Tierea mprejur a inimii Trei momente sunt de la Naterea Domnului cnd Hristos este nevoit s mplineasc i s desvreasc, n propriul

Su trup, perceptele legii Vechiului Testament. Luate n mod cronologic, ele sunt urmtoarele: Tierea mprejur (la opt zile de la Natere), ntmpinarea la Templu (la patruzeci de zile de la Natere) i Botezul (lui Ioan). Ultimele dou sunt cinstite n Biserica Ortodox ca praznice mprteti, ns toate trei se afl ntr-o strns legtur. Un singur verset din Biblie amintete de Tierea mprejur cea dup trup a Domnului, anume la Luca 2, 21, cnd se relateaz urmtoarele: i cnd s-au mplinit opt zile, ca s-L taie mprejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de nger, mai nainte de a Se zmisli n pntece. Importana acestei srbtori este deosebit, cu toate c este menionat n Biblie cu aa de puine cuvinte. Prznuirea ei coincide cu nceperea anului mirenesc, la 1 ianuarie. Circumcizia era semnul legmntului ntre Avraam i Dumnezeu, fiind relatat la Facere 7, 9-14 i aplicat la toi oamenii de parte brbteasc din Israel, fie nscut evreu, fie cumprat ca rob vezi Fac. 34, 8-17 (rzbunarea nelegiurii lui Sichem, fiul lui Hemor, care necinstise pe Dina, sora fiilor lui Iacov), Ie. 4, 23-26 (tierea mprejur a copilului lui Moise de Sefora) i Iosua 5, 2-8 (circumcizia tuturor brbailor israelii ieii din robia egiptean i nscui pe cale). Cunoscut pentru blndeile sale, Moise este numit n schimb de soia sa, Sefora, drept So crud! i aceasta din pricin c atunci cnd venise ngerul Domnului ca s-l omoare la un popas de noapte, ea a luat o piatr ascuit i a tiat mprejur pe fiul ei i s-a atins de picioarele lui Moise, zicnd Tu mi eti so crud! (vezi Ie. 4, 2326). Acelai legiuitor Moise a cunoscut de fapt adevratul sens al circumciderii, adevratul organ ce trebuia tiat mprejur fiind inima. Dar cum poi tia mprejur o inim? Aceasta se gsete n interiorul trupului, nu n exterior. Pesemne c mdularul brbtesc era simbol al desfrului poporului iudeu, care se deprtase de Dumnezeu precum o desfrnat ce-i cutase amanii. Mai presus de acest neles, tierea mprejur era simbolul legmntului, adic tocmai al unirii, nu doar al celei trupeti, ntre brbat i femeie, poporul iudeu i alt popor, ci mai presus de aceasta, era simbolul unirii omului cu Dumnezeu, a poporului ales cu Fctorul a toate. Castitatea i fecioria legmntului se putea pstra doar printr-o tiere mprejur a inimii. Femeia lui Moise, care nu era evreic ci madianit, i care nu tia de legmntul lui Dumnezeu cu Avraam dect probabil de la Moise, i asta prin crile scrise de el poporului iudeu, circumcisese pe fiul ei atunci cnd primejdia venise asupra lor. Moise nu era mpietrit la inim, ci crud i fraged. Vorbele soiei sale dovedeau, luate n sens invers, realitatea duhovniceasc pe care Moise o tria i prin prisma creia judeca duhovnicete legile lui Dumnezeu. Dovada acestor concluzii este c el a lsat scris, n mai multe locuri, c inima trebuie, n primul rnd, tiat mprejur: Lev. 26, 41-43 Atunci i vor mrturisi frdelegile lor i frdelegile prinilor lor, cum au svrit ei nelegiuiri mpotriva Mea i au pit mpotriva Mea. Pentru care i Eu am venit cu mnie asupra lor i i-am adus n pmntul vrjmailor lor; atunci se va supune inima lor cea netiat mprejur i vor suferi ei pentru 1

