Vulcanism

Universitatea tefan cel Mare Suceava

Facultatea de Silvicultur
Specializarea Ecologie i Protecia Mediului

Vulcanism
zona
Mediteranean

Proiect realizat de Muntean Adrian

Pagin 1

Vulcanism

Suceava
2012

Cuprins

Obiective.3
Cap.1-Introducere..4
1.1-Vulcanism-generaliti.5
1.2-Repartiia vulcanilor pe Glob...6
1.3-Tipuri de vulcani..7
1.4-Produsele activitii vulcanice..8

Cap.2-Vulcanism n zona mediteranean.10

2.1-Sectorul Vestic.10
2.2-Sectorul Central...11
2.3-Sectorul Estic..17
Concluzie...19
List figuri20
Bibliografie21

Pagin 2

Vulcanism

Obiective

Trim ntr-o lume modern, dependent de tehnologie i de beneficiile acesteia. n zilele

de astazi ne este greu s traim fr telecomunicaie, televiziune, servicii, comer si multe
altele. Cu toate acestea nu muli sunt contieni de consecinele devastatoare unui dezastru
natural.
Prin aceast lucrare vreau s descriu geologia si geomorfologia principalilor vulcani din
zona mrii Mediteranean, dar si s amintesc i s evideniez consecinele erupiilor lor
devastatoare.

Pagin 3

Vulcanism

Cap.1 introducere
Se tie omenirea a avut i are o oarecare conexiune cu mediul i c de-lungul evoluiei
sale a fost modelat de unele procese cum ar fi, creterea i decderea marilor civilizaii, de
rzboaie, de realizri specifice omului, dar i de dezastre naturale extreme.
n ultimii 40-50 de ani interesul fenomenelor vulcanice att al oamenilor de tiina din
cele mai diverse specialitai ct i al marelui public a crescut considerabil. n 1Geologie
vulcanismul a fost privit mult vreme ca un fenomen intamplator i i s-a acordat o
importana subordonat n ciuda faptului c este singura manifestare a proceselor magmatice
accesibil observaiei directe, este principala surs de informaii pentru studiul i nelegerea
magmatismului.
Progresele nregistrate pn n prezent n Vulcanologie i, prin ea, n cunoaterea
domeniului magmatic, au atins deja acel nivel care poate prezenta o baz pentru
reconsiderarea sistemului nostru de concepte n tiinele despre Pmnt.
Fenomenele vulcanice l-au impresionat ntotdeauna pe om. La toate popoarele din
1

Geologie- tiina care se ocup cu studiul structurii i formrii Pmntului.

Pagin 4

Vulcanism
regiunile cu vulcanism activ exist mituri i legende, mai mult sau mai puin complexe,
corespunztoare cu stadiul de evoluie n care se gsesc. Sacrificiile umane n craterele
vulcanilor erau practicate ndeosebi de populaiile din America Central si America de Sud,
dar i din alte regiuni ale Pmntului arat ct de profund era considerat legtura dintre
viaa
omului
i
activitatea
vulcanilor.
Mitologia greac i cea roman au referiri bogate la vulcanii din regiunea Mrii
Mediteranei. ntre zeitile focului i existena acestora s-au fcut ntotdeauna legturi directe.
n Etna, n vulcanul din insula Vulcano ori n cel din insula Santorini s-ar fi gsit atelierele n
care lucrau 2ciclopii sub conducerea lui Hefaistos.
Marii naturaliti au ncercat s explice fenomenele vulcanice Aristotel care considera
c erupiile sunt determinate de aerul comprimat n golurile din interiorul Pmntului,
Empedocle care credea c prin vulcani se elibereaz material topit provine din rezervoare
subterane locale; alii s-au mulumit numai cu descrierea lui, ca de exemplu Strabo, Pliniu cel
Tnr si muli alii. nsa pentru prima dat termenul de vulcan a fost definit de Varenius n
lucrarea sa Geographia Universalis n anul 1650. Ceea ce a stat, n mod incontient i
neexprimat, la baza tuturor prerilor emise n acea perioada a fost caracterul intamplator al
vulcanismului.

1.1. Vulcanism-generaliti
Prin vulcanism se nelege totalitatea fenomenelor si manifestaiilor rezultate n urma
strpungerii scoarei de ctre topiturile magmatice sau gazele provenite din zone profunde.
Cnd aceste topituri nu-si pot deschide drum ctre suprafaa ele sunt injectate n stratele
superficiale ale scoarei, unde prin consolidare, formeaz mase vulcanice intrusive. Dac
magmele ptrund pe fisuri deschise, sunt expulzate la suprafaa unde formeaz conuri
vulcanice. n consecin, procesele magmatice genereaz structurile eruptive, care sunt de
doua feluri: intrusive si efuzive (extrusive), strns legate ntre ele.
Deii vulcanismul e un fenomen complex, imaginea care ne apare cel mai adesea n
minte cnd auzim cuvntul vulcan este cea a unui munte conic care scuipa, prin craterul din
vrf, cenua, lava si pietre ncinse.
Prin vulcan se nelege att formaia geologic de form conic format prin erupia
lavelor, cenuilor i gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate n adncime ct i
deschiztura din scoara terestr care emite roc topit sau parial topit (lava), cenu i gaze.
Deschiztura poate fi o crptur sau o gaur (mai mult sau puin rotund), caz n care se
numete crater. O caldeir este bazinul n form de cldare format prin aezarea prii de
sus a conului vulcanic, ea avnd uneori crpturi sau crater(e).

