Muntii Carpati

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei.
Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind
2000 de metri în altitudine. Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu
altitudinea iar vegetația este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe
pante și pe înălțimile mai mici). Din munții Carpați
izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul.
Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin
direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența
Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-
est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală,
prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine.
Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o
scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește.
Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai
înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini
de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.
În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice
dinspre Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene.
Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați
sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu afluenții
săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret (cu afluenții
săi Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău), Prut și Nistru.
Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc
numeroase lacuri glaciare. La acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri
lacuri de acumulare utilizate în scopuri energetice.

Muntii alpi
Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria și Slovenia până în sud-
estul Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Cel mai
înalt munte din Alpi este Mont Blanc, situat la frontiera franco-italiană, cu piscul aflat la o
altitudine de 4810 m. În Alpi există în total 128 de piscuri cu înălțimi care depășesc 4000 m, care
pot fi găsite în lista piscurilor alpine după înălțime.
Clima este rece. Există vegetație alpină și la peste 2000 de metri altitudine.
Limita la care se întâlnesc pădurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe versanții nordici ai
Alpilor, iar pe cei sudici, datorită climei mai favorabile, ea atinge deseori 1500 și chiar 1700 m. În
principal, pădurile de foioase sunt formate din stejar, fag, frasin și sicomor, care nu se întâlnesc
neapărat împreună și nici la aceleași înălțimi. Intervenția omului a făcut ca în multe zone
acestea să dispară aproape. Cu excepția pădurilor de fag din Alpii Austriei, alte păduri întinse de
foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele au fost
înlocuite cu pinul scoțian și molidul norvegian, care suferă mai puțin din cauza caprelor, cel mai
mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie anuală a acestei regiuni este apropiată
celei din Insulele Britanice, dar condițiile climatice sunt în mare măsură diferite. Aici, zăpada
persistă mai multe luni, iar primăvara și vara sunt considerabil mai reci.
În anul 1991 a fost găsită în Alpi o mumie înghețată care a fost ulterior denumită Ötzi. Ea este
dovada ca în această regiune a existat o cultură înfloritoare încă de acum multe mii de ani. Deși
Alpii nu sunt o regiune omogenă din punct de vedere cultural, aici pot fi recunoscute anumite
elemente comune.