Student: Rus Ioana-Maria

Anul: lll, ID
Restanță Fundamentele Pedagogie

Pedagogia din perspectivă diacronică

Din punct de vedere etimologic, termenul pedagogie, provine din grecescul

„paidagogia” care înseamnă „a conduce copilul” (pais, paidos = copil, agoge = a
conduce). Semnificația cuvântului era aceea de a conduce copilul, de a-l creste si de a-l
forma. Un alt termen grecesc provenit din aceea i rădăcină lingvistică „paidagogos”
definea sclavul care avea sarcina de a conduce copilul la școală.

Pornind de la sensul etimologic observam ca termenul de pedagogie a evoluat in

timp, astfel incat astazi definim pedagogia ca fiind stiinta care are ca obiect de studiu
educatia.

La început, pedagogia a fost definită drept ştiinta care se ocupă cu educația copilului.
Treptat, ea şi-a extins domeniul de cercetare asupra omului în general, privit sub
aspectul formării lui ca om sub influenţa educaţiei, exercitate pe tot parcursul vieţii.

Evoluând ascendent de-a lungul vremii, din perspectiva diacronica, pedagogia se

inscrie in liniile generale de evolutie a stiintei, parcurgand urmatoarele etape:

a) pedagogia populară - in aceasta etapa experienta educativa de la nivelul

comunitatilor era sintetizata intr-un ansamblu de proverbe, informatii empirice, reguli
care, desi nu erau structurate teoretic, aveau o valoare recunoscuta;
b) pedagogia filosofică - o lunga perioada de timp pedagogia s-a bazat pe
reflectia si deductia filozofica, sistemele pedagogice fiind incluse in sistemele
filosofice s-au purtand amprenta acestora;
 c) pedagogia experimentală - s-a dezvoltat in a doua jumatate a secolului al XIX-
lea, cand deductia a fost inlocuita cu metoda experimentala (observarea sistematica a
actiunilor educationale, urmata de analiza si interpretarea datelor obtinute);
d) pedagogia ca ramură disciplinară ştiinţifică – este bazată pe cercetarea
fenomenelor educatioanle, cercetare care in ultima perioada de timp a dobandit tot mai
mult un caracter interdisciplinar.

De la reflectarea educatiei in constiinta comuna s-a trecut la reflectarea ei pe plan

teoretic, la inceput in interiorul unor sisteme filosofice cu caracter global, apoi la
desprinderea treptata de aceste sisteme si constituirea ei ca stiinta cu domeniu propriu
de cercetare.

V. Chis (2005, pp. 14-15) identifica urmatoarele etape in evolutia pedagogiei:

pedagogia ascultarii (discursiva, expozitiva, magistrala);

pedagogia actiunii (experimentala, operationala, activa);

pedagogia interactiva (discursiva, expozitiva, activizanta, experimentala,

cooperanta, interactiva).

Pe langa stiinta, pedagogia a fost considerata si arta. La intrebarea daca pedagogia

este o arta impartasim raspunsul dat de C. Cucos (1998, p. 22), conform caruia
calitatea de arta apartine educatiei si nu pedagogiei. Pedagogul (care propune un
sistem de gandire asupra educatiei) este uneori si educator, si devine un artist in
momentul in care, desfasurand actul educational dovedeste capacitatea de adaptare a
activitatii educationale la cele mai diverse situatii. Astfel, poate fi argumentata
afirmatia unor specialisti care considera ca nu se pot oferi solutii sau retete pedagogice
pentru diferite situatii educationale. Solutia pedagogica consta in interventia educativa
realizata in concordanta cu contextul respectiv, avand ca finalitate rezolvarea
situatiilor-problema aparute in derularea fenomenului educational.

Bibliografie:
 Chis, V., (2005), Pedagogia contemporana, pedagogia pentru competente, Editura
Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca.

