apropiere. Aeratoarele (răsuflători) se
montează după depunerea a minim 1,5m deşeu compactat. Raza de influenta a unei răsuflători
este de 50m. Ele sunt formate dintr-o conducta PEHD Dn 70 cu fante, care se aşează în centrul
unui coş din geogrilă monoetirată de forma cilindrica, cu diametrul de 1m, umplut cu material
granular de dimensiuni mai mari (50-70mm) sau spărturi de cărămidă. La partea superioara se
montat un arzător cu ventil şi o protecţie metalica în forma de con pentru evitarea accidentelor.
Tratarea apelor uzate din depozit – statia de epurare a apelor uzate provenite din depozit
este compusa din:
⮚ Separatoare de grasimi - separarea din apele uzate a uleiurilor, grăsimilor şi a altor
substanţe mai uşoare ca apa se numeşte flotaţie. Separarea se face datorită faptului că aceste
substanţe sunt mai uşoare ca apa şi se ridică la suprafaţa acestora în zonele în care viteza
orizontală a apei este mică. Îndepărtarea de la suprafaţa apei a substanţelor separate se face
manual sau cu sisteme mecanice. În schema de epurare, separatoarele sunt amplasate după grătar
în cazul sistemului de canalizare separativ şi după deznisipatoare în cazul sistemului unitar.
Construcţia separatoarelor de grăsimi este obligatorie când apele conţin mai mult de 150 mgf/dm 3
substanţe extractibile în eter de petrol, care nu sunt separabile la suprafaţa apei şi posibil de
evacuat în mod obişnuit prin decantoarele primare. Se prevăd, de asemenea, obligatoriu
separatoare de grăsimi, independent de concentraţie, în cazul în care epurarea mecanică este
urmată de o epurare biologică, realizată în filtre biologice sau câmpuri de irigare. Pentru o flotare
mai eficientă se adaugă ca agent de flotare aer difuzat prin intermediul plăcilor poroase, al
tuburilor găurite, iar uneori se adaugă clor gazos odată cu aerul. Îndepărtarea substanţelor separate
în bazinele de flotare se poate face şi prin intermediul unor conducte găurite la partea superioară,
reglabile din punctul de vedere al imersiei, prin jgheaburi plutitoare etc. Substanţele separate în
bazinele de flotare pot fi fermentate în bazinele de fermentare ale staţiei de epurare. Bazinele de
flotare care tratează ape uzate provenite din sistemul separativ de canalizare se proiectează la
debitul zilnic maxim Qzi max şi se verifică la debitul minim; pentru sistemul unitar de canalizare
aceste debite se dublează.
⮚ Decantoare - in decantoare pot fi reţinute suspensiile floculente din apele uzate. Elemente
constitutive şi de proiectare a decantoarelor primare sunt în bună parte valabile şi pentru
decantoarele secundare. Parametrii care intervin la proiectarea decantoarelor sunt: viteza
orizontală de curgere a apei; viteza de sedimentare, numită şi încărcarea superficială; timpul de
decantare. Vitezele orizontale vo şi verticale vv, precum şi timpii de decantare recomandaţi sunt
daţi în tabelul de mai jos. Timpii de decantare variază în raport cu caracteristicile apelor
uzate(conţinutul de substanţe toxice, ape industriale în cantitate mare, ape de ploaie), modul de
tratare ulterioară, emisarul sau folosinţele posibile ale apei decantate etc. În STAS 4162-74 se
indică 1,5 ore pentru apele uzate ce conţin o cantitate de suspensii mai mare de 200 mgf/dm3 şi 1
oră pentru cantităţi mai mici.

Monitorizarea depozitului

Monitoringul mediului pune la dispoziţia celor interesaţi şi specialiştilor, date şi informaţii

care să permită cunoaşterea corectă şi actualizată asupra stării mediului. Informaţiile trebuie să
circule pe verticală şi pe orizontală, astfel încât sistemul să se completeze, să evite eforturile
paralele în colectarea datelor, să elimine posibilităţile de confuzie, să permită concomitent
centralizarea datelor şi descentralizarea informaţiilor.
Monitoringul integrat al mediului trebuie să permită procesarea simultană a datelor din
diverse sectoare de activitate pentru modelarea, editarea şi utilizarea lor eficientă.

28
Monitoringul calităţii factorilor de mediu se referă la:
1. urmărirea debitului ( volumului ) şi calităţii apelor evacuate din depozit şi evoluţia
în timp a încărcării poluante a acestora;
2. urmărirea nivelului şi cantităţii apei subterane, prin intermediul forajelor de control
amplasate amonte şi aval de depozit;
3. urmărirea calităţii aerului;
4. urmărirea evoluţiei florei şi faunei în zonă.
Stabilirea tipului de determinări şi frecvenţa acestora se va face de comun acord cu APM.

29