Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet

Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II

EMIL SAU DESPRE EDUCAŢIE

J.- J. ROUSSEAU

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Biografie
Rousseau s-a născut la Geneva , care era pe atunci un oraș-stat și un
asociat protestant al Confederației Elvețiene . Din 1536, Geneva a fost o
republică huguenotă și sediul calvinismului . Cu cinci generații înainte de
Rousseau, strămoșul său Didier, un librar care poate că a publicat tractele
protestante, a scăpat de persecuția din partea catolicilor francezi fugind la
Geneva în 1549, unde a devenit negustor de vinuri. Rousseau a fost mândru că
familia lui, a Moyen ordinului (sau clasa de mijloc), a avut drept de vot în oraș.
De-a lungul vieții sale, în general, și-a semnat cărțile „Jean-Jacques Rousseau,
cetățean al Geneva”. Au existat multe dezbateri politice în cadrul Geneva, care
s-au extins până la comercianți. S-a discutat mult despre ideea suveranității
poporului, despre care oligarhia clasei conducătoare făcea o batjocură. În
1707, un reformator democratic pe nume Pierre Fatio a protestat împotriva
acestei situații, spunând că „un suveran care nu efectuează niciodată un act de
suveranitate este o ființă imaginară”. A fost împușcat din ordinul Micului
Consiliu. Tatăl lui Jean-Jacques Rousseau, Isaac , nu se afla în oraș în acest
moment, dar bunicul lui Jean-Jacques l-a susținut pe Fatio și a fost penalizat
pentru asta.
Comerțul cu ceasornicărie devenise o tradiție de familie pe vremea
tatălui lui Rousseau, Isaac Rousseau. Isaac și-a urmat bunicul, tatăl și frații în
afaceri, cu excepția unei scurte perioade de predare a dansului ca maestru de
dans. Isaac, în ciuda statutului său de artizan, era bine educat și iubitor de
muzică. „Un ceasornicar genevian”, a scris Rousseau, „este un om care poate fi
introdus oriunde; un ceasornicar parizian este potrivit doar pentru a vorbi
despre ceasuri”.
În 1699, Isaac a întâmpinat dificultăți politice, intrând într-o ceartă cu
ofițerii englezi în vizită, care, ca răspuns, și-au scos sabia și l-au amenințat.
După ce au intervenit oficialii locali, Isaac a fost pedepsit, deoarece Geneva era
preocupată de menținerea legăturilor sale cu puterile străine.
El și fratele său mai mare François au fost crescuți de tatăl lor și de o
mătușă paternă, numită și Suzanne. Când Rousseau avea cinci ani, tatăl său a
vândut casa pe care familia o primise de la rudele mamei sale. În timp ce ideea
era că fiii săi vor moșteni directorul când vor fi mari și el va trăi din interesul
între timp, în cele din urmă tatăl a luat cea mai mare parte a veniturilor
substanțiale.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Odată cu vânzarea casei, familia Rousseau s-a mutat din cartierul clasei
superioare și s-a mutat într-o casă de apartamente într-un cartier de meșteri -
argintari, gravori și alți ceasornicari. Crescând în jurul meșterilor, Rousseau le-
ar contrasta mai târziu în mod favorabil cu cei care au produs mai multe lucrări
estetice, scriind „acele persoane importante care sunt numite mai degrabă
artiști decât artizani, lucrează exclusiv pentru cei inactiv și bogați și pun un preț
arbitrar pe baloanele lor”. Rousseau a fost, de asemenea, expus politicii de
clasă din acest mediu, deoarece artizanii au agitat adesea într-o campanie de
rezistență împotriva clasei privilegiate care conducea Geneva.
Când Rousseau a împlinit 20 de ani, de Warens l-a luat ca iubit, în timp ce
era intim și cu administratorul casei sale. Aspectul sexual al relației lor (un
ménage à trois ) l-a confundat pe Rousseau și l-a făcut inconfortabil, dar el a
considerat întotdeauna de Warens cea mai mare iubire a vieții sale. O
cheltuitoare destul de curajoasă, avea o bibliotecă mare și îi plăcea să distreze
și să asculte muzică. Ea și cercul ei, alcătuit din membri educați ai clerului
catolic, l-au introdus pe Rousseau în lumea literelor și a ideilor. Rousseau
fusese un student indiferent, dar în anii '20, care au fost marcați de crize lungi
de ipohondrie, s-a aplicat cu seriozitate la studiul filozofiei, matematicii și
muzicii. La 25 de ani, a intrat într-o mică moștenire de la mama sa și a folosit o
parte din aceasta pentru a-i răsplăti lui Warens sprijinul financiar acordat de el.
La 27 de ani, s-a angajat ca profesor la Lyon .
Întorcându-se la Paris, Rousseau, fără bani, s-a împrietenit și a devenit
iubita lui Thérèse Levasseur , o croitoreasă care a fost singurul sprijin al mamei
sale și a numeroșilor frați nefericiți. La început, ei nu locuiau împreună, deși
mai târziu Rousseau a luat-o pe Thérèse și mama ei să locuiască cu el ca
slujitori ai săi și el și-a asumat sarcina de a-și susține familia numeroasă.
Potrivit Confesiunilor sale , înainte ca ea să se mute cu el, Thérèse i-a născut un
fiu și încă patru copii.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II

