Sunteți pe pagina 1din 11

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 1 of 11
Imprima povestea!

Tugulea, fiul unchiasului si al matusei


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un mos si o baba. Ei erau saraci de n-aveau dupa ce bea apa. Cnd malai aveau, n-aveau sare; cnd aveau sare si malai, n-aveau leguma. Traiau si ei de azi pe mine. Ei aveau trei copii, trentarosi si nespalati, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai istet dect cei doi mai mari, dara era olog de amndoua picioarele. El se numea Tugulea. Ei se nvecinau cu Zmeoaica pamntului. Aceasta zmeoaic a era a sa de rea, nct nimeni din vecinii ei n-avea pace de d nsa. Ea le c alca mosiile si le facea fel de fel de neajunsuri. La nasterea lui Tugulea, c nd a venit ursitoarele, s-a ntmplat sa fie p-acolo si Zmeoaica pamntului. Ea auzise cum l ursise si, de pizma, mai n urm a, i lua vinele si d-aia era el olog. Din acest a pricina, si fiind si saraci, unchiasul cu matusa si copiii lor ajunsera de rsul tuturor megiasilor din sat. De bietul Tugulea nsa rdea si chiar fra tii lui. Dupa ce se mai marira copiii, Tugulea zise ntr-o zi m a-sii, fata cu fratii sai: - Mama, am auzit ca dumneata ai un frate bogat, care locuieste n alt sat. De ce nu te duci la dnsul sa ceri o mrtoaga de iap a, pe care sa iesim si noi la vnat, ca mi s-a urt clocind acas a pe vatra? - Ia nu mai trancani si tu de acolo, Tugulea ologu, i zisera fra tii rznd, mai bine mama noastra sa se duca la unchiul s a ceara pentru noi doi cai, caci noi suntem vrednici a ncaleca si desc aleca. Tugulea nghiti rusinea, pleca capul n jos si tacu. Muma, tot muma. Se duse la frate-sau si ceru doi cai pentru fratii cei mari si o iap a pentru Tugulea. Frate-sau i dete bucuros, mai cu seam a de mila pentru Tugulea, ca sa poat a umbla si el. Nu mai putura de bucurie fra tii cnd le aduse ma-sa caii. Tugulea nu se putea mngia pentru ca era olog si nu stia cum sa fac a sa se nzdraveneasc a. Dupa cteva zile Tugulea zise ca ar dori s a mearga si el cu fra tii lui la vnatoare. Rsera fratii de el. Apoi daca se ruga si ma-sa de ei, l luara si pe dnsul. Se gatira si plecara. n padure se mirau fra tii cum face Tugulea de nimereste asa de bine vnatul pe care punea el ochii. Nici o sageata nu se ducea n vnt degeaba. Toate intrau n carne. Trei zile si trei nopti zabovira la v natoare. n a treia noapte, Tugulea visa un vis ce-i placu. Se facea ca el era ntr-o gradina frumoasa, frumoasa ca un rai. El sedea acolo, ntr-un colt, trist si mhnit ca nu putea umbla, sa se bucure si el de frumuse tile acelei gradini. Pasarile cntau de se spargeau. Frunzele de pomi fsiau de adierea vntului si florile rasp ndeau un

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 2 of 11

miros de te mbata. Se uita cu jind la toate astea, caci nu putea sa se desfateze si el. Atunci ridicnd ochii n sus, se ruga lui Dumnezeu sa-i ia viata mai bine, dect sa traiasca n a sa tic alosie. Pe cnd se facea ca se roaga, deodata i se arata dinainte o zna asa de frumoasa si de blnda, cum nu mai v azuse el n viata lui asa fiinta . Si se facea ca-l ntreab a, zicndu-i: - De ce te caine sti baietele si te amarasti? - Cum nu m-as caina si nu m-as am r, zna a frumusetelor, se facea ca zise el, iata sunt olog, si din aceast a pricina am ajuns de batjocura tutulor baietilor din sat. - Las a, dragul meu, nu mai plnge, ca ei nu stiu ce fac, se facea c a mai zise zna. Tu ai sa te tamaduiesti si o sa ajungi mparat. - Nu-mi trebuie mie mparatie. Eu as fi bun bucuros, numai s a pot umbla. Dara asta n-o sa se poata, caci, uite, parc a n-am vine n picioare. - Ba o sa se poata, se facea c a adaose zna cu vorba ap asata. Tu ai avut vine; dara ti le-a luat Zmeoaica pamntului de cnd erai mic. Tine chimirasul asta. Cnd vei fi ncins cu el, ce vei voi, te faci, daca t-ei da de trei ori peste cap. Sileste -te deti ia vinele de la zmeoaica. Lua chimira sul; dara cnd ridica ochii si voi s-o ntrebe cine era ea, de are mila de dnsul, ia pe zna de unde nu e! Parca intrase n pamnt. Iara el o dat a se destepta. Se pomeni cu chimira sul n mna. Se ncinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gndind sa se faca o pasare, si ndata se facu. Se dete iara de trei ori peste cap si se facu om la loc. Ct p-aci sa se piarz a de bucurie, dara se st apni. ncinse chimirul pe piele ca sa nu se vaza si se feri d-a spune fra tilor ceva. Pasamite, zna aceea era ursitoarea lui cea buna. Dupa ce se facu ziua, se ntoarsera cu fratii lui la bordeiul lor, si adusera multime de vnat. Peste cteva zile plecara iara. Dnd caii la pasune, fratii cei mari zisera lui Tugulea sa pazeasca el caii, c aci dnsii sunt obositi. Cum se culcara s i adormira. Tugulea priponii caii, apoi, dndu-se de trei ori peste cap, se facu o albina si pleca nspre miazanoapte ncotro sedea Zmeoaica pamntului. Dupa ce ajunse acolo, zb rn! n sus, zbrn! n jos, intra n casa zmeoaicei si asculta ce vorbea cu zmeii, ginerii sai, si cu zmeoaicele, fetele sale. ntre altele, auzi zicnd zmeoaica batr na: - Ia vedeti, fetelor, mai sade vinele alea ale lui Tugulea n cutia n care le -am asezat eu dupa soba? - Mai sade, raspunse zmeoaica cea mica, azi le-am vazut, nu mai departe. - Iaca, voi o sa va duceti la casele voastre, zise batrna cea zbrcita; sa stiti, sa va temeti de Tugulea asta, afurisitul; caci si mie mi-e fric a de dnsul, macar ca iam luat vinele. Tot de la dnsele mai auzi Tugulea ca peste cteva zile are sa se faca nunta zmeoaicei celei mici, si pentru veseliile de nunta trebuindu-le vnat, zgripsoroaica scoflcita mparti pe fiecare din gineri pe unde sa vneze. i fu destul pentru asta dat a ca auzise si att. Cnd se ntoarse la fra tii sai, ncepuse a intra alba n sat. - Sculati, fra tilor, le zise el, ca iat a ne-a luat ziua de pe urma. - De ce ne-ai lasat sa dormim att de mult? i zisera fratii, dojenindu-l. El tacu din gura.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 3 of 11

