Sunteți pe pagina 1din 46

Vulcanismul şi relieful

Tipuri de erupţii vulcanice


- Erupţie explozivă: dom,
caldera de explozie,
ace de lavă, (tip pelean);
- Erupţie efuzivă: vulcani
de fisură, vulcan-scut
Vulcanism islandez
(hawaian), con de zgură,
- Erupţie mixtă: strato-vulcani,
con strombolian
Vulcan-scut
Stratovulcan
Erupţii mixte
Stratovulcan

Lava foarte vâscoasă se


solidifică în formă de
cilindru la ieşirea din
conul vulcanic
Nori incadescenţi, V –până la 500
km/h, t – 800 şi peste 1000 gr. C
Categorii de procese vulcanice

• Vulcanism intruziv
• Vulcanism efuziv
- Vulcanism intruziv-90% din magmă se
solidifică în crusta terestră formează
intruziuni, care pot fi la adâncime mică –
intruziuni hipoabisale
- Şi la adâncimi mari – mase plutonice
Intruziuni hipoabisale
(subvulcanice)
• Dyk-uri
• Sill-uri, grosimi câţiva m la sute m
• Lacolite, sute de m
• Neck-uri, între 0,1-0,5 km uneori 2 km în
diametru
• Dyck - dimensiuni diverse: de la mm până la
zeci şi sute de metri, lungimi sute de km
Corpuri magmatice
CORESPONDENȚA MAGME/LAVE –ROCI MAGMATICE
Corpuri şi forme vulcanice de relief
Corpurile plutonice
• Batolitele cu suprafaţa ce depăşeşte 100 km
p., cele cu dimensiuni mai mici sunt sill-urile.
• În Anzi se prelungesc de la Panama până la
Capul Horn pe o distanţă de cca. 8000 km.
Formele magmatice intruzive influenţează
relieful în mod direct şi indirect
• Influenţa directă – pătrunderea magmei în
scoarţă sub formă de cupolă în regiunile de
orogen (Alpi, Carpaţi, Anzi) determină
ridicarea munţilor.
• Influenţa indirectă a corpurilor intruzive
asupra modelării este cauzată de denudarea
selectivă, când, apărute la zi,datorită durităţii
mai pronunţate în comparaţie cu regiunile
vecine, ele generează forme pozitive de relief
(măguri, creste, colonade etc.)
Vulcanismul efuziv şi relieful
• Vulcanism efuziv, sau vulcanism propriu
zis,este un proces constructiv. Poate fi
subaierian şi submarin.
• Astfel, după caracterul erupţiilor se pot
deosebi:
- Vulcani explozivi,
- V. efuzivi,
- V. mixti
• V. efuzivi – expulzarea liniştită a lavelor
bazaltice fluide prin fisuri (v. de tip islandez),
sau prin coşuri vulcanice (tip hawaian)
• Se formează: 1.platouri vulcanice (podişul
Dekkan, Siberia Centrală, Brazilia Argentina
Etiopia, Groenlanda, Irlandade Nord),
• 2.Erupţiile efuzive de tip central (hawaian)
formează conuri masive cu versanţi domoli (5-
10 gr.), vulcan-scut. Exemplu,Kilauea şi Mauna-
Loa. Ultimul cel mai înalt con vulcanic de pe
suprafaţa litosferei de la adâncimea de 5300 m
până la 4500 m deasupra niv. Oc. P.
• Erupţiile Hawai sunt caracterizate de efuziune
de lavă- o eruptie care cel mai frecvent dă
naştere unor fluxuri de lavă. De obicei, ele
incep cu lavă-havuz, uneori se formează şi
conuri de fragmente, de cenuşă vulcanică sau
cinerite.
• Deobicei magma fierbinte, care are
un procent foarte scăzut de dioxid de
siliciu, curge din coşul vulcanului în
formă de torenţi de lichid fluid. Sunt
erupţii liniştite care formează conuri
plate, cu versanţi domoli, denumiţi
vulvani-scut. Reţineţi că vulcanii
Hawaii sunt asociaţi cu un puct
fierbinte în manta
Vulcani explozivi
• Erupţii violente. Caracterul erupţiilor şi
morfologia conului vulcanic este determinată
de componenţa magmei. Se atribuie: v. de tip
vulcanian, vezuvien, strombolian, peleean,
Bandai-San etc. Lava acidă vâscoasă se poate
solidifica în coşul vulcanului formând dopuri
care conduc la explozii puternice care aruncă
în atmosferă enorme cantităţi de piroclastite
(cenişă, nisip, lappili,bombe vulcanice) care
construiesc vulcani de zgură sau V. de scorii
Erupţie vulcaniană
• Erupţiile de tip Vulcanian se declanşează
brusc după o perioadă de repaus.
     Erupţiile Vulcanian încep cu o explozie
violentă, zgomotoasă. Ulterior fragmente
de magmă sunt expulzate în timpul unor
explozii foart puternice. Erupţiile
Vulcanian emana multe gaze, precum şi
cenuşă, zgură şi piatră ponce. Cenuşă şi
piatră ponce sunt aruncate la distanţe
mari care pot duce la formarea unor
conuri mici (350- 600m altitudine).
Actuvitatea vulcanului de tip Vulcanian
poate dura, cu intervale lungi de repaus,
mai multe milenii.
Erupţia stromboliană
• Când magma este vâscoasă şi bogată în
gaze erupţia decurge brusc, intermitent.
Adesea, aceasta duce la formarea
blocurilor de lavă şi bombelor, care cad în
împrejurimi. Fluxurile de lava, precum şi
zgura formează conuri specifice. Atare
erupţii violente poartă numele de erupţii
de tip Strombolian. Vulcan situat în
Insulele Eoliene (Lipare), la nord de Sicilia,
Italia. Conul vulcanului atinge înălțimea de
3000 m, suprafața insulei fiind de numai
12,6 km².
Vulcan Peleean
• Erupţii de tip Pelean formează
de obicei strato-vulcani din
magme cu un conţinut relativ
ridicat de siliciu. Erupţiile de
tip Pelean aduc la formarea
domurilor şi sunt urmate de
formarea norilor
incandescenţi cu temperature
de peste 10000 C.
• Erupţile sunt separate de zeci
de ani de inactivitate.
• Ca avertizare, înainte de erupţie,
vulcanul aruncă în aer cenuşă vulcanică,
cu explozii laterale, care începe cu câteva
săptămâni inainte de eruptia vulcanului.
Punctul culminant al erupţiei este marcat
de formarea norului incadenscent.
Conul, cu dopuri de lavă solidificată în
coş, poate supraveţui până la
următoarea erupţie.
Erupţia vulcanului Pelée
• Muntele Pelée (în franceză Montagne Pelée) este un
vulcan activ din departamentul francez Martinica, care a
intrat în istorie după erupţia violentă petrecută în
dimineaţa zilei de 8 mai 1902. Erupţia a dus la
producerea unui tsunami care a inundat oraşul Saint-
Pierre. O laterală a vulcanului s-a prăbuşit, ducând la
eliberarea de noroi şi apă fierbinte peste fermele de
trestie de zahăr şi îngropând oamenii de vii. Erupţia din
Martinica a făcut cele mai multe victime dintre toate
erupţiile din secolul XX, cu un total de 29.000 de morţi.[2]
Clădiri după erupţia din 8 mai 1902
Erupţie submarină
• Vulcani din regiunea
DMO
• Formează pillow lava
Legitile de repartiţie a vulcanilor pe
glob
• Vulcanii nu au o repartiţie aleatorie pe glob:
- Frecvent sunt localizaţi în:
- Zonele de frontieră a limitelor plăcilor litosferice:
a) Vulcanism din zonele dorsalelor, zonelor de rifturi
inclusiv celor continentale (zone de expansiune,
spreading);
b) Vulcanism din zonele de subducţie;
c) Vulcanism intraplacă
Vulcanism din zonele dorsalelor
• Ieşirea magmei în zona riftului, formarea cru-
stei noi oceanice:
- Lavă bazică şi ultrabazică, ce denotă formarea
ei prin fuziunea materialului în manta;
- Vulcanism submers de tip central şi de fisură,
excepţie insula Islanda. Formaţiune din zona
de divergenţă a plăcilor litosferice, dar nu este
exclus şi de prezenţa unui punct fierbinte.
Vulcanism din zonele de subducţie
• Vulcanism de convrergenţă de-a lungul zonei de
subducţie (Centura de foc a Pacificului):
• Poate avea loc:
a) Între două segmente de litosferă oceanică
(magmele alcalibazice provin din domeniul
oceanic) sau
b) Într-un sector de litosferă oceanică şi un sector
de litosferă continentală (magme toleiitice,
caracteristice domeniului continental).
Vulcanism din zonele de subducţie (a)
• Convergenţa dintre două sectoare de plăci
oceanice, se formează un şir de vulcani, care,
ridicându-se deasupra nivelului oceanului,
formează un arc insular (Centura de foc din
Pacificul de Vest şi Pacificul de Nord).
• În cazul coliziunii unei porţiuni de litosferă continentală cu o
porţiune oceanică, vulcanii sunt localizaţi în marginea
continentului, formând un arc vulcanic continental . Exemplu,
Şirul Cascadelor (Cascades Range), în acest şir se încadrează şi
vulcanii activi Mont St, Helens, Mont Rainier şi magnificul
Crater Lake, lac care ocupă craterul vechiului vulcan Mazama,
cu o erupţie extraordinară acum 7700 ani în urmă.
• Daţi exemplu de altă regiune vulcanică identică cu Şirul Cascadelor!
Categorii de localizare a vulcanilor
Vârsta vulcanismului. Islanda
Vulcanism din zona de subducţie
Punct fierbinte
Vulcanismul punctelor fierbinţi
Vulcanism intraplacă

