Psihologia

Educatiei
Lect. univ. dr. Vladimir Enachescu
Anterior am discutat despre…
Asadar, am discutat
despre…
Notiuni fundamentale privind educatia.

Dezvoltarea cognitiva si Limbajul.

Teorii ale dezvoltarii ale lui Jean Piaget si

Leon Vigotsky.

Implicatiile acestor teorii in lucrul cu elevii.

Dezvoltarea limbajului
 Dezvoltarea Teoria Dezvoltarii
personala, sociala si psihosexuale (S.
emotionala. Freud).

Astazi vom Individul si

societatea (E.
Contextul social al
dezvoltarii
discuta despre Erikson), (Bronfenbrenner),

Cum sa ne intelegem
Dezvoltarea
pe noi insine,
emotionala si morala
diversitate si
(Kohlberg)
identitate,
Dezvoltare
personala
Dezvoltarea personală include activități
și experiențe care au scopul final de a
îmbunătăți starea de conștientizare,
dezvoltare a talentelor și abilităților
personale, îmbunătățirea calității vieții și
contribuirea la realizarea aspirațiilor și
viselor personale.

Cunoscut și sub denumirea de "self help"

sau "evoluție personală", conceptul de
dezvoltare personală include și acitivăți
formale sau informale pentru a dezvolta în
alții roluri precum cel de profesor, ghid,
consilier, manager, coach sau mentor.
Dezvoltare sociala
Dezvoltarea sociala se refera la orientarea intregii lumi, a unei
tari, regiuni, comunitati sau institutii spre realizarea unei stari
dezirabile, pusa ca obiectiv de realizat printr-un proces planificat
in timp, printr-un set de actiuni conjugate.

 Schimbarea prin criza este impusa de presiunea factorilor

negativi si nemultumirea exploziva, iar solutiile vizeaza un
orizont de timp redus si se dovedesc adesea slab eficiente.
Dezvoltarea sociala planificata presupune, insa, un proces amplu
de proiectare pe termen mediu si lung pentru solutionarea
problemelor sociale si valorificarea oportunitatilor, nu doar
solutionarea unor crize sau relaxarea unor tensiuni.
Dezvoltarea
emotionala
Emotiile incep sa apara in mod
progresiv, pe masura ce crestem,
pana cand are loc dezvoltarea
cognitiva si copilul incepe sa fie
constient de propriile emotii, dar si
de emotiile celorlalti.
Etapele dezvoltarii emotionale
Dezvoltarea socio-emotionala inca de la varste mici este la fel de importanta ca dezvoltarea
cognitiva si fizica. Este esential sa intelegem ca nimeni nu se naste cu abilitati socio-emotionale, ci
le dobandeste pe parcursul vietii. Tocmai de aceea,  parintii si persoanele care se ocupa de educatia
copiilor au un rol extrem de important in dezvoltarea lor emotionala, fiind cei care ii pot invata
aceste aptitudini.

Primii doi ani de viata corespund etapei de crestere, timp in care bebelusul dezvolta o legatura de
siguranta si incredere. Incepand cu primul si al doilea an, el exprima o varietate mai ampla de
emotii. Perioada in care ne spune primele sale cuvinte coincide cu perioada in care incepe sa
comunice si sa interactioneze cu persoanele din jurul sau.

La 2 ani copilul este entuziasmat de controlul pe care tocmai a descoperit ca il poate detine. Aceasta
este o etapa in care isi schimba rapid starea de spirit, se incapataneaza foarte des, are accese de furie
si negativism pentru ca vrea sa faca lucrurile in felul lui.
 Etapele dezvoltarii emotionale
• Etapa prescolara (3 – 5 ani) este etapa jocului, in care copilul isi
imbogateste viata sociala si invata sa coopereze cu partenerii de
joaca. Atentie insa, in aceasta etapa copilul poate dezvolta frici,
precum frica de intuneric, de separare, frica sociala. Totodata, cel
mic isi da seama ca cei din jurul sau simt lucruri diferite fata de ce
simte el, si incepe astfel sa empatizeze cu oamenii.