Se sculara ei si plecara dupa vnat, apoi se ntoarsera acasa. Tugulea acum se culca afara n toate noptile, si tot planuia cum sa faca sa-si ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaica, fara sa stie cineva, si pndea vreme cu prilej cnd sa-i vie bine sa-si ia vinele. ntr-o seara se facu musca, intra pe co s n camara unde era cutia cu vinele, pe cnd zmeoaica nu era acasa; aci daca intra se facu om, lua vinele din cutie si le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parca fusese acolo de cnd lumea. Se facu iara musca si pleca acasa. A doua zi, noaptea, trebuia sa mearga zmeii la v nat pentru nunta. Tugulea se duse mai nti n calea zmeului celui mai mare. Cnd se apropie de el, calul zmeului ncepu a sfor ai; dara zmeul i zise: - De! cal de paraleu, ca doara nu va fi adus cioara osciorul si v ntul perisorul lui Tugulea pe aici, caci vinele lui sunt la soacra-mea dupa soba. - De unde stii tu asa bine? i zise Tugulea. Da-te jos sa ne vedem si sa ne luptam. Zmeul, cum l vazu, nghe ta sngele ntr-nsul. Se apucara la lupta n buzdugane, dara Tugulea cum aduse buzduganul sau si lovi pe zmeu, i lua mirul, apoi i t aie capul, i lua calul si armele si pleca naintea zmeului celui mijlociu. Asemenea i facu si lui. Apoi pleca naintea zmeului celui mic. Dupa ce se ntlni cu zmeul cel mic, se lua la lupta si cu dnsul. Se batura nti n buzdugane, buzduganele se sfarmara; se luptara cu sulitele, acestea se rupsera; se apucara apoi n sabii, a zmeului se frnse. Dupa aceea se luara la lupta dreapta, se luptara ce se luptara si, nfrngnd pe zmeu, i taie si lui capul. i lua si lui armele si calul si pleca acasa cu dnsele. Cnd ajunse se crapa de ziua; leg a caii si puse bine armele zmeilor. Apoi scula pe frati s a mearga la vnat. Cnd vazur a fratii caii se minunara. l ntrebara, dar a el nu voi sa le spuie nimic, zicnd c a nu stie. ncalecara fra tii pe caii zmeilor si pornira. Tugulea nsa ncaleca pe calul zmeului celui mic, caci era mai vnjos. Zmeoaica, vaznd ca ntrzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeti vinele lui Tugulea sunt ele unde le-am pus eu? - Ba nici ca ct, i raspunsera fetele, dupa ce c autar a. - Barbatii vo stri trebuie sa fie rapusi. Tugulea a facut pozna. Duceti-va n padure pe unde are a trece el si faceti precum v-am zis. Tugulea, trecnd cu fratii sai prin padure, vazu o vie cu struguri. El simti ca asta nu poate sa fie lucru curat. Cum de nu mai vazuse el ast a vie n padure? Frate-sau cel mai mare vru sa ia un strugure. Tugulea l opri. Apoi descaleca, scoase palosul si ncepu a taia la vite. Deodata ncepu a curge din vitele taiate niste snge negru ca pacura. Fratii se mirara de aceasta. Apoi, ncalecnd ei, pornira. Mersera ce mersera s i dete peste o livede cu pruni. Tugulea nu lasa pe fratele cel mijlociu sa ia prune, ci facu ca si la vie, si din prunii taiati curse iara snge. Dupa ce mei merse, dete peste o fntna. El stia ca prin acea padure nu era nici o fntna. Nu lasa pe frati, s a bea apa. Ci lund sulita, ntep a fundul fntnei de mai multe ori, si deodata ncepu a glgi un snge mohort si cu rea duhoare. Glgia ca dintr -o vaca. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau sa otraveasca pe Tugulea, feciorul mosului si al matusei. Mergnd ei mpreuna, Tugulea zise fratilor sai:

