Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MEN|IUNI CRITICE
REFERIN|E CRITICE
323
neobosit cercet[tor, dar vine s[ dea o satisfac\ie tuturor acelora care,
urm[rindu-i activitatea de mul\i ani de zile, au recunoscut ]n el una din
figurile cele mai pure ale genera\iei de scriitori dezvolta\i ]n epoca dintre
cele dou[ r[zboaie. [...]
Volumul Scut =i targ[, ap[rut ]n 1926, dezvolt[ teme inspirate de
experien\a r[zboiului =i de am[r[ciunile care au urmat pentru lupt[torii
lui ]n vremea dezm[\ului politicianist, a arivismului, a averilor agonisite
]ntr-o s[pt[m`n[. A urmat colec\ia Itinerar sentimental. Aceste volume
au r[mas mult[ vreme pe masa cititorilor de poezie, care le deschideau
mereu pentru a afla una din inspira\iile cele mai delicate =i mai spirituale
ale epocii.
}ntre timp a ap[rut =i Repertoriu critic, culegere de note publicate
]ntr-o revist[ de bibliografie =i care completau imaginea poetului cu
acea a iubitorului de c[r\i =i a criticului. Aici, ca =i ]n seria Men\iunilor
critice, sau ]n Jurnal de lector =i Dictando divers se ]ntregea figura
original[ a criticului literar. Nu este carte rom`neasc[ de literatur[,
ap[rut[ ]n deceniile dintre cele dou[ r[zboaie, care s[ nu-=i fi g[sit
caracterizarea ei atent[ =i cump[tat[ ]n notele =i foiletoanele lui
Perpessicius. +tim c`t de greu ]i este unui critic s[ urm[reasc[ ]ntreaga
produc\ie literar[ a vremii =i s[-=i fac[ o idee despre felul =i valoarea
fiec[rei ]nfloriri a bogatei recolte. Perpessicius cuno=tea tot ce ap[rea,
urm[rea toate filia\iile, era edificat cu privire la toate modific[rile
suferite de o oper[ la trecerea ei dintr-o revist[ ]ntr-un volum.
Opera critic[ a lui Perpessicius este mai ]nt`i un imens repertoriu
bibliografic =i interpretativ de care nu se va putea lipsi nimeni dintre
acei ce-=i vor lua sarcina de a studia literatura ultimilor treizeci de ani.
Folosul acestor lucr[ri se ]nso\e=te cu argumentul. Criticul scrie cu
mijloacele unui poet, nu dispre\uie=te ornamentul stilistic, cedeaz[
asocia\iilor lui culese dintr-o informa\ie foarte bogat[ ]n domeniul litera-
turilor antice =i moderne. Fraza lui are, din aceast[ pricin[, o sinuozi-
tate complex[, =i un articol de-al lui se desf[=oar[ ]n volute. Unii i-au
repro=at lui Perpessicius ceea ce alc[tuie=te fondul personalit[\ii lui
morale: bun[tatea =i generozitatea. Criticul este uneori prea indulgent
=i, ca urmare, contrastele aprecierilor lui sunt oarecum reduse. Dar c`\i
tineri n-au extras puteri ]nt[ritoare din verdictele binevoitoare ale lui
Perpessicius? +i de c`te ori cuv`ntul lui de publicist =i de cet[\ean nu s-a
pronun\at ]n favoarea celor slabi =i prigoni\i? Democrat convins, prin
324
voca\iune ad`nc[, Perpessicius a ar[tat adeseori curaj ]n ap[rarea omeni-
rii oprimate. [...]
Pu\ini sunt cercet[torii care s[ cunoasc[ mai bine ca el veacul al
XIX-lea rom`nesc, c[r\ile, publica\iile periodice =i manuscrisele lui. +i
acest erudit pe care universitatea l-ar fi putut folosi cu rezultate at`t de
bogate pentru tineretul studios a poposit ]ntr-o zi ]n fa\a operei principale
a vie\ii lui. Manuscrisele lui Eminescu cu cele cincisprezece mii de pagini
ale lor, pline de uimitoare surprize ]n fiecare moment, atr[seser[ pe mai
mul\i cercet[tori, f[r[ ca vreunul din ace=tia s[ fi extras tot ceea ce ele
puteau s[ dea. }nc[ de acum dou[zeci de ani Perpessicius s-a angajat ]n
studiul lor, =i ]n 1939 ]ncepea s[ publice monumentala edi\ie critic[ a
Operelor lui Mihai Eminescu. Meritele acestei opere sunt dintre cele mai
mari. Corect[ri de vechi lec\iuni gre=ite, critica edi\iilor anterioare, un
imens material de note =i variante, minu\ia =i exactitatea tuturor
observa\iilor fac din lucrarea lui Perpessicius una din cele mai de seam[
realiz[ri ale filologiei rom`ne=ti. Nimeni nu va mai putea studia pe
Eminescu, istoria =i conexiunile fiec[reia din operele lui, geneza =i
evoc[rile lor ]n istoriografia =i critica literar[ f[r[ s[ porneasc[ de la
edi\ia critic[ a lui Perpessicius. [...]