• Pe masura ce incepe sa se apropie de 6 ani, copilul se autoregleaza

emotional, incepe sa fie capabil sa isi accentueze, dirijeze si
controleze emotiile. Aceasta etapa este fundamentala pentru diferite
arii din viata copilului, motiv pentru care este foarte important ca
parintii, sa fie pregatiti sa-l educe emotional cand ajunge la aceasta
varsta.
 Etapele dezvoltarii
emotionale
• Perioada scolara (6 – 12 ani) este caracterizata de tranzitia de la jocul plin
de fantezie si libertate, la jocurile si sporturile de grup. Pe parcursul acestei
etape, copilul incepe sa simta vinovatie pentru luarea deciziilor gresite. De
asemenea, invata reguli despre cum sa relationeze cu altii. Un copil
sanatos, in aceasta etapa, ar trebui sa fie capabil sa isi exprime emotiile.

• De la varsta de 7 sau 8 ani devine tot mai constient de gandurile si

sentimentele sale. Dupa ce trece de aceste etape, ajunge la perioada
adolescentei sau a cautarii identitatii. In general, adolescenta este delicata
deoarece copilul vrea sa ii oferim libertate, chiar daca depinde de noi.
Totodata, aprobarea colegilor devine mai importanta decat multumirea
noastra si o furtuna de emotii isi face aparitia, in timp ce adolescentul cauta
sa isi gaseasca propria identitate.

• Daca uneori este capabil sa actioneze precum un adult, alteori revine la

atitudinea de copil. Insa relatiile tind sa se imbunatateasca pe masura ce
adolescentul incepe sa capete libertate, dar si responsabilitati, precum
obtinerea permisului de conducere.
Teoria Dezvoltarii
Psihosexuale (S. Freud).

Freud credea că, odată cu

maturizarea copiilor, libidoul se
mișca în câteva zone diferite ale
corpului, numite zone erogene.
Dacă copilul primea prea multă
sau prea puțină satisfacție în
timpul oricărei etape, puteau
rezulta tulburări mintale la vârsta
adultă.
Teoria Dezvoltarii Psihosexuale (S. Freud).
• Stadiul Oral (de la naştere şi la vârsta de 1 an)

Pe parcursul acestei etape copilul obţine cea mai mare

satisfacţie prin stimularea buzelor, gurii, limbii, gingiilor. Pe
parcursul acestei etape copilul obţine cea mai mare plăcere
sugând şi înghiţind. După apariţia dinţilor, copilul se bucură
de plăcerea agresivă muşcând sau mestecând. Dacă copilul
se bucură prea mult de actul masticaţiei, el poate să rămână
fixat în acest stadiu. Va avea o personalitate receptivă oral,
gura rămânând zonă erogenă. El va găsi plăcere în fumat,
alimentare excesivă şi va rămâne o persoană naivă care
"înghite" prea uşor ideile.
Teoria Dezvoltarii Psihosexuale (S. Freud).
• Stadiul Anal (1-3 ani)

Pe parcursul acestui stadiu copilul învaţă cum să-şi

controleze musculatura sfincterului anal. Copiii
obţin cea mai mare satisfacţie din exercitarea
controlului musculaturii anusului în timpul
eliminării sau retenţiei. Freud consideră că
pedeapsa excesivă aplicată copiilor în această
etapă poate duce la fixarea personalităţii în această
etapă (personalitate compulsivă).
Teoria Dezvoltarii
Psihosexuale (S. Freud).
• Stadiul Falic (3-6 ani)

În această etapă organele genitale devin sursă principală de

plăcere. Copiii încep să-şi atingă organele genitale şi să fie
atraşi de părinţii de sex opus. Freud consideră că orientarea
spre zona genitală se produce la nivel inconştient, copiii
nefiind conştienţi de instinctele incestuoase. Copii au
sentimente puternice de atracţie faţă de părintele de sex opus:
fiica devine "fata tatei", iar fiul "băieţelul mamei". Această
atracţie produce conflicte inconştiente şi anume complexul
Oedip la băieţi şi complexul Electra la fete.
Teoria Dezvoltarii
Psihosexuale (S. Freud).
• Stadiul Latent (6-11 ani)

În această perioadă interesul sexual este relativ inactiv.