Cartea întâ i
În cartea întâi autorul vorbește despre ”vârsta naturii”, despre primul an de
viață al copilului.
Deci se vorbește despre trei feluri de educație care determină fizionomia
spirituală a omului: dispoziții naturale - ereditate, educația prin oameni -
educația, experiența personală - influența mediului.
Autorul insistă pe ideea că cel ce se ocupă de educația copilului - fie părinte, fie
educator - dacă este foarte adecvat de acesta: ”… guvernatorul unui copil
trebuie să fie tânăr și chiar atât de tânăr pe cât poate fi un om înțelept.
Tot aici JJRousseau susține teza conform căreia trebuie reformat individul
pentru a clădi ”o orânduire socială mai dreaptă”, arătând clar că, din punctul
său de vedere, educația nouă implică educatorii noi și că ar fi necesar să se
înceapă cu educația părinților, în special a mamelor, pentru că ele se ocupă de
forma copilului: ”Începeți cu mamele; vă veți mira de schimbări pe care le veți
produce ”.
Autorul atenționează asupra faptului că originea ”viciilor” ține de unele
forme greșite de educație care pot avea izvorul în familie, chiar din primul an
de viață la copil, prin atitudinea părinților: ”Cele dintâi plânsete ale copiilor
sunt rugăminți; dacă nu luăm seama de ele devin în curând ordine… ”; sau prin
acțiuniile lor - să nu aducem obiecte spre el, ci să-l ducem pe el către obiecte,
căci ”… nu trebuie o experiență prea îndelungată ca să îți dai seama cât de
plăcut să lucreze cu mâinile altuia și n-ai nevoie decât să-ți miști limba pentru a
mișca universul ”.
După precizarea acestor principii generale despre educație, autorul se
ocupă de primele luni de viață ale copilului relatând aspecte ale acestoria:
vorbește după perioada imediat următoare nașterii, când pruncului îi este
îngrădită libertatea prin înfășare, despre alimentația mamei și a copilului,
despre ieșirea dinților, despre necesitatea igienei corporale; recomandă
petrecerea cât mai mult timp în aer liber la pruncului.
Războaiele republicilor sunt mai crude față de cele a monarhiilor, atunci cand
războiul regilor este moderat, pacea lor este îngrozitoare, de aceea e mai bine
sa le fii dușman decât supus.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Pentru a fi tu însuși și întotdeauna același, trebuie să acționezi cum vorbești;
de aceea trebuie să fii decis întotdeauna asupra căii și s-o urmezi deschis și
neclintit.
Omul răculos este în același timp și om și cetațean.
Din scopurile prezentate ies doua forme de instituți contrare: una publică și
comună, cealaltă particulară și casnică.
Rousseau susține creștinii că sunt mai mult cosmopolit, adepți al unei
societăți universale, care se dă cu întreaga omenire ; decât patriot care sunt
adepți al unei societăți particulare.
După înlăturarea contradicțiilor de om, dublul scop propus s-ar putea
reuni într-unul singur,atunci ar disparea și piedica ce stă în calea fericirii sale.
Înainte de a-ți forma parerea despre om, trebuie mai întâi sa treci prin tot ce a
trecut el și să-i fi vazut progresele.
Școliile de cultură generală, erau fondate și întreținute în mare parte
ieuziți. În anul în care apare opera ”Emil” (1762) ieuziții au fost expulzați din
Franța, averile lor fiind confiscate, ”spiritul” lor mai bântuia școliile care au fost
întreținute de ei. În documentele Revoluției franceze privitoare la școală, se
afirmă: ”Colegiile din Paris mai păstrează barbaria Evului mediu”.( Dintr-o
petiție prezentată Convenției naționale în 1793).
Educația noastră începe odată cu existența noastră; primul nostru educator
este doica. Cuvântul educație la cei bătrâni avea alt sens pe care noi nu-l mai
dăm; el însemna hrană. Creșterea, educația și instrucția sunt trei lucruri atât de
deosebite între ele ca și guvernanta, educatorul și profesorul. Copilul pentru a
fi bine educat trebuie să urmeze o singură călăuză.
Copilul crescut pentru starea sa, din care nu iese niciodată, nu va putea fi
expus neajunsurilor unei alte stări, dacă ții seama de schimbarea lucrurilor
omenești, de spiritul neliniștit și framântat al acestui secol; se concepe o
metodă mai diferită decât aceea a ideei de a crește un copil ca și cum n-ar avea
să iasă niciodată din camera lui.
Villaume remarcă după indicația lui Sallwurk că aici Rosseau concepe
educația unui om total nedeterminat și prin urmare, nu poate pretinde ca
metoda să fie acceptată. Omul care s-a format pentru o viață deplină, nu are
nevoie să fie îndrumat în lucruri particulare.
Bătrânele din vremea aceea pretind că îndreptând capul noilor-născuți cpătă o
formă mai potivită. Capetele ne-ar fi rău modelate de Creatorul nostru, ar

