Câmpia de Vest

Câmpia de Vest este delimitată:

spre Nord – de râul Tur;

spre Est – de Dealurile de vest și Carpații Occidentali;

spre Vest – de granița cu Ungaria și Serbia;

spre Sud – de granița cu Serbia.

Drenează aceleași râuri ca Dealurile de Vest. Râurile care străbat câmpia au o direcție E-V cu
excepția celor din Banat care se orientează NE-SV sau chiar N-S. În partea de câmpie joasă au albii
abia schițate și tendințe de înmlăștinire și revărsare.
Canalele de mare importanță:
-Canalul Crișurilor:
-Canalul Morilor
Resursele sunt legate de falierea fundamentului: ape minerale, petrol,gaze naturale. Apele minerale
apar pe tot cuprinsul Câmpiei de Vest: Tâșnad, Oradea, Băile Felix, Salonta. Petrolul și gazele
naturale formează una dintre cele mai importante resurse ale câmpiei

Câmpia de Vest

Câmpia de Vest ocupă extremitatea vestică a ţării, fiind partea estică a unei largi câmpii ce se
prelungeşte dincolo de frontierele României: Câmpia Panonică.

Limite

Câmpia de Vest este limitată de graniţe ale României: în nord, cu Ucraina, în sud, cu Serbia, iar în vest,
cu Serbia şi Ungaria. În partea estică se limitează cu Dealurile de Vest şi Carpaţii Occidentali.

Geneza

Câmpia de Vest s-a format la sfârşitul neozoicului – cuaternar, prin sedimentarea intensă a Mării
Panonice şi retragerea acesteia treptat dinspre est spre vest. Acest lucru este dovedit de înclinare şi
aspectul scurgerii râurilor ce o traversează.

Caracteristici specifice

Formarea a impus înclinarea uşoară a câmpiei dinspre est spre vest. De altfel, dispunerea râurilor
dovedesc retragerea mării: au direcţie spre Tisa, respectiv spre Dunăre, în partea sud-vestică. Înclinarea
uşoară determină divagarea puternică a râurilor ce sunt extrem de meandrate şi produc înmlăştiniri.

Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine: pietrişuri, nisipuri şi mâluri. În era glaciar-cuaternară s-au
depus straturi de loess (rocă prăfoasă, gălbuie şi cu porozitate mare). Pe acestea s-au putut dezvolta
soluri fertile.
Altitudinea maximă este peste 143 m în Câmpia Vingăi, cea medie de 60m.

După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor deluroase,
tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor şi de subsidenţă, formate prin lăsarea unor segmente de
câmpie.

Tipul de relief fluvial este evidenţiat prin lunci foarte largi sau depresiuni golf ce pătrund în spaţiul
montan: Depresiunea Zarandului pe valea Crişului Alb.

Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Carei. Acestea sunt fixate prin culturi de
viţă-de-vie.

Loess-ul are tendinţe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltraţie) creând microdepresiuni
numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Acesta este tipul de relief de tasare în loess.

Între câmpiile piemontane (înalte) putem exemplifica: Câmp. Miersigului, Câmp. Vingăi (cu altitudinea

maximă) şi Câmp. Carei.

Câmpii tabulare (orizontale) sunt Câmp. Aradului, Câmp. Lugojului şi Câmp. Ierului.

Câmpiile de subsidenţă sunt Câmp. Someşului, Câmp. Crişurilor şi Câmp. Timişului.

Clima

Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Etajul climatic predominant este cel de
câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 11 °C şi valori de precipitaţii între 500 şi 600
mm/an.

Sectoarele de influenţă diferă pe secţiunile Câmpie de Vest: sudul cu sector submediteranean, centrul şi
nordul cu sector de oceanic.

Hidrografia

Cu direcţie de scurgere est-vest debuşează în Tisa râurile: Someş, Mureş, Bega (canalizat în sectorul de

câmpie), dar şi Crişul (format în Ungaria prin confluenţa Barcăului, Crişului Repede, Crişului
Negru şi Crişului Alb). În Dunăre se scurge Timiş (cu afluentul Bârzava).

Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Carei. Limanurile fluviatile sunt numeroase în luncile
marilor râuri. Lacurile în crovuri pot avea apă dulce sau sărată. La Băile Felix întâlnim lacul
termal Peţea. Au fost amenajate şi iazuri, precum sistemul Cefa.

Vegetatia

Zona de vegetaţie specifică Câmpiei de Vest este cea a stepei, compusă din ierburi xerofile şi puţin
înalte. Spre est apare etajul silvostepei cu specii ale stejarului: cer, gorun, gârniţă.

Fauna

Stepa cuprinde numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp,

numeroase păsări precum dropia, ciocârlia, potârnichea, vrabia, mierla, numeroase insecte şi reptile.

Solurile
Partea superficială terestră se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile, cu
tipurile cernoziom şi cernoziom levigat.

Resurse naturale

Solurile reprezintă cea mai importantă resursă a acestei câmpii ce sunt utilizate agricol, în această
câmpie fiind cultivate cereale, floarea-soarelui, cânepă, viţă-de-vie (Podgoriile de la Arad - Valea lui
Mihai). Resurse de hidrocarburi sunt exploatate din Câmpia Timişului. Apa râurile reprezintă o resursă
utilizată casnic şi industrial. Apele termale acordă potenţial turistic regiunii, deja exploatate prin
staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai.
Din punct de vedere industrial, actual industriile sunt concentrate în cele 4 orașe principale:
construcții de mașini, utilaj greu, industria textilă, anvelope.

Urbane: 18 localități,4 cele mai importante fiind: Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare. Rurale: sunt

rare și de dimensiuni mari( peste 3000 de locuitori) și au un grad de geometrizare ce se
accentuează de la N(nord) spre S(sud).

Agricultura este o ocupație veche și importantă pentru acest spațiu. Cultura plantelor se practică în
condiții de randament sporit. Creșterea animalelor se remarcă prin toate tipurile de animale (În
Banat mai ales porcine).

Relieful este alcătuit din trei trepte:

 câmpia înaltă de peste 100 m, mai veche (din Pleistocen) și în general situată spre
dealuri;
 câmpia orizontală, netedă, care prezintă acumulări de nisip;
 câmpia joasă în care râurile au tendință de înmlăștinare.