R[sfoiesc Antologia poe\ilor de azi, ap[rut[ ]n 1925, =i aflu, din
indica\iile unei noti\e, c[ printre operele manuscrise ale lui Perpessicius
se g[sesc dou[ romane care n-au v[zut niciodat[ lumina tiparului: Fatma
sau focul de paie =i Amor academic. B[nuiesc c[ scriitorul nu le-a dus la
cap[t =i c[ ele au r[mas ]n regiunea ]n care, dup[ vechile credin\e,
odihnesc suflete ne]ntrupate... Dar c`te alte opere de-ale lui Perpessicius
nu vor fi r[mas nes[v`r=ite sau ]n stare de simplu proiect pentru c[
autorul lor posibil s-a =i consacrat unei mari lucr[ri de erudi\ie =i h[rnicie,
]n serviciul celui mai mare dintre scriitorii rom`ni: ]n serviciul lui
Eminescu? Putem ]ncerca uneori regretul c[ poetul, istoricul literar,
prozatorul au consim\it la sacrificiu. Dar nu ne putem ]mpiedica de a
spune c[ Perpessicius s-a realizat astfel prin partea cea mai bun[ a
naturii lui morale, prin modestia, generozitatea =i devotamentul lui.
}n cronicile fanteziste ale lui Perpessicius se manifest[ un tempera-
ment stilistic din familia unui Odobescu, Hoga= =i Mateiu Caragiale.
Scrisul clasicizant popose=te, ]mbog[\it cu tot ce-i poate aduce farmecul
unui spirit ]nv[\at =i urban =i a unei inimi pline de toleran\[ =i tandre\e,
cultiv`nd melancoliile memoriei, pasiunea lecturilor nesf`r=ite, ]n umbra
325
bibliotecilor, pe care el le c`nt[ cu delicate\ea unui poet idilic. C`nd
frumosul chip virginal, ]ntrez[rit printre doctele tomuri ale lui Du
Cange, Saglio =i Daremberg, Nisard, Nyrop =i Meyer-Lübke, dispare deoda-
t[, el i se adreseaz[ cu aceast[ invoca\ie, subliniat[ de umor: “De ce
]nt`rzii s[ cobori, Victorie ]ntr-aripat[, ]ntre zidurile tapetate cu tomuri
ale s[lii acesteia de bibliotec[? Cu ce inadverten\[ te-au sup[rat clasicii,
ce rezerv[ te-a indispus la romantici, de \i-ai uitat cu totul fotoliul
numerotat de sub barba stufoas[ a magului de la C`mpina? Cerneala =i-a
uscat drojdia neagr[ pe fundul c[lim[rilor, g`nditor s-a l[sat pe spate
fotoliul vacant =i str[in[ viseaz[ fereastra. Cum se ]nfiora plopul c`nd
]\i odihneai privirea obosit[ pe cre=tetu-i =i ce smerit[ se ruga crucea din
v`rful clopotni\ei, c`nd o surprindeai ]n r[gazul dintre dou[ lecturi! O,
zilele de la Aranjuez!” Lirismul autorului poate fi ref[cut din m[rturiile
culegerii Dictando divers (I, 1940), unde cu tot resortul ]mprejur[rilor
externe sau fortuite care ]l pun cu fiecare pagin[ ]n mi=care, ]ntregul
p[streaz[ caracterul unui jurnal intim, ]ntr-at`t scriitorul vorbe=te, de
fapt, ]ntotdeauna despre sine ]nsu=i, despre reac\iile sensibilit[\ii sale
discret dezam[gite =i caste. Procedeul de art[ al lui Perpessicius este
digresiunea savant[ =i retrospectiv[; pentru fiecare ]nseninare a g`ndirii,
apare cortegiul amintirilor culese din bogatele lui lecturi =i dintr-o exis-
ten\[ c[reia i-a pl[cut s[ se opreasc[ l`ng[ eroii suferin\elor umile =i al
elanurilor s[getate. }n seria esei=tilor noi, Perpessicius aduce gruparea
de sentimente =i atitudini a omului de carte, interiorizat =i sensibil, a
]nv[\atului delicat =i pur, ]n care lumea intelectual[ ]=i reg[se=te
con=tiin\a ei.
