MEN|IUNI CRITICE

PERPESSICIUS
321
REFERIN|E CRITICE
Emo\iunea nu este precum se =tie ]n psihologie o stare indepen-
dent[ de cele trei straturi teoretice ale sufletului (inteligen\[, sentiment,
voin\[), ci o umbr[ tremur[toare, mai dens[ sau mai firav[, ce urm[re=te
oricare activitate psihic[. A=adar, c`nd cineva ]ncearc[ s[ ne dovedeasc[
anemia poetic[ a unor versuri prin prezen\a unei intelectualit[\i prea
]ncordate, comite principial o eroare, pentru c[ inteligen\[ =i sentiment,
intelectualitate =i poezie sunt factori contrari, nu =i contradictorii, =i
emo\ia poate arde deasupra elementului intelectual cum ard anume com-
bustibile deasupra apei. Dar ceva mai mult! }n virtutea unei legi psihice
nu e cu putin\[ izolarea emo\iei de apercep\ie, cum nu po\i extrage
lumina din firele incandescente ale unui bec electric. Orice poezie mare
st[ pe un schelet de idei, proeminent sau abscons dup[ ]mprejur[ri
=i o poezie trainic[ este asemeni unui licurici care zboar[ prin ]ntuneric
ca un strop eteric de lumin[, dar \inut ]n palm[ e o g`nganie mic[ =i
cenu=ie. De aci concluziunea c[ poezia intelectual[ nu este un gen deosebit
de poezie de sentiment, ci este poezia pur =i simplu crescut[ ]n diferite
medii de intelectualitate. Poezia erotic[ a lui Eminescu bun[oar[ are un
substrat de inteligen\[ psihologic[, este ]ntins[ pe un fond de observa\iuni
asupra naturii dragostei =i a instabilit[\ii femeii. Dac[ inginerul care
construie=te un avion sau o locomotiv[ e cuprins cum e probabil de
o surd[ turburare a miraculosului mecanic =i prevede ]n duhnirea =i
repedea ]nv`rtire a osiilor sau elicei cobor`rea prin conjura\ia calculului
a unor for\e intangibile, m[ ]ntreb ]ntruc`t aceast[ emo\ie este de alt[
natur[ dec`t sentimentul erotic? De bun[ seam[ c[ nici emo\ia eruditu-
lui care a g[sit etimologia unui cuv`nt sau care ]n fa\a M[rii Negre ]=i
aduce aminte de versuri din Ovidiu nu este de alt[ esen\[, c[ci poezia
]ncol\e=te pretutindeni cu o putere de germina\iune determinat[ numai
de s[n[tatea embrionului.
Dac[ ]ns[ deosebire esen\ial[ ]ntre diferitele emo\ii poetice nu este,
exist[ totu=i una prin raport la gradul de intelectualitate ce st[ ]n
322
substruc\ia poeziei. Lirismul crescut ]n nisipul abstrac\iunilor ideologice
e mau pu\in accesibil vulgului dec`t poeziile cu abstrac\ii psihologice.
Iat[ observa\iunile pe care ne-am socotit datori a le face, ]nainte de
a prezenta noul volum de poeme al dlui Perpessicius Itinerar sentimental,
spre a dovedi c[ principial intelectualismul ce se atribuie poetului nu e
un agent str[in poeziei.
Pu\ini dintre cei care citesc vor fi =tiind c[ perpessicius ]nseamn[ cel
deprins cu suferin\a, adic[ cel care printr-o reac\iune a spiritului a
subjugat strig[tele durerii, ceea ce este ]ns[=i defini\ia ironiei =i a sto-
icismului. Noi credem c[ poetul s-a definit cu juste\e, c[ci dac[ de la
primele versuri datate ]n 1917 se ghice=te o nefericire personal[, care
cere o alt[ organizare a sufletului =i un efort de consolidare prin
contempla\ie.
}n ciuda aparen\elor, aerul ]n care cresc aceste versuri e cenu=iu =i
dezolat, =i lipsa de culoare e un procedeu tehnic de a expune aviditatea,
le=ia zilelor monotone.[...]
}n Albumul danubian se simte de altfel un ton de elegeie ovidian[,
un ger scitic, sf`=iind ]n triste\i rigide, f[r[ intensitate, un suflet de
alt[ clim[.[...]
Nu numai ]n citarea de nume, dar ]n metafora ordonat[, ]n oroarea
de ap[ =i ger se simte ]nr`urirea poeziei latine, pe care, dup[ toate
probabilit[\ile =i semnele, dl Perpessicius o cunoa=te foarte bine, judec`nd
nu at`t dup[ titlurile latine Vectorius Amor, Rusticus Amor, c`t dup[
spirit. Ca anticii, poetul are o triste\e vag[ de moarte, o ]ntunecare de
umbre cimeriene, f[r[ dramatism de lament, cu o am[r[ciune de antic[
cucut[. [...]
