Unitatea 1

Fundamentele epistemologice ale pedagogiei

1. Realizați o schemă în care să ilustrați figurativ relațiile

dintre următoarele concepte: educație, societate, pedagogie, științe
pedagogice, școală.

societate

școală

științe pedagogie

pedagogice

educație

2. Ce este pedagogia? Prezentati diferitre accepţiuni ale

termenului.

Fenomenul educativ, respectiv acţiunea educativă a oamenilor,

în primă instanţă, a avut un caracter empiric, neexistând norme,
metode ştiinţifice de lucru, sistem educaţional. Cuvântul pedagogieare
etimologie grecească „paidagogos“ care înseamnă conducător de
copii. Componentele cuvântului sunt: pais,paidos care înseamnă copil
și agoge cu sesns de îndrumare. Originea cuvântului ne arată că știința
educației presupune întotdeauna o direcție în dezvoltarea individului și
ea s-a născut ca o interogație asupra fenomenului educațional. Într-o
accepțiune mai largă, literatura de specialitate utilizează termenul tot
de origine greacă paideia.
 Din perspectivă epistemologică, pedagogia este oştiinţăumană,
oştiinţă socială, darşi oştiinţă a comunicării. Termenul de pedagogie se
utilizează în mod frecvent începândcu a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. În această perioadă, seconstituieştiinţa pedagogie. Legătura
dintre pedagogieşi educaţietrebuie interpretată din perspectiva a două
planuri, si anume:

- raportulştiinţă (pedagogia)–obiect de studiu (educaţia)

- relaţia teorie (pedagogie)–practică (procesul educaţiei)

Planchard E. defineşte pedagogia ca ştiinţă şi artă a educaţiei,

iar Cezar Bârzea accentuează că ştiinţa educaţiei trebuie văzută ca
ştiinţa modelelor, dar evidenţiază şi statutul epistemologic al
pedagogiei, ca ştiinţă quasi-experimentală, ştiinţă a acţiunii, ştiinţă
constructivistă, ştiinţă consensuală şi ştiinţă critică.

Având în vedere particularităţile acţiunii educaţionale se poate

estima că pedagogia este o ştiinţă în esenţă pozitivă, filosofică și în
același timp și praxiologică. Pedagogia, ca știintă a educației, vizează
două coordonate fundamentale, complementare și anume:

- coordonate ale finalității acțiunii educative;

- coordonate ale tehnologiei realizării sale.

Din perspectiva primei coordonate, pedagogia vizează

transpunerea comenzii sociale într-un sistem de norme și principii
pedagogice, în timpt de coordonata technologiei indică modalitățile
concrete de pranspunere în practică a ceea ce este implicat în normele
și principiile pedagogice elaborate.

În concluzie, pedagogia este ştiinţa educaţiei şi ea studiază

„legile, esenţa, idealul, conţinutul, metodele, mijloacele şi formele
educaţiei“.
 3. Prezentaţi următoarele delimitări conceptuale: metodă,
metodologie, metodică.

Etimologic, termenul de metodă are semnificaţia de cale, drum,

itinerar sau mijloc ce conduce într-o anumită direcţie, spre un anumit
scop (gr. metha – “spre”, “către”; odos – “drum”, ”cale”; lat.
methodus). Metodele – se referă la modalităţi de acţiune, cu ajutorul
cărora elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent
însuşesc diferite cunoştinţe, îşi formează priceperi, deprinderi,
aptitudini, concepţia despre lume şi viaţă. Metodele se aplică printr-o
suită de procedee, care reprezintă tehnici mai repetate de acţiune decât
metodele. Procedeele asigură calitatea şi eficienţa unei metode.
Ansamblul metodelor şi procedeelor didactice alcătuiesc metodologia
didactică.

Termenul de metodică are o semnificaţie preponderent tehnică,

aplicativă. Metodica desemnează aplicarea specifică a metodelor de
învăţământ la predarea – învăţarea unui anumit conţinut, a unei
anumite discipline de învăţământ (ex.: metodica predării economiei,
culturii civice, limbii române etc). Metodica presupune tehnica
utilizării practice a unei metode cu specificarea până în detaliu a ceea
ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut în predarea disciplinei respective.

Metodologia didactică cuprinde ansamblul metodelor,

procedeelor şi tehnicilor aplicate în activitatea didactică şi în studierea
fenomenelor ce se manifestă în educaţie.

4. Explicaţi sintagma: "pedagogia este acţiunea prin care se

realizează educaţia".

