Greieraşul cântăreţ

Lucrare semestrială

Lectura este nu numai o metodă de a-ți îmbogăți vocabularul, de a-ți cizela gândirea și limbajul,
de a-ți dezvolta imaginația și creativitatea, ci și o metodă de a deveni un om empatic, de a fi o
persoană capabilă să înțeleagă diversele aspecte ale realității.
Scopul nu este să îi facem pe copii să fie cititori înrăiți, ci să fie cititori inteligenți, care să se
folosească de lectură ca de un instrument de dezvoltare personală, care să îi ajute să-
și împlinească scopurile, dorințele, nevoile.
Faptul că citim mult nu ne ajută neapărat să trăim mai bine. Secretul stă în selecția cărților și în
criteriile pe care le folosim ca să le alegem. Nu trebuie să apelăm la lectură doar pentru a evada
de realitate, ci pentru a deveni mai puternici în a o înfrunta. Primii pași corecți în acest sens pot fi
făcuți încă din copilărie. Astfel, copiii nu trebuie să citească mult, ci bine.
Înainte de a știi să lectureze, copiilor trebuie să li se facă cunoștință cu poveștile, încă de la o
vârstă fragedă, astfel încât, de când copilul începe a perceape acestora trebuie să li se facă
cunoștință cu poveștile. Acestea pot fi citite de către părinți, bunici sau alte rude apropiate
copiilor.

Rolul literaturii pentru copil este de a-l plasă într-o lume a fantasticului, iar prin intermediul
personajelor eroice el își însușeste valori.

După cum spuneam și mai sus, copiilor trebuie să li se facă cunostiinta cu lectură încă din primii
ani de viață, pe lângă lectură adultului, copiilor li se pot prezența cărți cu imagini, cărți ilustrate,
pentru o lecturare cât mai eficientă, adultul împreună cu copiii, ar putea lectură împreună, pe
bază imaginilor, pentru a li se dezvoltă acestora imaginația și pentru a intră cât mai profund în
povestea lecturată.

Pe măsură ce copilul crește și trece la un stadiu mai avansat al gândirii și al percepției, pe măsură
ce trece de la stadiul preabecedar la stadiul abecedar, acesta va începe să lectureze singur, de la
cărți simple, bogat ilustrate, cu păși mărunți de vor îndreptă spre o gamă cât mai variată de cărți
cu povești.
După ce copilul trece la un stadiu mai avansat, acesta ar trebui să primească recomandări. Aceste
recomandări ar putea veni din partea cadrului didactic, din cadrul familiei, prieteni, apropiați.
Există o gamă variată de cărți, pe toate gusturile și pentru toți copiii.

De exemplu cărțile autorului Ion Vlasiu, aduc o tentă de noutate de modernitate. Ion Vlasiu
alcătuiește povești noi din frânturi de povești vechi, născocește istorioare pe care le conduce spre
o încheiere sau le lasă suspendate, iar cititorul e invitat să preia pe cont propriu refacerea,
completarea, încheierea rotundă și mereu provizorie a poveștii.

În cele mai multe dintre povești, înving cei isteți, cei care știu mai multe și, astfel, se pot adapta
mai bine unor situații neprevăzute. Sfătos, glumeț sau reflexiv, povestitorul atrage atenția asupra
puterii minții iscoditoare și a calităților umane fundamentale: hărnicie, generozitate, cinste,
curiozitate, simț al umorului, chibzuință.