}n foarte multe din versurile dlui Perpessicius, o sentimentalitate
declarat[ ca profesie de credin\[ (En moy nest entendement ne sens, /
Descrire, fors ainsi comme je sens), se amestec[ =i se distruge printr-o
atitudine de ]ncordare critic[ =i comentariu livresc, care ]ns[ nu e de
natur[ umoristic[, ci un instrument de discre\ie sufleteasc[ =i de
am[r[ciune re\inut[, prin u=oare reac\iuni de voit prozaism ]mpotriva
unui ur`t invadent [...].
}n fond, versurile respir[ o surd[ =i statornic[ aspira\ie de eugenie
a vie\ii fizice =i morale, aspira\iune de clasic, pentru care principiul
echilibrului intelectual cere piatra for\ei statuare. [...]
323
Cu toate traducerile din literatura francez[, dl Perpessicius r[m`ne
prin defini\ie un clasic chiar =i ]n iubire, unde madrigalul, eleganta
cutezan\[ =i chiar satira au ceva ovidian =i epigramatic [...].
Spirit fin =i cultivat, dl Perpessicius ne ]nf[\i=eaz[, ]n mijlocul
contorsiunilor moderniste, un suflet ]ntristat, dar z`mbitor, ascuns
sub metafora elegant[ =i simpl[ a unui clasicism congenital.[...]
}nt`ia culegere de versuri a lui Perpessicius, Scut =i targ[, con\inea
]nsemn[ri pe rani\[, cu emo\ie profund[ dosit[ sub un aer de fals[ superficia-
litate. }n fond atmosfera era ]nrudit[ cu aceea din poezia lui Rimbaud,
specializat ]n poezia haiducilor nostalgici, seto=i de vagabondaj, de intelectua-
litate =i de mirosul crud al ierburilor, iar executa\ii ]n =an\ dintr-o poezie
erau rude cu soldatul ]n putrefac\ie din Le dormeur du val [...].
Br[ilean, deci apropiat de B[r[gan, poetul are, ]mpreun[ cu to\i
muntenii, sim\ul eternit[\ii viguroase a c`mpurilor, indiferente la
gunoiul uman. [...]
Apoi din ce ]n ce Perpessicius se precizeaz[ ca un intimist, scriind
direct, cum simte, =i lu`ndu-=i ca patron pe Alain Chartier (En, moy
nest entendement ne sens, / Descrire, fors ainsi comme je sens). Nu
compune, ci-=i alege temele din imediata experien\[, iar limba din
conversa\ie sau din c[r\i, cum se-nt`mpl[, improviz`nd c[r\i po=tale,
]nsemn[ri pe albumuri. A=ezarea la o mas[ cu cantalupi, prune, nuci e
prilej de poezie. De asemeni instalarea ]ntr-o cas[, reocuparea locului
obi=nuit la bibliotec[ [...].
Intimismul simbolist =i livresc e ]mprosp[tat de un clasicism elegiac
de factura Ovid-Catul-Proper\iu. Frigul \inuturilor scitice, mormintele,
ceea ce ]ntunec[ existen\a sub soarele mediteranean =i printre albele
coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului clasic, nu ]n decor, ci
]n substan\[. Teroarea de m[ri negre, z[pezi =i v`nt aspru e ovidian[
[...].
Brumele flamande se prefac ]n ce\uri cimeriene, b[l\ile dun[rene ]n
ape infernale, Mure=ul ]n Styx [...].
}ntr-o parafrazare foarte izbutit[ din Hora\iu, se strecoar[ un u=or
spleen modern [...].
George C{LINESCU
Premiul de stat acordat lui Perpessicius pentru marea lui lucrare:
edi\ia critic[ a Operelor lui M. Eminescu, consacr[ nu numai zeul unui
324
neobosit cercet[tor, dar vine s[ dea o satisfac\ie tuturor acelora care,
urm[rindu-i activitatea de mul\i ani de zile, au recunoscut ]n el una din
figurile cele mai pure ale genera\iei de scriitori dezvolta\i ]n epoca dintre
cele dou[ r[zboaie. [...]
Volumul Scut =i targ[, ap[rut ]n 1926, dezvolt[ teme inspirate de
experien\a r[zboiului =i de am[r[ciunile care au urmat pentru lupt[torii
lui ]n vremea dezm[\ului politicianist, a arivismului, a averilor agonisite
]ntr-o s[pt[m`n[. A urmat colec\ia Itinerar sentimental. Aceste volume
au r[mas mult[ vreme pe masa cititorilor de poezie, care le deschideau
mereu pentru a afla una din inspira\iile cele mai delicate =i mai spirituale
ale epocii.
}ntre timp a ap[rut =i Repertoriu critic, culegere de note publicate
]ntr-o revist[ de bibliografie =i care completau imaginea poetului cu
acea a iubitorului de c[r\i =i a criticului. Aici, ca =i ]n seria Men\iunilor
critice, sau ]n Jurnal de lector =i Dictando divers se ]ntregea figura
original[ a criticului literar. Nu este carte rom`neasc[ de literatur[,
ap[rut[ ]n deceniile dintre cele dou[ r[zboaie, care s[ nu-=i fi g[sit
caracterizarea ei atent[ =i cump[tat[ ]n notele =i foiletoanele lui
Perpessicius. +tim c`t de greu ]i este unui critic s[ urm[reasc[ ]ntreaga
produc\ie literar[ a vremii =i s[-=i fac[ o idee despre felul =i valoarea
fiec[rei ]nfloriri a bogatei recolte. Perpessicius cuno=tea tot ce ap[rea,
urm[rea toate filia\iile, era edificat cu privire la toate modific[rile
suferite de o oper[ la trecerea ei dintr-o revist[ ]ntr-un volum.