Ciclopii- au fost n mitologia greac fiine fabuloase, reprezentate ca nite uriai cu un singur ochi n
frunte.

Pagin 5

Vulcanism
Vulcanii se formeaz n punctele de minim rezistenta ale scoarei terestre. Pmntul este
acoperit de o scoara dur , exterioar : litosfera, compus dintr-o scoara si partea superioara,
dur a mantalei. Litosfera s-a fragmentat n placi uriae, rigide, aa numitele placi tectonice.
Sub influenta uriaei presiuni din adncuri, plcile tectonice sunt n permanenta micare.
n unele locuri aceste micare dau natere la lanuri muntoase, alteori marginile plcilor cad n
anturi adnci, n adncul Pmntului, fenomen numit subducie. Plcile n micare se
ntlnesc, sau se deprteaz unele de altele. Astfel de zone sunt zonele marginale ale plcilor
tectonice, fiind zone de minim rezistent pe scoara terestr, unde se pot produce erupii
vulcanice.

1. Principalele elemente ale mozaicului planetar al tectonicii plcilor.

1.2. Repartiia vulcanilor pe Glob

Repartiia vulcanilor pe Glob este n strns legtur cu dinamica i poziia plcilor

tectonice; astfel, 80% dintre vulcanii activi (circa 500) sunt localizai n 3zonele de subducie
ale scoarei terestre, reprezentai de obicei prin 4stratovulcani, cu erupii puternic explozive.
Vulcanii situai n zonele de 5rift, n zona de formare a scoarei, se caracterizeaz mai
degrab prin efuziuni linitite de lave dect prin manifestri explozive, mai ales atunci cnd
apar pe fundul Oceanului Planetar. O a treia categorie de vulcani (din aa-numitele zone

Zone de subducie- regiunile globului cele mai expuse riscurilor seismice i unor tsunami

Stratovulcan- vulcan nalt, conic, compus din straturi multiple de lav solidificat i cenu
vulcanic.
5

Rift- o despictur n scoara terestr suboceanic.

Pagin 6

Vulcanism
fierbini) se regsete n interiorul plcilor tectonice, acolo unde existena unor fisuri crustale
sau manifestarea unui 6diapirism astenosferic permite ptrunderea magmei spre suprafa

2. Repartiia vulcanilor pe Glob

1.3. Tipuri de vulcani

n funcie de manifestrile specifice (durat, intensitate, continuitate, produse rezultate),
erupiile pot fi grupate n mai multe tipuri.
Tipul islandez se caracterizeaz prin efuziunea linitit a lavelor cu caracter bazic, pe
liniile unor fisuri de mari dimensiuni care apar ca urmare a unor fenomene cu caracter
regional; datorit fluiditii ridicate, lavele se pot deplasa cu uurin pe distane mari. Singura
erupie de acest tip din timpurile istorice a avut loc n 1783, n Islanda (Laki).
Tipul Hawaiian se caracterizeaz prin coexistena emisiunilor linitite cu proiecii de
lave pe linii de fisuri care sunt ns subordonate unor centre de erupie, ce permit crearea unor
structuri vulcanice de tip central. n aceast categorie se ncadreaz erupia vulcanului Kilauea
(Havaii) din anul 1960.
Tipul strombolian se caracterizeaz prin explozii ritmice, n cadrul crora sunt emise
gaze i, mai ales, vapori care fragmenteaz lava, formnd bombe i scorii incandescente, mai
mult sau mai puin cristalizate, dar nu cenu. Dei ejectate n stare incandescent, proieciile
de lav formeaz blocuri propriu-zise, ntruct ajung n stare solid la sol. Din aceast
6

Diapirism- migraiune lent a unor roci din zonele profunde spre suprafa sub aciunea presiunii din
scoara terestr.