De exemplu, Povestea "Greierașul Cântăreț", în această poveste, este vorba despre un greieraș,
care hoinărește toată vară prin grădină, cântându-le furnicilor și tuturor florilor din grădină
cântece frumoase, mergând pe la fiecare în parte, pentru a le cântă. Chiar dacă pe parcursul
"călătoriei" lui, trece prin multe, acesta nu se da bătut, astfel încât, nu este nici-o floare prin
curte, pe la care să nu fi mers să îi fi cântat. În momentul în care a mers la furnici, acestea au fost
foarte revoltate pe greieraș, deoarece ele nu își vedeau capul de treabă, iar acestuia îi ardea să
cânte. Fiind izgonit de furnici, acesta merge mai întâi să îi cânte unei panseluțe, după ce îi cântă,
acesta îl răsplătește cu o petală,pe care greierașul o ia și merge mai departe la o floare de
dovleac, îi cântă și acesteia, și merge mai de parte la floarea de mac, mai apoi la floarea de
romaniță, dar când a ajuns la floarea de romaniță, s-a întâlnit cu o viespe furioasă care la speriat,
însă acesta, nu s-a dat bătut, așa că a mers mai departe la floarea de măzăriche, acolo, greierașul
nostru, s-a întâlnit cu o albină, care nici una nici altă, își scoase acul și îl înțepa pe greiras în
spate. Supărat după ce a ajuns la concluzia că are mulți dușmani, greiearasul merse lângă o tufă
de pătrunjel pentru a-i cântă, dar această nu l-a răsplătit cu nimic, așadar, a mers mai departe, să-i
cânte ciuboțicii cucului, dar din nou a avut parte de o surpriză, deoarece, în timp ce cântă, s-a
apropiat cucul, și l-a prins pe greieas, dar ciuboțică foarte revoltata i-a spus cucului să îl lase în
pace. Cucul foarte speriat, știind că ciuboțică are 'gură mare' îl lasă pe greieraș să plece, deoarece
nu își dorea să se certe cu ea.

După ce a scăpat din gură cucului, greierașul merge la o floare de nalbă, pentru a-i cântă și ei.
Nalbei i-a plăcut foarte mult cum i-a cântat greierașul, așa că și-a scuturat toate petalele asupra
lui, învăluindu-l pe acesta într-o mireazma amețitoare. Greierașul și-a luă fericit o petală
împodobindu-și ghitară cu ea, și a plecat mai departe. Și iar s-a dus prin grădină în jos și în sus,
ocolind primejdiile. Le ocolea ori le înfrunta, dar de cîntec nu se lăsa. Își urmă menirea lui,
ducând veselia peste tot. Dar văi, zilele treceau una după altă, treceau luni și se apropia iarnă.
Într-o noapte a căzut brumă și bietul greieraș stă pitit în culcușul lui trist și flămind. A stat și să
tot gândit ce să facă, așa că într-o zi, i-a venit ideea să meargă la furinici să le ceară acestora
ajutor. Să îl ajute și pe el cu ceva de mâncare.

Însă, greierașul nu a făcut cea mai inspirată alegere să meargă la furnici, deoare acestea l-au
gonit, și i-au spus greierasului să meargă acolo unde a cântat toată vară și să ceară de mâncare.
Greierașul supărat a plecat și a trecut pe la toate florire cărora le-a cântat toată vară, numai că
acestea, nu prea aveau ce să îi ofere, deoarece furnicile au trecut înainte lui, și au cules toate
semințele și toată mierea. Însă, floarea ciuboțică cucului, i-a păstrat greierasului un pahar de
miere iar floarea de nalbă, i-a păstrat acestuia câteva semințe. După ce a primit câteva alimente,
din câteva salturi greierașul a fost înapoi în clucusul lui, dar alimentele s-au terminat foarte
repede, deoarece erau puține, așa că, greierașul s-a gândit să meargă la albine, gândindu-se că
acestea cu siguranță îi vor oferi puțină miere, să mai aibă pentru câteva zile măcar ce mânca. Dar
când a ajuns greierașul la albine, acestea l-au gonit și ele, spunându-i că au ele ac de cojocul lui.
Așa că greierașul supărat pleacă de la albine, iar o pală de vânt îl lovește în față și se rastogoli
într-o oală,în care era un mănunchi de pătrunjel uscat. Începe să îi povestească patrunjelului că
este foarte supărat, că toți l-au gonit și nimeni i-a dat nimic. Pătrunjelul îl adapsoteste sub
fruntele lui, dar vântul bătea cu putere acoperindu-l pe bietul greieraș cu zăpada. Acesta începe
să se plângă crezând că o să moară. Dar nu a fost așa, deoarece, dintr-o data se deschise portiță
grădinii, veni o gospodină, luă oală și mănunchiul de pătrunjel cu tot cu greieraș și le duse în
casă. Ajuns în casă, greierașul sări pe masă și începe să cânte.
Gospodinei i-a plăcut foarte mult cum a cântat greierașul așa că i- spus acestuia poate rămâne .
Greierașul fericit, înșfăcat câteva firmituri -furișat într-o din vartă ronțăind fericit la firmiturile
dulci.

