Basmul cult

Creang

Povestea lui Harap-Alb

de Ion

A.Rezumat:
Un crai are trei fii. Fratele su, Verde-mprat, care stpnea o ar
ndeprtat, neavnd motenitori biei, i scrie s-i trimit pe unul dintre
feciori pentru a-l lsa pe tron la moartea sa.
Fiul cel mare al craiului pleac la drum. Ca s-i ncerce puterile, tatl
su i iese n cale mbrcat n piele de urs. Flcul se sperie i se ntoarce
napoi, strnind batjocura printelui su. Tot aa pete i mijlociul.
Mezinul este sftuit de o btrn ceretoare cum s procedeze
pentru a nu mai pi ruinea frailor si. i cere tatlui su calul, armele i
hainele din tineree. Dei uimit, craiul este totui de acord. Calul se
dovedete a fi un cal fermecat, care nu se sperie de urs atunci cnd i iese
n fa. Astfel, mezinul pleac mai departe, primind de la tatl su blana de
urs i sfatul s se fereasc de oamenii spni sau roii.
Cutreier mult timp, pn cnd, ntr-un codru ntlnete un om spn,
care i apare de trei ori sub trei nfiri diferite, oferindu-se s-i fie slug.
n cele din urm, fiul cel mic al craiului, nemaitiind pe ce crri s o apuce,
accept ultima propunere a spnului. Cei doi strbat o bucat de drum,
dup care spnul, prin vicleug, l convinge pe fiul craiului s coboare ntro fntn ca s se rcoreasc. l nchide acolo i l oblig s i se supun.
Cei doi schimb ntre ei hainele i identitatea. Fiul craiului devine sluga
spnului i este botezat Harap-Alb.
Cei doi i continu drumul spre ara lui Verde-mprat. Ajuni acolo,
spnul este primit i tratat cu tot respectul cuvenit motenitorului tronului,
iar Harap-Alb este trimis la grajduri.
Curnd dup aceea, spnul, pentru a-l impresiona pe mprat, l
trimite pe Harap-Alb s aduc o salat rar, din grdina ursului, apoi o
piatr nestemat din fruntea cerbului, dou sarcini foarte periculoase. Cu

ajutorul btrnei ceretoare care se dovedete a fi Sfnta Duminic -,

tnrul reuete s duc la bun sfrit cele dou ndatoriri.
A treia oar este trimis s-o aduc pe fata mpratului Ro, cunoscut
ca mare vrjitoare. Drumul ctre mpraia acestuia este lung. Harap-Alb
are ocazia s fac fapte bune: s ajute nite furnici i un roi de albine,
primind de la acestea cte o arip fermecat. Se ntovrete apoi cu
cinci fpturi ciudate, care se ofer s l ajute: Geril, Flmnzil, Setil,
Ochil i Psri-Li-Lungil. Cu ajutorul acestora i cu darurile de la furnici
i albine, Harap-Alb reuete s depeasc ncercrile la care l supune
mpratul Ro i s o capete pe fiica acestuia pentru a o duce spnului.
Pe drum cei doi tineri prind drag unul de altul. Cnd ajung la palatul
mpratului Verde, fata dezvluie tuturor adevrata identitate a lui HarapAlb. Spnul, mnios c a fost trdat, se repede i i taie acestuia capul.
Imediat, calul lui Harap-Alb l ucide pe spn, azvrlindu-l din naltul cerului.
Fata mpratului Ro l readuce la via pe Harap-Alb cu ap moart i ap
vie.
Cei doi se cstoresc i mpratul Verde le d binecuvntarea i
mpria totodat.

B.Eseu:

I. Apartenenta la basmul cult:

Ion Creang se naste la Humuleti. A scris basme, povesti, povestiri, cea
mai cunoscuta opera a sa este "Amintirii din copilrie".
Basmul este o specie a genului epic, cu un singur fir narativ, cu un numr
mare de personaje ce sunt purttoare de simboluri si au un caracter
supranatural.
Tema basmului o reprezint lupta binelui cu rul si triumful binelui. In acest
basm personajul principal trebuie sa parcurga un drum ini iatic al maturizari
cu ajutorul cruia va dobndi la final maturizarea umana dar si valori
morale.
Motivele specifice acestui basm sunt: superioritatea mezinului, supunerea
prin vicleug, muncile, demascarea rufctorului ( Spnul), cltoria.
Perspectiva narativ este de tip subiectiv, cu un naratoror omniscient,
deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii, nara iunea este la
persoana a III a
Categoriile estetice predominante sunt fabulosul si miraculosul ce produc
uimirea cititorului.
Actiunea se desfoar liniar, faptele sunt redate cronologic prin
nlturarea secvenelor.
Incipitul este marcat de formula specifica basmului " Amu cic era odat".
Incipitul ni.l prezinta pe protagonist care se afla la nceputul drumului de
maturizare pregtindu-se pentru cltorie aici reprezentat drept naiv si
credul.
Formula de final include o reflectie asupra realit ii sociale, si o comparatie
cu un umor amar intre cele doua lumi, a fabulosului si a realului" Si a tinut
veselia ani ntregi..." .
Pe lng formulele tipice de incipit si de final, Creang foloseste si formule
mediane " Si merg ei o zi si merge doua si merge patruzeci si noua...", "...
si mai merge el cat mai merge...." ce realizeaz trecerea de la o secventa
narativa la alta si intretine interesul cititorului.
Timpul si spatiul nu sunt prezentate exact. In incipit coordonatele ac iuni
sunt vagi prin atemporalitate si aspatialitate: " Amu cic era odata ntr-o
ar un crai..." .