Dorinţa sexuală a fost reprimată prin rezolvarea conflictului
Oedip şi Electra. Energia sexuală este reorientată prin
procesul de sublimare şi convertită în interes faţă de şcoală,
sporturi şi alte activităţi. Pentru a trece cu succes prin această
etapă, copilul trebuie să-şi dezvolte un anumit grad de
competenţă în aceste arii.
 Teoria Dezvoltarii
Psihosexuale (S. Freud).
• Stadiul genital (peste 11 ani) 

Odată cu perioadă pubertară reapare interesul de a obţine plăcerea

prin intermediul organelor genitale. Interesul sexual şi romantic
devin motive centrale. Deoarece în urma rezolvării complexului
Oedip şi Electra părinţi au încetat să mai fie obiecte ale dorinţei
sexuale, instinctele sexuale sunt îndreptate spre indivizi de aceeaşi
vârstă. Indivizii sunt capabili să iubească pe altcineva la fel de mult
sau chiar mai mult decât propria persoană. Acest lucru va sta la baza
relaţiilor care caracterizează stadiul genital şi apoi perioada de
maturitate. Sublimarea continuă să fie importantă în această
perioadă, iar instinctele sexuale şi cele inconştiente sunt
transformate în energie, care va susţine căsătoria, creşterea copiilor
şi exercitarea unei meserii.
Individul si societatea (E.
Erikson)
Erikson considera ca fiecare etapă de dezvoltare este
caracterizată prin evenimente şi conflicte, sarcini specifice de
rezolvat pe care copilul şi mai târziu adolescentul, adultul
trebuie să le parcurgă şi să le soluţioneze adecvat pentru
fiecare vârstă sau etapă specifică. Personalitatea individului
este un produs al modului cum au fost soluţionate aceste crize
sau conflicte. De aceea, aceste stadii de dezvoltare au mai fost
numite şi crize de dezvoltare (ieşirea din criză se poate face în
mod pozitiv sau negativ).

Primele trei stadii psihosociale ale lui Erikson sunt

asemănătoare stadiilor sexuale ale lui Freud: oral, anal şi falic
şi sunt influenţate semnificativ de atenţia şi îngrijirea
adecvată a părinţilor.
 Individul si societatea (E.
Erikson)
1. Stadiul de la naştere - 1 an

• Criza: încredere primară versus neîncredere primară

În acest prim stadiu se formează sentimentul de încredere versus neîncredere

în ceilalţi, în funcţie de îngrijirea şi dragostea acordată copilului, când acesta
este nevoit să aibă încredere absolută în cei care-i îngrijesc.

• Rezultate pozitive:

Satisfacerea corespunzătoare a nevoilor bebeluşilor va conduce la dezvoltarea

unei atitudini încrezătoare faţă de mediu şi speranţa în viitor.

• Rezultate negative:

Nesatisfacerea acestor nevoi existenţiale într-un mod favorabil va conduce în

viitor la dezvoltarea sentimentului de neîncredere, insecuritate, suspiciune şi
teama de viitor, în general.
 Individul si societatea (E.
Erikson)
2. Stadiul 1-3 ani (copilăria mică) 

• Criza: autonomie versus indoiala, rusine

În acest stadiu se dezvoltă sentimentul de autonomie, încredere în sine, când

copilul vrea să se apuce şi să facă anumite lucruri, cu riscul de a greşi.

• Rezultate pozitive:

Încurajarea din partea părinţilor în această etapă va dezvolta copilului

sentimentul de siguranţă şi încredere în sine absolut necesare în viitoarele
situaţii-problemă pe care le pot întâmpina în viitor (în stadiile următoare).