Personajele acestei povești sunt: greierașul, furnicile, albinele, panseluță, floarea de dovleac,
floare de mac, romaniță, ciuboțică cucului, cucul, floarea de măzăriche,viespea, tufa de pătrunjel,
gospodină.

În această poveste ne este reprezentată munca ficarui personaj, furnicile cu munca la mușuroi,
cărând alimente pentru iarnă, albinele care culeg polen, pentru miere, iar greierașul cântăreț,
acesta hoinărește toată vară prin curte,pentru a cântă florilor, albinelor, furnicilor. I-a fost bine, i-
a fost rău, greierașul din această poveste nu a renunțat la cântat.

Cântând tot timpul acesta nu și-a dat seamă cât de repede a trecut vară. Ajungând la toamnă cea
grea, fără alimente, așa că s-a gândit să meargă să ceară ajutor celor cărora le-a cântat toată vară.

Dar mergând la furnici, acesta a fost gonit, la fel s-a întâmplat și când a fost pe la albine.
Prietene lui florile nu l-au putut ajută, deoarece toate semințele au fost culese de furnici, așa că
greierașul a rămas sigur și supărat, în acest moment de poate pune problemă functei afective,
faptul că într-un fel sau altul a fost alungat sau nu a fost ajutat de prieteni, chiar dacă acesta, pe
parcusul verii, le-a cântat și i-a înveselit pe toți, el acum, nu primește mai nimic la schimb.

Tot în acest text se poate vorbi despre funcți morală, faptul că, greierasului pe parcusul verii nu
a reușit să îmbine într-o anumită măsură utilul cu plăcutul, deoarece acesta ar fi putut atât să
cânte cât și să își culeagă câteva provizii pentru iarnă. Dar acesta a făcut doar ceea ce i-a plăcut,
și ceea ce știe el să facă mai bine, așa că, atunci când greul l-a ajuns din urmă acesta a rămas
singur, supărat și fără provizii de iarnă.

Dar tot în această poveste, mai putem vorbi despre funcția terapeutică, că un fel de funcție
compensativa, făcând trimitere la ajutorul pe care greierașul din poveste l-a primit de la ciuboțică
cucului și de la floarea de nalbă. Iar mai apoi ajutorul primit din partea patrunjelului, care l-a
adăpostit sub frunezele uscate, ajutându-l pe greiearas să nu înghețe.

Dar în final, este evidențiată cel mai bine această funcție, prin ajutorul suprem pe care l- oferit
greierasului, oferindu- acestuia adăpost pentru.
În concluzie, chiar dacă greierașul a prestat doar muncă care lui îi place, nu putem spune despre
el că a fost un hoinar și că nu a făcut nimic, deoarce Greierașul cantăret e harnic în felul sau,
căci și cântecul aduce folos comunitătii

Educatorul PIPP, are un rol important in formarea copiilor, în formarea gândirii lor și mai ales în
îndrumarea lor, în a face cele mai bune alegeri. Acesta îi formează și îi îndruma spre lectură.

Așadar, ca viitoare cadre didactie, avem obligația de a formă copiii și de a le deschide orizonturi
noi, spre povești și spre lecturi de care ar trebui să fie fascinați și pe care ar trebui să le iubească !