nelegiuirile lor. i Eu mi voi aduce aminte de legmntul Meu cu Iacov, de legmntul Meu cu Isaac, i de legmntul Meu cu Avraam mi voi aduce aminte i de pmnt mi voi aduce aminte; Deut. 10, 16 -Deci s tiai mprejur inima voastr i de acum nainte s nu mai fii tari la cerbice i Deut. 30, 6 Va tia Domnul mprejur inima ta i inima urmailor ti, ca s iubeti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta i din tot sufletul tu, ca s trieti. Dac circumciziunea este aplicat tocmai din a opta zi de la natere, cf. Lev. 12, 3 Iar n ziua a opta se va tia pruncul mprejur, i dac sensul acestei tieri mprejur este acela de a iubi pe Dumnezeu din toat inima i din tot sufletul, rezult c suntem chemai s sdim n copiii notri aceast iubire de Dumnezeu nc de cnd acetia sunt cruzi i fragezi la inim. Despre tierea mprejur au vorbit i apostolii, reunindu-se la primul sinod, n jurul anului 50, dezbtnd n principal aceast tem, fiindc unii, coborndu-se din Iudeea, nvau pe frai c: Dac nu v tiai mprejur, dup rnduiala lui Moise, nu putei s v mntuii. i fcndu-se pentru ei mpotrivire i discuie nu puin cu Pavel i Barnaba, au rnduit ca Pavel i Barnaba i ali civa dintre ei s se suie la apostolii i la preoii din Ierusalim pentru aceast ntrebare F.A. 15, 1-2. Cteva versete mai ncolo, evanghelistul numete aceast disput drept una provenit de la cei din eresul fariseilor (cf. F.A. 15, 5), care mai apoi trecuser la credin. Adic face o nuanare clar, distingndu-i pe cei care nc mai aplicau perceptele vechiului legmnt de adevraii cretini, numindu-i ntr-un fel strini de adevrata credin, diferii de cei care preschimbaser acest legmnt cu unul superior, al tierii mprejur a inimii. Hotrrea sinodului apostolic a fost clar i definitiv. Nu li se impunea cretinilor nicio greutate n plus, afar de cele ce sunt necesare F.A. 15, 28. Sf. Ap. Petru a fost primul care a vorbit celor de fa n sinod, artndu-le c tierea mprejur exterioar este un jug pe care nici strmoii lor nu l-au putut purta: i Dumnezeu, Cel ce cunoate inimile, le-a mrturisit (neamurilor), dndu-le Duhul Sfnt, ca i nou. i nimic n-a deosebit ntre noi i ei, curind inimile lor prin credin. Acum deci, de ce ispitii pe Dumnezeu i vrei s punei pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici prinii notri, nici noi n-am putut s-l purtm? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem c ne vom mntui n acelai chip ca i aceia (tiai mprejur) FA 15, 8-11. Aadar, altceva era necesar mntuirii, mai presus tierii mprejur a mdularului brbtesc, acela de a primi duh, de a-i converti n primul rnd inima. i musulmanii i circumcid copiii de parte brbteasc, ns la adolescen, pregtindu-i pentru viaa sexual ce va urma. Sf. Ap. Pavel scrie n epistolele sale n mai multe rnduri despre aceast chestiune artnd de fapt scopul i rostul ei pentru om. El numete tierea mprejur drept pecete a credinei i fidelitii fa de poruncile Domnului. Despre aceasta el afirm: fericirea aceasta este ea numai pentru cei tiai mprejur sau i pentru cei netiai mprejur? Cci zicem: I s-a socotit lui Avraam credina ca dreptate. Dar cum i s-a socotit? Cnd era tiat mprejur sau cnd era netiat mprejur? Nu cnd era tiat mprejur, ci cnd era netiat mprejur. Iar semnul tierii mprejur l-a primit ca pecete a dreptii pentru credina lui din vremea netierii mprejur, ca s fie el printe al tuturor celor ce cred, netiai mprejur, pentru a li se socoti i lor (credina) ca dreptate, i printe al 2

celor tiai mprejur. Dar nu numai al celor care sunt tiai mprejur, ci i care umbl pe urmele credinei pe care o avea printele nostru Avraam, pe cnd era netiat mprejur Rom. 4, 9-12. Desvrind sensul adevrat al circumciderii, Sf. Ap. Pavel menioneaz: i suntei deplini ntru El, Care este cap a toat domnia i stpnirea. n El ai i fost tiai mprejur, cu tiere mprejur nefcut de mn, prin dezbrcarea de trupul crnii, ntru tierea mprejur a lui Hristos. ngropai fiind mpreun cu El prin botez, cu El ai i nviat prin credina n lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a nviat pe El din mori, Iar pe voi care erai mori, n frdelegile