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
trebui să le îndreptăm forma prin moașe pe din afară și prin filosofi pe
dinăuntru.
Prin obișnuință trebuie să se schimbe natura, iar copilul care era rău
îngrijit trebuia să moară înainte ca doica să simtă pentru el iubire de mamă.
Orice femei trebie să aibe curajul de a-și lăsa copilul să fie alăptat de altă
mamă, mai târziu ajugând să-și înstrăineze copilul față de ea și făcadu-l să
iubească altă femeie.
Modul în care copiii erau îndepărtați de doicii era faptul că acestea erau
tratate ca si servitoare, copiii ajugând să le disprețuiasca. Atunci când seviciul
li se termina li se luau copiii, fiind rău primită se descurajează să vină să-și mai
vadă copilul. Mama care crede că înlocuind doica și că și-a reparat neglijența și
cruzimea se înșeală, aceste lucruri fiind de ne uitat. Dintr-un loc denaturat nu
poate să crească un copil plin cu dragoste, acesta fiind învațat să-și
disprețuiască femeia ce ia dat viață si pe cea care l-a alaptat.
Între copil si mamă îndatoririle sunt împarțite, dacă acestea nu sunt bine
împărțite vor fi rau implinite pe o parte iar pe cealaltă vor fi neglijate; copilul
mai întâi de toate trebuie să-si iubească mama și după să afle de îndatorirea
lui.
Pe vremea cand Rousseau scria ”Emil”, problemele privitoare la educația
primei coplării construiau preocuparea celor mai alese spirite.
Observând natura și urmărind drumul pe care îl indică, ea exercită necontenit
copiii, întarindu-le temperamentul prin mai multe încercări, învațându-i din
timp ce este suferința și durerea.
Cu cât copiii înaintează în vârstă aceștia devin mai prețioși. La valoarea
persoanei sale se adaugă cea a îngrijirilor primite; la pierderea vieții sale se
adaugă sentimentul morții. Soarta omului e să sufere în toate timpurile, grija
conservării sale este legată de suferință; este fericit ca nu cunoaște in tinerețe
decât neajunsurile fizice, nejunsuri care sunt mai puțin crude.
Copilul care se naște țipă, prima lui perioadă din copilărie și-o trece prin
plâns; uneori fiind alintat si legănat pentru a-l liniști, alteori fiind amenințat sau
bătut pentru a-l face să tacă. Copilul petrece șase sau șapte ani în mâinile
femeilor, fiind victimă a capriciului său sau al acestora; iar după ce l-au învațat
și i-au încarcat memoria cu cuvinte nefolositore și cu lucruri care nu-l ajută cu
nimic, acesta este dat pe mâna unui perceptor care încheie dezvoltarea
artificială.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Rousseau releva aici lipsa sau despre educație să hrănească rodul
împreunări lor, refuză să-l crească. Nu există tablou mai fermecător decât cel al
familiei; dar lipsa unei singure trăsături desfigurează pe toate celălate.
Un tată care dă naștere unor copii și-i crește îndeplinește decât o treime din
sarcina sa; el trebuie să dea speciei sale oameni, să dea societății oameni
sociabili , să dea statului cetățeni. Orice om care poate plăti această triplă
datorie și n-o face este vinovat și poate și mai vinovat când o platește numai pe
jumătate. Cine nu-și poate îndeplini datoriile de tată nu are dreptul să devină
tată. Nici sărăcia, nici ocupațiile, nici respectul uman nu scutesc pe cineva să-și
întrețină și să-și crească copiii.
Basedow reia acest pasaj, cu mențiunea că nu se poate răspunde chemării
lui Rousseau, ”până când nu se vor înlătura prejudecățile despre necesitatea
științei timpurii și a atotștiinței și până când vom mai vedea gramatici latine,
dicționare și autori vechi, folosite ca prime instrumente ale învățământului.”
Se poat face unele apropieri între ideea formulată de Rousseau în acest
paragraf și ”necesitatea” de a ține pe ” gentalman departe de influența
negativă a oamenilor de serviciu din casă.”
În confesiuni Rousseau scrie: ” Atitudinea pe care am luat-o față de copiii
mei, oricât de bine gândită mi-ar fi părut, nu mi-a lăsat totdeauna inima
liniștită. Când îmi concepeam tratatul de educație, simțeam că mi-am neglijat
datoria de care nimeni nu mă poate scuti. Remușcarea a devenit în sfârșit atât
de vie, încât îmi smulse aproape mărturisirea publică a greșelii mele la
începutul lui Emil. Afirmația este atât de clară, încât după un astfel de pasaj
este surprinzător că unii mai au curajul să-mi facă reproșuri.”
Cu această mărturisire Rousseau se credea ”achitat” față de sine și față de
lume.. Controversele iscate în legătură cu copiii lui Rousseau pe care nu i-a
văzut niciodată sunt numeroase.
Un guvernator are un suflet sublim; pentru a forma un om trebuie să fii
tată sau să fii tu însuși mai mult decât om. Cu cât te gandești mai mult la un
lucru cu atât descoperi dificultăți. Ar trebui ca guvernatorul să fi fost format
pentru elevul său, ca servitori să fi fost pregatiți pentru stapânul lor, ca toți cei
din preajma sa să fi primit impresiile pe care trebuie să i le comunice; ar trebui
ca din educație în educație să ajungi cine știe unde.
Rousseau își dă seama că puțini oameni vor fi în stare să crească
generațiile viitoare potrivit indicaților lui, metoda lui fiind una metafizică. Cu

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
toatea acestea interpretorii lui Emil socotesc astfe, Sallwiirk citează
urmatoarea observație a lui Stoy (1815-1885), pedagog german, care a
întemeiat lânarul pedagogic universitar din lena: Rousseau ia ca bază această
ipoteză pentru a indica cum trebuie să procedeze o educație absolută, adică
una întemeiată de nici o barieră a unor împrejurări date.