Reperele spatiale sugereaz dificultatea aventuri eroului care trebuie sa

ajung de la un capt la altul al pmntului. Aceast cltorie simbolizea
trecerea mezinului de la imaturitate la maturitate.
Actiunea basmului se desfoar liniar. Expoziiunea prezinta scrisoarea
primita de ctre crai care avea trei feciorii de la fratele sau mai mare Verde
mprat acre avea doar fete.
Intriga are drept cauza lipsa lui Verde mprat a mo tenitorului (motivul
mpratului fr urma). Craiul este rugat s-i trimit pe cel mai vrednic
dintre fii sai ca s-i urmeze la tron.
Desfurarea aciunii presupune cutarea fiului cel mai vrednic care se
concretizeaz prin proba la care i supune craiul pe fii sai: se mbrac ntr-o
piele de urs si iese in fata lot de sub un pod. Aceast proba dupa tipicul
basmului este trecuta de catre fiul cel mai mic ( motivul superiorit ii
mezinului). Mezinul trece podul cu ajutorul Sfintei Duminici creia mezinul ii
daruieste " un ban" fiind deghizata in cersetoare, mai mult primeste "calul,
armele si hainele" cu care tatal sau a fost mire. Tot la pod tatal ii da
primele indicatii, sa se fereasca de omul span si de omul rosu. Aparitia
spanului il determina sa incalce sfatul parintesc. Lipsa de maturitate este
sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a fii imparat.
Spanul ii fura identitatea si il transforma in rob dandu-I numele de Harap
Alb si ii spune ca va trebui sa moara si sa invie pentru a-si recupera
identitatea (juramantul de la fantatana).
Incercarile echivaleaza cu diverse probe ale aslcultarii. Din punct de vedere
simbolic probele fac parte din initierea lui. Harap- Alv va trebui sa aduca
salati din gradina ursului , pielea cu pietre pretioase din padurea cerbului si
pe fata Imparatului Ros. Ultima proba presupune si ea alte incercarii prin
care Imparatul ros tinde sa indeparteze ceata de petitori ( casa de alama,
ospatu).
Trecerea incercarilor se datoreaza ascultarii lui fata de Sfanta Duminica si
datorita unor ajutoare: calul, craiasa furnicilor si a albinelor, Gerila, Setila ,
Flamazila, Ochila , etc.
Punctul culminant debuteaza la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se
intoarce la curtea lui Verde Imparat cu fata Imparatului Ros care dezvaluie
adevarata sa identitate (demascarea raufacatorului). Incercarea Spanului
de al ucide pe Harap esueaza. Lichidarea spanului nu ii mai apartine lui
Harap ca in basmul popular ci calului nazdravan si reinvierea acestuia de

catre fata Imparatului Ros . Eroul reintra in posesia palosului si primeste

recompensa: fata Imparatului Ros si imparatia Imparatului Verde. Nunta si
schimbarea statutului socioal confirma maturitatea eroului.
Deznodamantul consta in rasplata eroului, totul incheiendu-se tipic cu
bine. Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice. Portretele fizice
celor 5 tovarasi ironizeaza defectele umane: frigurosul, mancaciosul, dar
aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia.
Imparatul Ros si Spanul sunt oameni rai si vicleni. Sfanta Duminica este
inteleapta.
Limbajul cuprinde termeni si expresi populare, regionalisme. Modurile de
expunere predominate sunt: naratiunea, descrierea dar si dialogul, spre
deosebire de basmul popular unde predomina naratiunea.
Povestea lui Harap- Alb este un basm cult avand in vedere particularitatile:
umanizarea fantasticului, specificul limbajului insa asemenea basmului
popular pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar.
II. Relatia dintre doua personaje
Se stie ca, in textul epic personajele sunt purtatoare de semnificatie ale
mesajului trasmis prin discurs. Ele sunt rotitele care pun in miscare intregul
mecanism al universului fictional. In basm, personajele sunt puratatoarele
unor valori simbolice: binele si raul, in diversele lor ipostaze.
Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga, protagonistul, Harap
Alb, si Spanul sunt purtatoarele de semnificatie ale mesajului transmis prin
discurs.
In primul rand, textul lui Ion Creanga fructifica o tema specifica
basmului popular, eterna lupta dintre bine si rau, deznodamantul
surprinzand triunful binelui. Privite sub acest aspect relatia dintre cele doua
personaje este una tipica intre protagonist, Harap Alb, ca reprezentant al
binelui si antagonistul, Spanul, ca reprezentant al raului. Dar, caracterul
simbolic al naratiunii, ca trasatura specifica basmului cult, dezvaluie o alta
tema, cea a initierii. Din acest punct de vedere, Spanul este un rau
necesar, in absenta sa, initierea craisorului fiind imposibila.
In aceeasi ordine de idei, constructia celor doua personaje
trebuie inteleasa in raport cu perspectiva narativa adoptata. Astfel,
naratorul omniscient si omniprezent ocupa o pozitie de extrateritorialitate in
raport cu universul fictional creat. Adopta o perspectiva narativa obiectiva,

