Mă trezește mama într-o dimineață din somn zicându-mi:

Așa ne păcălea mama cu o pupăză care-și făcuse cuib de mulți ani într-un tei
foarte bătrân și scorburos, pe coasta dealului, la moș Andrei, unchiul meu.

Scoală-te, leneșule, înainte de răsăritul soarelui

că iar începe să cânte pupăza și-o să-ți meargă
rău toată ziua!
 Și în fiecare vară, numai ce auzeai pupăza cântând dis-de-dimineață, în
toate zilele, de se auzea în tot satul.
 Și cum mă scol, mă trimise mama cu mâncare la niște muncitori pe
care îi aveam la câmp. Și cum pornesc eu cu mâncarea, numai ce aud pupăza
cântând:

Pu-pu-pu!
Pu-pu-pup!
 Și ce-mi trece mie atunci prin minte? Mă abat din drum și mă duc la
teiul cu pricina, cu gând să prind pupăza căci îmi era tare ciudă că mă trezea în
fiecare zi cu noaptea-n cap!
 Mă urc în tei, bag mâna în scorbură și spre norocul meu găsesc pupăza
pe ouă. O apuc și când s-o scot din scorbură, mă sperii de creasta ei (căci nu mai
văzusem pupăză până atunci). După ce îmi trecu sperietura, îmi iau curaj și
încerc iar să o prind, dar pupăza dispăruse. Se ascunsese, săraca, prin cotloanele
scorburii de frică.
 Atunci eu, ca să n-o scap, mă cobor din copac și iau o piatră pe care
mă urc și o așez cu grijă la intrarea scorburii ca să nu zboare pupăza până mă
întorc eu de la câmp.
 La întoarcere, mă urc din nou în tei, prind pupăza care era obosită de cât se luptase
să scape din scorbură, o leg de un picior și o ascund în podul casei prin niște butoaie goale. O
țin acolo vreo două zile și din când în când mă mai urcam prin pod să văd ce face pupăza, de
se mirau toți ai casei ce tot caut prin pod.
 A doua zi după ce am prins pupăza, mătușa Măriuca vine pe la noi și îi
spune mamei că eu am prins pupăza și acum tot satul suferă că nu mai are cine
să trezească oamenii dis-de-dimineață pentru a merge la muncă. Când aud eu că
am fost spus mamei, fug în pod, iau pupăza și pornesc cu ea la târg să o vând.
 La târg, un moșneag bătrân mă oprește și mă întreabă:
Și moșneagul îmi ia pupăza, se preface că vrea să verifice dacă găinușa e
sănătoasă și îi dădu drumul să zboare în înaltul cerului. Iar pupăza o luă în zbor
spre Humulești.

Vinzi găinușa
Cu cât o
asta, măi băiete?
vinzi?

Cu cât vrei
O vând, moșule!
dumneata spun
să îmi
daieu.
pe ea.
 Atunci eu, supărat, mă luai la ceartă cu moșneagul cerându-i să-mi
plătească pasărea, până când, un om din sat, mă recunoscu și spuse că este și tata
în sat. Când am auzit eu de tata, am luat-o la fugă către sat.
 Când am ajuns acasă, am aflat de la frații mei că mama și tata sunt
plecați la târg și sunt foarte supărați pentru că mătușa Măriuca a spus tuturor
oamenilor din sat că eu am furat pupăza. Și chiar în timp ce vorbeau ei, din teiul
din sat se aude pupăza cântând:

Pu-pu-pu!
Pu-pu-pup!