Cartea a doua
Cartea a doua este construită vizând dezvoltarea copilului de la 2 la 12
ani, când accentul este pus pe activitatea liberă și pe experiența proprie a
copilului, elevului Emil, care ”trebuie să fie învețe totul numai și prin
experiența proprie”.
În cea dea doua carte este prezentată perioada copilariei.
Astfel, înainte de a educa, educatorul să cunoască, să observe copilul: ”…
înainte de a cultiva caracteristică, trebuie să îi dau ocazii să arate…”, pentru ca
mai apoi să știe cum să îl educe: ”cărui spirit trebuie să îi dai aripi, altuia
piedici; unul cere să fie împărțiți, celălalt reținut; unul cere să fie măgulit, iar
altul intimidat… ”.
Emil este crescut în mijlocul naturii, sunt îndepărtate de cărțile, pentru a
privi și învăța numai din marea ”carte” a naturii.
”Legea necesității” constituie și ”trebuie să constituie” mobilul principal al
activității copilului în cea de-a doua perioadă a dezvoltării lui.
Emil învață să citească înainte de 10 ani pentru că este silit de împrejurări.
Fizionomia spirituală a lui Emil la 12 ani este următoarea: are ”idei… mărginite,
dar lămurite”; citește mai bine decât alții în ”cartea naturii”, în vreme ce ceilalți
pot citi mai bine decât în cărți; ”Nu are spiritual în limbă, ci în cap”; vorbește o
singură limbă, pe care o înțelege; nu știe ce este rutina, obișnuința; ”Singura lui
obișnuință și să se supună necesității lucrurilor”.
Când copiii începeau să vorbească aceștia nu mai plângeau așa cum o
făceau înainte să vorbească, acesta fiind un progres natural; un limbaj se
substituie altuia. După ce învață copiii să spună prin cuvinte ce-i doare aceștia
trebuie să fie tratați, dacă aceștia continuă să plângă de vină sunt părinți
deoarece îi neglijează. Emil după ce știa să spună ce-l doare el trebuia să aibă
dureri foarte mari pentru a plânge.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Atunci când un copil era sensibil acesta în mod natural se apuca să țipe fară
niciun motiv. Copiii își dau seama de simțurile lor prin efectul sensibil al
semnelor, rar se întâmplă să pângă când sunt singuri.
Emil atunci când va putea să hotarască pentru el acesta nu va mai avea
nimic din ce îl puneau părinții să se îmbrace sau pe unde să umble.
Niciodată nu trebuie să ne imaginăm anumite lucruri care nu ni le permitem, ci
trebuie să alegem ce ne este potrivit condiției noastre. Umanitatea are locul ei
în ordinea lucrurilor noastre; copilăria și-l are pe a ei în ordinea vieții noastre;
trebuie să considerăm pe om în om și pe copil în copil. Pentru a ne găsi care ne
este menirea noastră trebuie să facem tot ce ne place pentru bunăstarea
noastră, restu depind de cauze străine, care nu sunt în puterea noastră.
Drumul fericiri adevărate, nu constă în reducerea dorințelor noastre,
constă în toate pasiunile noastre și la fiecare dorință care ni se îndeplinește.
Natura face totul pentru mai bine, ea ne dă dorințele care sunt adevarat
necesare pentru a ne face fericiți, natura păstrând unele dorințe în sufletul
nostru pe care să le îndeplinim atunci când avem mare nevoie.
”Ce înseamnă a spune ca omul este slab?”Slăbiciunea arată doar un raport, un
raport cu ființa, puterile întrecându-i trebuința, facându-l pe om mai slab.
În viață suferim, ne vindecăm și murim, dar înainte de toate trebuie să învățăm
să traim. Trebuie să ne închidem existența în sine și nu vom mai fi nefericiți,
trebuie să ramânem în locul în care ni la fixat natura, în șirul ființelor și nimic
nu ne va putea scoate de acolo.
Din cauza societăți omul a devenit mai slab, ridicându-i dreptul ce-l
avea asupra propriilor sale forțe, făcându-le nesatisfăcătoare. Omul înțelept
rămâne la locul său; însă copilul pe care nu-l cunoaște, nu știe să revină la acest
loc, având mii de posibilități de a ieși din el.
Regii, bogații și cei mari, văzând cum cei din jur se grăbesc să le ușureze
suferința, aceștia simt o varietate copilărească, fiind mândri de îngrijire pe care
nu ar fi primit-o dacă nu ar fi adulți.
Considerațiile acestea sunt importante și servesc la rezolvarea unor contradicții
ale sistemului social. Existând două feluri de dependențe: a lucrurilor care țin
de natură și a oamenilor care țin de societate.
Rousseau susține:” Cea dintâi și cea mai importană consecință a principiilor pe
care le-am stabilit este că singură voința generală poate să îndrumeze forțele
statului, potrivit scopului instruirii ei, care este binele comun. Căci dacă