el nu intervine in destinul personajelor sale, lasandu-le sa evolueze spre

deznodaman, in functie de nazuite si slabiciuni. Insa, pe parcursul
discursului narativ, se pot observa interventii naratoriale, trasatura a
oralitatii stilului. De exemplu, la scena fantanii, naratorul surprinde
slabiciunea protagonistului: Fiul cel mic al Craiului ce era sa faca? Se
potriveste Spanului si intra in fantana, ca, da, viata omului inainte de toate.
De asemenea, daca privim textul din perspectiva tematicii
abordate, cea a luptei dintre bine si rau, atunci putem identifica drept
conflict principal cel exterior, dintre fiul cel mic al Craiului si Span. Daca
abordam textul din perspectiva temei initierii, atunci putem identifica si un
conflic interior. O lupta a sinelui su sinele, intre cele doua ipostaze ale
protagonistului, cea de neinitiat si statutul de initiat la care aspira.
Nu in ultimul rand, mijloacele de caracterizare utilizate in
constructia celor doua personaje sunt cele consacrate: caracterizarea
directa (realizata de narator sau de celelalte personaje) si cea indirecta
(care reiese din gesturi, fapte, atitudini sau relatia dintre personaje)
Din punct de vedere tipologic, cele doua personaje intruchipeaza
binele (Harap Alb) si raul (Spanul). Caracteristica basmului cult este insa
ambiguizarea personajelor. Astfel, protagonistul nu este o intruchipare
absoluta a binelui, avand slabiciuni si defecte specific umane. De
asemenea, nici Spanul nu este intruchiparea raului, el fiind un rau necesar.
Statutul social al protagonistului se modifica pe tot parcursul
discursului epic, fiind, asadar, un personaj rotund. In incipit apare in
ipostaza de mezin al Craiului, pe parcurs este slua a Spanului, ca in final,
sa devina Imparat Verde. In schimb, Spanul este un personaj plat, in sensul
in care el nu-si modofica statutul social pe parcursul textului: apare doar in
ipostaza de maestru spiritual sever in maturizarea protagonistului.
Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmului
urmareste desavarsirea personalitatii protagonistului. Daca la inceput este
slab si plange de rusinea tatalui, nu este capabil sa distinga intre esenta si
aparenta, incalcand sfatul parintesc, pe parcursul probelor la care este
suspus de Span, personajul Harap Alb dobandeste si dovedeste o serie de
calitati necesare statutului de imparat. De exemplu reuseste sa descopere
adevarata esenta a fiintei umane, atunci cand se intovaraseste cu cei cinci
nazdravani, in care intuieste un posibil ajutor pentru trecerea probelor de la
curtea Imparatului Rosu. De asemenea, ii este loial Spanului, rezistand
tentatiei de a se imbogatii prin vinderea pieleii cu nestemate a Cerbului.

Sub aspect moral, cele doua personaje sunt prezentate in

opozitie. Daca fiul cel mic al Craiului isi dovedeste moralitatea, Spanul este
in totalitate imoral, folosindu-se de viclesug, ca arma principala pentru a-si
atinge scopul.
Relatia dintre cele doua personaje este urmarita de catre narator
inca din momentul in care protagonistul paraseste curtea Craiului, pornind
intr-o alta tara, pe anevoiosul drum al initierii.
O prima secventa narativa, semnificativa pentru ilustrarea relatiei
dintre cele doua personaje poate fi considerata cea a fantanii. Incalcand
sfatul parintesc, craisorul pentru a iesi viu din padure, accepta tovarasia
Spanului. Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic, de taina
botezului. Fiul cel mic al Craiului moare in raport cu vechea identitate, cea
profana, inscriindu-se de acum, pe o alta treapta a existentei sale, cea a
maturizarii. Spanul este cel care ii confera numele de initiat: Harap Alb. Ba
mai mult il deposedeaza si de arme, pentru ca nu de acestea are nevoie
craisorul, ci sa prinda la minte.
Finalul basmului se constitue intr-o alta secventa narativa,
semnificativa pentru relatia dintre cele doua personaje. Spanul il acuza pe
Harap Alb ca a divulgat secretul si ii reteaza capul. Cu alte cuvinte, ii
produce o a doua moarte simbolica, de data aceasta definitiva. Harap Alb
moare fata de lumea materiala si renaste in raport cu lumea spirituala. La
randul sau, Spanul este ucis de tovarasul de drum a lui Harap Alb, calul,
semn ca initierea a luat sfarsit.
Sunt de parare ca finalul basmului Povestea lui Harap Alb de
Ion Creanga dezvaluie, prin cele doua personaje, tema specifica basmului
cult: initierea.
Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca intregul drum parcurs
de cele doua personaje nu trebuie perceput ca fiind unul fizic, dintr-o tara,
intr-o alta tara, dupa cum precizeaza incipitul textului. Drumul trebuie
perceput in plan simbolic, ca o cale a desavarsirii interioare a fiului celui
mic al Craiului. In acest sens, rolul Spanului este unul decisiv: in absenta
sa maturizarea eroului ar fi fost imposibila. De aceea, calul, tovarasul de
drum a lui Harap Alb, il omoara in momentul in care initierea a luat sfarsit.
In concluzie caracterul de basm cult al Povestii lui Harap Alb de Ion
Creanga este vizibil si la nivelul constructiei celor doua personaje prin
ambiguizarea trasaturilor definitorii.