Pedagogia constituie astăzi unul dintre domeniile spiritualităţii

umane cu o mare influenţă asupra vieţii şi activităţii marii ma2orităţi a
indivizilor ce constituie societatea contemporană. Pedagogia, ca ştiinţă
a educaţiei, s-a constituit aşadar în timp, ca un sistem teoretico-
aplicativ coerent, capabil să explice, să prevadă şi să controleze
eficient acţiunea educaţională desfăşurată în cadrul sistemului social
pe baza surprinderii şi interpretării regularităţilor şi legităţilor ce îi
sunt  proprii.

Dată fiind complexitatea fenomenului educaţional, în studierea

ştiinţifică a acestuia s-a manifestat aceeaşi tendinţă de multiplicare şi
specializare pe care o întâlnim şi în cadrul altor ştiinţe ale socio-
umanului. Ca atare, astăzi putem vorbi despre un adevărat sistem al
ştiinţelor educaţiei, ca sistem unitar de discipline teoretice şi practice
orientate spre studierea aprofundată a activităţii de formare şi
dezvoltare a personalităţii umane sub toate aspectele şi dimensiunile
sale. Construcţia sistemului ştiinţelor educaţiei presupune o
multitudine de e-igenţe de ordin structural şi logico-metodologice
scop, conţinut, structură, legăturile dintre diferitele ştiinţe pedagogice,
dintre acestea şi celelalte ştiinţe, unitatea, diversitatea, integralitatea
ştiinţelor.

5. Având în vedere că la nivelul acțiunii practice, pedagogia

reprezintă și un mod specific de realizare a educației, studiați
elementele de bază ale unor metode alternative.

Metoda Step by step

Step by Step este o metodă alternativă de educație a copiilor,

de la naștere până în adolescență, metodă bazată pe datele științifice
ale psihologiei dezvoltării copilului.

Elaborată în Statele Unite în urmă cu peste 30 de ani și aplicată

în peste 26 de țări, alternativa Step by step așează copilul –
personalitatea și abilitățile acestuia – în centrul procesului de predare-
învățare, educația fiind individualizată.

Metoda respectă programa școlară a Ministerului Educaţiei

Naționale, dar nu există teme pentru acasă, copiii nu sunt puși în
situația de a concura unul cu celălalt pentru a evita efectele
psihologice negative, iar evaluarea este continuă și ține cont de
capacitatea fiecărui copil în parte.

Cunoștințele teoretice dobândite sunt similare celor din

învățământul tradițional, în schimb este cultivată capacitatea de
adaptare în societate sau în oricare alt tip de mediu educațional
ulterior; copiii sunt încurajaţi să facă alegeri, să îşi exprime ideile în
mod creativ, să se ajute reciproc, să gândească liber și să îşi dezvolte
abilităţile de gândire critică.

Astfel, în sistemul Step by Step copilul învață prin descoperire

și interacțiunea sa cu mediul, iar familia și comunitatea sunt încurajate
să fie parte din acest proces.

Educatorii şi învăţătorii care aplică programul Step by Step

urmează sesiuni de formare în cadrul cărora învaţă cum să folosească
principiile Step by Step, cum să dobândească o atitudine de respect
faţă de copil şi cum să comunice şi că lucreze cu familiile copiilor,
adesea invitate la clasă, astfel încât să construiească un parteneriat
real.

Programul zilnic este de opt ore şi se desfăşoară sub

îndrumarea a două învăţătoare la fiecare clasă. Învăţarea are loc într-
un mediu educaţional plăcut, în săli de clasă cu mobilier modular şi cu
o dotare materială deosebită. Procesul instructiv-educativ se bazează
pe aplicarea metodelor moderne şi pe formarea la copii a deprinderilor
de muncă independentă. Acestea se dezvoltă cu precădere în cadrul
centrelor de activitate, specifice acestei alternative educaţionale.

Portofoliul elevului este un instrument important de evaluare în

programul Step by Step, pentru că ilustrează evoluţia în timp a
acestuia. Mai exact, fişele de lucru la diferite discipline, testele de
evaluare, proiectele, desenele sau alte produse ale activităţii, fac
dovada progresului înregistrat de copil.

În programul Step by Step, elevul este apreciat pentru ceea ce

ştie, fiind valorizate calităţile sale, cunoştinţele dobândite şi
aptitudinile, priceperile şi deprinderile de care dă dovadă. Se
încurajează relaţiile de cooperare între copii, concurenţa nefiind
considerată ca fiind constructivă pentru vârsta şcolară mică.
 Astfel, la sfârşitul anului şcolar, ca o încununare a eforturilor
depuse şi a realizărilor, fiecare copil este răsplătit. Ideea ierarhizării
elevilor şi a acordării de premii a fost înlocuită cu acordarea de
distincţii pe arii curriculare. Astfel, fiecare copil este apreciat şi
încurajat, având convingerea că este „bun la ceva”.