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 4 of 11

- Ia uitati-va, fratilor, de vedeti ce este, ca nu stiu ce ma dogoreste. - Ce sa fie! raspunsera fratii uitndu-se, iaca un norisor rosu, vine dupa noi ca vntul. - Aia este zmeoaica batrna, mai, zise el. Vine dupa mine. Voi mpras tiati-va care ncotro si va duceti acasa, ca sa nu va aflati n calea ei, c aci v a face mici farmi. Dupa ce se despartira, Tugulea intra ntr-o pestera sa se adaposteasca pna va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaica, unde venea, mare, venea turbata de mnie, trecu ca fulgerul pe lnga pestera si apuca nainte, c a nu vedea cu ochii de c atranita ce era. Tugulea ndata iesi din pestera, ncalec a si pe ici ti-e drumu. O lua la sanatoasa napoi spre rasarit si merse, si merse, pna ajunse la curtea unui mparat care de douazeci de ani lucra un zid nalt foarte, ce cadea nspre partea mosiei zmeoaicei, nici el, vezi nu avea pace de dnsa, si tocmai atunci l ispr avise. Cum ajunsese acolo Tugulea, spuse mparatului ca omorse pe ginerii si pe fetele zmeoaicei. Apoi i zise sa dea porunca grabnica la toti fierarii ca sa-i faca ndata o maciuc a de fier mare cu care sa omoare si pe zmeoaica batrna. mparatul priimi bucuros sa faca Tugulea orice o sti el numai sa se scape de blestemata de zmeoaica. Tugulea puse de f acu o gaura n mijlocul zidului cetatii, apoi porunci si se aduse o gramada de buc ati de lemne, carora le dete foc n mijlocul cetat ii; n acel foc puse maciuca de fier ca sa arza sa se faca rosie. Zmeoaica, dupa ce alerga ntr-o parte si ntr-alta si nu gasi pe Tugulea, mirosi ea ca trebuie sa fie la mparatul cel cu zidul mare. Se ntoarse si sa te tii, prleo! ntrun suflet ajunse, caznd lnga zid de osteneal a si amaraciune. Apoi se scula cum putu si vru sa sara peste zid. Sari, nsa n sec. Dac a vazu ca-i este peste putinta a sari pe dasupra zidului, se urc a pna la gaura ce o facuse Tugulea si ncepu a sorbi, voind sa nghita totul ce era n cetate. mparatul si oamenii din cetate se pareau a fi scrisi pe parete, att i nmarmurise frica. Tugulea nu -si pierdu cumpatul ci, cu maciuca rosie ca focul si tiind-o de coada, merse la gaura. Cnd sorbi o data zmeoaica, trase maciuca ars a tocmai n inima. O data racni zmeoaica zic nd: - M-ai mncat fripta, Tugulea! si muri pe loc. mparatul, boierii si locuitorii acelei mparatii multumira lui Dumnezeu ca i-a scapat de zmeoaica, de fetele si de ginerii ei, caci multe rele le faceau; iara mntuitorului lor i zisera: "Tugulea viteazul si nteleptul". Dupa aceea, mparatul ridica pe Tugulea la mare cinste. Tugulea trai acolo ctva timp ca n snul ma-sii. Dara niste zavistiosi de boieri baga n inima mparatului frica ca Tugulea odata, odata are s a-i ia tara. Cum auzi unele ca acestea, mparatul se gndea ce mestesug sa faca ca sa scape de el. n sfrsit asculta pove tele celui mai pizmataret din boierii cei batrni. Trimise si chem a pe Tugulea. El veni. - Tugulea viteazul, zise mparatul, Sfatul mparat iei mele a gasit cu cale sa te duci la mparatul stririlor, n petit, sa-i ceri fata pentru mine. - Daca Sfatul mparat iei a gasit cu cale, eu sunt gata sa ma supui, raspunse el. - Apoi pe cnd hotarasti ziua plec arei? - Cnd ar fi dupa mine, si mine. i gatira cartile ce trebuia sa le duca Tugulea, i dete bani si porni, dupa ce si lua ziua buna de la mparat si boieri, iara gloatele l petrecura pna afara din cetate si se uitara dupa dnsul pna nu-l mai zarira.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 5 of 11