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
opoziția intereselor particulare a făcut necesară stabilirea societăților, numai
acordul acestor interese a facut-o posibilă.”
Toți elevi trebuie să aibă parte de libertate pentru a nu fi expus la
neajunsurile de care ar putea avea parte.
Un mijloc prin care copilul ar putea ajunge să sufere din cauza parinților este
acela în care parinții îi îndeplinesc toate dorințele, făcândui ca totul să fie
foarte ușor, iar atunci când ajung la o vârstă în care trebuie să înceapă să se
descurce singuri, acestora li se pare că totul este foarte greu și ajung să fie
deprimați. Aceștia ajung la neputință să refuze anumite lucruri fără voia lor, iar
prin acest refuz neobișnuit vor ajunge la necaz.
Sensul termenului ”constituție”, folosit de Rousseau în context, nu
este cel îndeosebește cunoscut, și anume de aspect organic și fiziologic al
persoanei; el se referă la întreg ansamblul de trăsături fizice, psihice și sociale
care il definesc pe om.
Rousseau nu se ridica împotriva orcărei societăți, numai împotriva societății
feudale, a prejudecăților și viciilor ei.
Adeseaori suferința este o necesitate pentru a vedea lucrurile altfel și pentru a
începe să privim viața dintr-o altă perspectivă, iar alteori placerea trebuie să fie
o trebuință. Copiii au doar o singură dorință, aceea de a fi ascultați; această
dorință nu trebuie mereu să fie îndepinită; de unde rezultă ca trebuie să fim
atenți la motivul pe care il determină pe copil să ceară.
Raumer face urmatoarea observație: ” În vocabularul copilului lui
Rousseau lipsește cuvântul cel mai important: iubire, iubire recunoscatoare”.
Această afirmație nu este pe deplin intemeiata, Rousseau vorbind adesea de
iubire ș recunoștință, însă nu ca un principiu, scop sau ca metodă educativă, ci
ca sentimente naturale. Însă Pestalozzi spune ca iubirea de mamă, de oameni
și de Dumnezeu este un principiu călăuzitor al întregii activități educative.
Makarenko scoate în evidență faptul că un educator care urmărește direct să
obțină dragostea elevilor săi ar comite o mare eroare.
Copilaria ne arată altfel lucrurile, felul nostru de a gandi este toatal diferit față
de al adulților și felul nostru de a simți este diferit; cel mai ciudat lucru este de
a le înlocui toate acestea cu ale noastre; Rațiunea la ce ar servi la acestă vârstă.
Aceasta este frâul forței și copilul nu are nevoie de acest frâu.
Elevul trebuie tratat după vârsta lui, acesta trebuie pus pe locul întâi
și trebuie să fie mereu așa, nu trebuie lăsat să iasă de pe acest loc. Copiilor nu

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
trebuie să le poruncim anumite lucruri și nici nu trebuie să le dăm impresia ca
suntem superiori acest lucru îi poate face să înteleagă cu ei nu sunt puternici.
Rousseau afirmă acest lucru pentru că Locke recomandă să te adresezi adesea
rațiunii copiilor și chiar dacă să-i faci să participe, uneori, la conversația
adulților.
Elevilor nu trebuie doar să le predai lecția, ei trebuie să și trăiască
anumite experiențe pentru ași învăța lecția; unui copil trebuie să i se explice
atunci când face o greșală nu trebuie să fie pedepsit.
Ramuer, observă că Sallwiirk, pornește în critica întregii opere
pedagogice a lui Rousseau, de la această acțiune. În opera ”Emil sau despre
educație” autorul nu vroia să scrie niciun cuvânt de reproș față de anumite
lucruri sau persoane.
Cea dintâi educație trebuie să fie una negativă; ea constă în a trimite
virtutea sau adevărul, ci în a păzi inima de viciu și iritul de eroare;