Tudor VIANU
329
treaz[ ideea c[ un critic nu este judec[torul scriitorului, ci comentatorul
lui generos, decis s[ descopere, chiar dac[ opera\ia i-ar cere mult[ energie
=i elasticitate a criteriilor, boabele de m[rg[ritar ale talentului ascuns
]n zonele lutoase ale literaturii. O “bun[voin\[ aproape universal[“, decidea,
]n privin\a lui Perpessicius, Lovinescu. Criticul dovede=te, ]ntr-adev[r, o
generozitate consecvent[, nu ]ns[ f[r[ justific[ri din punctul s[u de
vedere. [...] Cine =tie ]ns[ s[ citeasc[ observ[ c[ nu de pu\ine ori criticul
ascunde ghearele ]n catifea =i c[, ]n fond, el descurajeaz[ pe impostori,
dar nu prin judec[\i drastice, ci printr-o afec\iune mali\ioas[. [...]
Exist[ un protocol al lecturii ]n critica lui Perpessicius. Mai mult o
istorie, o prelectur[ care anticipeaz[ analiza propriu-zis[. Criticul nu se
hot[r[=te u=or s[ p[r[seasc[ tinda (cum spune el) foiletonului. }nt`i
referin\e din literatura universal[, amintiri personale, note despre dificul-
tatea subiectului =i, dup[ ce toate acestea au fost ]ndeplinite, criticul se
hot[r[=te s[ treac[ pragul operei, dar nu pentru mult timp. Un detaliu,
o nuan\[ amintesc comentatorului de ceva, =i atunci el deschide o nou[
parantez[. Discursul critic se constituie, a=adar, dintr-un sistem de
paranteze care prolifereaz[ pe tot parcursul analizei. Opera eset astfel
tatonat[, ]ndep[rtat[ =i apropiat[ din nou, ]ntr-o ve=nic[ nehot[r`re a
criticului de a duce investiga\ia p`n[ la cap[t. El aplic[, nu =tiu c`t de
con=tient, principiul simbolist al sugestiei, evit`nd s[ distrug[ misterul
operei printr-o defini\ie exact[ a simbolurilor ei. Critica nu p[r[se=te,
]n orice caz, dec`t rareori =i pentru scurt[ vreme, aceast[ zon[ de nuan\e,
p`nza ei fin[ se \ese, ca aceea a p[ianjenului, ]n penumbra lucrurilor. }n
contact cu un obiect de pre\ (opera), critica trebuie s[ aib[ ]nsu=iri
asem[n[toare. Critica este o form[ a artei (principiu impresionist), liris-
mul nu-i este refuzat. Paginile din Men\iuni se pot citi =i separat de
obiectul lor, ca proz[ artistic[. Cu o asemenea manier[, singular[ ]n
critica rom`neasc[, Perpessicius a dat pagini substan\iale despre Sado-
veanu (Zodia Cancerului), Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale, Ion
Pillat, Al. Philippide, Gib. I. Mih[iescu, V. Voiculescu, Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Minulescu, N. Iorga, Adrian Maniu,
Gala Galaction, C. Stere, Panait Istrati etc. [...] Surprinz[toare e, de
pild[, opinia negativ[ despre Istoria literaturii rom`ne contemporane
[...] de E. Lovinescu. [...] Perpessicius a scris =i pagini inspirate, eru-
dite, de istorie literar[. Mai ]nt`i foiletoane ocazionale despre Eminescu,
Alecsandri, Filimon, I. L. Caragiale, Ion Budai-Deleanu, Macedonski,
330
B[lcescu etc., =i a dat, mai t`rziu, studii capitale despre Eminescu,
Iordache =i Dinicu Golescu, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, D. Cantemir,
Anton Pann, Mateiu I. Caragiale =. a.
Eugen SIMION
331
}n ideologia literar[ a criticului la primele sale men\iuni, ca =i mai
t`rziu, frumosul st[ sub semnul relativismului estetic. Necontenita cer-
cetare prin aluviunile at`t de divers fertile ale literaturii duce, ca la E.
Lovinescu, la constatarea diversit[\ii continue a formelor posibile. Fa\[
de asemenea diversitate, receptivitatea e o condi\ie, =i autorul men\iunilor
nu se abate de la acest principiu. }l vedem ]ntr-o permanent[ c[utare.
Certitudinea =i ]ndoiala, afirmarea =i nega\ia, ]mpletindu-se, ]nvedereaz[
o inteligen\[ critic[ deschis[ ]nnoirilor, o atitudine mai mult generoas[
dec`t sever[, favorabil[, ]n principiu, oric[rei experien\e. Dac[ vreo ostili-
tate ireductibil[ exist[, aceasta se explic[ consecvent, cu sarcasm, ]mpotri-
va dogmatismului =i a obsesiilor sociale. [...]