Scopul programului Step by Step este să îi pregătească pe

copii pentru viaţă, ceea ce presupune şi să îi înveţe să înveţe. În aceste
condiţii, munca individuală reprezintă un aspect important al
programului Step by Step, doarece copilul învaţă astfel să îşi asume
alegerile, să lucreze independent şi învăţând să fie responsabil,
pregătindu-se de fapt pentru viitor. Mai exact, într-o zi de şcoală în
programul Step by Step, la întâlnirea de dimineaţă, după ce învăţătorul
descoperă împreună cu copiii conţinutul noii lecţii, predând şi
explicând totodată, copiii au posibilitatea să aleagă centrul la care vor
lucra.

Vor lucra cu precădere independent, dascălul fiind acela care îi

ghidează, îi supraveghează îndrumându-i acolo unde au nevoie. Pe
măsură ce termină de rezolvat sarcinile la unul din centre, elevii vor
trece pe rând şi la celelalte şi vor rezolva exerciţiile în mod
independent.

Metoda Waldorf

Metoda Waldorf a fost creata de pedagogul si ganditorul social

austriac Rudolf Steiner, personalitate ilustra a inceputului de secol
XX. Steiner a fost printre altele filosof, esoterist, artist, fondator al
antroposofiei, euritmiei, agriculturii biodinamice si medicinei
antroposofice.

Metoda Waldorf pleaca de la ideea ca profesorul are rolul de a

indruma copilul spre dobandirea cunostintelor si aprofundarea
materiilor impuse de curriculum. Radacinile ei sunt puternic ancorate
in antroposofie, o filosofie de viata care considera ca oamenii trebuie
sa capate mai intai o intelegere a umanitatii, inainte de a intelege
mecanismul de functionare a universului.
 Prima scoala Waldorf a fost gandita ca o institutie unica de
invatamant, deschisa copiilor din toate rasele si paturile sociale, unde
atat cei slabi, cat si cei dotati, pot evolua. Elevii obisnuiti sunt ajutati
de dascali sa atinga un nivel acceptabil, in timp ce elevii cu inclinatii
deosebite sunt incurajati sa obtina performante deosebite. Astfel,
scolile Waldorf se constituie in promotori ai multiculturalitatii,
respingand din start ideea de discriminare.

Metoda Waldorf se evidentiaza prin cateva concepte cheie,

cum ar fi rutina zilnica si "invatatorul clasei", predarea in epoci
(module) si promovarea unor discipline care nu se regasesc in
programa altor scoli, cum ar fi euritmia, desenul formelor sau
gimnastica Bothmer.

In cresele, gradinitele, scolile, liceele si centrele de formare

Waldorf se promoveaza ideea de rutina zilnica adaptata ritmului
copilului. In cazul prescolarilor, se pune accent pe educatia prin joaca,
ca motor al stimularii imaginatiei si creativitatii, si pe imbinarea
practicii cu teoria si activitatile artistice.

1. Rutina zilnica

Steiner credea in necesitatea crearii unei rutine zilnice, care sa

respecte ritmul propriu al fiecarui copil. In viziunea sa, rutina arata
copilului ca lumea este un loc ordonat si sigur. Totodata, rutina face
copilul sa se simte confortabil si sa isi intre usor in ritm.

La baza rutinei sta ritmul sau "repetarea regulata, lenta, a

activitatilor de zi cu zi". Acest ritm pleaca de la ritmul existent in toate
procesele naturale, angrenandu-l cu intreaga sa fiinta. Ca parte a
rutinei zilnice, copiii invata sa faca paine sau supa de legume, picteaza
si modeleaza, se implica in jocuri si activitati creative ori asculta
povestile spuse de educator, insusindu-si astfel lucruri noi.

Respectarea nevoii copilului este esentiala pentru obtinerea

unui anumit ritm sau ordine de invatare in rutina zilnica.
 2. Activitatile creative si practice

Jocul creativ ajuta copilul sa gandeasca inovativ, sa rezolve

probleme si sa lucreze in echipa. Activitatile creative si practice sunt
astfel concepute incat sa dezvolte creativitatea si intelegerea
aspectelor comune ale vietii. Ele se desfasoara individual sau in
grupuri, copiii intelegand ca in spatele fiecarui obiect sta efortul cuiva.
Totodata, cursurile artistice si practice le dezvolta indemanarea,
motricitatea fina si imaginatia.