• Vulcanism prezent predominant pe litosfera


oceanică. Lanţul vulcanic generat de punctele
fierbinţi vin să argumenteze teoria expansiunii
fundului oceanic. Nu se cunoaşte suficient modul de
apariţie a punctelor fierbinţi. Apariţia acestora poate
fi legat de procesul de fuziune (topire) a materialului
din mantaua superioară, graţie unei concentrări
locale de căldură, car generează un punct fierbinte.
• Exemplu, insulele Caroline, Marshall, Hawaii.
• Şirul Hawaii-Empereur.
Vulcanismul punctelor fierbinţi
Lanţul Hawai-Empereur
Punctul fierbinte Hawai
Plăcile litosferice
Centura de foc

• Vulcanii
conturează
plăcile
litosferice
Relieful pseudovulcanic de explozie–explozii de gaze
şi vapori de apă (maare)
Maare, Eifel
Riscuri şi dezastre vulcanice
• În ultimii 500 ani –victime – 200 mii, din care
jumătate de la trei vulcani: Krakatoua, Mont
Pele, Tambora.
• Riscurile includ: cutremure premărgătoare
erupţiilor, explozii, curgerile de lavă, căderile
de piroclastite (tephra), nori arzători, torenţi
de noroi (lahare), gazele toxice, ploi acide,
flăcări şi fulgere, tsunami, modificări climatice.

S-ar putea să vă placă și