Pagin 7

Vulcanism
categorie, pot fi citate manifestrile vulcanului Stromboli (Arhipelagul Lipari, Marea
Mediteran), ale vulcanului Izalco (El Salvador) sau cele ale vulcanului Irazu (Costa Rica).
Tipul vulcanian se caracterizeaz prin paroxisme explozive violente separate prin
intervale variabile de calm. Se caracterizeaz prin lave acide, vscoase, care se consolideaz
rapid, formnd cruste la partea superioar a aparatului vulcanic; sub aceste cruste, presiunea
gazelor crete foarte mult genernd explozii foarte puternice care determin expulzarea unui
material format n totalitate din elemente piroclastice (cu foarte mari cantiti de cenu). n
aceast categorie, arhetipul l constituie activitatea aparatului Vulcano (Arhipelagul Lipari,
Marea Mediteran), dar la fel de cunoscut este i erupia vulcanului Paricutin (Mexic) din
anul 1947.
Tipul plinian se caracterizeaz prin eliberarea unui mare volum de lave i gaze ntr-un
interval scurt de timp n explozii care afecteaz puternic structurile vulcanice preexistente. Ca
exemple pot fi citate erupiile vulcanului Krakatoa (Indonezia) din anul 1883 sau ale
vulcanului Pinatubo (Filipine) din 1991, cnd particulele fine rezultate n urma erupiei au
ajuns pn la 30 km nlime.
Tipul pelean reprezint cel mai destructiv tip de erupie, modelul reprezentndul erupia
vulcanului Mt. Saint Pele (Martinica, Antilele Mici) din 1902 i 1903 sau a vulcanului Mt.
Saint Helens (SUA) din anul 1980.
Impactul erupiilor a fost cuantificat ntr-o scar valoric ntre 0 i 8, funcie de volumul total
al materialului eliberat, curgerile de material piroclastic, nlimea norului de erupie, durata
fazei eruptive .a. (Newhall i Self, 1982).
Tipul vezuvian se caracterizeaz prin alternana unor explozii foarte violente cu perioade
de calm, n care lipsete orice semn de activitate, ca urmare a astuprii complete a conductului
i crearea unei presiuni foarte mari a gazelor la diferite adncimi. Majoritatea produselor
rezultate sunt de natur piroclastic, iar norii rezultai se nal mult n atmosfer, depunnduse ulterior pe suprafee ntinse.

1.4. Produsele activitii vulcanice

Curgerile de lave determin puine victime omeneti, ntruct exist timpul necesar
pentru a fugi din calea lor. Sunt, n mare de doua feluri; acide (vscoase i se rcesc repede)
i bazice (provin din adncimi mari, se rcesc lent i curg pe distane mari). Curgerile iau
forma de cureni de lav, mai rar sub form de pnz i se dirijeaz pe vai, dar anumite
obstacole, inclusiv cele create de nchegarea lavei, le pot devia lateral. Pe locurile joase de tip
cmpie se extind peste suprafee mari agricole, pduri, drumuri, aezri. Viteza de curgere
este sub 40-50 km/h, dar poate atinge si 20 m/s. Lungimea limbilor de lava este de pn la
civa km, cea mai lung curgere a fost de 53 km la Mauna Loua (Hawaii), cnd a ajuns pana
la ocean.
Cderile de piroclastite (tephra) se refera la cenua, lapilii,7 piatra ponce, bombe
vulcanice. Majoritatea erupiilor elibereaz iniial, prin explozii violente, astfel de materiale,
dup care urmeaz faza efuziva sau a curgerilor de lav, care uneori nu mai are loc. Exista
7

Piatra ponce- roc vulcanic foarte poroas i cu o densitate mic

Pagin 8

Vulcanism
erupii ce emit cantiti imense de piroclastite, numite de tip plinean, dup erupia Vezuviului
din 79, descrisa de Pliniu cel Tnr. Aceasta a ngropat sub cenua i nmol doua orae i alte
opt localiti. La Pompei (situat la 10 km de crater) grosimea cenuiei avea 4-6 m, iar la
erupia din 1500 .Hr., din insula Thira , stratul de tephra a atins 50-60 m.
Norii arztori las n urma lor foarte multe victime omeneti. Sunt formai din gaze cu
temperaturi de 500-1000 C, amestecate cu piroclastite, n special cu cenua. Sunt deci mai
grei dect aerul si se rostogolesc direct din coul vulcanic pe pantele conului, orientndu-se
adesea numai pe unele pri ale acestuia, n funcie de vnt si ndeosebi pe vi. Ard totul in
calea lor.
Torenii de nmol (laharele), alturi de norii arztori, produc cele mai multe victime
omeneti. Sunt formai din ap suprasaturata in cenua sau din maluri produse prin
dezagregarea rocilor in timp. Ei se amesteca si cu roci de diferite dimensiuni. Pot fi reci , cnd
nu se produc direct in timpul unor explozii, sau fierbini . In primul caz apa provine din ploi,
din expulzarea lacurilor de crater sau din topirea zpezilor si a gheii (ca in Kamceatka).
Gazele toxice. Magmele conin si o serie de elemente care, ieind din mediul scoarei la
suprafaa, mai ales in condiii de temperaturi si presiuni sczute, trec in stare volatila sau
precipita ca minerale. Cele mai multe gaze sunt coninute (si eliberate) de ctre magmele
acide, vscoase, care, din acest motiv, produc si explozii puternice. Magmele bazice au mai
puine substane volatile. Compoziia si cantitatea gazelor difer de la un focar la altul, dar si
de la o explozie la alta.
Ploile acide, rezultate din dizolvarea in apa a anumitor elemente expulzate de vulcani,
conduc la cderea frunzelor arborilor, usuc iarba, ataca pielea animalelor.
Flcri si fulgere se formeaz din doua cauze diferite. n primul caz este vorba de flcri
care deasupra cursurilor sau lacurilor de lava, din emanarea redusa a unor gaze inflamabile
cum sunt oxigenul, metanul si etanul. Fulgerele iau natere, in schimb, n norii de cenua i
rezulta din diferenele de potenial electric ce se realizeaz prin frecarea particulelor de
cenua.
Tsunami sunt provocate obinuit de cutremure, dar apar si la erupii vulcanice care au
loc pe insule sau rmuri continentale. Una din cauzele principale o constituie prbuirea in
mare a unei pari din vulcan, sau scurgeri puternice de lave sau piroclastite in apa. Valul
format se propaga uneori sute sau chiar mii de km. n plus, nlimea si periculozitatea acestor
valuri creste in estuare si golfuri.
Poluarea mediului nconjurtor se produce pe suprafee diferite, de nivel regional sau
chiar mai mari, si consta in special in acoperirea terenurilor cu cenua, lave sau nmol si in
afectarea vegetaiei, vieuitoarelor si a solului de ctre gaze si ploile acide, cu efecte pe timp
mediu sau mai ndelungat.
Modificrile climatice determinate de vulcanism nu sunt pe deplin lmurite ca proporii.
Se crede chiar ca una din cauzele glaciaiunilor ar putea fi reducerea temperaturii medii
anuale la nivel global cauzata de mari cantiti de cenua vulcanica expulzate in atmosfera.