Printre activitatile de acest tip se numara si desenul formelor,

care asigura tranzitia spre intelegerea notiunilor abstracte. Alte cursuri
includ jocul liber, jocurile ritmice, jocul de degete sau jocurile de rol,
apeleaza la tehnici precum teatrul de masa si de marionete, lectura
basmelor, pictura "ud pe ud", modelajul, confectionarea de obiecte si
jucarii din lana, gospodarie si gradinarit.

3. Euritmia

Euritmia este o arta care imbina armonios dansul si gestica,

pentru a transpune muzica si versurile in miscare. Ca disciplina, ea
este o materie complemetara in pregatirea academica, strans legata de
invatarea scrisului si a limbilor straine, dar si de studiul muzicii si
geometriei.

Studiul euritmiei le permite elevilor sa invete dexteritatea

miscarii, gratia, postura, echilibrul si concentrarea. Totodata, ajuta la
dezvoltarea perceptiei sunetului si a spatiului, dar si a unui simt de
armonie sociala.

In gradinitele Waldorf, prescolarii sunt invatati sa reproduca

prin euritmie cicluri din natura, cum ar fi miscarile astrelor pe bolta
sau sa exprime prin miscari animalele. In scoala primara, ei sunt
asezati in cerc, fiecare avand locul lui bine definit.

Cu ajutorul profesorului, elevii deprind miscarile subtile, stau

pe varfuri sau se misca in zig-zag. In gimnaziu, miscarile devin mai
dinamice si sunt mai bine controlate de catre copii.
 4. Mobilierul multifunctional

In unitatile de invatamant Waldorf, salile de clasa sunt dotate

cu mobilier realizat din materiale naturale. Materialul didactic este
format in mare parte din obiecte adunate de copii in timpul
activitatilor de grup: scoici, conuri de brad, castane, ghinde, sau
seminte.

Intr-o scoala Waldorf nu se dau note, evaluarea materiei

constand intr-o caracterizare facuta de profesor fiecarui elev in parte.
Nivelul cunostintelor asimilate de catre acesta este echivalent cu cel
din scoala traditionala, la nivelul claselor a IV-a, a VIII-a si la
bacalaureat.

Materia care se invata in scolile Waldorf nu se preda dupa

manuale. Elevii isi noteaza pe caiete, cu propriile cuvinte, notiunile
asimilate la cursurile principale, si realizeaza desene explicative pe
marginea lor. Astfel, ei isi creeza propriile lor manuale.

Disciplinele de invatamant sunt extrem de variete si cuprind

atat materii predate in scolile clasice, cat si materii specifice: limba
romana, matematica, istorie, geografie, biologie, chimie, fizica, stiinte
sociale, istoria artei etc. Elevii studiaza materiile pe rand, in epoci sau
module, timp de 3 pana la 5 saptamani, in cadrul cursului principal.
Acesta are o durata de 110 minute, fara pauza, si este compus din cinci
parti:

- o parte ritmica, in care intra recitarea de poezii sau cantatul la

un instrument;

- o parte de continut, in care se reiau notiunile discutate cu o zi

in urma;

- o parte de exersare sau lucru individual;

- o parte de teme;

- o parte de povestire, cu durata de 15 minute.

Dupa cursul principal, elevii studiaza si alte discipline, predate

in ritm saptamanal: limbi straine, educatie muzicala (voce si
instrument – flaut, inca din clasa I), educatie plastica, educatie fizica,
lucru manual, religie, informatica, etc.

O alta particularitate a metodei Waldorf este folosirea caietelor

cu foaie velina, fara liniatura. Se urmareste astfel formarea unui scris
ordonat, pe cale naturala, dandu-le totodata elevilor mai multa
libertate de miscare.