• Rezultate negative:

Dacă părinţii manifestă dezaprobare în tot ceea ce fac copiii, mai ales prin
ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci când copiii mai fac în pat
uneori şi sunt apostrofaţi la genul: "nu ţi-e ruşine, eşti băiat mare şi mai faci
în pat?" când acesta din urmă va începe să se ruşineze de propriile acţiuni, dar
va pierde şi încrederea în propriile decizii.
 Cum recunoaştem că s-a instalat ruşinea la copil?
Exerciţiu:
 Individul si societatea (E. Erikson)
3. Stadiul 3-6 ani (copilăria mijlocie)

Criza: iniţiativă versus culpabilitate

• Efecte pozitive:

În această perioadă a vieţii, copilul începe să exploreze lucruri noi, să-şi

descopere abilităţi motorii, să interacţioneze mai mult cu cei din jur, începe să
aibă iniţiativa multor activităţi imitând de obicei adulţii; frecvent, vor încălca
interdicţiile impuse de părinţi, fapt penalizat verbal sau mai multDe asemenea,
părinţii trebuie să manifeste înţelegere faţă de curiozitatea sexuală specifică la
această vârstă.
• Efecte negative:

Intervenţia educativă necorespunzătoare va dezvolta copilului o temă de

pedeapsa exagerată; acesta va considera pe viitor că orice iniţiativă personală
este greşită; dacă anumite acţiuni nu au fost finalizate corespunzător, se va
dezvolta sentimentul de vinovăţie.
 Individul si societatea (E. Erikson)
4. Stadiul 6-12 ani (copilăria mare)

Criza: competenţa/hărnicie versus inferioritate

În acest stadiu, copilul achiziţionează cunoştinţe şi deprinderi, în special prin intermediul

şcolii, specifice culturii din care face parte. Odată cu începerea şcolii, apare prima
comparaţie socială. Cea mai frecventa greşeală a părinţilor este de a-şi compara
permanent copilul în funcţie dacă şi-a făcut temele, dacă a luat rezultate mai proaste ca
ale vecinului sau prietenului Costel etc.

"Vezi, Georgel a luat mai mult la lucrare decât tine, tu nu scrii la fel de frumos ca Ionel"
s.a.m.d.

Aceste comparaţii şi reacţii nefavorabile, nu fac decât să adâncească sentimentul de

inferioritate şi inadecvare, deci o nerezolvare corespunzătoare a acestui stadiu va cântări
decisiv în rezolvarea satisfăcătoare a următoarei perioade de crize, deosebit de
importantă in viziunea lui Erikson şi anume, criza adolescenţei.
 Cum poate încuraja un cadru didactic dezvoltarea
Exerciţiu: competenţei elevilor săi?
 Individul si societatea (E. Erikson)
5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta)

Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol

În această perioadă, adolescentul caută să-şi formeze şi să-şi dezvolte o

identitate personală şi vocaţională, încearcă să se identifice cu un rol
profesional. In acelaşi timp, se formează comportamente specifice rolului
sexual, crizele prin care trece adolescentul; este o perioadă de tatonare a
comportamentului sexual în care băieţii, de exemplu, se dau cu gel, îşi fac ţepi,
iar fetele se machiază.

Efecte pozitive:

Capacitatea de a se percepe ca o persoană consecvenţa, cu o identitate

personală puternică.

Efecte negative:

Confuzie în legătură cu cine este şi ce reprezintă, incapacitatea de a lua decizii

şi a alege în mod special în privinţa vocaţiei, a orientării sexuale etc.
Exerciţiu:
Ca profesori, cum veţi proceda
pentru a contribui la
conturarea identităţii elevilor
cu care lucraţi?
 Individul si societatea (E. Erikson)
6. Stadiul 20-30/35 ani (tânărul adult)

Criza: Intimitate versus izolare de ceilalţi

Efecte pozitive si negative:

Caracteristicile principale ale acestui stadiu sunt dragostea şi relaţiile inter-umane, în

care tânărul adult caută relaţii profunde şi de durată. Încă de la vârsta de 20 ani, fiecare
om îţi caută un partener. Fiecare om are o trebuinţă afectivă şi sexuală, iar după cum
spunea In cazul când individul nu şi-a găsit partenerul sau este părăsit, după cum
spunea Erikson, se ajunge la o izolare socială, la o relaţionare superficială.