Tugulea se duse mai nti de se ntlni cu fra tii lui. Le spuse si lor cum a omort pe zmeoaica cea batrna, apoi le facu cunoscut si treaba cu care l-a nsarcinat mparatul. Le dete si lor nitei bani ca sa-i duca parintilor, apoi se mbrat isara si plecara. Fratii lui Tugulea ncepuse a se uita la el cam chiondors. Ei nu se puteau nvoi cum de Tugulea sa ajunga sa le faca lor rusine. Ei mai mari si sa ramie mai pe jos dect el, ca niste bobleti. Ducndu-se Tugulea la treaba lui, ntlni n cale pe un om care striga ca moare de foame. Se apropie de dnsul sa vaza ce fel de om este acela. Cnd, ce sa vaza? un om ca toti oamenii umbla dupa sapte pluguri ce ara si din gura nu mai tacea. - Ce voinic mare e sti tu, omule, de mannci brazda de sapte pluguri si tot strigi ca mori de foame? l ntreba Tugulea ca p-un prieten. - Eu nu sunt voinic, raspunse flamndul, ci voinic este Tugulea, feciorul mosului s-al babei, care a omor t pe zmeoaica, pe fetele si pe ginerii ei. - Eu sunt acela, i zise Tugulea. -EDaca e sti tu, ia-ma s i pe mine cu tine, ca poate ti-oi prinde bine la ceva. l lua si plecara. Dupa cteva zile de calatorie, dete peste un alt om, n gura caruia curgea apa de la noua fntni si tot striga ca moare de sete. l ntreba si pe acesta ca si pe flamnd. Si daca capata un raspuns care semana cu al flamndului, l lua si pe acesta cu sine, si pleca mai departe. Se duse, se duse si iara se mai duse. Iara cnd fu sa treaca niste munti, ntlni un alt om, cu doua pietre de moara de picioare, care sarea din munte n munte si cnd fugea, iepurele pe spinare netezea, si striga c a n-are loc unde sa fuga. Tugulea l ntreba ca si pe ceilalti, iara omul raspunse tot ca ei. l lu a si pe acesta si porni nainte cu Dumnezeu. n calea lor mai ntlni un om cu o mustata alba si cu alta neagra, mbracat cu noua cojoace si striga ca moare de frig, desi era pe la namiezi si soarele ardea ca n luna lui cuptor. Dupa ce l ntreba si el voi sa mearga cu dnsul, Tugulea l lua si pe acesta, si nainte, tot nainte si napoi nu se uita. Merse ce mai merse si, cnd fu pe la amurgit, ntlni un om care se uita n sus cu un arc n mna. Tugulea l ntreba: - Da' ce faci acolo, omule? - Ce sa fac, raspunseel, iaca un t ntar a ajuns tocmai la vntul turbat si voi sal dobor d-acolo cu sageata mea. - Voinic trebuie sa fii, omule, i zise Tugulea, daca tu poti sa vnezi un tntar pe care noi nu-l vedem. - Ce are a face! Voinic este Tugulea, fiul mosului si al babii, care a omort pe zmeoaica cu fetele si cu ginerii ei cu tot, zise omul. - Eu sunt, raspunse Tugulea. - Daca esti tu, ia-ma s i pe mine cu tine, ca poate ti-oi prinde bine la ceva. Dupa ce mai merse ce merse, ajunse n niste vai foarte frumoase de unde se ntindea niste munti mpodobiti cu copaci si cu o verdeata care desfata inima, si acolo dete peste un om, care nu stiu ce tot bombanea el din gura si cnd ameninta cu toiagul ce tinea n mna, pe dat a se facea cte o suta de pasarele. Apoi daca l ntreba Tugulea cu ce vitejii face el minunile astea, el raspunse ca Tugulea este viteaz care a facut attea si at tea voinicii. Aflnd omul ca vorbea cu Tugulea, s -a luat si el dupa dnsul, ca si ceilalti. Si merse cu totii, merse, merse ca cuvntul din poveste ce d-aci nainte se gateste, si pe unde ajungea ntreba de mparatul stririlor. Pe la cetati si sate, pe

