Poezie Traditionalista

In gradina Ghetsemani
Vasile Voiculescu

G. Clinescu, Istoria literaturii romane de la origini pn n prezent.

Ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior aceluia al Gndirii, dar poetul a
luat cunotin de sine i s-a sistematizat acolo."
Numai prin Poeme cu ngeri V. Voiculescu izbete cu acea not care-i d
originalitate [...]. Acum poetul este ortodoxist, tradiionalist i continu alturi
de Blaga cntarea jalei metafizice."
ncepnd cu volumul Prg (1921), urmat de volumele Poeme cu ngeri, Urcu
i ntrezriri,
poetul i construiete universul poetic specific, inclusiv prin accentuarea
caracterului religios al liricii.
Poet autentic religios, V. Voiculescu nu cunoate ndoiala sau revolta
psalmistului arghezian.
IPOTEZ
n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiraie
religioas, autorul fiind inclus de G. Clinescu1 n gruparea Ortodoxitii
-Iconografia mistic. Doctrina miracolului, alturi de Nichifor Crainic. Poezia
face parte din volumul Prg.
ENUNAREA ARGUMENTELOR:
Poem iconografic, n Grdina Ghetsemani se
inspir din motivul biblic al Rugciunii lui Iisus pe Muntele Mslinilor, dup
Cina cea de tain. Scena este relatat n Evangheliile dup Matei, Marcu, Luca
i nfiat n icoanele bisericii cretine.
Poetul reine zbuciumul interior: i fiind n zbucium, mai cu struin Se ruga.

i sudoarea Lui s-a fcut ca nite picturi de snge ce cad pe pmnf (Luca,
22:44), dar deplaseaz accentul dinspre componenta divin spre omenescul
suferinei.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)
Tema poeziei o reprezint ruga lui Iisus.
Fiind o poezie de inspiraie religioas (iconografic), aparine lirismului
obiectiv, prin absena mrcilor lexicale ale prezenei eului liric, dar gradarea
intensitii suferinei este marcat prin punctele de suspensie i propoziia
exclamativ.
Titlul nu fixeaz doar cadrul fizic al rugciunii, ci denumete spaiul sacru cu
semnificaie n plan spiritual: locul purificrii lui Iisus de patimi, prin virtui.
Compoziional, poezia este alctuit din patru strofe cu caracter descriptiv.
Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasc a lui Iisus, iar
ultima amplific suferina, care se rsfrnge asupra planului exterior, al naturii.
Prima strofa red mpotrivirea Omului n faa destinului, ntr-o formulare
lapidar n incipit: Isus lupta cu soarta i nu primea paharul..". Postura christic
este tragic prin omenescul ei: Czutpe brnci n iarb se-mpotrivea
ntruna".Verbele: lupta, nu primea, se-mpotriuea exprim refuzul asumrii unui
destin implacabil, n clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul
ngenuncherii nu este al unui nvins, ci al rugciunii (invocarea divinitii i
asceza spiritual). Contrastul cromatic rou-alb realizat prin metafore, pune n
eviden zbuciumul sufletesc i condiia dual: sudori de snge" (trupescul,
suferina fizic), chipu-i alb ca varuV (chipul hieratic, componenta spiritual).
Legtura terestru-ceresc este sugerat prin versul: i-amarnica-i strigare
strnea n slvi furtuna".
Strofele a doua i a treia constituie a doua secven poetic, realizat n jurul
metaforei-simbol grozava cup". Vagul religios2 persist i n strofa a doua,
iniial, soarta", aici, o mn nendurat". Dramatismul este sugerat de valoarea
de superlativ stilistic a epitetelor: man nendurat", grozava cup", iar
rezistena la ispitire (cale a purificrii spirituale), prin epitetele sete uria",
infama butur". Rezistena la ispitire implic suferina n plan fiziologic i
sufletesc: i-o sete uria sta sufletul s~i rup...".
Oximoronul relev interiorizarea, trecerea la o alt etap a purificrii de patimi,
de la lupta cu lumea la lupta cu inele:n apa ei verzuie jucau sterlici de miere/
i sub veninul groaznic simea c e dulcea...". Versurile reiau imaginea
infamei buturi a ispitirii, sub forma jocului aparen-esen, bene-fic-malefic.

Imaginea artistic ,flcile-ncletndu-i exprim gestul de refuz al jocului

duplicitar, halucinant. Versul Btndu-se cu moartea, uitase de via"
concentreaz sensul luptei christice: moartea trupului - viaa de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secven poetic, proiecia suferinei interioare
asupra cadrului natural. Se utilizeaz personificarea i hiperbola pentru
descrierea elementelor decorului: Deasupra, fr tihn, se frmntau mslinii,/
Preau c vor s fug din loc, s nu~l mai vad...". Imaginea apocaliptic este
sugerat prin sintagma vraitea grdinii.Mesagerii divini, ngerii, nu nsoesc n
mod explicit zbaterea omului, dar se remarc metafora bti de aripi care
susine ambiguitatea limbajului poetic: ngerii mntuirii sau ngerul morii.
Ultimul vers, i uliii de sear dau roate dup prad", ntrete sugestia morii/
imaginea, thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporal: de sear"
i aceea a gestului: dau roate dup prad".
CONCLUZIA
n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip tradiionalist
prin inspiraia religioas (poezie iconografic), coordonant a spiritualitii
romneti. La nivel formal, se observ conservarea prozodiei clasice.