Pagin 9

Vulcanism

Cap.2 Vulcanism n zon mediteranean

Marile Mediterana, Neagra, Caspica ocupa o poziie care sugereaz ca ele ar reprezenta
resturi din vechea mare Tethys. In realitate, acest lucru nu este demonstrat, ba mai mult,
pentru unele sectoare dovedita inconsistenta unui asemenea punct de vedere. Dei nu sunt,
propriu-zis, relicte ale marii Tethys, evoluia acestor regiuni a fost ndeaproape controlata de
fenomenele care s-au petrecut in cadrul ei.

3. Vulcanismul neogen din sud-estul Spaniei (dup V. Arana, 1974)

1- seria calcoalcalina; 2- seria potasica; 3- bazalte

Regiunea vulcanica mediteraneana este mprita in 3 mari sectoare vulcanice: (Sectorul

Vestic, Central si Estic).

2.1. Sectorul Vestic

Pagin 10

Vulcanism
n partea vestica a Mediteranei, un prim element care complica situaia este prezentat
de existenta unor 8sfenochasme. Golful Biscaia si golful Liguric par a fi rezultatul unor astfel
de deschideri de spatii marine prin deplasarea unor blocuri continentale.
Un al doilea element care ridica gradul de complexitate este prezenta vulcanismului in
interiorul microplacilor. In peninsula Iberica, in regiunea din jurul Lisabonei, exista vulcanite
9
eocene. Legtura lor cu sfenochasmul din golful Biscaia nu apare in mod clar dar alta
explicaie raionala nu se ntrevede deocamdat. In SE Spaniei s-a desfurat in intervalul
dintre Miocenul mediu si Pliocenul timpuriu un vulcanism calco-alcalin n cadrul unei zone
de compresiune individualizat nc de la limita dintre Cretacic si Paleogen, probabil, n
cadrul ansamblului de procese asociate deschiderii mrii Alboran si coliziune de microplaci.
Vulcanismul de aici este rezultatul unei subducie spre nord dar cu o redusa ptrundere sub
peninsula Iberica.

4. Ipotez asupra evoluiei Mediteranei vestice i generrii vulcanismului

din Italia peninsular (dup W. Alvarez, 1972)
1- poziia iniial a Sardiniei si Corsicii; 2- vulcanism cainozoic; 3-pozitia
presupus a zonei de subduciei

Vulcanismul calcoalcalin oligocen- miocen (andezite si ignimbrite) si cel alcalin

pliocen-cuaternar (bazalte) din Sardinia reprezint o situaie la fel de puin clara; dispoziia NS a produselor acestora ar fi compatibila cu alura generala a structurilor generate in cadrul
unor deplasri E-V ale Sardiniei (sfenochasmul liguric), dar constatarea unei variaii a
coninutului de K in direcia N-S sugereaz o subducie in aceasta direcie.
ntr-o situaie tot att de bizar se gsete vulcanismul tnr de pe rmurile golfului
Liguric; asocierea lui cu deschiderea sfenochasmului liguric rmne, deocamdat, singura
alternativa.