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 6 of 11

unde mneau ei noaptea, toti i conaceau si i gazduiau c nd auzeau de numele lui Tugulea. Iara cnd fu ntr-un a din dimineti, zarira turnurile cetat ii unde locuia mparatul stririlor. ntinsera piciorul la drum si cnd era nde seara, ajunsera si ei la portile cetat ii. A doua zi se sculara, pe ochi mi se sp alara, se mbracara, se scuturara si pe Domnul laudara, ca le-a ajutat de au ajuns vii, nevatamati. Spuse Tugulea tovarasilor sai pentru ce a venit, iara ei raspunsera ca dac a mparatul nu va voi sa-i dea fata de buna voie, apoi o vor lua-o ei cu nepusa n masa, ca doar a nu sunt ei de florile marului cu Tugulea viteazul. Dupa ce a dat mparatului cartile ce adusese Tugulea, acel mparat i zise: - Sunt gata a-ti da fata, daca mi vei savrsi cu bine slujbele cu care am sa te nsarcinez; iara de nu, unde ti stau picioarele ti va sta si capul. Aceasta sa o stii. ti dau soroc pna mine sa te gndesti, daca te ncumeti ori ba. - Ma ncumat, luminate mparate, i raspunse Tugulea. Porunce ste. - Pna mine dimineata sa-mi mannci noua cuptoare de pine, i porunci mparatul. - Sa se puie la cale coacerea lor ct mai curnd, r aspunse Tugulea. Hotarra cnd sa vie sa nceapa a mnca. Se pusera s i paznici care sa ia aminte. Pe seara venira cu to tii. Apoi uitndu-se la Flamndul, Tugulea i zise: - Sa te vedem, nene Flamndule. - Las' pe mine, raspunse acesta. Luati-va cte o pine, ca sa aveti si voi ceva gustarica. Si ncepnd a arunca cte zece pini n gura si a le nghiti, sfrsi cuptoarele pna la miezul noptii. Parca arunca dupa spate. Mai adun a si codriceii ce mai ramasesera de la tovaras i, i nghiti si pe acestia si ncepu a striga: - Mor de foame! mor de foame! Strejarii, care ramasera ca niste bostromengheri, uitndu-se cum piereau pinile, se dusera de spuse mparatului despre cele ntmplate. Se minuna si mparatul. Apoi zise sa-i aduca noua buti de vin si porunci lui Tugulea sa le bea pna n ziua. Tugulea zise Setosului: - Pe dnsele, nene Setos. - Numai att? ntreba el. Trase cepurile la cteva buti dodata, si pe toate le nghitea de parea ca intra vinul n pamnt. Dupa ce le ispravi, ncepu si el a striga: - Mor de sete! mor de sete! mparatul ncepu a se ngrijura c nd i spuser a strejarii cele ce se ntmplara si ncepu a ncalzi cuptorul cel mare cu noua cara de lemne. Dnd porunca lui Tugulea a intra n cuptor, el se uita la Frigurosul si-i zise: - A venit si vremea ta, nene Mustat io. - Cum o sa va pui sa faceti nitele cuie, clanta nindu-va dintii! raspunse el. Si n adevar, cum ajunse la cuptor, carele era rosu ca para focului, puse mna pe mustata lui cea alba, smulse cteva fire dintr-nsa si le arunc a n cuptor. Deodat a la gura cuptorului se facu bruma. Apoi intrara n cuptor toti megiasii lui Tugulea cu dnsul mpreuna s i ncepura a striga c a le degera. Cnd veni mparatul si vazu, se lua de gnduri cu Tugulea asta nazdravanu. Si cernd ei, mparatul porunci de mai aduse noua cara de lemne, le dete foc,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 7 of 11

dara parca ardea pe gheata. mparatul acela avea o patirca de fat a slujitoare, care se lua n goana cu ogarii. Porunci lui Tugulea sa tramita si el pe cineva din ai sai ca mpreuna cu fata sa se duca la Fntna Ielelor, sa aduca cte doua urcioare de apa. Daca omul sau va veni nainte, i va da pe fie-sa; iara daca slujitoarea lui va veni mai -nainte, s a stie ca pe to ti megiasii lui i pune n teapa s i pe dnsul ntr-una mai sus dect pe toti. Tugulea priimi. Apoi uitndu-se la sotul sau cel cu pietrele de moara de picioare, i zise: - Ce zici tu, veriscane, umflam noi fata, ori ne odihnim n vrful tepelor? - Sa cercam si noi, poate ca vom lasa frigarile alea pe seama mparatului. Omul cu pietrele de picioare si fata fugatoare pornira mpreuna, fiecare cu cte doua urcioare, si aide, aide, de vorba, ajunsera la Fntna Ielelor. Aci, fata umbla cu smecherii. Si cum era si cam nurlie, mglisi pe omul cu pietrele de picioare si l ndupleca sa se puie cu capul n poala ei, pna s-or mai odihni nitel, si sa-i caute n cap. Tot cautndu-i n cap, el adormi. Fata cum l vazu ca adormi bine, lua o capatna de cal uscata ce era acolo alaturea, i puse capul binisor pe dnsa, i varsa urcioarele lui, ia p-ale ei si o pleca la sanatoasa. Nici drumul ei, nici picioarele ei. Tugulea cu ai sai sta pe o m agura si se uita nspre locul de unde trebuiau sa vie cei trimisi sa aduca ap a. Cnd, vede pe fata. Unde venea, mare, venea ca v ntul. Omul nu se vedea, nu se auzea. Atunci zise saget atorului celui dibaci: - Ia te uita, frtate, de vezi ce face megiasul nostru. - Doarme cu sforaitele, raspunse acesta, cu capul pe o capatna de cal mort si uscata. Unde ntinde arcul, dadu drumul s agetii, si tranc! drept n c apatna de cal lovi, de sari ct colo de sub capul omului. Acesta odata sari n sus, si ia pe fata de unde nu e. Umplu urcioarele numaidect. Apoi ca gndul porni sarind cte zece conace dodat a; ajunse pe fata tocmai la poarta palatului si, trecnd pe lnga dnsa, i sparse si urcioarele cu pietrele de la picioarele lui. Cnd duse urcioarele sus la mparatul, acesta ntreba: - Dara fata unde a ramas? - Vine pe urma, i raspunse Tugulea. Ajungnd si fata si mergnd si dnsa la mparatul i spuse toata s iritenia. mparatul toata noaptea n-a putut sa doarma, framntndu-se de gnduri. A doua zi, unul din sfetnici, care stia pasul mparatului, veni si-i spuse ce sa mai zica lui Tugulea sa mai faca. Placu mparatului sfatul si, chemndu-l, i zise: - Tuguleo, mi-ai facut tot ce ti-am poruncit, nca o slujba mai cer de la tine si apoi pace. - Porunceste mai degraba, mparate, caci poate sa se supere mparatul ce m-a trimis de at ta z abava, si aceasta n-as voi-o nici n ruptul capului. - Sa-mi faci sa nasca ntr-o noapte 50 de femei sterpe! - Ce mai treab a! zise Tugulea. Sa se aduca numaidect la fata locului. Porunci mparatul de aduse cincizeci de femei si le-a bagat pe fiecare n cte o camara. Tugulea ridica ochii catre vrajitor si zise: - Arata, nvat atule, ce poate toiagul tau cel plin de vraji. - Putea mparatul sa dea porunci mai grele de facut; aceasta este jucarie, raspunse el. Si intrnd n camarile femeilor, bomboni la fiecare cte ceva din gura, si pe

