Structurile disjunctive şi

magmato-vulcanice
Structurile disjunctive – structuri ale reliefului rezultate în urma
proceselor de faliere ale scoarţei terestre - formele principale ce iau
naştere sunt: faliile, asociaţiile de falii, horsturile, grabenele.
Faliile sunt rezultate ale proceselor tectonice (comprimări, distensii şi
forfecări) asupra stratelor geologice.
Tipuri de falii

a. falii normale

b. falii inverse

c. falii contrare

d. falii drepte sau verticale

falii trasfomante/transcurente
Falia San-Andreas
 Elementele unei falii:

-frontul faliei –
suprafaţa din planul faliei care se
găseşte în afloriment.

-planul faliei –suprafaţa

de-a lungul căruia se produce
falierea.

-linia de falie – linia

care face joncţiunea între partea
superioară a blocului coborât şi
planul faliei.

-amplitudinea (pasul)
faliei – distanţa pe verticală între
blocul ridicat şi blocul coborât.
Expresia falierii în teren
Structuri Faliate
-A. Structuri în trepte
-structuri cu altitudine compensată - a
-structură în trepte asimetrică - b
-structură în trepte simetrică - c
-B. Horsturi

-C. Grabene
 Magmatism, vulcanism şi fenomene asociate acestora

Structurile magmato-vulcanice – structuri ale reliefului rezultate în urma

proceselor de magmatism si vulcanism - formele reprezentative – formele
intrusive (batolite, laccolite, filoane, dyke-uri, sill-uri, neck-uri, phacolite,
bysmalite).

Magmatism – totalitatea fenomenelor de migrare ascendentă a magmei prin

scoarţa terestră şi consolidarea acesteia undeva in interiorul scoarţei terestre.
Formele rezultate: corpuri magmatice intrusive:
Batholit
Neck
Stock
Filon
Dyke
Lacholith
Sill
Bysmalith
Phacolith
Tipuri de magme

a. Magme bazaltice – au SiO2 între 45-55%, bogate în Fe.

b. Magme andezitice – concentraţia de SiO2 între 55-65%, au concentraţii medii de Fe,

Mg, Ca, Na, K.

c. Magme riolitice - concentraţia de SiO2 între 65-75%, au concentraţii reduse de Fe,

Mg şi bogate în Na, K.
Structuri magmato-
vulcanice
Forme magmatice intruzive
 Neck şi dyke în New Mexico

Creasta Cocoşului
Vulcanism - Fenomenul de apariţie a mamgmelor la suprafaţa
terestră, însoţit de sărăcirea lor în gaze, vapori de apă şi
manifestrări explozive.

Vulcanul Mount St. Helen înainte de

erupţie

Vulcanul Mount St. Helen după erupţie

Tipuri de erupţii vulcanice

Erupţiile se diferenţiază în funcţie de vâscozitatea,

compoziţia, conţinutul de gaze şi temperatura lavei, dar şi
în funcţie de poziţia geografică a vulcanului. Ascensiunea
lavei la suprafaţa scoarţei terestre este generată de energia
acumulată în cuptorul magmatic, de presiunea exercitată de
forţele tectonice şi de diferenţa de densitate dintre magmă
şi rocile străpunse.
După modul de apariţie a magmei la suprafaţă şi manifestarea
erupţiei se disting: erupţii liniştite şi erupţii explozive.
Tipuri de erupţii
Erupţii liniştite

Eruptiile de tip hawaian sunt caracterizate prin expulzari linistite de lave

fluide, bazaltice, prin intermediul unor cratere sau prin intermediul unor
fracturi în scoarţa terestră. Prin racirea lavei rezulta conuri vulcanice
aplatizate, de dimensiuni considerabile (Mauna Loa, Kilauea din Insulele
Hawaii). Vulcanii din Hawaii sunt rezultatul activitatii asa-numitelor ,,hot
spot” ce se formeaza in mantaua inferioara. Acesti vulcani se insira ca un
lant, in functie de directia de deplasare a placii litosferice strapunse de
magma.

Eruptiile de tip islandez se caracterizeaza prin expulzari periodice de lava

bazaltica, fluida, în lungul unor fisuri ce pot depasi uneori 20 km
lungime. Lava care, prin consolidare, dă nastere unor platouri bazaltice
foarte extinse. Vulcanismul de acest tip este legat de zona de rift a
Atlanicului de nord. Riftul medio-atlantic, ce strabate Islanda, separa
placa Americii de Nord de placa Eurasiatica.
Erupţii hawaiiene şi produse de erupţie
Coloane bazaltice

Giant’s Causeway – Northern Ireland

Detunatele - Munţii Apuseni
Erupţii explozive

Eruptiile de tip strombolian se caracterizeaza prin explozii ritmice, lavele evacuate