Majoritatea persoanelor care solicită o consiliere psihologică în această perioadă au ca

problemă singurătatea; efectele care decurg de aici: depresii, tulburări psihosomatice,
psihologice, chiar tentative de suicid etc. Trebuie menţionat ca celibatul nu atrage o
tulburare de comportament - este o alegere voită care nu afectează viaţa sentimentală a
persoanei.
Individul si societatea (E. Erikson)
7. Stadiul 35-65 ani(adultul)

Criza: Productivitate/realizare/generativitate versus stagnare

Această perioadă se caracterizează prin nevoia adultului de a fi

productiv, de a fi capabil să se orienteze către exteriorul sau/si de
a-şi exersa rolul profesional şi/sau parental, de asemenea,
individul simte nevoia de a împărtăşi şi altora din experienţa
acumulată.

Efecte pozitive:

Criza se poate rezolva având copii sau prin împărtăşirea

cunoştinţelor în diverse moduri, activităţi ca profesor, psiholog,
îngrijirea unui copil etc.

Efecte negative:

În acest stadiu, problemele apar în cazul când din diverse motive

nu a avut loc acumularea de cunoştinţe sau experienţa sau nu are
cui împărtăşi din experienţele sale; omul trece prin aşa-zisa criza
a stagnării; de aceea părinţii spun: "eu la vârsta ta... etc".
Individul si societatea (E.
Erikson)
8. Stadiul după 65 de ani (batrâneţea)

Criza: integritate psihică versus disperare

Efecte pozitive şi negative:

În această perioadă, bătrânul îşi evaluează realizările din timpul

vieţii. In cazurile când răspunsurile sunt acceptabile există
satisfacţie pentru propria viaţă şi acceptarea morţii; se atinge
astfel un echilibru de integritate psihică.

După 65 ani, odată cu pensionarea dispare rolul profesional,

dispare si rolul parental când copiii au plecat din casa părinţilor
sau a intervenit decesul partenerului de viaţă; încep să apară mai
frecvent întrebări despre rolul propriei existenţe, teama de moarte,
iar atunci când aceste probleme nu au fost rezolvate favorabil se
ajunge la o fază de disperare, numită şi depresia bătrâneţii.
Contextul social al dezvoltarii
(Bronfenbrenner)
Teoria ecologică a sistemelor de Urie
Bronfenbrenner constă într-o concentrare asupra mediului
asupra dezvoltării individului prin diferitele medii în care se
dezvoltă și care influențează schimbarea și dezvoltarea
cognitivă, morală și relațională.

Această teorie poate fi aplicată în toate domeniile de

psihologie și alte științe, deoarece începem de la baza că
dezvoltarea umană are loc în interacțiunea cu variabilele
genetice și mediul și expune în mod clar diferitele sisteme
care alcătuiesc relațiile personale în funcție de contextul în
care sunt.
 Contextul social al dezvoltarii
(Bronfenbrenner)
Sistemele Bronfenbrenner

De la o globalizare mai mică la o mai mare, Urie Bronfenbrenner numește patru

sisteme care înconjoară nucleul primar înțeles ca fiind același individ. Sistemele
sunt următoarele: microsisteme, mesosisteme, exosisteme și macrocomenzi.

microsistem

Acesta reprezintă cel mai imediat sau cel mai apropiat nivel în care individul se
dezvoltă. Scenariile incluse în acest sistem sunt familia, părinții sau școala.

mesosistem

Aceasta include interdependența a două sau mai multe medii în care persoana
participă activ. Se poate înțelege și ca legătura dintre microsisteme. Exemple
clare pot fi relația dintre familie și școală sau între familie și prieteni.
Contextul social al dezvoltarii
(Bronfenbrenner)

exosistem

Se referă la forțele care influențează ceea ce se întâmplă în microsisteme.

