Eugen LOVINESCU despre Ion Barbu

Poezia d-lui Ion Barbu este antimuzical[: prin fond, ea e de esen\

[ intelectual[; prin form[, e parnasian[, adic[ plastic[. Nu-i vorba de o
poezie intelectual[ sau filozofic[ ]n sensul poeziei lui Grigore
Alexandrescu, Eminescu sau Cerna. Evolu\ia poeziei intelectuale nu se
va face numai ]n sensul filozof[rii, ci ]n direc\ia =tiin\ismului. Va veni
poate o vreme c`nd expresia direct[ a emo\iunii va fi privit[ ca insuficient[
=i ca o form[ primitiv[ a unei arte ]ncep[toare. Sincer-itatea sentimentului
nu va mai p[rea ]ndestul[toare; emo\ia nu va mai fi redat[ ca un element
brut; trecut[ prin retorta inteligen\ei, materia va primi purificarea
combustiunii. Arta se va ]ndrepta, ast-fel, spre expresia obiectiv[ a
sentimentelor =i, deci, spre expresia indirect[ =i simbolic[. Procedeul nu
e nou; ]n stare latent[, el e la baza multor crea\iuni poetice.
+i simboli=tii l-au folosit uneori ca un factor de sugestiune; sim-bolul
nu trebuie ]ns[ privit ca un element caracteristic al simbolismu-lui. }n
urma procesului natural de intelectualizare =i de =tiin\ism al epocii
noastre s-ar putea ]nt`mpla ca, s[r[cit ]n izvoarele sale, liris-mul
s[ invadeze ]n domeniile specula\iei intelectuale, aduc`nd mo-tive noi de
inspira\ie. Omul de =tiin\[ ce se scoboar[ ]n infinitul mic prin ajutorul
microscopului sau se av`nt[ ]n infinitul mare prin telescop, astronomul ce
p[trunde armonia sferelor cere=ti sau mate-maticianul ce
sondeaz[ calculul probabilit[\ilor, entomologul sau metafizicianul sunt
capabili de emo\iuni puternice.
Nimic nu se ]mpotrive=te ca aceste emo\iuni de ordin pur intelec-tual
s[ ]mbrace haina poeziei...

1
 De=i om de =tiin\[, nu g[sim at`t la d. Barbu o emo\ie de ordin
=tiin\ific c`t mai ales o emo\ie exprimat[ prin elemente cosmice.
Aspira\ia, tendin\a ascensiunii, de pild[, se traduc prin o serie de
transpuneri de ordin cosmic [...] sau prin dorin\a mun\ilor de a se ]nfr[\i
cu vasta str[lucire [...] sau prin spasmul copacului de a sorbi opalul de
sus [...].
Departe de a presupune insensibilitatea, parnasianismul formal al
acestui poet cuprinde chiar un sim\[m`nt frenetic al vie\ii multi-ple, ]
mpins p`n[ la isteria vital[. O astfel de concep\ie se g[se=te =i ]n
Dionisiaca, =i, mai ales, ]n Panteism pe care ]l cit[m ]n ]ntregime pentru
expresia lui cosmic[ [...].
Am citat aceast[ poezie =i pentru a ]ntrevedea expresia cosmic[ a
emo\iei poetului, dar =i pentru a da un exemplu tipic de specia formei
acestei poezii. D. Ion Barbu =i-a fixat locul ]n t`n[ra noastr[ litera-tur[ mai
ales printr-un vers implacabil de natur[ pur plastic[.
Nimic fluid =i solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de
blocuri granitice ]nfipte solid ]ntr-o construc\ie ciclopic[; poezie f[r[ mister,
cu largi acorduri ]mpietrite [...].
E ]n poezia d-lui Barbu un dinamism, o concep\ie energetic[, o
frenezie de sim\ire, redate prin elemente obiective =i, mai ales, cosmice
=i, deci, statice ]ntr-o form[ aspr[, care-i constituie o originalitate.