Cartea a treia
În cartea a treia, autorul prezintă perioada între 12 și 15 ani - ”vârsta
forței” - perioada dominantă a educației intelectuale.
În acest capitol Rousseau anticipează nu mai numai educația prin muncă, ci și
principiul educației tehnologice.
Emil învață nu din ”litera moartă a cărților”, prin ”memorarea lipsită de sens a
unor formule goale”, ci din contact nemijlocit cu lucrurile: ”faptele obiective și
numai ele! ...
În acest timp, până la vârsta de 15 ani, Emil învață să citească, singură
carte care i se dă fiind ”Robinson Crusoe”.
”Emil trebuie sa învețe o meserie”, să fie capabil să se descurce singur, să se
întrețină indiferent de situație: ”Ce poate face în viață cel care a făcut pierde
averea și rangul dacă nu e în stare să-și câștige existența prin munca proprie?”.
Aceste idei, a educației prin muncă, o regăsim încă de la Locke, în
educația ”gentelman” -ului, însă era precizat ca rol secundar, fiind considerat
ca un divertisment necesar copiilor din păturile sociale înstărite; pe când
Rousseau o privește ca un factor esențial în dezvoltarea omului.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
La intrarea în această perioadă, adică la 15 ani, Emil cunoaște
raporturile esențiale dintre om și lucruri, dar nu cunoaște raporturile morale
dintre oameni; ”Este muncitor, cumpătat, răbdător, hotărât, curajos;
imaginația nu-i mărește pericolele și a învățat să nu lupte împotriva necesității
și a mersului natural la lucruri; e ca și singur și se bizuie numai pe sine ”.
Rousseau afirma ca pana la adolescenta cursul vietii este o slabiciune si
ca exista in desfasurarea acestei varste un moment in care desvoltarea
fortelor ajug sa intreaca pe cea a trebuintelor. Nefiindu-i desvoltate toate
trebuintele puterile pe care le are deja îi sunt suficiente, ca om ar fi slab ca si
copil este puternic. Slabiciunea omiului vine din integritatea sa si fortele sale.
Pasiunile noastre sunt cele care ne fac slabi pentru ca ne-ar trebui mai multe
forete decat ne-a dat natura, deci a-ti micsora dorintele este precum a-ti mari
fortele. La doisprezece sau treispezece anu fortele unui copil i se desvolta mai
mult decat trebuintele sale. Daca il vom face atent pe elev la fenomenele
naturii acesta v-a fi imediat si curios dar daca dorim sa il tinem curios mai mult
timp trebuie sa il lasam sa descopere singur. Precum persoanele mature trec
usor de la o idee sensibila la alta asa si copii pot sa isi schimbe radical starea.
*Spectacolul*naturii traieste in inima omului, pentru a-l vedea trebuie mai
intai sa il simti. Copilul vede obiectele dar el nu poate intelege legaturile care le
unesc.
Emil nu spune copiilor lucruri pe care acestia nu le pot intelege, acesta
zice ca nu stim sa ne punem in locul copiilor,adica nu patrundem in ideile lor si
le spunem lor ideile noastre.
Entuziasmul pe care il simte invatatorul doreste sa fie transmis si elevului
creznd ca asa il poate face atent asupra lucrurilor de care el insusi este
marcat.Invatatorul trebuie sa invete copilul multe lucruri si sa nu lase sa ajunga
la creierul sau decat idei clare.
In prima copilarie timpul era lung, se cauta doar sa fie pierdut, acum
dimpotriva nu ne ajunge pentru a face tot ceea ce credem ca este util. Acum
pasiunile sunt cele care vor bate la usa si elevul va da importanta doar
acestora.
In aceasta perioada nu este vorba sa il inveti pe copil stiinte ci sa-l
obisnuiesti sa dea atentie metodelor de invatare pentru a nu ajunge la
plictiseala.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
O afirmatie importanta pentru afirmatia dintre interes si efort in
educatie a fost gresit intrpretata in asa numitele –scoli noi-
Pe masura ce inteligenta copilului se desvolta alte consideratii ne fac sa alegem
ocupatiile acestora, indata ce atinge sa se cunoasca mai mult pe sine cunoaste
si bunastarea lui ,cunoscand acestea poate judeca ce-i convine si ce nu-i
convine in acel moment va putea face diferenta dintre munca si distractie.
Copilul nu face nimic dupa vorbe decat ccea ce simte el, trebuie sa cautam sa îi
invatam pe copii ceea ce este util pentru varsta lor in asa fel timpul lor va fi mai
mult decat ocupat.
Mai întai elevul trebuie sa stie sa aprecieze tot ceea ce este in natura si
toate activitatile omului dupa trebuintele fiecaruia .
Incepand cu a doua perioada a vietii ne-am folosit de fortele noastre fata de
trebuintele pentru a ne depasi limitele.
O mare dificultate a fost in alegerea unei meserii pentru Emil deoarece
acestuia îi erau propuse multe ocupatii care pot asigura traiul omului care il
apropie mai mult de starea naturala si munca manuala spre exemplu cea de
tamplar insa emil nu va fi multa vreme lucrator fata sa resimta prin propria sa
experienta conditiile care nu le-a observat de la inceput.Se presupunea
trecerea prin stadiul de –ucenic- insa Rousseau recomanda ca elevul sa aiba
calitatile unui maistru si sa nu ravneasca la titlu.
Emil are cunostinte putine dar cele pe care le are sunt doar ale lui, nu
stie nimic pe jumatate. Nu are decat cunostinte naturale si fizice, acesta nu
cunoaste nici numele istoriei nici metafizica si morala. Cunoaste intinderea
abstracta cu ajutorul figurilor geometriei, cunoaste cantitatea abstracta cu
ajutorul semnelor algebrei,intr-un cuvant Emil este corect la ceea ce se
raporteaza la el insusi . pentru a avea virtuti sociale îi lipseste numai
cunoastera relatiilor care cer aceste virtuti.
Se recunoaste notiunea actuala de-odihna activa- cu pretioasele ei
implicatii educative pentru organizarea unui regim adecvat muncii si
recreatiilor.
Modul cel mai bun de a invata sa judece este acela care cauta sa
simplifice cu cat mai mult experientele noastre, trebuie sa invatam sa verificam
constatarile fiecarui simt prin el insusi fara a cere ajutorul.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Elevul la inceput avea decat senzatii, acum are idei, numai acum judeca
din componenta mai multor senzatii succesive si din judecata pe care o facem
asupra lor se naste un fel de senzatie complexa pe care ei o numesc idee.
Cu cat oameni stiu mai mult cu atat se inseala mai mult singurul lucru de a
evita eroarea este ignoranta.
Legea naturii spune : ca sa nu te inseli niciodata trebuie sa nu judeci.

Cartea a patra
Dacă primele două cărți privesc mai mult educația fizică și educația
simțurilor, iar a treia - educația intelectuală, cartea a patra este destinată
”educației inimii”, a sentimentelor și problemelor pe care le-a ridicat această
perioadă a adolescenței; acum Emil cunoaște temultul ”pasiunilor”.
Astfel, el vorbește despre faptul că ”exemplul” educatorului are o influență
directă asupra elevilor: ”Institutori, scria Rousseau, fiți virtuoși și buni,
exemplifică voastre să se întărească în memoria elevilor, până când vor putea
să le pătrundă în inimă”.
În ceea ce privește educația sexuală, el trebuie să fie necesar să se
întârzie cât mai mult posibil împlinirea pornirilor instinctive, Emil fiind învățat
să-și ”cheltuie energie fizică cu vânătoarea”.
Astfel, în opera sa, JJ Rousseau prezintă ”etajele” formării care se
suprapun cu fizionomiile lor particulare: educația fizică la temelie, la mijloc
educația intelectuală, iar deasupra educației morală și estetică.
Ne nștem de două ori odată pentru a trăi și altădată pentru a exista.
Până la vârsta nobilă cele două sexe nu au nimic care să de distingă: având
aceelași chip, obraz, piele, voce; într-un cuvânt aceste ființe fiind atat de
asemănătoare. Bărbați care nu s-au dezvoltat ulterior își păstrează aceeași
înfațișare, fiind numiți copiii mari; iar femeile păstrându-și aceiași înfățișare,
par, din mai multe puncte de vedere, că nau fost niciodată altfel.
Omul nu este făcut să rămână permanent în copilarie, acesta iese din ea la
momentul prescris de natură, având un moment de criză, deși acest moment
este foarte scurt, acesta are influențe de lungă durată.
Aceasta este cea dea doua naștere, aici începe cu adevărat viața omului și
nimic omenesc nu-i mai este străin. Până acum toate grijile noastre erau