Traditionalismul este omiscare literara manifestata in perioada interbelica,

a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei Gandirea. Principalele
trasaturi ale acestui curent literar sunt: valorificarea specificului national (istoria
si folclorul) si componenta spirituala a sufletului taranesc, constiinta religioasa
ortodoxa. Traditionalismul gandirist surprinde particularitatile sufletului
national prin valorificarea miturilor autohtone, a credintelor stravechi.
Vasile Voiculescu este considerat un poet traditionalist mai ales prin
primele volume: Poezii, Din tara zimbrului, Poeme cu ingeri. Odata cu
volumul Parga, incepe sa primeze tema religioasa.
Una dintre temele majore ale liricii religioase este suferinta si moartea lui
Isus. Acesta este nucleul poeziei In Gradina Ghetsemani, poem care face parte
din volumul Parga. Sursa se inspiratie o constituie motivul biblic al rugaciunii
lui Isus pe Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Prin jertfa si patima sa
pe cruce, Isus implineste predictiile Scripturii si preia pacatele omenirii,
oferindu-i astfel mantuirea.

Momentul rugaciunii este in noaptea de dinaintea arestarii lui isus de

soldatii romani adusiaici de tradatorul Iuda. Bun cunoscator al textelor
religioase poetul sintetizeaza intr-o creatie originala informatiile din toate cele
patru Evanghelii. Voiculescu nu face trimitere la fapte considerate cunoscute, ci
insista asupra semnificatiei acestora prin forta sugestiei. El nu descrie deloc
starea ucenicilor pentru ca acestia apartin conditiei umane limitate, ci este
preocupat doar de Isus, erou exemplar si de relevarea zbuciumului sau interior.
Episodul rugaciunii marcheaza inceputul celei mai dramatice perioade din
scurta biografie pamanteana a lui Isus. E vorba de o succesiune de evenimente
tragice ce vor culmina cu jertfa suprema. Pentru a oferi dramatism, poetul nu se
opreste doar la momentul rugaciunii ci sugereaza si patimile crucificarii,
precum si natura ravasita dupa moartea eroului.
Poezia este alcatuita din patru catrene cu caracter descriptiv, care surprind
natura duala a lui Isus: fiinta trupeasca fiinta spirituala, accentuand conflictul
dintre originea sa divina si limitele conditiei umane.
Poemul debuteaza printr-un vers in care Isus apare in ipostaza suferinda,
aflat in lupta cu moartea si refuzand semnele destinului: Isus lupta cu moartea
si nu primea paharul. Imaginea se dezvolta prin gestul ingenuncherii si al
rugaciunii prin care invoca divinitatea, in singurul sau moment de slabiciune.
Dualitatea lui Isus este sugerata prin succesiunea de simboluri pe care se
construieste sensul strofei: paharul (simbol al pacatelor omenesti), sudorile de
sange (suferinta umana), in contrast cu chipu-i alb ca varul, imagine
sacralizata a spiritului. Verbele: nu primea, cazut, pun in evidenta latura
omeneasca a suferintei in fata unui destin nemilos. Versul si-amarnica-i strigare
starnea in slavi furtuna face trecerea spre planul ceresc pe care isus ilinvoca.
Urmatoarele doua strofe reiau simbolul paharului prin sintagma grozava
cupa, in care se afla infama bautura. Oximoronul (viata moarte ; venin
dulceata) este figura de stil prin care se dezvolta ideea dualitatii fiintei lui Isus,
dar si tragismul suferintei. Suferinta fizica se rasfrange in plan sufletesc: si-o
sete uriasa sta sufletul sa-i rupa. Accentul cade pe opozitia dintre apa verzuie
si miere. Lupta dintre trupul efemer sisufletul nemuritor ia sfarsit cu triumful
divinului, zbuciumul interior relevand maretia personajului.
Ultima strofa surprinde reactia naturii la evenimentul mortii lui Isus.
Natura se dezlantuie, maslinul devenind motiv religios. Lumea este in dezordine
generala; se realizeaza aceeasi antiteza intre conditia umana materiala uliilor
de seara si planul divin batai de aripi.
In concluzie, poezia In Gradina Ghetsemani este traditionalista prin
apelul la sursa de inspiratie religioasa, contextualizata in spiritualitatea
romaneasca, prin lexicul poetic (numeroase arhaisme sugestive) si prin
versificatia canonica.