Quintus Horatius Flaccus a fost unul din cei mai important poeti

romani. Operele sale a influentat literatura universala asa cum nu a

facut-o nimeni pana atunci.
Horatiu este cunoscut pentru auto portrete detaliate in satire ,epopei,
epistole si versuri. Oferind o personalitate poetica ce vorbeste despre
atatea probleme pur omenesti, incurajand fiecare cititor sa simta ca face
parte din cercul poetului, sa se simta ca un prieten al acestuia care ii stie
toate tristetile si bucuriile.
Poate cea mai mare ironie a poetului este ca acesta mereu se expune pe
el insusi ca personaj principal, lasand in urma sa portretul unui barbat ce
variaza de la cititor la cititor, de la generatie la generatie, fiind actuala si
in ziua de astazi.
Un lucru inedit este ca opera lui Horatiu este influentata puternic de
viata sa, acesta scriind in mare parte despre ea. Rolul sau ca narator ii
dadea puterea sa vocifireze gandurile si opiniile tuturor celor ce ii
nimereau in cale. Stilul sau este acela de a judeca in compania celor care
impart aceleasi valori si presupuneri. Poemele sale neputand fi numite
argumente filozofice: tranzitiile sunt greu de suportat, chiar ciudate ai
putea spune, iar logica rataceste. Totusi , etica sensului este solida si
straluceste printre aceste argumente.
Punand in prim plan metoda de versificare a lui Horatiu, observam ca
el adesea prefera sa foloseasca propozitii complexe. Insasi formatia in
care isi aranjeaza cuvintele arata cat de aglomerata era mintea sa.
Exemplu:
 Limbajul ce umple complexele este lucid si simplu, des combinat cu
vocabularul prozei. Horatiu adreseaza importanta critica a dictei pure si
aranjarii, evidenta in toate lucrarile sale, in Ars Poetica : o inteligenta
justaexpunere referind un cuvant familiar ce este nota superioara a
manierei de a se exprima.
Aceste geniale expuneri au ademenit si frustrat traducatorii sai.
Aceasta si fiind frumusetea lui Horatiu. De exemplu „simplex munditiis”
(Odes 1.5.5), pe care John Milton a tradus-o „plain in thy neatness”, in
romana „limpede in ingrijirea ta”. O traducere destul de impresiva.
Cu toate ca multi au incercat, nici un poet nu a putut sa dea aceeasi
incantare artistica pe care oda Horatiana o ofera. Simplitatea exprimarii
si aranjamentului sau dau odelor o inevitabila calitate: o expresie
familiara ce produce noi opinii si ganduri.
De la limbaj, pana la rima, operele lui Horatiu adauga o placere la
generala intelegere a intregului text, o particulara atmosfera, ambianta ce
poate fi simtita prin urmatoarele versuri:
„quid sit futurum cras, fuge quaerere, et
quem Fors dierum cumque dabit, lucro
adpone, nec dulcis amores
sperne puer neque tu choreas ... [.]”

Versurile lui Horatiu sunt melodioase si ilustreaza perfect descrierile

antice, inclusiv accentul si ictusul intr-o lirica latina.
El da o semnificatie noua poeziei, Horatiu fiind cunoscut ca
inventatorul poeziei mintale, adica poeziei ce se axeaza pe trairile
psihice, influentate de viata de zi cu zi. Astfel el devine eul liric, al carui
sentimente, ganduri, opinii se revarsa in rime.
O tema destul de des intalnita la Horatiu, devine “moartea”. Aceasta cu
timpul incepe sa domine asupra tuturor celorlalte teme si subiecte. El
vine cu versuri sumbre si monotone, ce denota un strop de tristete si
impacare cu acest gand.
Aceasta idee se reflecta intr-un citat foarte cunoscut al poetului: “Pulvis
et umbra sumus”. ( Suntem doar pulbere si umbra.)
De asemenea, Horatiu uimeste prin varietatea modelelor in cartile
sale: poeme numerotate impare, amestecate intre volume.

In concluzie Horatiu si operele sale au fost motivul unei revolutii in

literatura, dand nastere unui nou capitol in istoria artei. Influentand o
multime de scriitori, printre care si Mihai Eminescu, admirator entuziast
al marelui poet latin.
Lucrarile sale, prin conceptia filosofica, spiritul ei larg, lirismul avantat,
inclinatia satirica, ironia fina, eleganta si concizia, varietatea de ritmuri a
versurilor, valorificarea experientei umane si artistice in functiie de
principiile umane, a gasit un ecou profund in constiinta artistica a multor
poeti. Senenitatii, echilibrului armonios din meditatiile horatiene ii
corespunde o arta literara intemeiata pe simetrie, pe stapanire rationala a
expresiei.
Traducatori romani din operele lui Horatiu: Alexandru Hodos,
Theodor Mainescu, Petre Stati, Dan Slusanschi, Ionel Marinescu, etc.
Numarul mare de traducatori demonstreaza cat de mare a fost influenta
poetului asupra insasi literaturii romane, operele sale devenind izvoare
antice pentru scriitorii autohtoni.
Creația lui Horațiu, un maestru fenomenal al versului, creatorul poeziei
minții, strălucitoare și armonioasă, este una dintre culmile literaturii
latine pe care el a îmbogățit-o prin noile măsuri ale liricii grecești.
O idee populara a ideii estitice a lui Horatiu: “ poezia este o imitatie a
vietii- mimesis”.
“Sapere aude” “Indrazeste sa sti.”

Surse: Wikipedia “Horatiu”, “Horatiu” de Lenus Lungu, “Ars Poetica” Horatiu