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
copilărești, ele de acum încep să capete o adevărată importanță. Cu această
epocă se încheie educația obișnuită și începe educația propriu-zis a noastră.
Pasiunile sunt principalele instrumente ale conservării noastre: este deci
deopotrivă de ridicol şi zadarnic să încerci a le distrugem; ar însemna să
controlezi natura, ar însemna să deformezi opera lui Dumnezeu. Daca
Dumnezeu ar spune omului săşi nimicească pasiunile pe care i le dă,
Dumnezeu ar voi şi nar voi, sar contrazice el însuşi.
Pentru a ne conversa trebuie să iubim, iar ca urmare, iubim ce ne
cnversează; orice copil se leagă de doica sa, însă Romuluis trebuia să se lege de
leoaica ce la alăptat. La început acest ataşament este pur mecanic. Ceea cei
favorizează bunăstarea unui individ îl atrage; ceea cei dăunează îl respinge: aici
nu e decât un instinct orb. Ceea ce transformă acest instinct în sentiment,
ataşamentul în iubire, aversiunea în ură este intenţia manifestă de a ne dauna
sau de a ne fi util. Nu ne pasionează fiinţele insensibile care nu se manifestă
decât ca urmare a impulsului ce li se dă.
Emil spune că iubim, dar ce daunează ne ferim, dar ceea ce vrea să dăuneze
urâm. Primul sentiment al unui copil este de a se iubi pe sine, iar cel de al
doilea sentiment este de a iubi pe cei din jur.
Copilul este deci în mod natural înclinat spre bunăvoinţă, pentru că vede
că tot ce este în jurul lui e gata săl ajute şi, observând aceasta, el se deprinde
să aibă un sentiment favorabil semenilor săi; dar, în măsura în care îşi lărgeşte
relaţiile, trebuinţele, dependenţele active sau pasive, se deşteaptă sentimentul
raporturilor sale faţă de altul şi se trezeşte conştiinţa datoriilor şi a
preferinţelor. Atunci copilul devine poruncitor, gelos, înşelător, răzbunător.
Distincţia pe care o face Rousseau între iubirea de sine şi amorul propriu
se leagă de poziţiile lui principiale: iubirea de sine este caracteristică
stării naturale şi punctul de plecare al virtuţii; amorul propriu e
un produs social şi germenul tuturor viciilor.
Preferința pe care o acordăm altora este aceea pe care o vrem noi, de
aceea tratăm oameni așa cum ne dorim noi să fim tratați. Iubirea trebuie să fie
reciprocă; pentru a fi iubit trebuie să fi demn de iubit, pentru a fi preferat
trebuie să te faci cel mai demn de iubit, cel puțin față de persoana iubită.
O inimă copleşită de un sentiment ţine să se descarce: din nevoia unei iubite se
naşte nevoia de a avea un amic. Cel ce-i place să fie iubit vrea să fie iubit de
toți, dar vor fi și multe nemulțumiri. Odată cu iubirea şi prietenia se nasc

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
neînţelegerile, duşmănia si ura.
Copiii nu au aceleaşi dorinţe ca oamenii maturi; fiind însă supuşi ca şi ei
murdăriei care jigneşte simţurile, ei pot primi din această singură înrobire
aceleaşi lecţii de bunăcuviinţă. Urmaţi spiritul naturii care, aşezând în acelaşi
loc organele plăcerilor ascunse şi pe cele ale trebuinţelor dezgustătoare, ne
sugerează aceleaşi îngrijiri la vârste diferite când printro idee, când prin alta;
omului prin modestie, copilului prin curăţenie.
Sallwurk aminteşte contrapropunerea aceluiaşi Lampe: să se lase copiii să
vadă cum nasc animalele puii şi să li se spună apoi: „Tot astfel ies copiii din
trupul mamei lor, unde Dumnezeu îi zămisleşte aşa cum a creat cutare viţel sau
mânz în corpul vacii sau al iepei”.
Un copil format, politicos, civilizat, care naşteaptă decât puterea de a
pune în acţiune învăţăturile premature pe care lea primit, nu se însală
niciodată asupra momentului în care îi vine această putere. Departe de al
aştepta, îl grăbeşte; dă sângelui o fierbere precoce şi ştie bine care trebuie să
fie obiectul dorinţelor sale mult timp înainte de a le fi încercat. Nu natura îl
aţâţă pe el, el forţează natura; ea nu are ce săl mai înveţe după ce la făcut om.
Era om, prin ideile sale, cu mult timp înainte de a fi în adevăr.
Adevăratul mers al naturii este mai treptat, mai încet. Puţin câte puţin
sângele se încălzeşte, se formează suflurile vitale, se constituie
temperamentul.
Emil este condus de îndemnările naturii spre pasiunile duioase și
afectuoase; inima sa compătimitoare este mişcată de suferinţele semenilor
să„ tresare de bucurie când îşi revede prietenul; braţele sale ştiu să găseasc”
îmbrăţişări mângâietoare, ochii săi ştiu să verse lacrimi de întristare se simte
ruşinat dacă displace cuiva şi regretă dacă a ofensat pe cineva.Dacă
înflăcărarea sângelui îl face vioi, iritat, înfuriat, vezi îndată întreaga
bunătate a inimii sale în stăruinţa de a se căi;
Slăbiciunea omului e cea carel face sociabil; suferinţele noastre comune
sunt cele care îndreaptă inimile noastre spre umanitate, nu iam datora nimic
dacă nam fi oameni. Astfel, din chiar slăbiciunea noastră se naşte plăpânda
noastră fericire.
O fiinţă în adevăr fericită este o fiinţă solitară. Singur Dumnezeu se bucură de
o fericire absolută;
Rezultă că noi ne ataşăm de semenii noştri mai puţin pentru a împărtăşi

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
plăcerile lor, cât mai ales pentru a fi alături de suferinţele lor; căci în aceasta
vedem mult mai bine identitatea naturii noastre şi garanţiile ataşamentului lor
faţă de noi.