III. Relatia incipit final:

Basmul reprezint oglindirea vieii n moduri fabuloase (G. Clinescu)
sau ntr-o definiie standard: basmul este naraiunea de mare ntindere, n
care binele lupt mpotriva rului cu puteri supranaturale i nvinge
ntotdeauna.
n lucrarea Morfologia basmului, Vladimir Propp, reprezentant al
colii formaliste ruse, evidenia o structur a basmului clasic, identificabil
fie n basmul cult, fie n cel popular. Din acesta structur, cele mai
importante momente sunt cele care in de evoluia eroului, cum ar fi:
cltoria de iniiere a acestuia ctre un spaiu miraculos, peste nou mri
i nou tri sau la captul lumii, semnalarea unei interdicii pe care eroul o
ncalc, pedeapsa primit i trecerea probelor n urma crora eroul biruie
rul i devine
nvingtor, dar i relaia dintre incipit i final.
n literatura romn o capodoper a genului este Povestea lui
Harap-Alb de Ion Creang, oper ce pstreaz elemente ale basmului
popular, ntre care i structura nchis, marcat de formule narative iniiale
i
finale.
n incipit, dup utilizarea formulei Amu cic era odat... al crui
rol este de a-l introduce pe cititor ntr-un univers fabulos, fr a preciza
tipul i spaiul, este semnalat o lips care va fi remediat de catre erou:
mparatul Verde nu are urmai i i cere fratelui su s i-l trimit pe cel mai
destoinic dintre feciori. Dupa eecul fiilor mai mari, mezinul i ncearc
norocul i, sftuit de Sfnta Duminic, i cere tatlui su calul, hainele i
hainele de pe vremea cnd era mire, i dup ce trece proba curajului, la
care este i el supus, pornete n cltoria de iniiere nu nainte de a se
semnala o interdicie din partea tatlui: s nu se mprieteneasc cu omul
rou i mai cu seam de cel spn. Pentru c nu reuete s treac de un
hais ntunecos i se rtcete, fiul craiului ncalc interdicia i apeleaz la
ajutoul Spnului. Pedeapsa este pe masur: pclit de Spn, intr ntr-o
fntn de unde nu mai poate iei, pn ce nu jur credin noului stpn.
Fiului craiului i pierde identitatea, devine Harap-Alb, slug a Spnului, iar
Spnul este acum fiu de crai. La curtea lui Verde mparat, Harap-Alb trece
trei probe ajutat de Sfnta Duminic, de calul su nzdravan, de cinci
montri simpatici, de regina albinelor i de cea a furnicilor. El aduce salata
din grdina ursului, blana btut-n pietre scumpe a cerbului i pe fata
mparatului Ro. Depairea probelor l face nvingtor, cci fata mparatului
l demascheaz pe Spn iar calul l ucide, Harap-Alb devenind n final
mparat.

Tot acest traseu iniiatic este parcurs de fiul craiului ntre un

incipit
i
final
simbolice.
Incipitul, prin formula Amu cic era odat... , situeaz
naraiunea n atemporalitate, ntr-un timp mitologic, fabulos. De asemenea,
spaiul este nedefinit, nu se dau relaii cu privire la locul n care se afl
craiul i cei trei fii ai si, dar se tie c eroul va pleca la cellalt capt al
lumii, la unchiul su. Se desluete astfel o prim categorie estetic:
miraculosul. Incipitul conine de asemenea un prim simbol existent n toate
basmele, cifra 3, care reprezint desavrirea, perfeciunea (craiul avea 3
feciori, mparatul Verde avea 3 fete), simbol ce va reaprea pe parcursul
aciunii.
O deosebire ntre basmul popular i cel cult o reprezint faptul
c, n cel din urm, eroul va remedia lipsa, nu mai este chiar din incipit un
individ maturizat, model de frumusee fizic, moral i spiritual, ci apare
ca un personaj la inceput de drum, neiniiat. Traseul parcurs de acesta,
probele la care va fi supus vor avea rolul de a-l pregti pentru via.
Finalul basmului nseamn n primul rnd remedierea situaiei
problematice din incipit, prin pedepsirea i omorrea Spnului, dar i prin
recompensarea personajului pozitiv. Prin urmare, i n basmul cult, binele
iese nvingtor din lupta cu rul. Dar finalul unui basm cult nseamn i
sfritul procesului iniiatic al potagonistului, care va deveni mprat,
cstorindu-se cu fata lui Rou mparat. Nu ntmpltor basmul se ncheie
cu pedepsirea rufctorului, pentru c prezint mentalitatea omului din
popor, conform creia binele triumf ntotdeauna, iar starea fireasc este
cea
de
bundispoziie
i
de
optimism.
Formula narativ final anun un osp de dimensiuni
simbolice, la care a luat parte i povestitorul. Rolul acesteia este acela de
a readuce
cititorul n situaia iniial, n lumea real.
Aadar, incipitul i finalul unui basm cult sunt elemente de
structur cu semnificaii bine determinate, sunt poarta magic prin care
cititorul intr ntr-un univers miraculos, al tuturor posibilitilor, cu personaje
care strnesc rsul fr a nspimnta prin nfirile lor, i acesta revine
n realitatea cotidian nelegnd, probabil, ca totul este de fapt o
transfigurare n moduri fabuloase a realitii.

Nuvela psihologica
Moara cu noroc
Ioan Slavici

A.

Rezumat

Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, infatiseaza destinul cizmarului

Ghita (saisprezece capitole), care ia in arenda o carciuma aflata la
rascruce de drumuri langa Ineu, in campia Aradului. Hanul se numeste
Moara cu noroc si, desi soacra lui Ghita, mama sotiei sale Ana, il
avertizeaza ( Omul sa fie multumit cu saracia sa,, caci, daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"), se muta cu intrega familie
acolo (cu sotia, copilul si soacra), pentru ca nu mai dorea sa carpeasca
cizmele oamenilor, pe care ei doar duminica le incalta.
La inceput, lucrurile decurg bine, el castiga cinstit si familia traieste fericita
in buna intelegere. Numai ca Ghita afla in curand ca tinutul este sub
stapanirea lui Lica Samadaul, sef al porcarilor care ingrijeau marile turme
de porci ale lui Arpad Vermesy. Lica are faima rea de om primejdios,
cunoaste bine tinutul si este amestecat in afaceri necurate si crime. El vine
la han si incearca sa si-1 faca pe Ghita omul lui, pentru a sti despre cine
trece pe drumurile pustei. Ana este fascinata de aspectul fizic placut al
Samadaului, dar intuieste ca este o fiinta malefica. Ghita refuza la inceput
propunerea lui Lica, isi cumpara pistoale, caini, ia inca o sluga, dar isi
schimba comportamentul fata de Ana careia nu-i mai destainuie toate
framantarile sufletesti. Lica Samadaul, insa, incearca sa se apropie tot mai
mult de familia lui Ghita, ii da acestuia insemnele turmelor sale de porci, ii
ia cu imprumut niste bani, iar in cele din urma Ghita il accepta ca aliat, ca
prieten. intr-o zi, Ghita primeste de la Lica sase porci fara insemnele sale,
iar Lica joaca in carciuma cu Ana, trezind gelozia lui Ghita.
Ghita nu doreste sa incalce legea si se imprieteneste cu jandarmul Pintea
de la Ineu. Totusi devine complice la faradelegile lui Lica (jefuirea unui
arendas bogat; uciderea unei tinere femei si a copilului acesteia), ii
schimba banii, acceptand partea sa si nu-i spune intreg adevarul
jandarmului. Astfel, Lica scapa de inchisoare la procesul de la Oradea, in
locul lui fiind condamnati porcarii Buza Rupta si Saila Boarul. Lica ii
marturiseste lui Ghita crima, dar ii propune un castig bun din banii pe care
Ghita ii va schimba la Ineu. Ana recunoaste o bancnota a femeii ucise.
Ghita ii spune lui Pintea despre bani, dar nu despre camata primita. Lica se