2.2 Sectorul Central

8

Sfenochasm- gaura triunghiulara in crusta oceanului

Eocen- a doua perioad a paleogenului

Pagin 11

Vulcanism
In partea centrala a regiunii mediteraneene suntem probabil, in prezenta mai multor categorii
de situaii. n partea nord estica a Italiei, o mica parte din ultimile nlimi ale Alpilor care
coboar spre Cmpia Padului, in regiunea veneto-tretina sunt alctuite din roci vulcanice; cea
mai mare parte dintre ele sunt roci bazice, unele formate submarin, iar, in cea mai mica
msura in Colli Euganei, bazaltele sunt nsoite de lite, trahite, riolite.
O poziie uor interpretabila are vulcanismul din partea central-vestica a Italiei
peninsulare, dei dovezile propriu-zise sunt inga foarte reduse. Din partea de sud-est a
Toscanei si pana la sud de Napoli, formaiunile vulcanice tinere si plutonice sunt aproape cu
continuitate prezenta; ele pot fi socotite o prezenta a rezultatului subductiei spre est a unei
placi din regiunea marii Tireniene.
Vulcanismul actual si recent din partea centrala a marii Mediteranei este att de variat,
inct, din punct de vedere tectostructural, el desfide astzi, orice ncercare de sistematizare
generala. Prezena lui demonstreaz nsa faptul ca, prin coliziunea tuturor microplacilor din
aria marii Mediteranei cu placa eurasiatica si prin desfurarea orogenezei alpine, nu s-a ajuns
nc la stabilizarea regiunii mediteraneene. Intre placa eurasiatica astfel mrita, si placa
africana contactul este inca activ, in forme foarte complexe, in aria bazinului mediteranean
rmas inca deschis.
Vezuviul este, fr ndoial, cel mai cunoscut vulcan. Aflndu-se intr-o regiune in care
societatea umana a atins de timpuriu un grad nalt de civilizaie, el a fcut obiectul primelor
descrieri morfologice si de activitate pe care le cunoate literatura. Strabo a fcut o descriere a
suprastructurii existente naintea anului 76 i.e.n., cnd s-a produs explozia care a generat
caldera cunoscuta astzi sub numele Monte Somma.
Vezuviu are un con foarte regulat, cu o nlime de 1280 m, si pus in partea centrala a
unei caldere, Monte Somm, a crei margine atinge 1132 m altitudine. Regiunea dintre Monte
Somma poart numele de Valle del Gigante, cu poriunile Atrio del Cavallo la N si Atrio
dellInferno la E. Baza conului are o suprafa de circa 480 km. Craterul a avut in decursul
timpului, aspecte foarte variate, deosebite dup fiecare erupie. Exista numai cteva mici
10
conuri adventive.
Studiul produselor vulcanice din regiunea din jurul Vezuviului a ngduit o reconstituire
destul de detaliata a activitii sale in ultimele cteva mii de ani. Activitatea pare sa fi nceput
n urm cu circa 12000 ani. Somma primitiv a fost puternic exploziv i a emis material
trahitic.

10

Conuri adventive- conuri secundare

Pagin 12

Vulcanism

5. Schi geologic a Vezuviului (dup S. Cucuzza Silvestri, 1961)

n urma cu cca. 6000 ani se individualizeaz Somma vechi, a crui activitate se ncheie
in formarea unei caldere in 1200 i.e.n. In cadrul creia este construit Somma nou, care este
distrus de explozia cu caracter plinian in anul 76 i.e.n. In ultimii 2000 ani, in interiorul
calderei s-a ridicat Vezuviul actual, ale crui produse caracteristice leucititele- vezuvite si
tefritele fonolitice sau cu leucit.
Trstura cea mai caracteristica a activitii Vezuviului este schimbarea ciclica a
tipului de manifestri. Ca urmare a produciei de lava in perioadele de emisiune linitit,
craterul se umple si se astup. n acest fel se realizeaz in subteran o presiune ridicata care
determina ulterior explozia. Aa se explica probabil, intervalele de timp foarte apropiate intre
momentele de paroxism. In ultimele doua secole exploziile s-au produs la distante de 40-50
ani in 1822, 1872, 1906 si 1944.

Pagin 13

Vulcanism

6. Evoluia aparatului vulcanic

Somma-Vezuviu (dup A. Rittmann,
1967)
1-vechiul vulcan Somma n stadiul de calder
2-noul vulcan Somma in interiorul calderei
3-Somma nou acoper complet vulcanul
anterior
4-calder n vrful vulcanului Somma nou
(cca. 800 .e.n. descris de Strabo);
5-marea calder format din eruptia din anul
79 .e.n.
6-Vezuviul n caldera vulcanului Somma nou
mt-depozite marnoase triasice
dt-dolomite triasice
Cr-calcare
Te-depozite cainozoice

Perioadele de emisiune a lavelor sunt uneori foarte ndelungate, aa ca cea dintre 1913 si
1944, care a avut ca efect ridicarea platformei crateriale cu circa 300 m. Dup anul 1944
canalul a fost nchis, iar in crater nu s-a desfurat dect o 11activitate fumaroliana.
Din momentul relurii activitii, n anul 76 i.e.n. a existat o singura pauza mai ndelungata
intre 1139 si 1309.
Explozia foarte puternic din anul 76 .e.n. a produs o cantitate enorm de material
piroclastic, piatra ponce si cenua. Depunerea acestuia a ngropat localitatea Pompei iar
curgerile noroioase, determinate probabil de ploile czute in timpul ejeciei cu cenua, au
acoperit localitatea Herculanum.

11

Activitate fumaroliana

Pagin 14

Vulcanism

7. Producia de lava a activitii Vezuviului intre 1914 i 1944

(din S. Cucuzza Silvestri, 1961)