i n netierea mprejur a trupului vostru, v-a fcut vii, mpreun cu Sine, iertndu-ne toate greealele Col. 2, 10-13. n harul Noului Legmnt tierea mprejur este mereu legat de Hristos. n El ea i definete rostul, i afl desvrirea, sensul i menirea. E acea tiere mprejur nefcut de mn omeneasc, cci dac ar fi fost aa, atunci cu adevrat circumciderea rmnea un act pur formal, exterior, aplicat trupului i mdularelor acestuia exterioare. Ci ea se adresa duhului, sufletului i inimii noastre. Cum? Zice Apostolul: ntru tierea mprejur a lui Hristos. Prin El noi am dobndint har i via: ngropai fiind din pricina pcatelor, cu El ne-am botezat i am nviat, lucrndu-le toate prin credina n Hristos. Tierea mprejur a trupului la care se refer Sf. Ap. Pavel este acea nfrnare, mrginire a trupului nostru. n Hristos circumciderea i netierea mprejur i pierd rostuirea, deoarece acum El ia locul acestora, devenind totul ntru toate, fcndu-l pe om hristofor, adic purttor de Dumnezeu, Acesta este omul nou, dezbrcat de cel vechi: Unde nu mai este elin i iudeu, tiere mprejur i netiere mprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate i ntru toi Hristos Col 3, 11. Astfel Sf. Pavel, potrivit acestui neles, ndemna pe oricine s respecte legea n care a fost nscut i pe care a fost chemat s o mplineasc: A fost cineva chemat, fiind tiat mprejur? S nu se ascund. A fost cineva chemat n netiere mprejur? S nu se taie mprejur. Tierea mprejur nu este nimic; i netierea mprejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, n chemarea n care a fost chemat, n aceasta s rmn. 1 Cor. 7, 18-20. n acest sens, Mntuitorul a surpat peretele din mijloc al despriturii Efes. 2, 14, fiindc prin El avem i unii i alii apropierea ctre Tatl, ntr-un Duh Efes. 2, 18. n alt epistol a sa el zice: Pzii-v de cini! Pzii-v de lucrtorii cei ri! Pzii-v de tierea mprejur. Pentru c noi suntem tierea mprejur, noi cei ce slujim n Duhul lui Dumnezeu, i ne ludm ntru Hristos Iisus i nu ne bizuim pe trup Filip. 3, 2-3. Credina lucrtoare prin iubire este cea care desvrete tierea mprejur i netierea mprejur: Iat eu, Pavel, v spun vou: C de v vei tia mprejur, Hristos nu v va folosi la nimic. i mrturisesc, iari, oricrui om ce se taie mprejur, c el este dator s mplineasc toat Legea. Cei ce voii s v ndreptai prin Lege v-ai ndeprtat de Hristos, ai czut din har [...] Cci n Hristos Iisus, nici tierea mprejur nu poate ceva, nici netierea mprejur, ci credina care este lucrtoare prin iubire - Gal. 5, 2-4, 6. Judecnd duhovnicete Legea Vechiului Testament, Sf. Ap. Pavel interpreteaz silogistic eventuala nemplinire a perceptelor legii, zicnd c tierea mprejur folosete, dac pzeti legea; dac ns eti clctor de lege, 3

tierea ta mprejur s-a fcut netiere mprejur. Deci dac cel netiat mprejur pzete hotrrile legii, netierea lui mprejur nu va fi, oare, socotit ca tiere mprejur? [...] Pentru c nu cel ce se arat pe din afar e iudeu, nici cea artat pe dinafar n trup, este tiere mprejur; Ci este iudeu cel ntru ascuns, iar tierea mprejur este aceea a inimii, n duh, nu n liter; a crui laud nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu Rom. 2, 25-26, 28-29. Din pricina contiinei iudeilor, Sf. Ap. Pavel l-a tiat mprejur pe Timotei la Derbe, fiindc iudeii tiau c tatl lui era elin (vezi F.A. 16, 3). Asemenea Mntuitorului, cu ase luni nainte, i Sf. Ioan Boteztorul a fost tiat mprejur a opta zi de la natere, punndu-i-se n mod minunat numele de Ioan, precum le zisese ngerul mai nainte prinilor si. Sf. Arhid. tefan vorbindu-le iudeilor despre Hristos i certndu-i la final din pricina orbirii sufleteti pe care o aveau, le-a descoperit duhul n care trebuiau cercetate