În acest caz, persoana nu este înțeleasă ca un subiect activ. De exemplu,
natura muncii părinților, relațiile întreținute de un profesor cu restul
facultății etc..

macrosistem

Referindu-se la condițiile sociale, culturale și structurale care determină în

fiecare cultură trăsăturile generale ale instituțiilor, contextelor etc. în care
se dezvoltă persoana și indivizii societății. Constituie valorile culturii,
obiceiurilor etc..

La aceste spații spațiale trebuie să se adauge chronosistem, care introduce

dimensiunea temporală în schemă. Aceasta include evoluția culturală și
condițiile de viață ale mediului.
Cum sa ne intelegem pe
noi insine, diversitate si
identitate

Introspectia ca si modalitate
de interogare a Sinelui

Diferiti si totusi impreuna

Identitate si identitate de grup

Dezvoltarea emotionala si
morala (Kohlberg)
Stadiile de dezvoltare morală avansate de Lawrence Kohlberg
constituie o adaptare a unei teorii psihologice inițial concepute de
Jean Piaget. Kohlberg a început să lucreze pe acest subiect, în
timpul studiilor post-universitare de la Universitatea din Chicago
în 1958, și a completat această teorie de-a lungul întregii sale vieți.

Teoria susține că judecata morală, baza pentru un comportament

etic, are șase stadii de dezvoltare identificabile, fiecare din ce în ce
mai adecvat decât predecesorul său la a răspunde la dilemele
morale

Kohlberg a stabilit că procesul de dezvoltare morală privește în

principal justiția, și că el continuă de-a lungul întregii vieți a
omului, noțiune care a dat naștere unui dialog asupra implicațiilor
filosofice ale unei astfel de cercetări.
Dezvoltarea emotionala si
morala (Kohlberg)
Cele șase stadii ale lui Kohlberg pot fi, mai general, grupate în
trei stadii a câte două etape. Urmând cerințele constructiviste ale
lui Piaget pentru un model în stadii, așa cum este descris în teoria
dezvoltării cognitive, este extrem de rar regresul în aceste stadii—
pierderea abilității asociate unui stadiu mai avansat. Etapele nu
pot fi sărite; fiecare oferă o perspectivă nouă și necesară, mai
cuprinzătoare și mai diferențiată decât predecesoarea, dar
integrată cu aceasta.

Nivelul 1 (Pre-convențional)

1. Orientare prin pedeapsă și conformare

(Cum pot evita pedeapsa?)

2. Hedonism instrumental naiv

(Eu cu ce mă aleg?)

(Plată pentru un beneficiu)

Dezvoltarea emotionala si morala
(Kohlberg)
Nivelul 2 (Convențional)

3. Acord și conformism interpersonal

(Norme sociale)

(Atitudinea de băiat/fată bun/-ă)

4. Comportament moral de menținere a

autorității

(Lege și ordine, moralitate)

Dezvoltarea emotionala si
morala (Kohlberg)
Nivelul 3 (Post-Convențional)

5. Orientarea prin contract social

6. Principii etice universale

(Principială conștiință)

Înțelegerea dobândită în fiecare stadiu este reținută în stadiile

ulterioare, dar poate fi considerată de către cei aflați în
stadiile ulterioare ca fiind simplistă, lipsită de atenție
suficientă la detalii.
Intrebari
In concluzie…
Astazi am discutat despre….
Data viitoare vom discuta despre…
Diferente intre cei care invata.

Inteligenta, abilitati diferite si stiluri de predare.

Cele mai des intalnite provocari.

Persoanele cu CES
Va multumesc
pentru atentie!