Tema 1

Educatia. Evolutia conceptului

Educatia este o componenta complexa a resursei umane, o intalnire intre individ, societate si
experientele de viata , ea este o activitate specific umana si are un caracter finalist.

Educatia este definite astefl: Originea etimologica a conceptului educatie vine din latinescul “educo,
educare” care inseamna a ingriji, a hrani, a creste , a cultiva. Aceasta are o origine naturala din stiintele
naturii inca din antichitate. In aceste timpuri Socrate si Aristotel au preluat si transferat idei si practici
din stiintele naturii in educatie. Aristotel a fost unul dintre cei mai mari filosofi, el a creeat la Atena, o
scoala celebra, scoala peripatetica.

Socrate a fost si el un mare filosof al Greciei antice , el a introdus conceptul de maieutica , un concept
sau o metoda de educatie care duce la un adevar, cu ajutorul unor intrebari puse de acesta.

In ambele opere ale lui Socrate si Aristotel se gasesc conceptele de crestere, cultivare si hranire. Este de
pus in evidenta faptul ca pedagogia contemporana asuma un limbaj conceptual mai nuantat si mai
bogat, de exemplu opera lui Jean Piaget, Nasterea inteligentei la copil , cuprinde un alt tip de concepte
decat cele descoperite in antichitate si anume : asimilare, acomodare, adaptare, aceste concepte explica
segventele psihicului dezvoltarii copilului.

Odata ce a aparut cartea lui J.A. Comelius , si odata cu aparitia pedagogiei ca stiinta,s-a formulat o noua
definitie a educatiei care isi are originea din stiintele naturii si anume: daca pana acum termenul
“educatio” inseamna “crestere, cultivare” acum este gasit sub termenul de “dezvoltare si formare”.

Educatia este considerate fundamental tuturor proceselor de dezvoltare din lume, se considera ca tot ce
se dezvolta in lume, se dezvolta cu ajutorul educatiei, astfel incat putem spune ca nimic nu se dezvolta in
aceasta lume fara educatie, de aceea, educatia este considerata o forta pentru dezvoltare.

A fost realizata si o schema pentru a pune in evidenta trei tipuri de educatie si anume : Educatia de
conservare, educatia pentru viitor si educatia prin soc , aceasta schema s-a realizat deoarece lumea este
supusa unor schimbari majore, iar societatile au fost obligate sa se orienteze spre viitor si sa promoveze
o educatie prospectiva.

Ne este oferita si o clasificare a tipurilor de influente educative si a educatiei astfel incat educatia este
impartita in : educatie formala, nonoformala si informala.

Lucrarea Didactica Magna a lui J. A. Comelius a marcat aparitia pedagoggiei ca stiinta, si cu ajutorul
lucrarii pedagogoului s-au pus bazele primului sistem de invatatmnt care a fost dedicate tuturor
indivizilor societatii. Acest sistem de invatamant era construit, pe baza unui sistem modern incorporand
4 cicluri de scolarizare si anume : scoala materna, scoala limbajului, scoala latina si ultimul ciclu,
universitatea si calatoriile. El mai era de conceptia ca invatarea eficienta se face atunci cand sunt
angajate toate simturile copilului.

Termenul de pedagogie provine din limba greaca de la termenii “paid, paidos’’ care inseamna copil si “
agoge, agogos” care inseamna a conduce, iar impreuna termenul de pedagogie s-ar defini prin
conducerea copilului,iar aceasta a aparut ca stiinta in jumtatea secolului al XVII-lea , odata cu aparitia
lucrarii lui J. A. Comenius.
Din cauza ca subiectii sunt clasificati pe anumite categorii de varste, atunci si pedagogia este clasificata
astfel: Pedagogia varstelor, prescoalara, scoalara, universitara si pedagogia adultilor. Un alt tip de
pedagogie este aceea pentru copii cu nevoi speciala, gasita sub denumirea de CES. Este clasificata la
randul ei pe anumite tipuri de deficient : deficiente mintale, de vedere, de limbaj si de auz.