apropie tot mai mult de Ana, dorind sa distruga casnicia cu Ghita pentru a
si-1 subordona total. Dorind sa-1 dea prins pe Lica Samadaul care avea
asupra sa banii furati, inainte de Pasti, dupa ce batrana si copiii plecara la
rude, Ghita isi lasa nevasta cu Lica si se duce sa-1 anunte pe jandarmul
Pintea.
Ana se lasa in voia Samadaului, fermecata de joc si simtindu-se tradata de
plecarea lui Ghita. ( Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa. ") Planul lui Ghita
esueaza. Lica pleaca de la Moara, refuzand cererea Anei de a fi luata cu el.
Se adaposteste de ploaie in biserica din Fundureni, in care intra calare. isi
da seama ca si-a uitat chimirul cu bani la han. intre timp, Ghita soseste si
el, insotit de Pintea, sluga sa Marti si inca doi jandarmi, zarindu-1 pe Lica
plecand. Se iau dupa el, iar Ghita merge la carciuma, unde isi injunghie
sotia. Sosesc Lica si Raut, omul acestuia, care il impusca pe Ghita din
ordinul Samadaului. Cu ultimele puteri, Ana ii zgarie fata lui Lica ( Cand
Lica se apleca asupra ei, ea tiupa dezmierdata, ii musca mana si isi infipse
ghiarele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei. ").
Lica pleaca spre Fundureni, poruncind lui Raut si Paun sa dea foc Morii cu
noroc. Pe drum, calul sau, obosit, se prabuseste, iar Lica, pentru a nu fi
capturat de Pintea, se sinucide izbindu-se din fuga, cu capul, de un stejar.
Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, crede ca totul s-a datorat
unui fulger.

B.

Eseu:

I. Apartenenta la specia nuvela

Ioan Slavici s-a afirmat la sfarsitul secolului al XIX lea ca unul dintre adep i
realismului clasic in scrierile lui se reflect realitatile satului ardelenesc.

"Moara cu noroc" este o nuvela realista de factura psihologic si este

reprezentativ pentru viziunea lui Slavici despre viata satului.
"Moara cu noroc" este o nuvela adica o specie a genului epic in proz cu o
construcie riguroas cu un singur fir narativ avnd un numr redus de
personaje ce pun in evidenta evolutia personajului principal complex
piternic si individualizat.
Nuvela apartine realismului clasic. Trsturile realiste sunt: tema
importanta acordat banului, dorina de navu ire, personaje tipice in situati
tipice fiind condiionate de mediul in care triesc , repere spatii temporale
specifice. Tot de realism tine si interesul pentru analiza psihologica
realizata prin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajului, natura
conflictului interior.
Tema sustine caracterul realist (oglindirea vietii sociale) dar si pe cel
psihologic: efectele nefaste si dezumanizarea create de dorinta de
navuire.
Conflictul nuvelei este complex manifestndu-se pe doua planuri. Planul
social nuvela prezinta ncercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social
dar pentru asta se comfrunta cu personajul antagonist Lica Smdul
(conflictul exterior ). De asemena pe plan psihologic nuvela prezinta
conflictul interior trit de Ghi care isi doreste sa rmn om cinstit dar pe
de o parte sa se si mbogeasc cu Lic.
Perspectiva narativa este una obiective cu un narator omniscient cu
naratiune la persona a III a dar aici intervine tehnica punctului de vedere in
interventiile btrnei personaj episodic dar care isi exprima intelepciunea
dobndit in timp.
Titlul este mai degrab ironic de fapt "Moara cu noroc" este mai degrab
"Moara cu ghinion"cea care aduce nenorocirea pentru ca usurinta cu care
se castiga bani ascunde nelegiuiri si crime.
Actiunea se desfoar ntre doua repere cronologice religioase: de la
Sfntul Gheorghe pana la Paste pe parcursul unui an de zile.
Structura nuvelei este alctuit din 17 capitole cu modificri ale timpului
povestiri.