Opera critic[ a lui Perpessicius este mai ]nt`i un imens repertoriu
bibliografic =i interpretativ de care nu se va putea lipsi nimeni dintre
acei ce-=i vor lua sarcina de a studia literatura ultimilor treizeci de ani.
Folosul acestor lucr[ri se ]nso\e=te cu argumentul. Criticul scrie cu
mijloacele unui poet, nu dispre\uie=te ornamentul stilistic, cedeaz[
asocia\iilor lui culese dintr-o informa\ie foarte bogat[ ]n domeniul litera-
turilor antice =i moderne. Fraza lui are, din aceast[ pricin[, o sinuozi-
tate complex[, =i un articol de-al lui se desf[=oar[ ]n volute. Unii i-au
repro=at lui Perpessicius ceea ce alc[tuie=te fondul personalit[\ii lui
morale: bun[tatea =i generozitatea. Criticul este uneori prea indulgent
=i, ca urmare, contrastele aprecierilor lui sunt oarecum reduse. Dar c`\i
tineri n-au extras puteri ]nt[ritoare din verdictele binevoitoare ale lui
Perpessicius? +i de c`te ori cuv`ntul lui de publicist =i de cet[\ean nu s-a
pronun\at ]n favoarea celor slabi =i prigoni\i? Democrat convins, prin
325
voca\iune ad`nc[, Perpessicius a ar[tat adeseori curaj ]n ap[rarea omeni-
rii oprimate. [...]
Pu\ini sunt cercet[torii care s[ cunoasc[ mai bine ca el veacul al
XIX-lea rom`nesc, c[r\ile, publica\iile periodice =i manuscrisele lui. +i
acest erudit pe care universitatea l-ar fi putut folosi cu rezultate at`t de
bogate pentru tineretul studios a poposit ]ntr-o zi ]n fa\a operei principale
a vie\ii lui. Manuscrisele lui Eminescu cu cele cincisprezece mii de pagini
ale lor, pline de uimitoare surprize ]n fiecare moment, atr[seser[ pe mai
mul\i cercet[tori, f[r[ ca vreunul din ace=tia s[ fi extras tot ceea ce ele
puteau s[ dea. }nc[ de acum dou[zeci de ani Perpessicius s-a angajat ]n
studiul lor, =i ]n 1939 ]ncepea s[ publice monumentala edi\ie critic[ a
Operelor lui Mihai Eminescu. Meritele acestei opere sunt dintre cele mai
mari. Corect[ri de vechi lec\iuni gre=ite, critica edi\iilor anterioare, un
imens material de note =i variante, minu\ia =i exactitatea tuturor
observa\iilor fac din lucrarea lui Perpessicius una din cele mai de seam[
realiz[ri ale filologiei rom`ne=ti. Nimeni nu va mai putea studia pe
Eminescu, istoria =i conexiunile fiec[reia din operele lui, geneza =i
evoc[rile lor ]n istoriografia =i critica literar[ f[r[ s[ porneasc[ de la
edi\ia critic[ a lui Perpessicius. [...]
R[sfoiesc Antologia poe\ilor de azi, ap[rut[ ]n 1925, =i aflu, din
indica\iile unei noti\e, c[ printre operele manuscrise ale lui Perpessicius
se g[sesc dou[ romane care n-au v[zut niciodat[ lumina tiparului: Fatma
sau focul de paie =i Amor academic. B[nuiesc c[ scriitorul nu le-a dus la
cap[t =i c[ ele au r[mas ]n regiunea ]n care, dup[ vechile credin\e,
odihnesc suflete ne]ntrupate... Dar c`te alte opere de-ale lui Perpessicius
nu vor fi r[mas nes[v`r=ite sau ]n stare de simplu proiect pentru c[
autorul lor posibil s-a =i consacrat unei mari lucr[ri de erudi\ie =i h[rnicie,
]n serviciul celui mai mare dintre scriitorii rom`ni: ]n serviciul lui
Eminescu? Putem ]ncerca uneori regretul c[ poetul, istoricul literar,
prozatorul au consim\it la sacrificiu. Dar nu ne putem ]mpiedica de a
spune c[ Perpessicius s-a realizat astfel prin partea cea mai bun[ a
naturii lui morale, prin modestia, generozitatea =i devotamentul lui.
}n cronicile fanteziste ale lui Perpessicius se manifest[ un tempera-
ment stilistic din familia unui Odobescu, Hoga= =i Mateiu Caragiale.