Comprehensiune — iat[ principiul opus dogmei; p[trundere, nu analiz[
mecanic[; supunere la obiect, nu schematism. Singur[ comprehensiunea,
examinarea nuan\at[, poate asigura “un regim de echitate critic[“. Iar
criteriile acestei ]n\elegeri largi, cu respectul datorat oric[rei opere, sunt
de provenien\[ eclectic[. }n practica lui Perpessicius, ]naintea altor
condi\ii st[ simpatia pentru activitatea oric[rui creator, consacrat sau
debutant. [...]
}n numeroase men\iuni frapeaz[, precum ]n tehnica portretistic[ a
unui Daumier, concentrarea desenului, culorii =i luminii pe o tr[s[tur[
fundamental[. Poten\area unei singure tr[s[turi urm[re=te, ]n fond,
sublinierea dimensiunii definitorii: “sunetul unui suflet”, cum scrie o
dat[ criticul. Sesizarea unei asemenea dominante reclam[ ]n primul
r`nd p[trundere critic[; pe de alt[ parte, formularea plastic[, expresiv[,
astfel ca defini\ia s[ lucreze asupra spiritului, cere capacitate de expresie.
Perpessicius posed[ din plin arta formulelor succinte =i elegante, unele
din ele admirabile. [...]
Critica presupune o tehnic[ a compara\iilor, scrie Perpessicius,
cit`ndu-l pe Thibaudet =i ad[ug`nd imediat: “...dar =i arta asocia\iilor”
(Dictando divers, p. 115). C`te opere =i autori, at`tea compara\ii, paralele
=i asocia\ii, care, la autorul men\iunilor, orienteaz[ discu\ia spre o aleas[
atmosfer[ intelectual[. C[l[uzul de solid[ cultur[ se opre=te de c`te ori
e cazul =i subliniaz[ ce l-a impresionat, ]n c[utarea frumosului, ]n
diverse c[l[torii literare. [...]
Format la =coala criticii franceze, a lui Sainte-Beuve ]n special [...],
evolu`nd ]n anii socialismului, spre o ]n\elegere materialist[ a fenom-
enului literar, Perpessicius r[m`ne consecvent un scriitor rafinat. Din
332
toate volumele sale se desprinde parc[ o demonstra\ie: criticul s[ aib[
fraz[. [...] Gra\ios =i caligrafic precum un menuet, scrisul lui Perpess-
icius cu fraze ample, ornate ]ntr-o infinitate de tonuri, cu avansuri =i
retract[ri succesive, \ine de amintirea somptuoas[ a barocului. [...]
Pentru a-=i p[stra libertatea de ac\iune, autorul men\iunilor ]=i refuz[
denumirea de critic, atribuindu-=i oficiul de foiletonist, de glosator sau
de simplu cititor. Cuv`ntul liminar la prima serie a men\iunilor con\ine
o pecizare plin[ de precau\ii: men\iunile nu sunt cronici literare, ci “]n
primul r`nd o serie de m[rturii ale unui cititor mai mult sau mai pu\in
]n curent cu produc\ia literar[ contemporan[ din Rom`nia”.
Dar ce m[rturii? Pentru c[, “temperament prin excelen\[ subiectiv”,
criticul \ine la libert[\ile sale de interpretare. “El se fere=te, cu st[ruin\[,
s[ se considere critic, pentru c[ nu-=i recunoa=te nici ]nsu=iri didactice,
nici un anume dogmatism f[r[ de care, pare-se, criticul nu se ]ntrupeaz[.”
Evident, declara\ia e ]mbibat[ de ironie. }n locul altor aspira\ii,
men\iunile ]=i propun s[ fie “exerci\ii de bun-sim\ critic, altminteri zis,
de gust” (I, p. VII). Fapt evident, men\iunile r[spund acestui \el. [...]
De la ]nsemn[rile critice de dup[ primul r[zboi mondial p`n[ la
edi\ia critic[ Eminescu, portretul lui Perpessicius a evoluat.
}ntr-o ipostaz[, critica ]n\eleas[ ca un nobil exerci\iu artistic, ]n
alt[ ipostaz[, editorul riguros, utiliz`nd metodele istoricului literar;
iat[ tr[s[turi diferen\iate caracteriz`nd o personalitate bilateral[. D`nd
curs unei voca\ii puternice, Perpessicius, mare muncitor =i spirit fin, e
de mult timp un maestru, ale c[rui lec\ii stau ca exemplu genera\iilor
noi. Lec\ii de erudi\ie, de gust =i umanism delicat.
Constantin CIOPRAGA
333