scripturile i poruncile Domnului, spunndu-le: Voi cei tari n cerbice i netiai mprejur la inim i la urechi, voi pururea stai mpotriva Duhului Sfnt, precum i prinii votri, aa i voi! F.A. 7, 51. Din tot acest nor de mrturii privind adevrata tiere mprejur pe care Dumnezeu a cerut-o de la oameni, ne putem da seama cu uurin motivul pentru care i Mntuitorul a fost circumcis a opta zi de la Natere. Hristos a nlocuit n El i tierea mprejur i netierea. Tuturor toate s-a fcut, pentru ca omul s cunoasc ndumnezeirea prin har. De asemenea, a stat mrturie celora care l suspectau de trup aparent. Acest eres al docheilor a fost combtut ns de Pavel n epistolele sale, de Sfntul Ignatie Teoforul, de Sfntul Irineu, de Tertulian i de Clement Alexandrinul. A fost lsat tiat de mini omeneti i nconjurat, El Cel nemrginit, care cuprinde toate. A suferit durerea tierii, resimind n trup afectele omenescului, El care de bunvoie a primit a Se ntrupa pentru mntuirea noastr. Socotit ntr-o oarecare msur ispitoare de pcate, tierea mprejur nu putea s aib i acest efect asupra Mntuitorului, El fiind fr de pcat. Chipul mplinirii ei arat, de fapt, i vechiul ei rost, de pzire i de ntregire a legmntului omului cu Dumnezeu. Odat cu tierea mprejur, Mntuitorul a primit numele Iisus, adic mntuitor, dup cum fusese numit de nger, mai nainte de a Se zmisli n pntece. ntru att S-a smerit, nct a fost numit cu nume omenesc, Cel Cruia ngerii nu-I pot rosti numele n Ceruri. O interpretare mai duhovniceasc spune c aezarea circumciderii la opt zile dup Natere i mplinirea n trup a acestei porunci vetero-testamentare de Cel care a i dat-o, arat chipul veacului ce va s fie, al optulea, cnd toi cei care vor purta n inimi numele mntuitor al lui Hristos vor gsi acea dulcea i izvor al harului dumnezeisc i-i vor mntui sufletele. ntru aceast definiie a tierii mprejur putem gsi n inim acea mprie nemrginit ce-i are neclintite porile prin credina lucrtoare n iubire. Iubiti credinciosi, Bunul nostru Mantuitor, Cel ce S-a smerit pe Sine luand trup omenesc, nu S-a rusinat a Se supune intru toate legii lui Moise luand trup omenesc, pe care Insusi i-o daduse pe Muntele Sinai. Primul act de supunere a Fiului 4

fata de Tatal pe care il cunoaste omul a fost intruparea Sa ca prunc mic, iar nu ca barbat desavarsit. Iar primul act de supunere fata de Lege a fost primirea taierii imprejur in cea de-a opta zi, asa cum spune legea lui Moise: Iar in ziua a opta se va taia uncul imprejur (Levitic 12,3). Deci, in ziua hotarata de lege a fost pruncul taiat imprejur si I S-a pus numele de Iisus de catre batranul Iosif, pentru ca asa a fost numit de ingeri, mai inainte de a se zamisli in pantece (Luca 2, 21). Dar pentru ce a fost taiat imprejur Iisus, caci El nu era supus pacatului? Intai, pentru ca sa se arate supus si implinitor al legi. Apoi, pentru ca sa se arate ca El a purtat trup omenesc cu adevarat, iar nu trup inchipuit. Al treilea, pentru ca sa ne dea noua chipul celei mai adanci smerenii. Pentru ca S-a aratat nu numai ca un om, ci ca un om biruitor asupra pacatului, desi El nu avea pacat. Si pentru ce S-a taiat imprejur a opta zi? Pentru ca ziua a opta, dupa Sfintii Parinti (Sf. Grigorie de Nyssa), inchipuieste ziua vesniciei, odihna veacului al optulea, care va sa fie. Primele sase zile sunt ale Creatiei, ale lucrarii. Ziua a saptea este ziua odihnei Domnului, ziua Sabatului pamantesc, care mereu trece ca si omul, de aceea se si repeta din sapte in sapte zile. Iar a opta este simbolul veacului viitor, ziua vesnicei praznuiri cu Hristos, care nu se va mai sfarsi in veac. Iar cele 33 de zile pe care le-a petrecut Iisus in Betleem, pana