Webografie:

https://www.scribd.com/document_downloads/direct/191633416?
extension=docx&ft=1668595131&lt=1668598741&user_id=436754695&uahk=CEkg
JbaCs3V-73jJ1J_QxvGtHx8

.
 Rolul conducător al educației in formarea și dezvoltarea

personalității elevului

“Educația este cel mai frumos dar pe care îl poate dobândi omul.”
__ Platon

Educația are rolul de a forma ființa socială, de a-l socializa pe copil. În realitate,
educația are un caracter pluridimensional și o definiție adecvată trebuie să ia in
considerare in egală măsura ambele dimensiuni, astfel încât să poată orienta acțiunea
educativă pentru a răspunde atât nevoilor individului cât și celor ale societății pentru
care îl formăm.

Încercând o astfel de definiție, putem spune ca educația este ansamblul de acțiuni

și de influențe menite să permită ființei umane să-și dezvolte capacitățile fizice și
intelectuale, dar și sentimentele și atitudinile morale și estetice, în scopul
responsabilizării și integrării sociale optime ca cetățean.

Nicolae Iorga a spus ca „Educația, de cele mai multe ori, e numai pojghița sub care
se desfășoară în liniște, pe încetul, firea cea adevărată”. Educația este baza existenței
ulterioare, in primii ani de viață se instalează comportamentele, credințele, atitudinile
exersate apoi in viața adulta. Modul in care cunoaște lumea, curiozitatea, capacitatea
de a depăși obstacole, flexibilitatea dar și fobiile, anxietățile, rezistența la schimbare,
toate își au rădăcina in primii șapte ani de viața. În plus, pana la vârsta de trei ani se
deprind cele mai multe cunoștințe, abilitați și anumite conexiuni neurale care, dacă nu
sunt stimulate, mor. Astfel, educatia are un rol importantă încă din primii ani de viața.

Educația a fost definită de mulți filozofi și autori. Este un cuvânt pe care îl auzim des
în viața de zi cu zi, deoarece educația este considerată cea mai semnificativă activitate
din orice societate. Platon a spus ca, „Educația este arta de a forma bunele deprinderi
sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”
Educația în adevăratul sens îl ajută pe individ să fie matur și liber, să înflorească foarte
mult în dragoste și bunătate. Asta ar trebui să ne intereseze și nu să modelăm copilul
după un model idealist. Cea mai înaltă funcție a educației este de a aduce o persoană
integrată, capabilă să se ocupe de viața în ansamblu. Educația formează personalități
sociabile, dezvolta interacțiunea cu cei din jur, determina comportamentul in societate
si comportamentul fata de obstacolele care apar de-a lungul vieții!

Lipsa educației adecvată dezvolta traume, anxietăți si depresii motiv pentru care, mai
târziu Abilitățile care ar fi trebuit dezvoltate se deteriorează si apar astfel copii
problematici sau cu abilitați sociale joase.

Se spune adesea că învățăm tot timpul și că este posibil să nu fim conștienți de faptul
că se întâmplă. Învățarea este atât un proces, cât și un rezultat. Ca proces, face parte
din a fi și a trăi în lume, o parte a modului în care funcționează corpurile noastre. Ca
rezultat, este o nouă înțelegere sau apreciere a ceva.

In concluzie, educația are un rol important in dezvoltarea și formarea personalității

elevului, dezvolta abilitați care îl însoțesc de-a lungul vieții și care il fac diferit de
restul copiilor! Educația continua sa existe de-a lungul întregii vieți si contribuie la
evoluarea întregii lumi!

Bibliografie:

E. Planchard, Pedagogia scolara contemporana, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1992;

Clasicii pedagogiei universale si gandirea pedagogica romaneasca, Bucuresti, 1996;

Webografie:

https://www.mara-study.ro/importanta-educatiei-copilului-tau/

https://m.zf.ro/amp/special/educatie-stil-de-viata-si-wellness-de-ce-e-importanta-
educatia-din-21066984
https://ro.scribd.com/doc/199342341/Rolul-Educatiei-in-Formarea-Personalitatii