Produsele structurii Somma-Vezuviu au devenit din ce in ce mai potasice. De la magmele

trahitice ale Sommei primitive, a cror formare poate fi explicata prin difereniere, s-a ajuns la
magmele leucitice ale Vezuviului, pentru a cror explicare trebuie sa se accepte o asimilare de
material carbonatic. Rezervorul magmatic al Vezuviului se gsete la 4-5 km adncime, in
calcare triasice. Acest lucru este indicat de determinrile geofizice cat si de natura anclavelor
din lavele emise.
Manifestrile vulcanice sunt prezente si puin mai la nord de Vezuviu, in regiunea
cunoscuta sub numele Cmpiile Flegreene. Subsolul regiunii este constituit din tufuri de
vrsta teriara care se extind mult spre V, pe sub marea Tirenean, pana in insula Ischia.
In cursul Cuaternarului, vulcanismul s-a manifestat cu intensitate moderata. In ultimii
2000 ani , conform cu descrierile scriitorilor antici, manifestrile au fost, practic, exclusiv
solfatariene si fumaroliene, in zona crateriala si la exteriorul unui vulcan numit Forum
vulcanae. Izvoarele fierbini, emisiuni de gaze si vapori fierbini adesea cu H2O care se
oxideaz formnd sulf liber, emisiuni de noroi fierbinte reprezint si astzi activitatea ce se
desfoar aici.
n timpurile recente, evenimentul principal l-a reprezentat apariia in anul 1538 a
vulcanului Monte Nuovo care, in cursul unei scurte activitii, a format un con de cenua cu
diametre modeste.
n insula Ischia, care se gsete la latitudinea Vezuviului in imediata apropiere a coastelor
vestice ale peninsulei italiene, vulcanismului poate fi considerat inca activ. Ultima erupie s-a
produs in 1301. Numeroase fumoare, izvoare fierbini si cutremure datorate, probabil,
prbuirilor din acoperiul rezervorului magmatic arata ca masele magmatice din profunzime
nu sunt inca rcite.
Vulcanismului cuaternar din Ischia este continuare unor procese desfurate inca in
cursul Teriarul superior, Cnd acesta regiune fcea corp comun cu continentul. Magmele
trahitice eliberate au format curgeri, cumulodomuri, perei circulari de zgura. Dei formele de
manifestare sunt deosebite, caracterele magmelor sunt asemntoare celor eliberate de
Vezuviu. Ultimele manifestri vulcanice din Ischia au avut loc la aparatul Arso.
Pagin 15

Vulcanism
Arhipelagul Lipare. Insulele Lipare se gsesc in sudul marii Tireniene, in apropierea
coastelor Siciliei si Calabriei. Ele sunt de natura vulcanica, de vrsta recenta si subactual, iar
in doua dintre ele vulcanismul este inca activ.
In afara arhipelagului, dar oarecum in prelungirea lui, la nord-vest de Sicilia se gsete
insula Ustica, si cea de natur vulcanic.
Insulele din sudul Marii Tireniene sunt privite de unii autori ca un arc vulcanic care ar
reflecta desfurarea unei subducie spre nord a crustei din Mediterana Central-Sudic.
Stromboli, care se gsete in insula cea mai nordica (cu acelai nume) a arhipelagului, are
o altitudine care depete numai cu puin 900 m. Ansamblul structurii vulcanice trebuie
considerat nsa a avea o inaltime de cca. 2000 m deasupra fundului marii. In interiorul unui
vechi crater, in ai crui perei se vede alternanta de tufuri si lave care alctuiete structura.
Centrul eruptiv actual conine 5 mici conuri. Cel mai mare dintre aceste conuri este in
activitate permanenta, cu proiectare de lave incandescenta si explozii de gaze la fiecare 1-15
minute. Activitatea vulcanului Stromboli se caracterizeaz nu numai prin permanenta dar si
prin formele variate pe care le mbrac. Pe lng cenua, fntni de lava, el are adesea, aa ca
in 1967 si 1968, de pilda si emisiuni linitite de lava, reprezentnd volume foarte mari. Cele
mai vechi informaii asupra activitii vulcanului dateaz din anul 300 i.e.n. Produsele
vulcanului sunt bazice: bazalte, trahibazalte, trahiandezite cu mai mult sau mai putina olivina.
Vulcano, din insula cu acelai nume, are un crater cu diametru de circa 1000 m si
adncime de circa 200 m. Paroxismul din anul 200 i.e.n. a dat natere unui nou con,
Vulcanello, unde este concentrata activitea astzi. Activitatea este, in mod obinuit,
solfatariana dar din cnd in cnd se produc explozii, adesea cu caracter freatic.
In restul insulelor din arhipelagul Lipare vulcanismul este complet stins. Efectele unei
activiti fumaroliene post-vulcanice sunt cel mai adesea vizibile. Pe lnga manifestri efuzive
si explozive au avut loc si formari de cupole, aa ca cele cunoscute in insula Filicudi.
Insula Ustica este interesanta prin faptul ca are o baza constituita din hialoclastite si
pillow-lave bazaltice, ceea ce trdeaz un vulcanism submarin bazaltic. Peste aceste
formaiuni s-au dezvoltat 3 vulcani cu structura compusa si produse andezitice si trahitice.

8. Etna structur general si tipuri de erupii (dup A. Rittmann, 1963)

a- Subteranul (lava ptrunde pe suprafee de stratificaie)
b- lateral (lava ptrunde pe fisuri radiare)
c- excentric (magma migreaz pe conduct separat).