*
Prima faz[ a activit[\ii lui Ion Barbu [...] e reprezentat[ prin ciclul
versurilor publicate ]n Sbur[torul, versuri de form[ parnasian[, de
factur[ larg[, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un vocabu-lar dur,
nou ]ns[, cu ton grav de gong masiv, ]ntr-un cuv`nt, o muzic[ ]mpietrit[, a
c[rei not[ distinct[ a fost ]ndat[ ]nregistrat[. Materialul ]ntrebuin\at era mai
mult cosmic: lava, mun\ii, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul;
dar sub aceast[ carapace de crustaceu se zb[tea totu=i un suflet
frenetic. Dac[ ]n forma parna-sian[ a versurilor se resim\ea influen\a lui
Hrdia =i Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate =i ]n cadrele
literaturii rom`ne, de
2
incontestabil[ noutate verbal[, ]n con\inut, diferen\ierea ei se
arat[ total[: poezia lui I. Barbu nu era nici pur formal[, ca cea a lui
Hrdia, nici ]mbibat[ de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle;
sub forma ei, geologic[ aproape, se fr[m`nt[ un suflet ]nfl[c[rat,
lav[ incandescent[, care din nostalgia sferelor senine ]=i arunc[ prin
spa\ii tentaculele lichide. }n crea\ia aceste poezii dionisiace, din care
Panteismul era cea mai caracteristic[, influen\a lui Nietzsche era ne]n-
doioas[, iar compara\ia cu Dehmel posibil[. Aceast[ faz[ a activit[\ii
poetului se prezenta, a=adar, sub forma paradoxal[ a unei intense vie\i
ascunse ]ntr-un ]nveli= dur: lav[ prin provenien\a ei mineral[ =i toto-
dat[ =i prin incandescen\[ =i nelini=tea vie\ii tumultuoase; fuziune de
elemente contrarii, a c[rei originalitate era crescut[ de originalitatea
vocabularului pietros, a unei anumite t[ieturi a versului, a unei respi-ra\ii
largi =i virile, umbrit[ doar prin oarecare retorism.
Plecat de la Sbur[torul, I. Barbu a evadat din aceast[ poezie cos-
mic[, frenetic[, cu largi volute de piatr[ aruncate peste ape spume-g`nde,
saturat[ de reminiscen\e clasice; a judecat-o, probabil, reto-ric[ =i
factice. Filonul noii sale inspira\ii n-a mai pornit nici din roc[, nici din
mitologia clasic[ (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dion-isiaca, Pitagora
etc.), nici din Hrdia, nici din Nietzsche, ci din stratul unui anumit folclor,
a c[rui expresie caracteristic[ a fost Anton Pann. Acestei inspira\ii ]i
r[spunde, desigur, o nou[ ideologie =i chiar atitudine: Orientul ]nvinge
Occidentul; inspira\ia trebuie s[ izvorasc[ din realit[\i na\ionale =i nu din
influen\e ideologice ]ndep[rtate, din Platon sau din legende mitologice;
din dionisiacul lui Nietzsche sau din parnasianismul francez. Poetul nu
se ]ntoarce la poezia popular[ (sau ]ntr-o slab[ m[sur[), ci la stratul
balcanic al c`mpiei dun[rene, la muza de mahala bucure=tean[ =i de
folclor ur-ban a lui Anton Pann. De aici, acea curioas[ serie
intitulat[ Isarl`c
Gloriei lui Anton Pann cu Isarl`c, Nastratin Hogea la Isarl`c,
Selim, ]n care maniera e cu totul schimbat[, de=i virtuozitatea r[m`ne
aceea=i. Materialul verbal cosmic =i hieratic este ]nlocuit prin mate-rial
pitoresc; culoarea local[ e ob\inut[ prin turcisme ]ncrustate =i armonizate
]n descrip\ii =i nota\ii de o rar[ originalitate.

3
 Dintr-o inspira\ie ]nrudit[ vine =i strania Domni=oar[ Hus, cu
fantasticul ei desc`ntec de nebun[, de o originalitate de expresie, de o
vigoare de nota\ie =i putere coloristic[ indiscutabile.
Dar nici la aceast[ manier[ pitoreasc[ =i oriental[, plin[ de
sev[ folcloristic[, poetul nu s-a oprit mult, ci a ancorat ]n formula
ermetic[ a Jocului secund, al doilea promontoriu al modernismului liric
rom`nesc, cel dint`i fiind poezia lui Tudor Arghezi, ce nu-=i r[spund
numai prin valoare =i putere de contagiune literar[, ci =i prin tendin\ele
lor contrare. Pe c`nd originalitatea poeziei argheziene st[ ]ntr-o vi-ziune
esen\ial plastic[, poezia lui Ion Barbu, dup[ cum =i titlul vol-umului o
arat[, e poezia Jocului secund, adic[ a unui joc neizvor`t din realit[\i, ci
din reflexul lor ]n oglind[, adic[ ]n spirit. Poezia de esen\e =i de
abstrac\ii ]n crea\ia c[reia cultura =i spiritul matematic al scriitorului au
contribuit puternic. }n expresia ei coeficientul per-sonal joac[ un rol
principal; un cuv`nt, o imagine ]i sugereaz[ alt[ imagine, dup[ o asocia\ie
uneori strict personal[ =i deci necontro-labil[; ]ntre poet =i cititor se rup,
astfel, multe din treptele ce ar trebui s[-i uneasc[; =i, de=i ceea ce pare
arbitrar are o lege l[untric[, totul r[m`ne ]ntr-un ermetism voit =i cu at`t
mai admirat cu c`t e mai greu de p[truns.

De=i e ]n sc[dere, printr-o astfel de particularitate, influen\a lui Ion

Barbu asupra poe\ilor tineri ]n ultimul deceniu a egalat aproape influen\a
1
lui Tudor Arghezi...

Eugen LOVINESCU

1
Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura na\ional[, [1930].