Scrisul clasicizant popose=te, ]mbog[\it cu tot ce-i poate aduce farmecul
unui spirit ]nv[\at =i urban =i a unei inimi pline de toleran\[ =i tandre\e,
cultiv`nd melancoliile memoriei, pasiunea lecturilor nesf`r=ite, ]n umbra
326
bibliotecilor, pe care el le c`nt[ cu delicate\ea unui poet idilic. C`nd
frumosul chip virginal, ]ntrez[rit printre doctele tomuri ale lui Du
Cange, Saglio =i Daremberg, Nisard, Nyrop =i Meyer-Lbke, dispare deoda-
t[, el i se adreseaz[ cu aceast[ invoca\ie, subliniat[ de umor: De ce
]nt`rzii s[ cobori, Victorie ]ntr-aripat[, ]ntre zidurile tapetate cu tomuri
ale s[lii acesteia de bibliotec[? Cu ce inadverten\[ te-au sup[rat clasicii,
ce rezerv[ te-a indispus la romantici, de \i-ai uitat cu totul fotoliul
numerotat de sub barba stufoas[ a magului de la C`mpina? Cerneala =i-a
uscat drojdia neagr[ pe fundul c[lim[rilor, g`nditor s-a l[sat pe spate
fotoliul vacant =i str[in[ viseaz[ fereastra. Cum se ]nfiora plopul c`nd
]\i odihneai privirea obosit[ pe cre=tetu-i =i ce smerit[ se ruga crucea din
v`rful clopotni\ei, c`nd o surprindeai ]n r[gazul dintre dou[ lecturi! O,
zilele de la Aranjuez! Lirismul autorului poate fi ref[cut din m[rturiile
culegerii Dictando divers (I, 1940), unde cu tot resortul ]mprejur[rilor
externe sau fortuite care ]l pun cu fiecare pagin[ ]n mi=care, ]ntregul
p[streaz[ caracterul unui jurnal intim, ]ntr-at`t scriitorul vorbe=te, de
fapt, ]ntotdeauna despre sine ]nsu=i, despre reac\iile sensibilit[\ii sale
discret dezam[gite =i caste. Procedeul de art[ al lui Perpessicius este
digresiunea savant[ =i retrospectiv[; pentru fiecare ]nseninare a g`ndirii,
apare cortegiul amintirilor culese din bogatele lui lecturi =i dintr-o exis-
ten\[ c[reia i-a pl[cut s[ se opreasc[ l`ng[ eroii suferin\elor umile =i al
elanurilor s[getate. }n seria esei=tilor noi, Perpessicius aduce gruparea
de sentimente =i atitudini a omului de carte, interiorizat =i sensibil, a
]nv[\atului delicat =i pur, ]n care lumea intelectual[ ]=i reg[se=te
con=tiin\a ei.
Tudor VIANU
Perpessicius a ]ntrunit ]n chip profund dou[ ]nsu=iri care, la prima
vedere, s-ar p[rea c[ nu se ]mpac[ ]ntre ele: talentul scriitorului =i
facultatea de-a tr[i =i de-a explica literatura, adic[ ceea ce de obicei se
nume=te func\ia criticului. Critica literar[ are la faz[ o voca\ie. Nu
oricine poate fi critic, sau deveni critic numai prin studii, de=i trebuie
spus numaidec`t c[ studiul este =i el o condi\ie de baz[ a activit[\ii
critice; este ]ns[ o condi\ie care trebuie s[ se dezvolte pe temeiul unei
]nclin[ri puternice de-a explica fenomenul literar ca pe un fenomen de
via\[.
327
La Perpessicius, cele dou[ ]nsu=iri, cea de scriitor =i cea de critic, nu
s-au cump[nit, ]n ce prive=te exercitarea lor, fiindc[ activitatea criticului
a cov`r=it, ca volum, pe cea a scriitorului. Fapt ]ns[ cu totul remarcabil,
stilul lui Perpessicius, felul s[u personal de-a construi fraza =i perioadele,
]=i pune pecetea bine ap[sat[ ]n toate lucr[rile sale de critic =i de istoric
literar. Datorit[ acestui fapt, comentariile sale critice =i de istorie literar[
sunt, ]n ce prive=te stilul, o crea\ie literar[ =i demonstreaz[ prin existen\a
lor c[ nepotrivirea absolut[ care ar exista ]ntre scriitor =i critic =i de
care s-a vorbit =i se vorbe=te de-at`tea ori nu este o realitate, ci mai
mult o p[rere gre=it[.
G`ndirea critic[, la Perpessicius, era inseparabil[ de g`ndirea literar[,
chiar de g`ndirea poetic[, pe care autorul Itinerarului sentimental =i-a
exprimat-o ]n versuri care, ]n poezia rom`neasc[ a secolului nostru, se
disting printr-un ton de intelectualitate =i duio=ie, de u=or autopersiflaj
al sentimentalului ]ntotdeauna sincer =i ad`nc, o poezie f[r[ emfaz[
liric[, de-o simplitate rafinat[ f[r[ artificialitate, ]n care, nu rareori,
amintiri de lectur[ =i senza\ii de art[ se ]mpletesc cu impresii de via\[
cotidian[. [...]