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 8 of 11

fiecare le lovi usor cu toiagul pe spinare, apoi iesi. Una dupa alta ele nascura pna dimineata . Cnd veni mparatul a doua zi si auzi oracaitul copiilor de-i mpuiase urechile, se lua cu m inile de par si plec a ndata. Cnd sa ps easca pragul portii de la aceste case, ca sa se duca la palatul lui, vrajitorul l atinse si pe dnsul cu toiagul, si ndata se pomeni cu ctiva boboci de ra ta macaind dupa dnsul. Rsera si mparateasa si sfetnicii cnd vazura pe mparatul cu bobocii dupa dnsul. Iara el se spaimnta de poznele ce facuse Tugulea si, nemaicuteznd sa-i mai dea vreo porunca, ot ar sa-i dea fata. Dupa ce se preg atira tot ce trebuia de drum, Tugulea lua pe fata mparatului si porni, petrecndu-i mparatul cu toata sila lui, cu trmbite si cu buciume, cu tobe si cu surle pna afara din cetate. Si lundu-si ziua buna de la mparatul, Tugulea si cata de drum, lasnd pe fiecare din megiasii sai pe la locurile de pe unde i luase. Mergnd el, baga de seama ca fata mparatului stririlor era trista. Iar a daca o ntreba care sa fie pricina de sta trista, ea i raspunse: - Sunt n stare sa-mi fac seama singura, daca voi cadea n mna mparatului celui ce te-a trimis pe tine, si nu m -ai lua tu. i placu lui Tugulea vorbele astea si i mersera tocmai la inima. N-avea nsa ce face. Trebuia sa se tie de cuv ntul ce dase celui ce l-a trimis. Pe drum vazu un vultur. Tugulea trase o sageata din tolba, o asez a la arc si l lua la ochi. Vulturul i zise: - Nu da, Tugulea viteazu, ca mult bine ti-oi prinde cnd vei fi n nevoie si te vei gndi la mine. Tugulea l lasa si pleca nainte. Ajungnd ntr-o padure mare si nnoptnd, a mas acolo. Facu un foc mare si se puse a se odihni. Cnd fata, dodata, striga speriata: - Ursul! Tugulea, de unde sedea si ncepuse a atipi lnga foc, o data sari drept n sus, puse mna pe arc si pe palos; cum vazu ursul, l lua la catare cu o sageata. Ursul nsa statu locului si ncepu a striga: - Nu ma omor, Tugulea viteazul, ci mai bine scoate -mi steapul ce mi-a intrat n laba, ca mult bine ti-oi prinde si eu c nd vei fi vrodata n nevoie si te vei gndi la mine. Tugulea se opri, iara dupa ce veni ursul la dnsul, se cazni pna ce i scoase steapul, apoi l leg a la buba s i ursul pleca mormaind de unde a venit. A doua zi, pornind dis-de-dimineata, a mers toata ziua. Cnd era nsa pe la scapatatul soarelui, ajunse si el la mparatul ce-l trimisese. Cum ajunse, i nfat isa pe fata mparatului stririlor. mparatul, cum v azu pe Tugulea, intr a n grozile mortii. El l credea pierit. Apoi priimi cu mare cinste pe fata s i-i pregati pentru dormit camara unde dormea ma-sa. Lui Tugulea i dete si lua o camara n palaturile mparatesti. Apoi spuse mparatului tot ce pati pna ce i aduse fata. Peste noapte, mparatul tinu sfat. El zise sfetnicilor s ai: - Ce socotiti, boieri dumneavoastra, sa facem cu Tugulea asta? El ne-a scapat de neaga-reaua aia de zmeoaic a si de ai sai. Acum nu care cumva sa-i vie pofta sa si domneasca? Si atunci, ce ne facem noi? O sa se verse snge peste snge si c nd, n cele de pe urma, tot el, pare-mi-se, o sa biruiasca. - Nu te teme, mparate, zise sfetnicul cel pizmataret, ne curatam noi de el,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 9 of 11