Simetria dintre incipit si final se realizeaz prin descrierea drumului. Finalul

de asemenea tot drumul l ocupa simboliznd viata care-si vede de drumul
ei chiar si dupa tragedia de la Moara cu noroc.
Expoziiunea ne prezint descrierea drumului care duce la "Moara cu
noroc" realizata in maniera realista si a locului n care se afla carciuma.
Intriga este reprezentat de apariia la crcium a lui Lica Smdul seful
porcarilor si al turmelor de porci. Apariia sa tulbur echilibrul lui Ghita. El isi
ia toate masurile de protectie mpotriva lui Lica. Devine complicele lui Lica
in diferite crime si jafuri. Decide ns s-l dea in vileag pe Lica si se aliaz
cu jandarmul Pintea ns nici cu acesta nu este sincer ii ofer dovezile
necesare doar dupa ce primeste jumtate din suma ce i se cuvine din
nelegiuiri.
Punctul culminant este reprezentat de degradarea totala a lui Ghita. Dornic
s-l prind pe Lic o lasa la crcium mpreun cu acesta si pleac s-l
anunte pe Pintea anunndu-l ca Lica are asupra lui bani furati. Ana
dezgustat de faptul ca Ghita s-a ndeprtat de ea si de copii i-se druie te
lui Lica. ntors si realiznd ce s-a ntmplat o ucide pe Ana iar el la rndul
lui este ucis de Rau la comanda lui Lica.
Deznodmntul este unul tragic un incendiu mistuie moara provocat de
oameni lui Lica iar el se sinucide izbindu-se cu capul de un copac pentru a
nu fi prins.
Opera " Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici este o nuvel realista deoarece
prezinta trsturi precum: viata social si a familiei un satul ardelenesc de
la sfritul secolului al XX lea.

II. Evolutia personajului

Ghi triete o dram psihologic concretizat prin trei nfrngeri/
pierderi: ncrederea n sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei,
soia lui, n el. Consecinele nefaste ale setei de navuire i procesul
nstrinrii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul aducnd
n prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a
face avere alturi de Lic.
La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al

aventurii, i nu o palid umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj

autohton"(Magdalena Popescu). El hotrte schimbarea, luarea n
arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe care
ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete un
om de aciune, mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce
profit, iar familia triete n armonie. Bun meseria, om harnic, blnd i
cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atia bani ct s-i angajeze
vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele oamenilor.
Aspiraia lui e fireasc i nu:i depete puterile.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei,
dar i pe cel interior, al lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic
reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se poate sustrage ispitei
malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia
mbogirii, dar i a existenei n afara normelor etice sunt enorme: se
gndea la ctigul pe care l-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii
grmad naintea sa i i se mpienjeneau parc ochii". Cu toate acestea,
Ghi i ia toate msurile de precauie mpotriva lui Lic: merge la Arad
s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute mpotriva
turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari, un ungur
nalt ca un brad".
Din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare
a lui Ghi fa de familie. Gesturile, gndurile, faptele personajului,
trdeaz conflictul interior i se constituie ntr-o magistral caracterizare
indirect. Naratorul surprinde n mod direct transformrile personajului:
Ghi devine de tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu
mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii
de el", iar cnd se mai juca, rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i
lsa urme vinete pe bra" (caracterizare direct). Devine mohort,
violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate
neneleasa fa de Ana, se poart brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i
c nu-i poate asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin
intermediul monologului interior sunt redate gndurile i frmntrile

personajului, realizndu-se n felul acestaautocaracterizarea: Ei! Ce smi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeu!... Ce s-mi fac dac e n mine ceva
mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are
cocoae n spinare".
Sub pretextul c o voin superioar i coordoneaz gndurile i aciunile,
Ghi devinela, fricos i subordonat n totalitate Smdului. n plus,
se ndeprteaz din ce n ce mai mult de Ana (i era parc n-a vzut-o
demult i parc era s se despart de dnsa"), aruncnd-o n braele
smdului: Joac, muiere, parc are s-i ia ceva din frumusee", i
spune Ghi Anei, ntr-un rnd.
Ghi este caracterizat n mod direct de Lic. Acesta i d seama c
Ghi e om de ndejde i chiar i spune acest lucru: Tu eti om, Ghi,
om cu mult ur n sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea
tovar pe tine, a rade i de dracul i de mum-sa. M simt chiar eu mai
vrednic cnd m tiu alturea cu un om ca tine". Totui Smdului nu-i
convine un om pe care s nu-1 in de fric i de aceea treptat distruge
imaginea celorlali despre crciumar ca om onest i cinstit. Astfel,
Ghi se trezete implicat fr voie n jefuirea arendaului i n uciderea
unei femei. Este nchis i i se d drumul acas numai pe chezie". La
proces jur strmb, devenind n felul acesta complicele lui Lic. Are totui
momente de sinceritate, de remucare, cnd cere iertare soiei i copiilor:
Iart-m, Ano! i zise el. lart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct
voi tri pe faa pmntului Ai avut tat om de frunte, ai neamuri oameni de
treab i ai ajuns s-i vezi brbatul naintea judectorilor". Axa vieii lui
morale se frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata
i provoac mustrri de contiin pentru modul n care s-a purtat. De
ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai bine s
plece de la Moara cu noroc. ncepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este
sincer n totalitate nici fa de acesta. Ghi i ofer probe n ceea ce
privete vinovia Smdului numai dup ce i poate opri jumtate din
sumele aduse de acesta.

Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care,

orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i
arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n braele
Smdului. Sper pn n ultimul moment c se va produce o minune i
c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat ns de
laitatea lui Ghi care se nstrinase de ea i de familie, ntr-un gest de
rzbunare, Ana i se druiete lui Lic, deoarece, n ciuda nelegiuirilor
comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere mbrcat n haine
brbteti". Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul mprit ntre
vanitate masculin i dragoste"(Magdalena Popescu). De aceea n
momentul n care i d seama c soia 1-a nelat, Ghi o ucide pe Ana,
ncercnd s o scape de chinul pcatului. La rndul lui, Ghi este ucis de
Ru, din ordinul lui Lic.
Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc
satisfacie material i social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a
personalitii Smdului l determin s ajung pe ultima treapt a
degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n mod
inevitabil tragic.