Artist al versului, Perpessicius d[ dovad[ =i ]n proza sa de o art[
aleas[. Frazele sale se adun[, scurt desp[r\ite ]ntre ele de c`te un punct
=i virgul[, ]n perioade cu meandre =i unghere, labirintice adesea, dar
]ntotdeauna admirabil propor\ionate, savant ]ncetinite =i d`nd astfel
impresia unei masivit[\i care, ]n chip pl[cut surpinz[tor, nu este niciodat[
greoaie. Perpessicius cunoa=te secretul de-a ]mp[na totul cu referin\e
erudite ]ntr-o form[ armonioas[, cu precizia cea mai mare, dar f[r[
insisten\e pedante, fapt ce d[ studiilor =i articolelor sale ]ntotdeauna o
valoare de art[ literar[ cel pu\in egal[ cu valoarea lor de critic[ =i de
istorie literar[. [...]
Obiectivitatea =tiin\ific[ a criticii literare este, ]ntr-o mare m[sur[,
o iluzie organizat[. Exist[, ]n aceast[ privin\[, numai trepte c[tre o
obiectivitate care nu poate fi atins[, ]n mod practic, niciodat[. +i aceas-
ta din cauz[ c[ domeniul criticii literare (ca =i acela, mai vast, al istoriei
literare) nu este, nu poate fi dominat, determinat, condus de legi sigure
de dezvoltare. Ce se poate stabili cu oarecare siguran\[ sunt obi=nuin\e
=i tradi\ii, de care criticul doritor =i cultivator de adev[r trebuie s[ \in[
seama, tot a=a cum el trebuie, pe c`t se poate, s[ se fereasc[, ]n judecata
operei literare, de prejudec[\i =i de spiritul de p[rtinire (deseori degenerat
328
]n sectarism), adic[ s[ se sileasc[ s[ urce c`t mai multe din treptele de
care am vorbit, f[r[ s[ cread[ cu tot dinadinsul c[ poate s[ ating[
obiectivitatea =tiin\ific[ total[, adic[ s[-=i ascund[ ]n ]ntregime
]nclina\iile, s[ ias[ din el ]nsu=i =i s[ fie un c`nt[ritor impersonal al
defectelor =i al calit[\ilor.
Despre o art[ a criticii literare se poate vorbi. Aceast[ art[ subtil[ =i
grea Perpessicius a cultivat-o cu pasiune =i devotament, a=ez`nd critica
pe culmile unei crea\ii literare ]n care stilul, de-o elegant[ construc\ie
clasic[ ]n asamblu =i totodat[ cu sinuozit[\i ce ating ascunzi=urile
sensibilit[\ii moderne, suger`nd ]n\elesuri dincolo de sensul v[dit al
frazei, ajut[ la des[v`r=irea cunoa=terii literare profunde.
Alexandru PHILIPPIDE
Primul =i al doilea volum de critic[ al lui Perpessicius [...] Repertoriu
critic (1925) =i Men\iuni critice (I, 1928), se interfereaz[ cu dou[ volume
de versuri: Scut =i targ[ (1926) =i Itinerar sentimental (1932), l[s`nd
impresia unei ezit[ri ]ntre critic[ =i poezie, a unei ]nclin[ri mai mult
c[tre poezie, dec`t c[tre critic[. Din spi\a lui Verhaeren trecut prin
Rimbaud, ]n Scut =i targ[, el un poet simbolist clasicizant, livresc, ]n
linia lui Henry de Rgnier, parafraz`nd voit superficial pe Hora\iu ]ntr-o
Od[ c[tre Postumus (Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! / Ce
sarbezi =i iute mai trec, =i, s[rmanii / De noi c`t trudim =i ne zbatem ]n
via\[). Mai departe, Perpessicius se dedic[ cu o bun[voin\[ universal[,
cum zice Lovinescu, criticii foiletonistice, excursiilor literare, dup[
modelul lui Remy de Gourmont din Promenades litraires, recenz`nd cu
voluptate sau cu sarcasm tot ce-i cade ]n m`n[, ]ndeosebi poe\i consacra\i
sau debutan\i, ]n simpatice forfote stilistice, ]n care judecata de valoare
cade pe al doilea plan. Rodul acestor itinerarii critice nu sunt numai
cele cinci volume de Men\iuni critice tip[rite p`n[ ]n 1946 (II, seria
1934; III, seria 1936; IV, seria 1938; V, seria 1946), ci =i postumele VI,
seria 19341936; VII, seria 19381940; VIII, seria 19401942; IX, seria
19421944 =i XXII, seria 19441947, continuat[ cu Men\iuni de
istoriografie literar[ =i folclor (19481957; II, 19571960; III, 1958
1962; IV, 19631967), Memorial de ziaristic[ (I, 1970), Lecturi intermiten-
te (1971) =i Eminesciana (1971) la care trebuie s[ ad[ug[m Dictando
divers (1940) =i un Jurnal de lector(1944). Prozator delectabil ]n critic[,
329
Perpessicius a l[sat ]n faz[ de proiect romanele insistent anun\ate Amor
academic =i Fatma sau focul de paie (din care au ap[rut fragmente),
duc`nd la cap[t din edi\ia operei eminesciene care i se ]ncredin\ase nu-
mai poezii (I, Poezii antume, 1939; IIIII, Note =i variante, 1943
1944; IV, Poezii postume, 1952; V, Note =i variante, 1958; VI, Literatu-
ra popular[, 1963) =i o edi\ie rev[zut[ prezentat[ ]n trei volume (Opere
alese, 19641965), reeditat[ cu ]mbun[t[\iri postum, ]n 1973.