numai sa poruncesti cuiva sa-l otr aveasca, ori sa-l puie bine. - Ce stai dumneata de vorbesti? zise alt sfetnic; cu otrava se rasplateste cel ce a facut attea slujbe si ne-a scapat de nevoia ce era pe capul nostru? - Ai dreptate, raspunse un al treilea sfetnic; eu dau cu parerea ca cinste mparateasc a sa se dea lui Tugulea si sa se aseze n trebile mparat iei cele mai nalte, sa se radice la rangul de boier din doisprezece. Mai zisera unii una, altii alta, dar nicicum nu se ntelegeau, din pricina pizm ataretului de boier. - Eu socotesc, raspunse mparatul taindu-le cuvntul, ca ar fi cu dreptul ca el sa ia de nevasta pe fata mparatului stririlor ce o aduse acum; caci el si-a pus viata n primejdie de a adus-o. Desi mi place prea mult de mi se scurg ochii dupa o asa bucatica gingasa, dara ma lipsesc de un asa odor si-l las pe seama cui mi l-a adus. Apoi, dupa ce l voi darui mparateste pentru slujbele ce a facut mie si locuitorilor mparat iei mele, sa-l poftesc a se duce la tara lui. Astfel putem scuti pe biata saracime de varsarea de s nge, caci nu crez eu ca un viteaz ca dnsul sa se cerce a se atinge de drepturile mele ramase de la mosi, de la stramo si. Numai sa ntrebam si pe fat a, daca vrea sa-l ia de barbat. - ntelepteste ai grait, mparate, raspunsera cea mai mare parte din sfetnici, si judecata mariei tale va fi placuta si lui Dumnezeu. A doua zi, mparatul chema pe Tugulea si pe fata de mparat n divanul cel mare, si le spuse ce a gasit cu cale Sfatul mparatesc. Fata mparatului raspunse: - Sa-ti dea Dumnezeu ani multi, mparate, si sa domnesti cu pace. Asa mi se pare si mie a fi dupa dreptate. Eu nsami era s a ti-o spui, daca n-ai fi voit sa cunosti. Cnd o mparatie are parte de un st apnitor asa de drept si nepartinitor, ferice de noroadele din mparatia aceea. - Vazui si eu, mparate, o judecata dreapta n viata mea, zise si Tugulea. Si fiindca tu mi dai fericirea, bratul meu este nchinat mparat iei tale. Cnd va cadea vro pacoste pe capul norodului tau, gndeste-te ca este pe lume un Tugulea care va fi gata a-si varsa sngele pentru tine si pentru tara ta. Apoi Tugulea, dupa ce priimi si daruri mparate sti, peste cteva zile porni cu logodnica lui, gndul fiindu-i sa mearga a-si mai vedea parintii. Si ntr-acolo si porni. Cnd a plecat Tugulea de la curtea mparateasc a, mparatul cu ai lui l-a petrecut cu cinste mparateasc a pna la hotar. Si desp artindu-se, si luara ziua buna unii de la altii. Fata si Tugulea parca zbura, iar nu mergea, de bucurie ca le mplinise Dumnezeu dorinta. Si mergnd, ajunsera la locul de ntlnire cu fratii sai, pe cnd soarele era n cruci. Cnd vazura fratii pe Tugulea cu o logodnic a mai frumoasa dec t florile si mai alba dec t spuma laptelui, i pusera gnd rau. Pna a nu se culca, ei se furisara de Tugulea, se dara mai ct colea si ncepura a planui, cum sa fac a sa se scape de el. - Noi acum o sa fim de rs n sat, pe lnga fratele nostru, zise cel mijlociu. - Sa rapunem pe Tugulea, zise fratele cel mai mare. Tu sa-i iei calul si eu nevasta. Cum planuira, asa si facura. Peste noapte se sculara si cu o mna tremurnda taie pe Tugulea, i ia fata si calul si o rup d-a fuga; si fugi, si fugi, pna ce, cnd se crepa de ziu a, era aproape de satul lor. Fata unde se puse pe un plns de nu o putura mngia cu nici un chip. - Noi suntem ntelesi, i zisera fra tii. Sa stii ca te omorm si pe tine, daca ne