Pagin 16

Vulcanism
Etna. Vulcanismul actual de la Etna pare sa fie rezultatul unei evoluii foarte ndelungate si
fenomenelor magmatice in partea de est a Siciliei. Primele manifestri vulcanice au avut loc
in Sicilia de sud-est in cursul Triasicului, in condiii submarine. In foraje au fost gsite
hialoclaste bazaltice. Tot in foraje sunt cunoscute si produse de vrsta jurasica. Ceva mai spre
nord, in Monti Iblei, produsele vulcanice sunt de vrsta miocena si pliocena si sunt
reprezentate prin pillow-lave, 12hialoclastite si intruziuni, efecte ale unei activiti submarine
si fisuri. Si mai la nord, se gsete Etna care este o formaiune cuaternara.
Etna s-a format in Cuaternarul timpuriu pe o regiune de horst. Fundamentul sau este
constituit din argile pliocen-superioare dar la baza sa se gsesc bazalte submarine cuaternare.
Edificiul are o structura complexa, fiind constituit din mai multe conuri. Altitudinea maxima
este de 3260 m, este realizata prin intermediul a doua elemente. Partea principala a edificiului
este un trunchi de con a crui parte superioara plan se gsete la 2600- 2900 m inaltime, iar
peste acesta se ridica un con de scorii de 450 m altitudine. Panta conului principal este de 35,
cea a conului inferior in medie de 16, si in ansamblu este puin concava. Diametrul bazei
edificiului este de circa 20 km.
Partea inferioara edificiului este alctuita in cea mai mare parte din brecii cimentate, ceea
ce arata ca a existat o faza ndelungata de activitate exploziva care a construit aparatul pana la
cca. 2400 m inaltime. In primele 10 secole ale erei noastre Etna pare sa fi fost in repaos, dar
apoi a intrat in activitate aproape permanenta. Permanenta activitii se demonstreaz prin
vscozitatea redusa a piromagmei, care permite formarea curenilor de convecie ce aduc in
permanenta la suprafaa magma bogata in gaze. Erupiile terminale sunt rare. Erupiile
submarine sunt lave care, din partea superioara a canalului, ptrund ca silluriv in structura
vulcanica si apoi strpung acoperiul; adic produc cantiti foarte mari de magma in cadrul
unei manifestri pur efuzive. Erupiile laterale sunt determinate de ptrunderea laterala a
magmelor de la nivele profunde ale canalului de alimentare pe fisuri radiare care ajung pe
pantele vulcanului. Erupiile excentrice, al cror numr este foarte mare la Etna, reprezint
strpungeri independente, de la mare adncime, pe clinele exterioare ale structurii.
Lavele emise de Etna sunt bazaltice, care subordonat sunt produse trahi-andezite si
andezite cu olivina. O parte din produsele Etnei au afiniti tholeiitice, iar altele par a deriva
dintr-o magma bazaltica alcalina cu olivina.
Insula Pantellaria. La sud-vest de Sicilia, mai aproape de coastele africane dect de cele
siciliene, vulcanismul s-a manifestat pana in momente foarte recente, poate chiar in perioada
istorica. Aceasta insula pare sa se plaseze intr-o regiune de rift, care ar putea care ar putea fi
reprezentat spre sud de magmatismul din Libia si Tibesti, iar in Mediterana de magmatismul
din partea estica a Siciliei.
In alctuirea insulei , care este de natura exclusiv vulcanica, intra att produse bazice cat si
produse acide. O parte dintre rocile bazice sunt foarte tinere si reprezint, probabil, rezultatul
unor ultime manifestri vulcanice in insula.
Produsele acide sunt legate de activitatea unei mari caldere, care ocup mare parte a insulei.

12

Hialoclastite- decalaje vulcanice formate n timpul eruptiilor vulcanice subglaciale sau subacvatice.

Pagin 17

Vulcanism

9. Insula Pantellaria schi geologic (dup L. Villari, 1969)

1- ignimbrite; 2- centre de vulcanism acid (domuri); 3- centru de vulcanism bazic;
4- marginea calderei.

2.3. Sectorul Estic

n partea estica a Mediteranei, elementul structural cel mai evident l constituie fosa
elenica. Ea se dezvolta din dreptul coastelor vestice a Peloponezului, pe la sud de Creta
terminndu-se n dreptul coastelor sudice ale Anatolie. Paralel cu ea, se gsete spre nord
arcul insular cretan, seismic activ, care leag Dinarii din Grecia cu munii Taurus din Turcia,
iar spre sud cordiliera est-Mediterana, de la coastele italiene pana la cele ale Ciprului.
Prin intermediul fosei elenice microplaca egeeana "nclec" crusta est-mediteraneana,
care se subduce spre nord. Aceasta situaie nu trebuie interpretata ca evidenta a unor relaii
generale intre placa eurasiatica si cea africana, ci are o valoare, demonstrata pur locala.
Caracterele geofizice ale ariei egeene arat n mod clar afundarea dinspre sud a unei placi
litosferice si existenta unei zone Benioff.
Extremitatea vestica a arcului vulcanic din aria marii Egee, se gsete in partea in partea
NE a Peloponezului, unde in peninsula Methan, in anul 385 i.e.n. s-a format un vulcan
Kaimenipetra, care a atins 400 m inaltime, cu un crater de 70-80 m adncime ( descris de
Strabo). De atunci aparatul este in repaus. Manifestri postvulcanice de redusa amploare sunt
cunoscute si puin mai la nord, in regiunea istmului Corint.
Partea principala a arcului vulcanic corespunde arhipelagului Cicladelor. Ceva mai scurt si
cu o curbura mai pronunata dect arcurile vulcanice din Pacific, El poate fi nsa foarte bine
paralelizat ci acestea. In mai multe insule, att in partea centrala cat si in partea centrala cat si
in partea estica, sunt cunoscute cmpuri de solfatare si fumarole, manifestri tardive ale unui
vulcan recent.