la ducerea Sa in Templu, cand a fost purtat pe brate de Sfantul Simeon, inchipuiesc cei 33 de ani pe care i-a trait Domnul pe pamant, pana ce a rastignit pacatul pe lemn. Dar taierea imprejur la poporul evreiesc nu avea numai rolul unui legamant intre Dumnezeu si om (Facere 17, 10-14), ci ea inchipuia insasi ispasirea pacatului stramosesc, cu toate ca prin aceasta nu se putea ierta pacatul lui Adam. Asadar, taierea imprejur era botezul oficial al Vechiului Testament, pe care Domnul l-a primit ca sa Se arate innoitor al Testamentului, iar nu calcator al lui. Trei botezuri a primit Domnul nostru Iisus Hristos pe pamant: intai botezul Legii Vechi, al taierii imprejur; apoi, botezul pocaintei, de la Ioan, care nici acesta nu era desavarsit, pentru ca nu putea ierta pacatele, dar era mai inalt decat botezul cel vechi, pentru ca el facea legatura intre Vechiul si Noul Testament; iar ultimul botez si cel mai desavarsit pe care il poate primi crestinul pe pamant a fost botezul sangelui, al muceniciei, pe care Iisus Hristos l-a primit pe cruce pentru noi. Iubiti credinciosi, Mare a fost smerenia Domnului! Deci nu S-a rusinat Preabunul Dumnezeu de trupul nostru cel cazut! Nu S-a rusinat nici de trupeasca taiere imprejur, ci a voit sa fie pipait si insangerat Datatorul legii de pazitorul si purtatorul legii. O, adancul smereniei lui Hristos! S-a smerit luand trup de lut. S-a smerit facandu-se prunc mic si neputincios inaintea oamenilor, ca sa ne arate ca numai daca ne vom face ca pruncii nevinovati, prin nastere din nou, vom putea intra iarasi in ceruri, de unde am cazut. S-a smerit nascandu-Se in iesle de vite si in pamant strain. S-a smerit lasandu-Se pazit de un batran Cel ce era in cer pazit de multe legiuni de ingeri. S-a smerit primind scutece si lasandu-Se pipait de maini omenesti Cel ce sade pe tron de vapaie si nu poate fi vazut de 5

heruvimi si de serafimi. S-a smerit primind trupeasca taiere imprejur, ca un pacatos, Cel ce a venit sa piarda pacatele oamenilor si sa le inece in scump sangele Sau. Dar pentru ce S-a smerit asa de mult Mantuitorul nostru? Pentru ca prea mare a fost mandria omului. Si aceasta rana nu putea fi vindecata decat cu alifia smereniei lui Hristos. Neascultarea cu ascultarea se vindeca, mandria cu semerenia se lecuieste. Iar pentru adancul smereniei Sale I-a dat Lui Dumnezeu nume care este mai presus de tot numele, adica Iisus, care inseamna Mantuitorul. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt (Filip. 2, 9-10) si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal (Filip. 2, 11). Dupa cum insusi Sfantul Petru marturiseste, ca nu este intru nimeni altul mantuire, pentru ca nu este nici alt nume sub cer, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi (F.A. 4, 12). Se cuvine deci si noua, crestinilor, celor numiti cu scump numele lui Iisus Hristos, ca adunandu-ne astazi la sfintele biserici sa laudam pe Domnul Cel ce S-a smerit pentru noi. Sa laudam astazi pe Mantuitorul, Carele de mic a gustat rane pentru noi. Sa laudam astazi pe Fiul lui Dumnezeu, Care a binevoit a ne descoperi noua preadulcele Sau nume. Sa laudam astazi pe Iisus Hristos, Care ne mantuieste prin sfant numele Sau. Astazi, Datatorul legii implinitorul ei se face, ca sa ne invete pe noi desavarsita ascultare. Astazi, Fiul lui Dumnezeu om se face pentru om si prunc sub lege se arata, ca sa rusineze pe omul calcator de lege. Omul in rai fiind, o porunca a avut de la Dumnezeu si a calcat-o si pe aceea; iar Fiul lui Dumnezeu pe pamant venind, toate poruncile cele omenesti le-a implinit, ca sa vindece nesupunerea lui Adam. Astazi Cel ce S-a atins