Alexandru PIRU
Critic dublat de un fin erudit, f[r[ pedanterie, al unui stil artist
]n analiza operelor, Perpessicius las[ falsa impresie a unui spirit bonom,
generos ]n judec[\i, afirm`nd totu=i la o lectur[ mai atent[ sub
fraza baroc[, aprecieri acide, rostite ]ns[ cu o mare curtenie.
}n critic[, Perpessicius nu a fost partizanul unei singure =coli literare.
A ]mbr[\i=at cu c[ldur[ toate direc\iile =i toate formulele artistice, din
convingerea c[ un critic literar nu trebuie s[ aib[ prejudec[\i sau
preferin\e. [...] Criticul manifest[, ]n consecin\[, o egal[ curiozitate
fa\[ de o oper[ naturalist[ sau fa\[ de alta simbolist[, prime=te cu o
emo\ie totdeauna de s[rb[toare lucrarea unui scriitor cunoscut =i scrierea
unui debutant. Le analizeaz[ cu minu\ie, le introduce ]ntr-un cadru
larg de referin\e literare, le apropie de opere ilustre, studiaz[ atent
etiologia ]ndep[rtat[ a motivului artistic, f[c`nd adesea lungi =i voluptoa-
se incursiuni ]n literatura universal[. [...] Erudi\ia criticului e impresio-
nant[ =i se revars[, cu generozitate, ]n comentarii de un gra\ios
c[rtur[rism. Fraza e bogat[, odobescian[, ]nflorit[ cu metafore uneori
mai sugestive dec`t acelea din textul comentat. Criticul e un virtuoz al
stilului artistic. }i recuno=ti u=or scrisul prin abunden\a determinante-
lor, a stilului metaforic, apoflegmatic. Impresionist cu erudi\ie, cum
l-a definit Lovinescu, Perpessicius d[, ]n fond un mare prestigiu expresiei
critice. Scrise ]n maniera unui Anghel trecut prin toate =colile poetice
mai noi, men\iunile relev[ o fine\e indiferent[ aproape de obiectul pe
care se fixeaz[. Perpessicius este ]n fond un poet fin =i cult ce face o
critic[ delicat[ =i erudit[, bizuit[ mai pu\in pe judecata ferm[ de valoare
=i reconstituirea am[nun\it[ a universului operei (de=i acestea nu
lipsesc!), c`t pe glosa subtil[ inteligent[, pe comentariul marginal, de
surprinz[toare efecte imagistice. Mai mult dec`t orice, Perpessicius ilus-
330
treaz[ ideea c[ un critic nu este judec[torul scriitorului, ci comentatorul
lui generos, decis s[ descopere, chiar dac[ opera\ia i-ar cere mult[ energie
=i elasticitate a criteriilor, boabele de m[rg[ritar ale talentului ascuns
]n zonele lutoase ale literaturii. O bun[voin\[ aproape universal[, decidea,
]n privin\a lui Perpessicius, Lovinescu. Criticul dovede=te, ]ntr-adev[r, o
generozitate consecvent[, nu ]ns[ f[r[ justific[ri din punctul s[u de
vedere. [...] Cine =tie ]ns[ s[ citeasc[ observ[ c[ nu de pu\ine ori criticul
ascunde ghearele ]n catifea =i c[, ]n fond, el descurajeaz[ pe impostori,
dar nu prin judec[\i drastice, ci printr-o afec\iune mali\ioas[. [...]
