Cu o suprafață de 238.397 km2 (92.046 mp), România este a douăsprezecea țară ca mărime din Europa. Este o țară balcanică situată la intersecția dintre Europa de Est și Europa de Sud-Est. Este mărginită de Marea Neagră, țara se află la jumătatea distanței dintre ecuator și Polul Nord și este echidistantă de cea mai vestică parte a Europei - Coasta Atlantică - și cea mai estică - Munții Ural. România are 3.195 de kilometri de graniță. La est se află Republica Moldova și Ucraina, la sud se află Bulgaria, iar la vest Serbia și Ungaria. În sud-est, 245 de kilometri (152 mi) de coastă maritimă oferă o importantă ieșire la Marea Neagră și la Oceanul Atlantic. Arcul Carpaților se întinde pe o distanță de peste 1.000 de kilometri prin centrul țării, acoperind o suprafață de 71.000 de kilometri pătrați. Acești munți sunt de altitudine mică sau medie și nu au o lățime mai mare de 100 de kilometri. Sunt profund fragmentați de văi longitudinale și transversale și traversați de mai multe râuri importante. Aceste caracteristici și faptul că există numeroase trecători de vârf - unele la altitudini de până la 2.256 de metri - au făcut din Carpați o barieră mai puțin importantă pentru circulație decât alte lanțuri europene. O altă trăsătură distinctivă este reprezentată de numeroasele platforme erodate care oferă platouri la altitudini relativ mari. Aici există așezări permanente la peste 1.200 de metri.Carpații României sunt diferențiați în trei lanțuri: Carpații Orientali, Carpații Meridionali sau Alpii Transilvaniei și Carpații Occidentali Românești. Fiecare dintre aceste lanțuri are caracteristici distinctive importante. Carpații Orientali sunt compuși din trei crestele paralele care se întind de la nord-vest la sud-est. Cea mai vestică creastă este un lanț vulcanic stins, cu multe conuri și cratere conservate. Lanțul are multe depresiuni mari, în cea mai mare dintre ele fiind situat orașul Brașov. În aceste depresiuni se găsesc importante centre miniere și industriale, precum și zone agricole. Carpații Orientali sunt acoperiți de păduri - aproximativ 32% din pădurile țării se află acolo. De asemenea, conțin depozite importante de minereuri, inclusiv aur și argint, iar izvoarele lor de apă minerală alimentează numeroase stațiuni de sănătate.Translated with DeepL.com (free version) Carpații Meridionali oferă cele mai înalte vârfuri la Vârful Moldoveanu (2.544 m) și Negoiu (2.535 m) și peste 150 de lacuri glaciare. Au suprafețe mari de pășuni și câteva păduri, dar puține depresiuni mari și resurse de subsol. La altitudini mai mari, vântul și ploaia au transformat rocile în figuri spectaculoase, precum Sfinxul și Babele.Regiunea a fost străbătută de o rețea antică de drumuri transcarpatice, iar vestigii ale vechii căi romane sunt încă vizibile. Numeroase trecători și văile râurilor Olt, Jiu și Dunăre oferă rute pentru drumuri și căi ferate prin munți.Carpații Occidentali Românești sunt cei mai joși dintre cele trei lanțuri și sunt fragmentați de numeroase depresiuni structurale adânci. Din punct de vedere istoric, acestea au funcționat ca "porți", care permit o trecere ușoară, dar pot fi ușor de apărat. Cea mai cunoscută dintre acestea este Poarta de Fier de pe Dunăre. Carpații Occidentali Românești sunt cei mai dens populați, iar în zona cea mai nordică a acestui lanț, Munții Apuseni, se găsesc așezări permanente la cele mai mari altitudini.Închise în marele arc al Carpaților se află câmpiile ondulate și dealurile joase ale Podișului Transilvaniei - cea mai mare câmpie din țară și centrul României. Această importantă regiune agricolă conține, de asemenea, mari depozite de gaz metan și sare. La sud și la est de Carpați, Subcarpații formează o franjă de terenuri ondulate cu altitudini cuprinse între 396 și 1.006 metri. Acest teren este egalat în vest de Dealurile de Vest, ușor mai joase. Simetria reliefului României continuă cu Podișul Getic la sud de Subcarpați, Podișul Moldovei în est, între Subcarpați și râul Prut, și Podișul Dobrogei în sud-est, între Dunăre și Marea Neagră. Subcarpații și zonele de câmpie oferă condiții bune pentru așezări umane și sunt zone importante pentru pomicultură, viticultură și alte activități agricole. De asemenea, acestea conțin depozite mari de lignit și gaze naturale.Dincolo de podișurile și platourile Carpaților, câmpiile se întind spre sud și vest. În părțile sudice ale țării, Câmpia Dunării inferioare este împărțită de râul Olt; la est de râu se află Câmpia Munteniei (inclusiv Poarta Focșani, importantă din punct de vedere strategic), iar la vest se află Câmpia Olteniei sau Câmpia de Vest. Terenurile de aici sunt bogate în