de muntele Sinai si l-a facut sa fumege se atinge si se pipaie de mainile omului pacatos, dar nu le arde pe ele, pentru ca a venit sa-l mantuiasca pe om de vapaia focului de veci. Astazi Cel fara de pacat a primit botezul taierii imprejur ca un prunc sub pacat, ca sa ne invete pe noi ca fara de botez nu ne putem curati de pacat, nu ne putem mantui. Cel desavarsit a primit un botez nedesavarsit, iar cei nedesavarsiti au primit un botez desavarsit, ca sa se sfinteasca. Iisus Hristos a primit un botez neputincios, de care El nu avea nevoie, iar crestinii cei numiti cu numele Lui au primit un botez desavarsit prin Duhul Sfan, ca sa se faca si ei desavarsiti. Astazi Cel ce da nume tuturor zidirilor a primit nume mai presus de tot numele ceresc si pamantesc. Astazi, Unsul Domnului ne descopera numele Sau, cel necunoscut. Astazi Emanuel se arata oamenilor. Astazi Fiul lui Dumnezeu se numeste intaia oara de oameni Iisus, precum s-a numit oarecand de Gavriil in Nazaret (Luca 1, 31). Insa acolo arhanghelul l-a rostit si o Fecioara l-a auzit, iar aici Iosif il rosteste, Feciora il repeta, pastorii il aud, Betleemul il invata pe de rost, iar magii il duc mai departe. Popoarele incep sa-L cunoasca, neamurile cred in El, Bisericile intru numele Lui se inalta, crestinii numele Lui il poarta in inimi. O, cat de scump este sub soare numele Preadulcelui Iisus! Cu el se pecetluieste Evanghelia lui Hristos, cu el se lauda Biserica Dumnezeului Celui viu. Cu el se intremeaza apostolii la propovaduire. Cu el se lauda Petru in Roma. Cu el se imbarbateaza Pavel inaintea Cezarului. Cu el se mangaie popoarele crestine. Cu el se intaresc 6

credinciosii in primejdii. Cu el se ard vrajmasii, cu el, prin deasa repetare, se izgonesc diavolii dintre oameni si duhurile pacatelor din inimi. Numele lui Iisus il poarta mamele pe buzele lor. Pre acesta il au toiag de sprijin strainii in pribegia lor. Pre acesta il repeta neincetat calugarii in smerita or pustie. Cu acesta, ca si cu o sabie ascutita, se apara pustnicii de duhuri necurate, in iubita lor singuratate. Cu numele lui Iisus inmoaie saracii inimile celor nemilostivi. Cu acesta, ca un scut, isi pazesc fecioarele comoara cea ascunsa a fecioriei lor. Numele Preadulcelui Iisus l-a purtat Sfantul Ignatie in inima sa. Prea acesta ca pre un margaritar ascuns in tarina inimii l-au descoperit sfintii toti, prin neincetate rugaciuni si prin deasa lui repetare. Cu acesta s-au intrarmat mucenicii cand era aruncati in vapaia focului si la fiarele salbatice. Cu acest nume se lauda popoarele crestine, cu acesta se slaveste Biserica cea mantuitoare, cu acesta se mangaie preotii si intru numele lui Iisus scot dintre oameni vrajba, ura, desfranarea, duhul cel necurat si tot pacatul. Cu numele lui Iisus se vindeca bolile, se impaca oamenii, se imblanzeste mania lui Dumnezeu, se alunga seceta, se inmulteste roada campului, sporeste painea pe masa, intra bucuria Sfantului Duh in casa, se imblanzesc vrajmasii, se mantuiesc sufletele noastre. Fericiti si de trei ori fericiti sunt crestinii care repeta mereu, sau cat mai des, rugaciunea cea scurta a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa). Fericiti cei ce au aflat dulceata numelui lui Iisus, ca aceia nu mai duc lipsa de nimic pe acest pamant strain! Iubiti credinciosi, Iisus Hristos a primit taierea imprejur ca sa implineasca o porunca a Legii Vechi. Dar in legea darului, in crestinism nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua (Gal. 6, 15). Adica, in locul taierii imprejur, suntem obligat sa pazim toate poruncile Evangheliei, in fruntea carora sta dragostea, milostenia, rugaciunea, postul. Si