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 10 of 11

vei spune ca noi am ucis pe Tugulea. Ajunsera la parintii lor. Cnd auzira parintii lui Tugulea ca a fost ucis ntr-o bataie cu niste zmei, dupa cum i spusera fratii, plngeau si lemnele si pietrele de mila lor. Nu puteau ei face sa li se usuce lacramile de la ochi, fereasc a Dumnezeu. Si se tnguiau si se boceau, de nu se mai puteau astmpara. Fata plngea si ea, biet, nfundat, caci nu cuteza sa dea grai din gura ei. Tugulea scapase cu o scnteie de viata , caci fra tii nu-l omorse de tot. Cnd a fost dat ei cu sabia, le-a tremurat mna de frica si nu i-a retezat capul. El, viindu-si nitel n simtiri, si neputndu-se scula, a nceput a geme de durere si urgie, mai cu seama cnd vazu ca nu era lnga dnsul nici fata, nici calul. Si gndindu-se la tristea lui si la biata fata pentru care nu stia ce o sa pata si ea din mna fra tilor lui, si aduse aminte de vultur si de urs. Nu trecu mult si se pomeni cu vulturul la capul lui. S i pe cnd i spunea ce pat i, odata se auzi prin padure glasul ursului: mor! mor! mor! Venea, nene, ursul, de duduia padurea, trosnea uscaturile pe unde calca si rapaia ramurile pe unde trecea. Vulturul ct p-aci era s-o ia la sanatoasa, dara daca vazu ca si ursul vine n ajutorul lui Tugulea, se lasa din zbor iaras i lnga dnsul. Abia mai putu Tugulea sa spuna si ursului ce pat i. Apoi cu grai stins ceru nitica ap a. Vulturul se repezi la fntna si-i aduse apa n gusa . Pna atunci zise ursului sai pipaie ranele, fiindca el nu e crnic, si s a-i a seze toate oscioarele la locul lor, de vor fi zdrobite. Cum i aduse apa, Tugulea bau. Ursul zise vulturului: - Ce vom face acum si noi pentru binefacatorul nostru, ca sa nu-l lasam sa moara? - Sa-mi cauti doua citurele, raspunse vulturul, sa mi le legi de picioare, si ma voi duce ca gndul sa aduc leacuri pentru Tugulea de la apa Iordanului, unde sunt doua fntni cu apa vie si ap a moarta, caci si el ne-a facut atta bine. Cauta ursul citurelele, le lega de picioarele vulturului si acesta zbura ca vntul nspre apa Iordanului si se ntoarse ca gndul. Ursul nu se misca de la capul lui Tugulea. Cum veni vulturul, turna ursul apa moarta peste toate ranele si se ncheg a carnea, turna apoi de doua, trei ori, ap a vie si se vindec a Tugulea de toate metehnele, ramind cum l-a facut ma-sa, s anatos si ntreg. Vazndu-se Tugulea voinic ca si mai-nainte, multumi vulturului si ursului, apoi le zise: - Eu vaz ca m-ati iubit mai mult dect fratii mei. Nu mai am nimic pe lume acum. De azi ncolo voi trai cu voi ca niste frati. - Priimim bucurosi, raspunse vulturul. Dara cum vei putea trai departe de iubita ta si de soimuleanul tau? - Daca nu este cu putinta, mai zise Tugulea, s a... - Sa-ti tai cuvntul cu miere, raspunse ursul; dara trebuie sa fie cu putinta . Vulturul se va duce ca stafetar, sa afle ce este pe la fratii tai. Eu voi sedea cu tine si, cnd va fi vreme cu prilej, vei merge sa-ti iei so tia si, de voiesti, vom conceni si pe fratii tai. - Bune sunt povetele astea, adause Tugulea. Se duse vulturul, afla toate ntmplarile si se ntoarse de spuse lui Tugulea ca sa fac a ce o face mai curnd, caci pe fat a o silesc toti cu totul sa ia de barbat pe unul din frati, cu gnd ca Tugulea este mort.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 11 of 11

Cum auzi Tugulea, porni cu tovaras ii lui, vulturul si ursul, si peste cteva zile ajunsera aproape de casa lor. Asteptara pna nsera si se dusera pe-ntunerec1 n curte. Intrnd n curte, ursul ncepu sa mormaie. Fra tii iesira afara speriati si se lua dupa urs, ursul coti si se ntoarse lnga Tugulea. ntre acestea, fata i lua armele de unde le pusese fratii si ntmpina pe Tugulea cu ele. Iara vulturul se repezi la cosar, unde era calul lui Tugulea care tot nicheza, i dezlega capastrul cu ciocul, si el veni lnga stapnu-sau. Ursul si vulturul si luara ziua buna dupa ce -l vazura narmat si plecara zic ndui sa se pazeasca a nu c adea n capcana. Dupa plecarea lor, Tugulea intra n casa, la parinti. Ei nu-l mai cunosteau. Dara fata, cu lacramile suroaie pe obraz, le povesti adevarata istorie a omor rei lui Tugulea. Fratii lui Tugulea adunase pe toti megiasii, zic nd ca a intrat ursul n sat. Cnd venira si vazura pe Tugulea, ramasera ca batuti de Dumnezeu. Calul lui Tugulea sari si-i omor pe am ndoi cu picioarele, apoi veni l nga stapnul lui cel adevarat, lacrima s i i linse minile. Cnd auzira megiasii faptele cele proclete ale fra tilor lui, zisera ca urgia lui Dumnezeu a cazut peste dnsii, omorndu-i calul. Tocmai istorisea parintilor lui tot ce pat ise n pribegia lui Tugulea, cnd deodata se auzi un zgomot n curte. Iesira sa vaza ce este. Ce gnditi ca mi-au vazut? O ceata de ostasi. Capetenia ostasilor descaleca, se apropie si-i dadu niste carti mparatesti. mparatul stririlor murise. Aceasta carte ce-i aduse era adiata mparatului. Caci bolnav fiind pe patul mor tii, l-a fost ntrebat sfetnicii si gloatele pe cine lasa mparat, pentru ca n-avea al ti copii. mparatul le-a fost raspuns ca mai vrednic nu cunoaste pe nimeni dect pe Tugu- lea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscalit de mparat si de toata obstea. A doua zi, Tugulea a pornit la mparat ia lui cu so tia si parintii sai. Cum ajunse acolo, veni stire c a este ales de mparat si la cetatea ce o scapase din urgia zmeoaicei, a fetelor si a ginerilor ei. Pasamite murise si mparatul d-acolo si nici el navea urmasi. Apoi Tugulea, unind amndoua mparatiile, se cununa cu fata, iubita lui, si facu o nunta de se duse vestea peste tot p amntul si ramase de povestit la urmasii urmasilor lor. Si domnira pna ce Dumnezeu voi cu ei. Iara eu: ncalecai pe un lemn, La bine sa va ndemn; ncalecai pe un cocos Sa va spui la mos pe gros.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003