Sunteți pe pagina 1din 4

Alpii Scandinaviei

Muntii Scandinaviei se prezinta sub forma unui lant muntos cu


lungimea de peste 1800 km si latimea maxima de cca. 300km, asimetric,
cu fatada atlantica plina de versanti abrupti, cu linia de tarm franjurata de
fiorduri numeroase, foste vai glaciare inundate de apele marii, dupa topirea
imenselor mase de gheata, la sfarsitul cuaternarului.
Au o directie dominanta NE-SV, suprapunandu-se in cea mai mare
parte, pe teritoriul Norvegiei; doar versantul estic, mai domol, se suprapune
partial pe teritoriul Suediei.
Sunt munti vechi, caledonici (peste 400 de milioane de ani), suferind
de-a lungul timpului atacul eroziv al apei si al vantului. In urma cu cca 2
milioane de ani, M-tii Scandinaviei s-au mai inaltat cu cateva sute de metri,
pentru ca in pleistocen (prima epoca a cuaternarului, caracterizata prin

alternante de intervale reci cu perioade calde), ghetarii sa modeleze


relieful, aducandu-l la aspectul actual.

Rocile din care sunt alcatuiti M-tii Scandinaviei sunt diverse, cele mai
raspandite

fiind

rocile

foarte

vechi,

puternic

metamorfozate,

in

deosebisisturile cristaline (roci formate prin procesul de metamorphism al


altor roci sub actiunea presiunii), gnaise, granite, dar si gresii, calcare, etc.
Formele de relief variate dau un aspect pitoresc acestor munti care nu
impresioneaza prin inaltime, cat prin peisajele de basm, intalnite la tot
pasul. Cele mai caracteristice forme de relief sunt platourile inalte (numite
de locuitori "vidde"), hornurile, circurile si vaile glaciare.
In M-tii Scandinaviei se detaseaza, prin trasaturile distincte pe care le
au, trei sectoare:
1) Sectorul Nordic - cel mai ingust, cu forma unei creste asimetrice,
puternic accidentata, are altitudini maxime de 1800-2100m. Altitudinea cea
mai mare este atinsa in varful Kebnekajse (2117m), alte varfuri importante
fiind Stora (2090m), Sulitelma (1914m) si Burge (1703m).

2) Sectorul central - este cel mai coborat, cu altitudini ce rar trec peste
1000m. Aici se gasesc numeroase lacuri glaciare (Kallsjon, Tunnsjo etc.),
marturie peste timp a glaciatiunii pleistocene.
3) Sectorul sudic) - este cel mai impunator prin lungime (peste 800 km) si
latime (cca. 300 km). De asemenea, aici se gasesc cele mai mari altitudini
din M-tii Scandinaviei, detasandu-se varful Galdhopiggen (2470m), din Mtii Iotunheimen. Se remarca varfurile Glittertind (2405m), Snohetta (2286m)
si Rondane (2183m).
Chiar daca nu poate fi inclus intr-un anumit sector, tarmul norvegian al
Muntilor Scandinaviei se remarca prin spectaculozitatea sa. El este inalt,
foarte dantelat, cu numeroase fiorduri ce patrund spre interiorul muntilor,
cele mai tipice fiind Hardangerfjord (179 km lungime), Romsdalfjord,
Sognefjord (204 km lungime), Trondheimfjord etc
Clima Muntilor Scandinaviei este temperat-oceanica, temperaturile
medii anuale fiind de numai 2-3 grade C, iar precipitatiile sunt foarte
abundente (2500-3000 mm/an), local, aceste cantitati fiind depasite. Aceste
conditii climatice au permis formarea si mentinerea unor ghetari de platou,
din care ghetarul Jostedalsbreen are cea mai mare suprafata (487 km.p).
Raurile foarte numeroase, ce brazdeaza ambii versanti ai Muntilor
Scandinaviei, au debite bogate si constante, fiind in mare parte amenajate
hidroenergetic.
Circurile glaciare ramase in urma glaciatiunii pleistocene cantoneaza, in
cele mai multe cazuri, lacuri de o rara frumusete.

In ceea ce priveste vegetatia, sectorul nordic si cel central sunt


caracterizate de o vegetatie asemanatoare tundrei, cu numeroase turbari in
partea superioara a versantilor. In sectorul sudic, versantii mijlocii si inferiori
sunt acoperiti cu paduri de conifer (pin si molid), mesteacan si mai rar alte
foioase. M-tii Scandinaviei, indeosebi sectorul suprapus Norvegiei, se
remarca printr-un potential turistic deosebit, conditiile naturale si cele
antropice impunand o activitate de "loisir" intensa. Norvegia, denumita si
"Tara Fiordurilor", "Tara cascadelor" sau "Tara Aurorelor Boreale", are peste
90% din teritoriu suprapus Alpilor Scandinaviei, iar lungimea tarmului (cu
fiorduri si golfuri) depaseste 25000 km.