daca Iisus Hristos nu a avut pacat, trebuie neaparat sa primeasca taiere imprejur, numai pentru ca sa nu sminteasca pe evrei? Caci ei si asa tot nu au crezut in El. Nu! Domnul a primit taierea imprejur, adica S-a supus Legii Vechi fara sovaire, ca prin aceasta sa ne invete si pe noi sa ne supunem fara cartire si indoiala legii darului. Adica dogmelor Bisericii, sfintelor canoane, poruncilor Evangheliei, invataturilor sfintilor si parintilor care ne-au nascut, precum si legilor tarii in care traim. Toate zidirile lui Dumnezeu traiesc, se conduc dupa anumite legi dumnezeiesti. Nimic nu se conduce asa, la intamplare nici ingerii din cer, nici stelele cerului, nici fapturile pamantului, nici stihiile vazduhului. Ba nici diavolii nu ispitesc pe om fara stiinta si ingaduinta lui Dumnezeu. Si dupa cum nu a crutat Dumnezeu nici pe ingerii care nu si-au pazit dregatoria lor, ci spre judecata zilei celei mari legaturilor celor vesnice, sub intuneric ii tine, pentru ca s-au impotrivit voii celei dumnezeiesti, oare cum ne va cruta pe noi crestinii, care am primit legea intru randuieli de la ingeri (F.A. 7,53), care stim pe de rost Evanghelia, poruncile Bisericii date de Hristos, dar nu le tinem, ci mereu le calcam prin pacat? Nu, fratilor. Nu avem aspuns. Am calcat legea, suntem vrednici de judecata, de osanda fie aici, prin boli, ispite, nevoi, fie dincolo, prin munca vesnica. Niciun pacat 7

nu va ramane nepedepsit. Caci toata calcarea de porunca si toata neascultarea a pimit dreapta rasplatire (Evr. 2,2). Am lipsit de la biserica fara pricina, ne asteapta boli grele, dezbinare, osanda vesnica. Nu am ascultat de preot, ne lipsim de binecuvantarea lui Dumnezeu in viata. Ne impotrivim parintilor, sau chiar ii certam si ii lovim, ne va ajunge indata blestemul lor, adica moartea grabnica si grea, iar dincolo foc nestins. Am luat viata pruncilor nostri, ne-am impotrivit poruncii lui Dumnezeu care zice cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul (Facere 1, 28), ne va ajunge desigur mania lui Dumnezeu si in veacul acesta si dincolo. Tinem minte raul, nu iertam pe aproapele nostru, nu vom vedea fata lui Hristos. Deci ce trebuie sa facem ca sa scapam de toate acestea? Sa pazim cu sfintenie legile lui Dumnezeu, invataturile Bisericii, poruncile Sfintilor Parinti, sfaturile mai-marilor nostri, pilda cea buna a celor ce ne-au nascut. Copiii sa asculte de parinti, asa cum Pruncul Iisus a ascultat de batranul Iosif, cu toate ca acesta nu-i era tata. Parintii sa iubeasca si sa creasca bine pe copii, precum si ei au fost crescuti de parintii lor. Crestinii sa asculte de preot precum ingerii in cer asculta de Hristos. Fiecare sa-si pazeasca dregatoria sa. Fiecare sa-si implineasca datoriile sale pe pamant. Fie fata de Hristos si Evanghelie fie fata de familie si de aproapele, fie fata de societatea in care traieste. Sa ne supunem si stapanirilor, ca stapanirile sunt de la Dumnezeu (I Petru , 17), precum Fecioara s-a supus mergand sa se inscrie la Betleem; precum Pavel s-a supus, mergand pana la Roma. Sa ne supunem celor mai mari, sa avem mila fata de cei mai mici, sa avem dragoste spre toti, ca dragostea noastra niciodata nu piere. Si nu numai atat. Dar sa ne supunem cu cuviinta, dupa lege, iar nu in afara legii lui Hristos. Caci nimeni nu se incununeaza de nu se va lupta dupa lege (II Timotei 2, 5). De vom petrece asa, vom strabate noul an cu pace si toata viata noastra cu spor duhovniesc si bucurie, vom aunge in veacul cel de-al optulea, adica in Imparatia Cerurilor, unde-n veci cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant vom petrece. Amin.