III. Relatia dintre doua personaje

n literatura romn, nuvela a fost abordat ncepnd cu secolul XIX, n
special n perioada marilor clasici, unele dintre aceste creaii literare fiind
adevrate capodopere. Ca specie literar, nuvela este un text n proz cu
un singur fir narativ, un numr restrns de personaje, spaiul i timpul sunt
bine determinate, iar naratorul este n general obiectiv.
n orice nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe
complexitatea personajelor. Acest lucru este vizibil i n nuvela
realist-psihologic Moara cu noroc a lui Ioan Slavici.
Realismul nuvelei este susinut mai ales de amprenta pe care i-o pune
mediul social asupra comportamentului i caracterului uman, dar i de
veridicitatea relaiilor dintre personaje. Astfel iau natere conflicte puternice
de ordin exterior (social) sau interior (psihologic, generat de cel dinti).
Relaia dintre Ghi, protagonistul nuvelei, i Lic, personaj negativ,

ntruchipare a maleficului, st la baza conflictului exterior al nuvelei.

Acetia se afl n opoziie deoarece provin din dou lumi complet
diferite.Ghi provine dintr-o lume condus de legile buneicuviine, ale
onoarei, n care oamenii triesc cu frica lui Dumnezeu; Lic Smdul
triete ntr-o lume guvernat de legi proprii, nescrise, altele dect cele ale
statului, o lume a hoilor protejai, fiind un simbol al degradrii morale.
ntlnirea dintre cei doi la Moara cu noroc nsemn declanarea inevitabil
a conflictului.
Cizmarul Ghi, lund n arend hanul Moara cu noroc din dorina de a
ctiga cat mai muli bani, ignornd ndemnul la cumptare al soacrei sale,
btrna, mama Anei. Iniial, fericirea pare s-i surd, ctig bine,
nelegerea n familie este deplin, dar toat aceast armonie se destram
odat cu apariia lui Lic Smdul, un om primejdios, cum l numete
Ana.
Ptrunderea lui Lic n viaa lui Ghi declaneaz o dram
psihologic ce va duce ncet, dar sigur la degradarea moral a celui din
urm.Ghi ar dori s rmn la moar trei ani (ma pun pe picioare, ncat
s pot s lucrez cu zece calfe i s le dau altora de carpit), dar uneori
parc presimte pericol, mai ales atunci cnd Lic ncearc s-l
subordoneze. Totui, el crede c poate gasi o soluie (aceti trei ani
atrnau de Lic. Dac se punea bine cu dnsul, putea s-i mearga de
minune, cci oameni ca Lic sunt darnici).
Om al frdelegilor, criminal nrit (faptele fiind mrturisite lui Ghi), Lic
Smdul i d seama c Ghi are un caracter puternic, dar fiind un bun
cunosctor de oameni, i simte n acelai timp slbiciunea: patima
catigului de bani. Dorindu-l subordonat, oricnd la ordinele sale, Lic l
implic pe crciumar n frdelegile sale (jefuirea arendaului, uciderea
femeii i a copilului), oferindu-i bani i ncercnd s distrug legtura
sufleteasc dintre el i soia sa. De altfel,Ghi se nstrineaz de familie
i de Ana, de team ca ea s nu i descopere implicarea n afacerile
murdare i astfel linitea colibei se distruge, banuielile afectnd relaiile
celor doi soi. Smdul se apropie de Ana, nfisndu-se ntr-o lumin
favorabil, grijuliu cu copiii ei. Ana, ns, i iubete soul, chiar dac
acesta i spune la un moment dat c i st n cale.
Lic are n el o inteligen malefic; jocul dublu al lui Ghi (de a trata cu

Lic i de a face marturisiri lui Pintea) eueaz.Ghi e distrus nu doar de

patima navuirii, ci i de lipsa de sinceritate. El este nesincer la procesul
lui Lic de la Oradea, nesincer cu Pintea i cu Ana. ncercarea de a-l
inela pe Lic, reinnd o parte din banii schimbai i este fatal. Om lipsit
de scrupule, acesta distruge i frm de umanitate din Ghi, dragostea
pentru Ana, determinnd-o pe aceasta s i se druiasc, atunci cnd e
lsat de Pati la discreia poftelor sale. Aceast dram final e
declanat tocmai de dragostea Anei, care nu dorise s l lase pe soul ei
singur de Pati.
n cele din urm, Lic l aduce pe Ghi n situaia de a-i ucide soia, iar
acesta va muri ucis de Ru tot din ordinul Smdului.Lic incendiaz
crciuma de la Moara cu noroc, dup care i zdrobete capul ntr-un
copac pentru a nu cdea viu n minile jandarmului Pintea.
Moartea lui Ghi este corecia pe care destinul i-o aplic pentru
nerespectarea principiului cumptrii enunat n debutul nuvelei prin
cuvintele btrnei, iar cea a lui Lic o pedeaps pe msura faptelor sale.
Aadar, ca urmare a viziunii moralizatoare a naratorului, cele dou
personaje ale nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici, ntre care se
stabilete o relaie complex i un puternic conflict, au un sfrit tragic.
Nuvela realist-psihologic Moara cu noroc are o valoare incontestabil,
n special datorit complexitii personajelor puse n situaii dramatice i
a relaiilor stabilite ntre acestea, surprinse cu realism de ctre autor.
IV. Relatia incipit final
Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii (ntre povestire i
roman), cu o acune riguros construit, cu un conflict puternic, punnd n
eviden personaje complexe bine individualizate.
n literatura romn nuvela a aprut n perioada paoptist, fiind singura
specie de ficiune acceptat unanim n epoca romantic (1840-1880). n
acea perioad nuvela avea caracter istoric (Alexandru Lpuneanu). Mai
trziu, n anul 1881, a fost inclus n volumul Novele din popor al lui
Slavici, nuvela Moara cu noroc.
Moara cu noroc prezint (alturi de celelalte nuvele ale lui Slavici)
monografic viaa satului ardelenesc n cea de-a doua jumtate a secolului
al XX-lea, momentul ptrunderii influenelor capitaliste. n toate nuvelele lui