Pagin 18

Vulcanism

10. Elemente tectostructurale majore ale Mediteranei estice

(dup P. E. Comninakis si B. C. Papazachos, 1972)
1- centre vulcanice active i foarte recente
2-manifestari solfateriene si fumaroliene

Exist doua centre eruptive cu manifestri actuale: Santorini si Nisyros. ntreaga

insula Santorini, reprezint un aparat vulcanic. Partea subaeriana a acestuia, de forma
semilunara, constituie extremitatea superioara a unei caldere care pare a fi luat natere in anul
236. Activitatea actuala formeaz insule efemere sau de durata mai mare in interiorul calderei;
ele sunt in mod obinuit domuri.
Vulcanul Nisyros din insula cu acelai nume, din imediata vecintate a coastelor
Anatoliei, a avut ultimul moment de activitate paroxismal, de natura freatica probabil in anul
1888.
Vulcanismul neogen din partea estica a Anatoliei este, si el , asociat aceluia ansamblu de
fenomene, al crui debut se plaseaz, aa ca ntreaga arie Tethys, cu multa vreme in urma.

11. Distribuia rocilor vulcanice neogene in aria mrii Egee i n Anatolia estica
(dup S. Borsi, G. Ferrara, F. Innocenti, R. Mazzuoli, 1973)
Pagin 19

Vulcanism

Concluzie

Frecvena erupiilor vulcanice a crescut considerabil n ultima jumtate de secol pe Terra,

planeta noastr intrnd ntr-o perioad a intensificrii activitii seismice i vulcanice.
Din punctul de vedere al frmntrilor interne, eu cred c, vulcanii se pot asemna cu
oamenii; fiecare vulcan i are personalitatea sa, capriciile sale si evolueaz intr-un anumit
mod in decursul timpului.
Trim ntr-o lume modern, dependent de traficul aerian i comerul internaional,
activitatea economic din aproape toat Europa, inclusiv producia i importul de alimente, sar putea prbui odat cu erupia violenta a unui vulcan. Aadar trebuie s fim contieni de
toate pericolele i avertizrile date de natur pentru a putea lua masuri de prtectie si siguran.
Cu toate acestea este bine cunoscut faptul c vulcanismul este o forma de manifestare a
naturii si trebuie sa-l integram in ansamblul evolutiei periferice a planetei noastre; el
reprezinta una dintre cele mai caracteristice si mai semnificative trasaturi ale fenomenelor
geologice, iar problema prognozei activitatii vulcanice este foarte greu de abordat deoarece
aici apar o serie de obstacole legate direct de natura insasi a fenomenelor respective. Astfel,
deoarece vulcanismul isi are cauzele principale in strafundul adanc al Pamantului, eu cred c
este imposibil, deocamdata, s se efectueza observatii sau masuratori directe asupra
conditiilor respective. De aceea, studiul fenomenelor interioare ale activitatii vulcanice pot fi
asemanate cu activitatea de cercetare a unui medic care prin ascultare studiaza stare
organismului din interiorul unui pacient.

Pagin 20

Vulcanism

Lista de figuri

1. Principalele elemente ale mozaicului planetar al tectonicii plcilorpag.5

2.Repartiia vulcanilor pe Glob...pag.6
3.Vulcanismul neogen din sud-estul Spaniei (dup V. Arana, 1974).....pag.10
4.Ipotez asupra evoluiei Mediteranei vestice i generrii vulcanismului
din Italia peninsular (dup W. Alvarez, 1972)........pag.11
5.Schi geologic a Vezuviului (dup S. Cucuzza Silvestri, 1961)....pag.12
6.Evoluia aparatului vulcanic Somma-Vezuviu (dup A. Rittmann, 1967)..pag.13
7.Producia de lava a acivitaii Vezuviului intre 1914 i 1944
(din S. Cucuzza Silvestri, 1961)..pag.14
8. Etna structur general si tipuri de erupii (dup A. Rittmann, 1963)..pag.15
9.Insula Pantellaria schi geologic (dup L. Villari, 1969).....pag.17
10.Elemente tectostructurale majore ale Mediteranei estice
(dup P. E. Comninakis si B. C. Papazachos, 1972)....pag.18
11.Distribuia rocilor vulcanice neogene in aria mrii Egee i n Anatolia estica
(dup S. Borsi, G. Ferrara, F. Innocenti, R. Mazzuoli, 1973).....pag.18

Pagin 21

Vulcanism

Bibliografie
1. Fred Mason Bullard, Volcanoes of the Earth, University of Texas
Press, 1984
2. Peter Francis, Volcanoes, Penguin Books, 1976
3. Robert Wayne Decker, Barbara Decker, W.H. Freeman, Volcanoes,
2006
4. Mauro Rosi, Volcanoes, Firefly Books, 2003
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcanism
6. http://geografilia.blogspot.com/2010/12/despre-hot-spots-pete-fierbinti.html

Pagin 22