Exist[ un protocol al lecturii ]n critica lui Perpessicius. Mai mult o
istorie, o prelectur[ care anticipeaz[ analiza propriu-zis[. Criticul nu se
hot[r[=te u=or s[ p[r[seasc[ tinda (cum spune el) foiletonului. }nt`i
referin\e din literatura universal[, amintiri personale, note despre dificul-
tatea subiectului =i, dup[ ce toate acestea au fost ]ndeplinite, criticul se
hot[r[=te s[ treac[ pragul operei, dar nu pentru mult timp. Un detaliu,
o nuan\[ amintesc comentatorului de ceva, =i atunci el deschide o nou[
parantez[. Discursul critic se constituie, a=adar, dintr-un sistem de
paranteze care prolifereaz[ pe tot parcursul analizei. Opera eset astfel
tatonat[, ]ndep[rtat[ =i apropiat[ din nou, ]ntr-o ve=nic[ nehot[r`re a
criticului de a duce investiga\ia p`n[ la cap[t. El aplic[, nu =tiu c`t de
con=tient, principiul simbolist al sugestiei, evit`nd s[ distrug[ misterul
operei printr-o defini\ie exact[ a simbolurilor ei. Critica nu p[r[se=te,
]n orice caz, dec`t rareori =i pentru scurt[ vreme, aceast[ zon[ de nuan\e,
p`nza ei fin[ se \ese, ca aceea a p[ianjenului, ]n penumbra lucrurilor. }n
contact cu un obiect de pre\ (opera), critica trebuie s[ aib[ ]nsu=iri
asem[n[toare. Critica este o form[ a artei (principiu impresionist), liris-
mul nu-i este refuzat. Paginile din Men\iuni se pot citi =i separat de
obiectul lor, ca proz[ artistic[. Cu o asemenea manier[, singular[ ]n
critica rom`neasc[, Perpessicius a dat pagini substan\iale despre Sado-
veanu (Zodia Cancerului), Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale, Ion
Pillat, Al. Philippide, Gib. I. Mih[iescu, V. Voiculescu, Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Minulescu, N. Iorga, Adrian Maniu,
Gala Galaction, C. Stere, Panait Istrati etc. [...] Surprinz[toare e, de
pild[, opinia negativ[ despre Istoria literaturii rom`ne contemporane
[...] de E. Lovinescu. [...] Perpessicius a scris =i pagini inspirate, eru-
dite, de istorie literar[. Mai ]nt`i foiletoane ocazionale despre Eminescu,
Alecsandri, Filimon, I. L. Caragiale, Ion Budai-Deleanu, Macedonski,
331
B[lcescu etc., =i a dat, mai t`rziu, studii capitale despre Eminescu,
Iordache =i Dinicu Golescu, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, D. Cantemir,
Anton Pann, Mateiu I. Caragiale =. a.
Eugen SIMION
[...] La Perpessicius, erudi\ia urm`nd linia curb[ a fraz[rii, ]ntoarse
mai totdeauna asupr[-=i, pentru a sc[pa din nou ]n mereu alte arcuri =i
ramific[ri ornamentale, dup[ estetica parc[ a conversa\iei unui vechi
salon occidental, erudi\ia ]ns[=i devine podoab[ stilistic[. Felul de a
introduce chiar date bio-bibliografice e gra\ios ca un pas de menuet.
Decalcuri franceze de limb[ ]n alternan\[ imediat[ cu sintagme rom`ne=ti
desuete se ]nvecinicesc ]n acela=i gust al pre\iozit[\ii circumlocute. Criti-
cul, pe l`ng[ o p[l[rie ]mpodobit[ de penaje, cu care salut[ larg, compli-
mentos, are la =old o sabie decorativ[, potrivit[ cu costumul, al c[rei
m`ner lucrat artistic cere o m`n[ fin[ =i gesturi inofensive. }n condi\ia
sa intern[ acest critic, mai mult suger`nd dec`t afirm`nd, apar\ine
secolului polite\ii =i este poate ultimul european c[ruia ]i stau bine,
mai bine dec`t multora din epoc[, peruca, jaboul, m`necu\ele de dantel[
=i fundele de sub genunchi, p`n[ unde urc[ ciorapii de m[tase. E un
gentilom al criticii literare. Iar dac[ pe alocurea, costumul lui scump nu
este cu totul ]ndemn =i polite\ea, foarte rareori cedant[, las[ s[ i se
vad[ u=oare irita\ii sau c`teodat[ chiar m`nerul sabiei, faptul nu are de
ce s[ ne mire. Ne afl[m doar ]n fa\a unui orlanist, care, f[c`nd =i
critic[ cet[\eneasc[, a trebuit uneori nu numai s[ evolueze ]ntre pere\i
de oglinzi versaillezi, dar s[ =i r[scoleasc[ arhive pr[foase =i, ]n ani de
revolu\ie, s[ se =i =tearg[ pe l`ng[ baricade ]n fl[c[ri, care i-au afumat
=i ars parte din dantel[rie. Efectul dint`i ca =i de pe urm[ al conduitei
sale critice este ]ns[ totdeauna de complica\ie delicat[ ]n stil rococ.
Vladimir STREINU
[...] Despre c`te c[r\i =i autori a scris Perpessicius? Repertoriul de
nume =i de opere, adev[rat[ restitutio in integrum, este enorm,
]nveder`nd o fecunditate neistovit[. }n vedere panoramic[, suprafa\a
]mbr[\i=at[ de privirile criticului ]ncorporeaz[ piscuri =i coline. Pe har-
ta lecturilor sale g[sim men\iuni despre mai toate apari\iile na\ionale
din epoc[, chiar despre cele minore. [...]
332
}n ideologia literar[ a criticului la primele sale men\iuni, ca =i mai
t`rziu, frumosul st[ sub semnul relativismului estetic. Necontenita cer-
cetare prin aluviunile at`t de divers fertile ale literaturii duce, ca la E.
Lovinescu, la constatarea diversit[\ii continue a formelor posibile. Fa\[
de asemenea diversitate, receptivitatea e o condi\ie, =i autorul men\iunilor
nu se abate de la acest principiu. }l vedem ]ntr-o permanent[ c[utare.
