dinamic, militant, pasionat să înfăţişeze în ample tablouri istorice, aureolate de legendă, frumuseţea morală a poporului, vitejia sa în a-şi apăra fiinţa, teritoriul, viaţa liberă, dorinţa sa de pace şi înţelegere cu toate popoarele lumii. “ (Mihai Gafiţa) S-a născut în anul 1910, în nordul Moldovei şi a murit în anul 1965, la Bucureşti. Este fiul unei familii de ţărani săraci din comuna Udeşti, judeţul Suceava. Încă din copilărie a fost atras de povestirile şi legendele istorice care se spuneau la şezători şi la clăci. A fost preocupat de studiul istoriei. ♦ povestiri şi legende istorice: Povestiri eroice, Stejarul din Borzeşti, Poarta furtunilor, Pământul zimbrului, Inimi fierbinţi, Cărţile săgetătorului; ♦ volume de versuri: Chemarea cumpenelor, Nocturne, Poezii; ♦ volumul de nuvele fantastic-realiste: Pasărea de foc; ♦ piesa de teatru Focurile; ♦ reportaje literare: Împărăţia soarelui; ♦ romane: Cordun, Turmele ş.a. Scriitorul s-a afirmat şi a fost apreciat cel mai mult în domeniul prozei.
Eusebiu Camilar a reuşit să reînvie în
volumul Povestiri eroice cele mai îndepărtate evenimente din istoria poporului nostru, precum şi figurile domnitorilor Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Petru Rareş, lancu de Hunedoara, Ion Vodă cel Cumplit. Cea mai cunoscută povestire a scriitorului este Stejarul din Borzeşti, care evocă o întâmplare din copilăria lui Ştefan cel Mare şi una dintre numeroasele victorii ale domnitorului asupra duşmanilor ţării. Domnitorul Stefan Cel Mare indragise plaiurileMoldovei,inca di copilarie.Toti ii spuneau Stefanita sau Stefanuca.Mic sprinten si ager nu-l putea intrecenimeni in aruncarea sagetilor catre ulii.Avea ochii albastri,parul indelat.Dar lui Stefan ii placeau cel mai mult imprejurile Borzestilor,unde era un stejar gros cat sa-luprinda patru oameni.iiplacea sa se joace cu copii razesilor Dupa ce se minunau de dibacia lui Stefan la sagetarea uliilor,copii se jucau ,,de-a tatarii,,.Se impartea in doua cete:cei din ceata lui Stefan erau moldovenii, iar cei din a doua ceata erau tatarii,in frunte cu puiul de razes Mitrut Era o zi senina si copii au inceput sa se joace.Ceata lui Stefan statea ascunsa intr-o padrice , iar ceata lui Mitrut se ascuse dupa un deal.La un chiot al puiului de razes,tatarii au navalit.A iesit si ceata lui Stefan,iar sagetile din trestie vajaiau strasnic. Moldovenii au iesi biruitorii.Atunci Stefan zise: -De ce calci pamant strain han nelegiuit?ce pedeapsa i se cuvine pentru ca a navalit in tara straina? Apoi adauga: -Sa fie spanzurat de ramurile stejarului. Mitrut radea si batea di palme.Dar sa ingalbenit cand a privit spre zare .Abia a izbutit sa strige: -Tatarii ,vin tatari coborati-ma repede! Insa copii fugisera spre sat. Tatarii navaleau si, cand au ajuns in dreptul stejarului, hanul tataresc zise: -Pe acest pui de moldovan vreau sa-l ucid eu!Fac ramasag ca-l nimeresc drept in inima cu prima sageata. Asa a pierit Mitrut. „Dar cu cât Bogdan-Voievod îmbătrânea, se ridica Ştefăniţă, ca un stejar tânăr. Nu uita nici în somn moartea îngrozitoare a lui Mihuţ. Cum şi-a pus pe frunte coroana Moldovei, întâi a vrut să facă rânduială dinspre tătari. Nu le-a călcat pământurile, ci a trimis oamenii săi să întrebe: se liniştesc sau nu?“Că prea s-a încruntat lumea de atâta sânge şi năvăliri. Îi sfătuia cu domolul, după firea moldovenească, să se lase de pradă, să se apuce de lucru, ca oamenii Moldovei, căci cu prada n-au s-ajungă departe ! Să afle banul că ţara are domn tânâr şi viteaz şi va fi vai şi amar de cei ce-i vor mai călca hotarele... Hanul a primit cuvântul lui Ştefan cel Mare cu mânie straşnică. A hotărât să cotropească iar Moldova. ,,—Nu ! a răspuns hanul, dând poruncă oştenilor să se pregătească. Mă duc să-1 învăţ minte pe puiul acesta cutezător...” Intr-o noapte,tatarii au navalit.S-a incins o lupta cumplita.Stefan a ajuns fata-n fata cu hanul tataresc.Cu o lovitura de buzdugan ii reteza palosl din mana si il lua prizonier Acum sa-l judecam pe hanul tatar !striga Stefan stand sub stejar.Han tatar ,iti aduci aminte?Tu la-i ucis pe Mitrut intre ramurile acestui stejar...Ridicati-l in funie feciori! Apoi, după ce năvălitorul şi-a primit pedeapsa, trei zile şi trei nopţi au stat oştile moldovene în petrecere.