Slavici conflictul pornete de la nclcarea unor norme etice i de aceea

teza moralizatoare strbate ntreaga sa oper. Spre deosebire de nuvela
Comoara cu aceeai tem, n care personajul reuete s contientizeze
c patima banului pune stpnire pe sufletul su i astfel renun la
comoara pe care o gsise, Ghi, protagonistul nuvelei Moara cu noroc,
e irecuperabil din punct de vedere moral, accentund latura realist a
operei.
Titlul nuvelei poate fi considerat o antifraz (nu e cu noroc). Semnificaia
negativ a acestuia se accentueaz pe parcursul desfurrii aciunii, dar
i prin relaia cu o credin popular conform creia o moar prsit e
bntuit de spirite rele.
Tema nuvelei este degradarea moral sub influena banului sau, cu alte
cuvinte, consecinele nefaste pe care banul le are asupra sufletului
omenesc.
Discursul narativ este ncadrat de vorbele btrnei care, din aceast
perspectiv, devine personaj-reflector, i purttorul de cuvnt al
naratorului.
Incipitul conine replica btrnei, mama Anei, i reprezint morala de
factur popular demonstrat n nuvel: Omul s fie mulmit cu srcia
sa, cci dac e vorba, nu bogaia, ci linitea sa l face fericit. Acest capitol
preia funciile prologului, prefigurnd tema i conflictul dominant, validate
prin motive anticipative (drumul erpuiete la stnga i la dreapta- semn al
oscilrii lui Ghi ntre dragostea pentru familie, respectiv respectarea
moralei, i patima pentru bani care pune stpnire pe el; locurile sunt
aride- nu cresc dect ciulinii- anticipare a destinului tragic al lui Ghi,
pentru care moara se dovedete un loc nefast; n deprtare se zrete o
pdure ars n jurul creia roiesc nite corbi- simbol al morii; n apropiere
de moar sunt cinci cruci- semn c oamenii i-au prsit credina i c i
pot pierde viaa n acele locuri rele) . Astfel, prin aceste motive anticipative,
incipitul este de tip captatio benevolentiae, adic pregtete cititorul
pentru ce urmeaz.
Conflictul iniial este unul exterior, de natur social i economic,
reprezentat prin Lic Smdul, eful porcarilor din zona, om avut care
stpnete ntreaga zon, i Ghi, un cizmar cinstit care vine la moar
pentru binele familiei. Generat de primul, conflictul interior este ntre

dorina lui Ghi de a rmne un om cinstit, care i respect familia, i

dorina de nestvilit de a acumula bani.
Nelinitea se instaleaz la prima apariie a lui Lic la han. Confruntarea
dintre cei doi ilustreaz lupta dintre omul cinstit care binecuvnteaz
locurile i spiritul malefic al lui Lic. Acceptnd condiiile impuse de Lic de
a-i spune cine trece, cine zice i cine ce face, primind nsemnele porcilor
si i acceptnd s primeasc n schimbul banilor nite grsuni furai,
Ghi nu mai are cale de ntoarcere i ateapt urmtorul pas al lui Lic.
Pentru a i se opune i ia anumite msuri care se dovedesc inutile ( 2
pistoale, o slug nou, nite cini). Cu ultimele semne ale moralitii, Ghi
face efortul de a renuna la ctigul necinstit i de a-l trda pe Lic. Comite
ns dou greeli: nu i mrturisete lui Pintea c o parte din banii pe care
i schimba i rmnea lui i o folosete pe Ana drept momeal pentru a-l
surprinde pe Lic la han cu dovezile asupra lui (banii din erpar).
Recunoscnd c a greit, dar c nu o poate lsa pe Ana n urma lui, Ghi
i njunghie soia cu gndul de a se sinucide apoi.
Opera este clasic prin rigoare, structura simetric, cu aciune gradat
n cele 17 capitole. Personajul este construit cu mijloace tradiionale (din
exterior prin raportare la medii, la fapte i la alte personaje), dar
preponderente sunt mijloacele proyei analitice, respectiv: prezentarea
confluctului interior, folosirea stilului indirect liber (autorul red presupusele
gnduri ale personajelor fr a folosi vorba de tip dicendi), a monologului
i a dialogului.
Ultimul capitol, finalul, are valoare de epilog, subliniind ideea principal
a operei i se afl n relaie de simetrie cu incipitul. Finalul este unul
nchis, destinele personajelor sunt trasate. n spiritul moralist al lui Slavici,
cei care s-au dat cu rul trebuie s plteasc acest lucru prin moarte, iar
cei nevinovai scap; n preajma Patelui, btrna i copiii pleac n ora,
n lipsa lor producndu-se tragedia. Locurile se purific prin foc, iar
personajul reflector vin s ncheie moralizator, spunnd c aa le-a fost
dat.
Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizeaz simetria
incipit+final, care sugereaz ciclicitatea vieii. Aceast construcie simetric
pune n eviden caracterul moraliyator al operei, conflictul evideniind
nclcarea unei norme morale care nu poate rmne nepedepsit. Astfel,

din relaia incipit - final putem deduce concepia scriitorului potrivit creia
legile morale persist asupra existenei umane.
Slavici este un adept al lui Confucius i, conform ideilor acestuia, aplic n
Moara cu noroc principalele virtui morale analizate de filosoful chinez :
sinceritatea, cinstea, cumptarea, opera devenind o pledoarie pentru
echilibrul moral; scriitorul romn este astfel un autor pe deplin sntos n
concepie. (M. Eminescu)