Certitudinea =i ]ndoiala, afirmarea =i nega\ia, ]mpletindu-se, ]nvedereaz[
o inteligen\[ critic[ deschis[ ]nnoirilor, o atitudine mai mult generoas[
dec`t sever[, favorabil[, ]n principiu, oric[rei experien\e. Dac[ vreo ostili-
tate ireductibil[ exist[, aceasta se explic[ consecvent, cu sarcasm, ]mpotri-
va dogmatismului =i a obsesiilor sociale. [...]
Comprehensiune iat[ principiul opus dogmei; p[trundere, nu analiz[
mecanic[; supunere la obiect, nu schematism. Singur[ comprehensiunea,
examinarea nuan\at[, poate asigura un regim de echitate critic[. Iar
criteriile acestei ]n\elegeri largi, cu respectul datorat oric[rei opere, sunt
de provenien\[ eclectic[. }n practica lui Perpessicius, ]naintea altor
condi\ii st[ simpatia pentru activitatea oric[rui creator, consacrat sau
debutant. [...]
}n numeroase men\iuni frapeaz[, precum ]n tehnica portretistic[ a
unui Daumier, concentrarea desenului, culorii =i luminii pe o tr[s[tur[
fundamental[. Poten\area unei singure tr[s[turi urm[re=te, ]n fond,
sublinierea dimensiunii definitorii: sunetul unui suflet, cum scrie o
dat[ criticul. Sesizarea unei asemenea dominante reclam[ ]n primul
r`nd p[trundere critic[; pe de alt[ parte, formularea plastic[, expresiv[,
astfel ca defini\ia s[ lucreze asupra spiritului, cere capacitate de expresie.
Perpessicius posed[ din plin arta formulelor succinte =i elegante, unele
din ele admirabile. [...]
Critica presupune o tehnic[ a compara\iilor, scrie Perpessicius,
cit`ndu-l pe Thibaudet =i ad[ug`nd imediat: ...dar =i arta asocia\iilor
(Dictando divers, p. 115). C`te opere =i autori, at`tea compara\ii, paralele
=i asocia\ii, care, la autorul men\iunilor, orienteaz[ discu\ia spre o aleas[
atmosfer[ intelectual[. C[l[uzul de solid[ cultur[ se opre=te de c`te ori
e cazul =i subliniaz[ ce l-a impresionat, ]n c[utarea frumosului, ]n
diverse c[l[torii literare. [...]
Format la =coala criticii franceze, a lui Sainte-Beuve ]n special [...],
evolu`nd ]n anii socialismului, spre o ]n\elegere materialist[ a fenom-
enului literar, Perpessicius r[m`ne consecvent un scriitor rafinat. Din
333
toate volumele sale se desprinde parc[ o demonstra\ie: criticul s[ aib[
fraz[. [...] Gra\ios =i caligrafic precum un menuet, scrisul lui Perpess-
icius cu fraze ample, ornate ]ntr-o infinitate de tonuri, cu avansuri =i
retract[ri succesive, \ine de amintirea somptuoas[ a barocului. [...]
Pentru a-=i p[stra libertatea de ac\iune, autorul men\iunilor ]=i refuz[
denumirea de critic, atribuindu-=i oficiul de foiletonist, de glosator sau
de simplu cititor. Cuv`ntul liminar la prima serie a men\iunilor con\ine
o pecizare plin[ de precau\ii: men\iunile nu sunt cronici literare, ci ]n
primul r`nd o serie de m[rturii ale unui cititor mai mult sau mai pu\in
]n curent cu produc\ia literar[ contemporan[ din Rom`nia.
Dar ce m[rturii? Pentru c[, temperament prin excelen\[ subiectiv,
criticul \ine la libert[\ile sale de interpretare. El se fere=te, cu st[ruin\[,
s[ se considere critic, pentru c[ nu-=i recunoa=te nici ]nsu=iri didactice,
nici un anume dogmatism f[r[ de care, pare-se, criticul nu se ]ntrupeaz[.
Evident, declara\ia e ]mbibat[ de ironie. }n locul altor aspira\ii,
men\iunile ]=i propun s[ fie exerci\ii de bun-sim\ critic, altminteri zis,
de gust (I, p. VII). Fapt evident, men\iunile r[spund acestui \el. [...]
De la ]nsemn[rile critice de dup[ primul r[zboi mondial p`n[ la
edi\ia critic[ Eminescu, portretul lui Perpessicius a evoluat.
}ntr-o ipostaz[, critica ]n\eleas[ ca un nobil exerci\iu artistic, ]n
alt[ ipostaz[, editorul riguros, utiliz`nd metodele istoricului literar;
iat[ tr[s[turi diferen\iate caracteriz`nd o personalitate bilateral[. D`nd
curs unei voca\ii puternice, Perpessicius, mare muncitor =i spirit fin, e
de mult timp un maestru, ale c[rui lec\ii stau ca exemplu genera\iilor
noi. Lec\ii de erudi\ie, de gust =i umanism delicat.
Constantin CIOPRAGA