fiind mai vascoase. Numele este dat de vulcanul Stromboli, situat in Mediterana,
insulele Lipari, supranumit de navigatori ,,Farul Mediteranei”, fiind folosit pentru
orientarea pe timp de noapte. Stromboli este considerat drept unul dintre cei mai
activi vulcani din Europa.
Eruptiile de tip vulcanian sunt caracterizate prin eruptii violente, ca urmare a lavei
vascoase (andezitice) expulzate, care are tendinta de a se solidifica, la partea
superioara a cosului vulcanic, sub forma unui dop. Acumularea gazelor şi
ascensiunea lavei impun o presiune crescanda asupra dopului format, pe care îl
expulzeaza impreuna cu portiuni din conul vulcanic.
Eruptiile extreme vulcanice (Bandai San sau Krakatoan) sunt de o violenţă
extremă, ca urmare a acumularii gazelor şi a vaporilor de apa, rezultaţi din
contactul apei marii cu rezervorul subteran de magma. Cea mai cunoscuta
eruptie de acest tip fiind cea a vulcanului Krakatau (sau Krakatoa), din anul
1883, considerata drept catastrofa mileniului prin violenţă, spectaculozitatea,
şi numarul de victime provocate. La 26-27 august 1883 au avut loc o serie de
explozii, una dintre ele fiind socotita ,,cel mai mare zgomot geologic”,fiind
auzita de la aproape 500 km distanta. Cenusa vulcanica a fost expulzata la 80
km înaltime, formand un nor ce a produs intuneric total pe o raza de circa 150
km ,si care a durat trei zile. Norii de cenusa au înconjurat Pamantul de cateva
ori, insolaţia scăzând cu 87 % din valoarea normala. Cantitatea de tephra
expulzată a depaşit 16 milioane mc,atingand in unele locuri 70 m inaltime si
acoperind o suprafata de 750.000 kmp. Explozia principala a fost urmata de
formarea unui val urias,tsunami,cu o inaltime de aproape 30 m, care a
,,maturat” tarmurile insulelor Java si Sumatra, provocand moartea a peste
36000 de oameni si pagube materiale imense. Caldera care a luat nastere in
urma acestei explozii avea fundul la 270 m sub nivelul oceanului, jumatate din
Insula Krakatau disparand. În anul 1930, in urma unor eruptii submarine, a
luat nastere o noua insula, cu diametrul de circa 1,4 km, numita Anak
Krakatau (copilul lui Krakatau).
Eruptiile de tip peleean sunt caracterizate de prezenta ,,norilor
arzatori”,care se revarsa pe pantele conului vulcanic in urma
eruptiilor vulcanice. Numele vine de vulcanul Mont Pelee, situtat in
arcul insulelor Antilele Mari si Mici (Insula Martinica). Acesti nori
arzatori sunt alcatuiti din cenusa si gaze, ei coborand pe versantii
vulcanului cu peste 200 km/h. Temperaturile ating valori de peste
700 de grade Celsius. Eruptia vulcanului Mont Pelee, din anul 1902,
la 8 mai, ora 8.00, a provocat o explozie foarte puternică aruncând
în aer un dop format in craterul vulcanului. Norul arzator, cu
temperatura de peste 600 de grade Celsius, format in urma eruptiei,
s-a prăvălit pe versanţii vulcanului cu o viteza de peste 160 km/h,
fiind urmata de o unda de soc puternica. Din cei 30.000 de locuitori
ai orasului a supravetuit doar doi.
Erupţie de tip peleean
 Erupţii de tip maare – se manifestă sub formă de explozii scurte, rezultate
din decomprimarea gazelor provenite din topituri magmatice şi acumulate în
scoarţă spre suprafaţă. Materialele proiectate sunt constituite exclusiv din
sfărâmături, fără lavă şi cenuşă şi contribuie la formarea unor diatreme (canale de
străpungere umplute cu sfărâmături) şi a unor cratere sub formă de pâlnii, ocupate
de lacuri dar fără conuri vulcanice. Apar în Japonia, în Germania (zona Eifel), în
Platoul Central Francez, nordul Angliei, Mexic şi în Africa de Sud.

Vulkaneifel, Rheinland-Pfalz (Germania)

 Relieful vulcanic de construcţie

1. aparatele vulcanice
a. conuri de lavă bazică
b. conuri de lavă acidă
c. conuri mixte
d. conuri de sfărâmături
2. platourile vulcanice
3. piemonturile vulcanogen sedimentare
4. horsturile vulcanogen-sedimentare
5. munţii vulcanici
Aparatul vulcanic, elemente:
-conul vulcanic
-craterul vulcanic
-coşul vulcanic
-vatra magmatică
Platouri vulcanice

Platoul vulcanului Puyehue din Chile,

acoperit de cenuşă

Platoul Pajarito din New Mexico, USA

Relieful vulcanic de distrucţie

1. craterele
2. calderele
a. caldere monogene simple
b. caldere polygene
c. caldere inelare
d. caldere în trepte
3. depresiunile tectono-magmatice.
Cratere

Aogashima (Japonia)

Menengai (Kenia)
Formarea calderelor
Caldera Santorini (Grecia)

Crater Lake (Oregon, Canada)

Modelarea externă a aparatelor vulcanice
Eroziunea determinată de cursurile de apă
-reţea hidrografică divergentă pe conul vulcanului
-reţea hidrografică convergentă în interiorul craterului

Stadiile de evoluţie în modelarea aparatelor vulcanice:

-stadiul de tinereţe cu văi barrancos şi interfluvii de tip planeză
-stadiul de maturitate cu distrugerea parţială a aparatelor vulcanice
-stadiul de bătrâneţe (senectute) cu realizarea inversiunilor de relief.
Răspândirea vulcanilor pe glob
-vulcanismul din lungul dorsalelor medio-oceanice
-vulcanismul zonelor de subducţie (Cercul de Foc al
Pacificului)
-vulcanismul insular (Hawaii)
Procese şi forme pseudovulcanice
-craterele de impact
-vulcanii noroioşi
Vulcanii noroioşi