Cartea a cincea
Considerând încheiată formarea lui Emil, în cartea a cincea autor
vorbește despre educația intelectuală, estetică, morală a femeii - a Sofiei,
viitoarea soție a elevului său; despre căsătorie, despre valoarea educativă a
călătorilor.
Acest lucru este subliniat de autor încă din titlul ”cărții” - ”Sofia sau
femeia”, deoarece însuși numele lor pentru soția lui Emil trebuie
”înțelepciune”.
Astfel, fetele sunt crescute de mamă, în familie și pentru familie; deci, femeia
trebuie să fie supusă, harnică, o bună gospodină; înainte de adolescență i se
impune religia mamei, iar apoi, după căsăttorie, cea a soțului.
Pe tot parcursul lucrării, JJ Rousseau ”rămâne la nivelul indicativ
direcțional și orintării generale a educației” după ce linii generale, însă ”fiecare
educator are partea sa de responsabilitate, are obligația să urmărească
dezvoltarea elevului său”, nu trebuie ca ceea ce a prezentat în opera ”Emil” să
fie luat ca un tip de educație, ci educatorul ”trebuie să-i cunoască
particularitățile, structura familiei, cu deprinderile și moravurile ei… și să
descopere tehnicile educaționale adecvate”.
Vorbind despre marele pedagog și despre opera sa - ”Emil sau despre
educație”, Dimitrie Todoran spunea: ”Azi, opera lui Rousseau nu și-a pierdut
fecunditatea; este valorificat din multiple unghiuri de vedere; i se găsesc noi
valențe, noi perspective; i se dau noi interpretări și se prospectează în ea noi
izvoare ”. . Elementele sunt clare,simple si luate direct din natura lucrurilor.
Ele vor rezulta din aceste chestiuni si sevor transforma in principii, spre
exemplu revenind la starea de natura , vom cereta daca oameni se nasc sclavi
sau liberi ,asociati sau independenti, de aici incepe prezentarea teoriilor pe
care Rousseau le-a desvoltat.
Daca poporul nu poate avea nici un suveran, nici reprezentanti vor prezenta
cum isi poate cerceta singur legile.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța
 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației extensia Sighet
Specializare PÎPP
Anul I,semestrul II
Dupa ce petrece aproape doi ani prin diferite state ale europei, dupa ce a
invatat cateva limbi principale, dupa ca a vazut ce este important in istoria
naturala ,fie in guvernamant, fie in arte ,fie in oameni Emil da de stire ca
termenul intalnirii se apropie.
Emil afirma ca: ”trebuie sa ramana asa cum a fost invatat, multumeste
dascaluiui ca l-a invatat sa se supuna necesitatii ”.in calatoriile lui averea lui
era cauza cercetarilor, i sa dovedit ca nu poate in acelasi timp sa isi pastreze
bogatia si libertatea.
Emil doreste sa fie el insusi, bogat sau sarac dar sa fie liber. Cat despre cele ale
necesitatii spune ca s-a nascult cu ele si le va purta pana la moarte caci este
liber si are dreptul sa le poarte, daca era rob le purta cele ale robiei.
Oriunde se afla acesta se simte precum intre fratii lui si poare numi acasa.
Atata timp cat poate sa ramana independent si bogat ,are avere pentru a trai si
daca nu o sa mai fie bogat o sa muceasca si va trai.
Sofia odata casatorita cu Emil intelege cu greu ca trebuie sa isi asculte sotul ,iar
sotul la randul lui sa isi asculte sotia.
Sotia trebuie sa fie iubita prin favorurile ei si resprctata prin refuzurile ei. In
final Emil pierde totul sotie, copii , prieteni si se adreseaza maestrului sau
educator cum odata stabiliti la Paris Sofia pierde sarcina iar aceasta se
indeparteaza de el si totul sa spulberat. Dupa o vreme a incept sa se acuze pe
el. Intr-un final Emil o paraseste pe Sofia.
„Fidelitatea, virtutea, iubirea, totul poate reveni, fară de încredere, şi fără
încredere nu mai există decât dezgust, tristeţe, plictiseală în căsătorie;
farmecul delicios al inocenţei sa risipit”.
Acesta munceste ca tamplar iar dupa o vizita a Sofiei decie sa fuga de ea, pe
drumul cel mai discret, singur fara bani dar si fara dorinte si griji. In cele din
urma Emil ajunge sa fie cunoscut in Alger prin lucrurile pe care le formula in
numele sclavilor.
O multime de evenimente il aduce pe Emil intr-o insula pustie, pe un mal
gaseste un templu pe care il viziteaza zi de zi , Sofia este preoteasa templului,
renuta la acest post si doreste sa fie sclava sivalei ei. Aceasta rivala se
casatoreste cu Emil. Sofia ia parte la ospat. Iar dupa cateva zile de amaraciune
Emil si rivala Sofiei marturisesc ca acea casatorie este decat o prefacatorie
deoarece rivala avea un alt sot.

Coordonator: Lector Universitar Cuc Claudia

Studenți: Ilia Ileana și Griguța Irina Ancuța