1

Postul, vremea circumciziei

Nu, nu vă speriaţi! Nu e vorba de circumcizia

clasică prin care Dumnezeu stabilea legământul cu
Avraam şi urmaşii de parte bărbătească:

„Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu să

păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi de după
tine'ntru tot neamul lor. Şi iată legământul pe care voi îl
veţi păzi între Mine şi tine şi urmaşii tăi de după
tine'ntru tot neamul lor: toţi cei de parte bărbătească ai
voştri vor fi tăiaţi împrejur.” (Facerea 17, 9-10 BVA)

E o altă circumcizie, cea a inimii, şi pentru

partea bărbătească, şi pentru partea femeiască.

Un prieten, cu umor policolor, care a citit de

câteva ori Biblia (!), când a auzit de circumcizia/
tăierea-împrejur a inimii, m-a întrebat, în glumă, la ce
clinică se face o atare operaţie?

Despre această intervenţie chirurgicală, fără cuţit, fără laser, în Vechiul Testament
se spune:

„Tăiaţi-vă'mprejur învârtoşarea inimii voastre, şi cerbicea voastră n'o mai întăriţi.”

(Deuteronomul 10:16 BVA)

„Domnul va curăţi'mprejur a inima ta şi inima urmaşilor tăi, aşa ca tu să-L iubeşti

pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să
trăieşti.” (Deutoronomul 30:6 BVA)

„Dumnezeului vostru tăiaţi-vă'mprejur şi tăiaţi împrejur învârtoşarea inimii voastre,

voi, bărbaţi ai lui Iuda, şi voi, cei ce locuiţi Ierusalimul, ca nu cumva mânia Mea să se
aprindă ca focul şi să ardă şi nimeni să fie s'o stingă din pricina răutăţii năravurilor voastre.”
(Ieremia 4:4 BVA).

Cu citatele de mai sus, începem să ne revenim din sperietură. Nu se scoate inima

de carne afară pentru a o tăia efectiv împrejur, că ar muri omul. Exista o dublură în duh,
duhovnicească, a inimii anatomice, inima sufletului nostru. Sunt atâtea situaţii în care
 2

spunem „mă doare sufletul” sau „mă doare inima” pentru cineva, fără ca inima de carne
să doară.

În Noul Testament, nu mai există niciun dubiu cu privire la esenţa tăierii împrejur
a inimii:

„Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată'n trup pe dinafară
este tăiere'mprejur; ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere'mprejur este aceea a inimii,
în duh, nu în literă; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu”. (Romani 2:28-29)

„Că în Hristos Iisus nici tăierea'mprejur este ceva, nici netăierea'mprejur, ci făptura
cea nouă.” (Galateni 6:15)

Dar, de ce trebuie neapărat tăiată împrejur inima? Pentru că:

„…Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le
scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele.”
(Matei 12: 34-35 BVA)

Şi nimeni nu poate tăgădui că:

„…unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima.” (Matei 6:21 BVA)

Cele bune , roada Duhului, sunt:

„Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere
de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânare, curăţie; împotriva unora ca acestea nu este lege.”
(Gal 5:22-23 BVA)

Iar cele rele, faptele trupului, sunt:

„…desfrânare, necurăţie, neruşinare, idolatrie, vrăjitorie, duşmănii, certuri, gelozii,

întărâtări, gâlcevi, dezbinări, erezii, invidii, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemănătoare
acestora, asupra cărora vă previn - aşa cum v'am mai prevenit - că cei ce fac unele ca acestea
nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21 BVA)

Şi totuşi, raţiunea autonomă, suficientă sieşi, care nu doarme, îndrăgeşte faptele

trupului şi cele asemenea acestora, chiar zămislind şi născând monştri, legi pentru
încurajarea lor.

Circumcizia/tăierea- împrejur a inimii vizează tocmai faptele trupului.

Pentru tăierea-împrejur a inimii creştinul/creştina este propriul său chirurg. De

instrumentar şi asistenţi nu duce lipsă. Deşi nu curge sânge (dar nu este exclus), operaţia
pune la grea încercare voinţa.
 3

Din relatările unui „chirurg” cu multă experienţă, operaţia constă în următoarele:

„De vom lepăda cu totul împătimirea după plăceri, va avea mintea putere să
vegheze asupra inimii şi să o păzească cu toată străjuirea, încercând să pătrundă în cele mai
dinlăuntru şi mai netulburate cămări ale ei, unde nu sunt vânturi de-ale gândurilor rele, care
împing cu sila sufletul şi trupul în prăpăstiile voluptăţii şi le aruncă în fântânile de smoală...

Cămările acestea, care sunt cele mai dinlăuntrul sufletului şi casa lui Hristos, nu
primesc nimic din lucrurile goale ale veacului acestuia, fie că sunt raţionale, fie că sunt
neraţionale, fără numai acestea trei, pe care le-a numit apostolul: credinţa, nădejdea şi
dragostea.

...fiindcă sufletul, întunecat de iubire de

plăcere şi de slava deşartă, a căzut în adâncul
neştiinţei, nu mai aude nici porunca Scripturii şi nu
mai ascultă nici de rânduiala firii, nici de povăţuirea
celor încercaţi, ci urmează numai socotinţelor
proprii.” (Marcu Ascetul, sec. IV-V, - Filocalia, vol.
I)

Operaţia durează ani de zile, chiar toată

viaţa. Şi care-i folosul? Restaurarea armoniei
pierdute, dintre trup şi suflet, şi crearea premiselor
pentru moştenirea vieţii veşnice.

Prin circumcizia/tăiarea-împrejur a inimii,

libertatea şi viaţa de după moarte pot fi pregustate
încă din această viaţă după cum spune un alt „chirurg”:

„Atunci, de mii de ori dacă vei fi încercat şi

ispitit de Satana, pentru a-ţi lua credinţa, tu să preferi
de mii de ori să mori decât să dai ascultare cunoaşterii
(cunoaşterii fără Dumnezeu - nota mea) Astfel ţi se va
dechide poarta tainelor. Şi te vei minuna înţelegând că
mai inainte erai legat cu lanţurile cunoaşterii iar acum
zbori cu aripi dumnezeieşti deasupra pământului. Şi
respiri alt aer, al libertăţii, de care ceilalţi sunt lipsiţi.
...Dacă acum nu te sileşti (adică nu te circumcizi la
inimă- nota mea), va veni timpul când, şi să vrei, nu
vei mai putea să faci ceea ce acum treci cu
vederea” (Gheron Iosif Isihastul - sec. XX)

Tot mai multe inimi de carne se strică, urmare

faptelor rele trupeşti, proprii şi ale ascendenţilor. Nu
sunt donatori pe cât de mare este cererea. Oamenii de
ştiinţă au ajuns la concluzia, că inima porcului este cea mai potrivită pentru a prelua
 4

funcţiile unei inimi de om. Dacă omul preia şi apucăturile porcului? Dar, oare, mai are ceva
de preluat, devreme ce l-a depăşit pe porc în apucături rele?

Nicuşor Gliga
Norwich/Anglia, 8 decembrie 2018
Cuv. Patapie; Sf. Ier. Sofronie, ep. Ciprului; Sf. Ap. Tihic, Cezar şi Onisifor