6. Prezentați clasificarea științelor pedagogice, având în

vedere mai multe criterii.
A. După nivelul de generalitate reflectat:

1. Ştiinţe pedagogice fundamentale:

a) Teoria educaţiei
b) Teoria procesului de învăţământ (Didactica generală)
2. Ştiinţe pedagogice aplicative

a) pe domenii de aplicabilitate:
 pedagogia specială
 pedagogia deficienţelo
- pedagogia ocrotirii
- pedagogia aptitudinilor speciale

 pedagogia socială
 pedagogia familiei
- pedagogia muncii

- pedagogia mass-media

 pedagogia artei
 pedagogia sportului
 pedagogia militară
 pedagogia medicală etc.
b) pe perioade de vârstă
 pedagogia preşcolară
 pedagogia şcolară
  pedagogia universitară
 pedagogia adulţilor
c) pe discipline de învăţământ
 metodica predării limbii române / matematicii / economiei /
istoriei etc.
B. După metodologia de cercetare predominantă:

1. istoria pedagogiei
2. pedagogia comparată
3. pedagogia experimentală
4. pedagogia cibernetică
5. planificarea educaţiei etc.
C. După tipul de interdisciplinaritate activat:

1. Interdisciplinaritate clasică

a) pedagogia psihologică (psihologia educaţiei)

b) pedagogia sociologică (sociologia educaţiei)
c) filosofia educaţiei
d) pedagogie antropologică
e) pedagogie axiologică
2. Transdisciplinaritate

a) management educaţional
b) pedagogia curriculumului
c) pedagogia învăţării

7. Explicaţi caracterul prospectiv al educaţiei şi necesitatea

educaţiei permanente.
Educaţia nu se termină la sfârşitul instrucţiei scolare, ci este un
proces permanent, acoperă întreaga existenţă a unei persoane, ea
înglobând atât învăţarerea planificată cât şi învăţarea accidentală.
Comunitatea joacă un rol important în sistemul educaţiei
permanente, din momentul în care copilul începe să intre în contact cu
ea şi continuaă în cursul vieţii sale, funcţia sa educativă în domeniile
profesionale şi generale. Educaţia permanentă se caracterizează prin:
supleţe de conţinut, de tehnici, instrumente şi timp de învăţare.
În general profesorul însuşi trebuie sensibilizat şi pregătit
pentru a imprima elevilor nevoia de a se educa permanent. Astfel es se
va comporta la orele sale ca un model de autoeducaţie pentru elevii
săi, devenind un coleg de învăţare alături de elevii pe care îi educă.
Robert Dottrens definşte educaţia permanentă drept aceea care
durează tot timpul vieţii, care debutează în scoală şi pe care o urmează
fiecare pe socoteala proprie, în funcţie de interesele şi de dorinţa sa.
Conceptul de educatie permanentă produce modificări nu doar
la nivelul şcolii ci şi la societăţii în ansamblu. Unii autori vorbesc
chiar de necesitatea unei cetăţi educative, în sensul unui sitem
educaţional global, la scară socială, care se integreze şi să armonizeze
educaţia copiilor şi a adulţilor.
Factorii care impun educaţia permanentă:
- procesul de accelerare a schimbărilor
- explozia demografică
- sporirea timpului liber
- criza modelelor relaţionale şi de viaţă
- multiplicarea şi dinamica profesiunilor
Educaţia parentală în sensul unui concept integrator global
trebuie să aibă la bază patru piloni şi patru tipuri cheie de
comportamente, se afirmă în raportul Delors(1996), componente care
se asemenea desenează obiective foarte generale ale educaţiei
parentale.

8. Consideraţi că educaţia pentru viaţa de familie ar putea

fi o nouă educaţie? Dacă da, încercați să identificați ce elemente
de bază ar cuprinde acest tip de educație.

Pregătirea pentru viaţa de familie ar avea mai

multecomponente: crearea unui ideal al familiei
moderne,conştientizarea necesităţii căsătoriei, cultivarea valorilor
familiei. Ea ar veni în completarea educaţiei dincadrul familiei. În
evoluţia ei istorică, familia a trecut prinmai multe faze, de la
promiscuitate, prin poliginandrie şipoligamie, la monogamie. În
această ordine de idei, profesorii urmează să expliceunele lucruri
esenţiale pentru elevi, să le propage ideeaunei familii normale cear
păstra, ca structură, caracteristicile celei tradiţionale,iar ca noutate, ar
comporta o schimbare a mentalităţii înceea ce priveşte rolul fiecărui
membru. De asemenea, vaaccentua faptul că familia este mai
importantă decît carieraprofesională, acumularea de averi etc.

Evident este faptul că oamenii îşi formează, în virtutea

împrejurărilor sau supuşi unei influenţe (benefice sau nu), o imagine,
un set de convingeri despre familie, desprerolul ei în societate şi în
viaţa personală a fiecăruia.

În concluzie educația pentru viata de familie ar putea

implementa o noua educație. Aceasta ar trebui să se bazeze pe respect,
înțelegere, dragoste, empatie, rabdare, devotasment etc.