soluri cernoziomice și formează cea mai importantă regiune agricolă a României. Irigațiile sunt utilizate pe scară largă, iar zonele mlăștinoase din câmpia inundabilă a Dunării au fost îndiguite și drenate pentru a oferi teren arabil suplimentar.Cel mai scăzut nivel al terenurilor din România se găsește la marginea nordică a regiunii Dobrogea, în Delta Dunării. Delta este o zonă mlăștinoasă triunghiulară formată din mlaștini, insule plutitoare de stuf și bancuri de nisip, unde Dunărea își termină drumul de aproape 3.000 de kilometri și se împarte în trei brațe zdrențuite înainte de a se vărsa în Marea Neagră. Delta Dunării asigură o mare parte din producția de pește a țării, iar stuful său este folosit pentru fabricarea celulozei. De asemenea, regiunea servește ca rezervație naturală pentru specii rare de plante și animale, inclusiv păsări migratoare. După ce intră în țară în sud-vest, la Bazias, Dunărea parcurge aproximativ 1.075 de kilometri (aproape 40% din întreaga sa lungime) prin sau de-a lungul teritoriului românesc, formând granița sudică cu Serbia și Bulgaria. Practic, toate râurile țării sunt afluenți ai Dunării, fie direct, fie indirect, iar în momentul în care cursul Dunării se termină în Marea Neagră, acestea reprezintă aproape 40% din debitul total. Cele mai importante dintre aceste râuri sunt râul Mureș, râul Olt, râul Prut, râul Siret, râul Ialomița, râul Someș și râul Argeș. Râul Olt, cu o lungime de 615 kilometri (382 mi), este cel mai lung râu care se află în întregime în interiorul granițelor naționale ale României.Râurile din România curg în principal spre est, vest și sud din coroana centrală a Carpaților. Ele sunt alimentate de precipitații și de topirea zăpezilor, ceea ce provoacă fluctuații considerabile ale debitului și, ocazional, inundații catastrofale. În est, apele râurilor sunt colectate de Siret și Prut. În sud, râurile se varsă direct în Dunăre, iar în vest, apele sunt colectate de Tisa pe teritoriul Ungariei.Dunărea este de departe cel mai important fluviu din România, nu numai pentru transport, ci și pentru producția de energie hidroelectrică. Una dintre cele mai mari stații hidroelectrice din Europa se află la Porțile de Fier, unde Dunărea se revarsă prin defileurile Carpaților. Dunărea este o importantă rută de apă pentru transportul maritim intern, precum și pentru comerțul internațional. Este navigabilă pentru navele fluviale de-a lungul întregului său curs românesc și pentru navele maritime până în portul Brăila. O problemă în ceea ce privește utilizarea Dunării pentru transportul intern este distanța față de majoritatea marilor centre industriale. În plus, malurile mlăștinoase și inundațiile permanente împiedică navigația în unele zone. Datorită poziției sale în partea de sud-est a continentului european, România are o climă în general continentală. Condițiile climatice sunt oarecum modificate de relieful variat al țării. Carpații servesc drept barieră pentru masele de aer atlantice, restrângând influențele oceanice ale acestora în vestul și centrul țării, unde determină ierni mai blânde și precipitații mai abundente. Munții blochează, de asemenea, influențele continentale ale vastei câmpii din nordul Ucrainei, care aduc ierni geroase și mai puține ploi în sud și sud-est. În sud-estul extrem, influențele mediteraneene oferă o climă mai blândă, maritimă. Temperatura medie anuală este de 11 °C (51,8 °F) în sud și de 8 °C (46,4 °F) în nord. În București, temperatura variază de la -29 °C (-20,2 °F) în ianuarie la 29 °C (84,2 °F) în iulie, cu temperaturi medii de -3 °C (26,6 °F) în ianuarie și 23 °C (73,4 °F) în iulie. Precipitațiile, deși sunt adecvate pe întreg teritoriul țării, scad de la vest la est și de la munte la câmpie. Unele zone muntoase primesc mai mult de 1.010 mm (39,8 in) de precipitații în fiecare an. Precipitațiile anuale sunt în medie de aproximativ 635 mm (25 in) în centrul Transilvaniei, 521 mm (20,5 in) la Iași, în Moldova, și doar 381 mm (15 in) la Constanța, pe malul Mării Negre.Temperat; ierni reci și înnorate, cu ninsori și ceață frecvente; veri însorite, cu ploi și furtuni frecvente. Iernile sunt în general din noiembrie până în martie. Primăverile sunt scurte, transformându-se ocazional chiar în vară. Vara durează din mai până în august. Au o toamnă prelungită, din septembrie până în noiembrie. Temperatura medie din ianuarie este de 1,1 °C (34 °F), iar temperatura medie din iulie este de 20,6 °C (69 °F). Fapte: Record de temperatură maximă: 44,5 °C (112,1 °F) - 10 august 1951 Sud-estul României; Recordul de temperatură minimă: -38,5 °C (-37,3 °F) - 24 ianuarie 1942 (centrul României).