Depresiunea colinară a Transilvaniei

Depresiunea Colinară a Transilvaniei este o unitate geografică din

zona interioară a arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și
denumirea de colinară și este mărginită de cele trei ramuri carpatice:
Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații
Occidentali (în vest). Spre nord-vest contactul cu Dealurile de Vest se
face prin intermediul Jugului intracarpatic.

Podişul Transilvaniei este secţionat de râuri în: Podişul Someşan, la

nord de cele două Someşuri, Câmpia Transilvaniei, între Someşuri şi
Mureş (la cca 450 m, intens cultivată, de unde şi supranumele de
câmpie) şi Podişul Târnavelor, între Mureş şi Olt (cu margini abrupte
spre sud numite Podişul Secaşelor şi Podişul Hârtibaciului).

Zona marginală se compune din: Subcarpaţii Transilvaniei, o zonă cu

dealuri şi depresiuni submontane ce împrumută aspectul Subcarpaţilor
propriu-zişi situată lângă Carpaţii Orientali, depresiunile submontane
Făgăraş (pe Olt) şi Sibiu (pe Cibin) situate lângă Carpaţii Meridionali, şi
Culoarul Alba Iulia – Turda (de contact litologic, pe Arieş şi Mureş),
Dealul Feleac situate lângă Carpaţii Occidentali.

Spre exterior se află o structură cutată (mai accentuată în est și ceva

mai slab în sud și vest). Aceasta la contactul cu structurile submontane
constituie o zonă de depresiuni submontane în vest și sud, și de o
succesiune de depresiuni și dealuri similare Subcarpaților în est. Această
zona marginală este așadar formată din depresiuni submontane
(Huedin, Almaș-Agrij, Iara, Bistrița), culoare depresionare (Orăștie, Alba
Iulia – Turda) și dealuri (zone deluroase relativ izolate – în vest și unități
ca Dealurile Bistriței, Culmea Șieului, Subcarpații Transilvaniei – în est).

Sedimentarea podişului s-a făcut prin transportul materialelor aduse

din munţi de râuri. Aceste materiale sunt pietrişuri şi nisipuri, depuse
peste un fundament identic Carpaţilor alcătuit din şisturi cristaline. În
părţile marginale aceste materiale au suferit o cimentare şi
transformare în gresii, conglomerate, marne şi argile.În interiorul
stratelor din partea centrală s-a acumulat gazul metan ce a dus la
boltirea puternică a stratelor formând domuri gazeifere.

Are aspect general de platou fragmentat, de văi care o străbat de la E

spre V . În centru sunt prezente șiruri de dealuri iar la contactul cu
munții s-au format unități depresionare și culoare. Ca urmare s-au
diferențiat unitatea centrală și unitatea marginală a depresiunii
Transilvaniei.
Tipurile de relief prezente: este specific relieful structural reprezentat
prin cueste, domuri, anticlinale. Cuestele au o anumită particularitate în
Depresiunea Transilvaniei, sunt orientate spre munte.
Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de versanți:
alunecări de teren, forme de deraziune, forme de ravenație (e. Râpa
Roșie), relief fluviatil (terase, lunci).

Trăsături climatice
Sunt determinate de diferența de altitudine dintre părțile
centrale și marginale și expunerea diferită față de circulația
maselor de aer. Există o diferență de altitudine între partea
estică (1000 m) și cea vestică (500-600 m).
În partea vestică este o umbră de precipitații cu influențe
foehnice, cu temperaturi mai ridicate și precipitații scăzute.
Partea estică este expus favorabil în fața maselor de aer.

Populația
2,6 mil de locuitori (11% din populația României).

Agricultura
Agricultura este o acțiune foarte răspândită în Depresiunea
Transilvaniei.Cultura plantelor: cereale, plante tehnice (sfecla de
zahăr, in, cânepă), legume, viță de vie (Alba-Iulia, Târnăveni,
Lechința). Creșterea animalelor: bovine, ovine, porcine, păsări.

Vegetatia
Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de amestec stejar şi fag, iar în
zonele înalte apar păduri de fag.

Fauna
Caracteristică pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistreţul,
lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se
remarcă găinuşa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa,
şoimul, bufniţa iar între peşti mreana şi bibanul.

Resurse naturale
Cea mai valoroasă resursă a regiunii este gazul metan din domurile
gazeifere centrale. Acestuia i se adaugă sarea şi rocile de construcţie
(argila, pietrişurile). Resurse de suprafaţa sunt solurile, fondul forestier
şi faunistic, apele. Peisajul a condus şi la anumite perimetre cu valoare
turistică.