Doctrina alegerii necondiţionate

John MacArthur

Mântuirea noastră este sigură la sfârşit din cauză că a fost predestinată de la

început a fi completă.
Romani 1:29, 30 – toţi cei predestinaţi vor fi asemenea chipului Fiului Său
Am fost aleşi pentru o mântuire finală – aceasta face ca mântuirea noastră să fie
sigură.

Mulţi cred c alegerea nu e ceva corect, ceva drept. Trebuie să admitem, însă, mai
întâi de toate că Dumnezeu nu e judecat pe baza a ceea ce credem noi că e drept.
Noţiunile noastre sunt distorsionate de păcat.
Psalm 50:21 – credeai că Sunt ca tine
Isaia 55:8 – Dumnezeu are căi care sunt inscrutabile, incomprehensibile pentru
noi
Romani 11:33-36 – cine are curajul să-I spună lui Dumnezeu cum să gândească
(v. 34)?

Dumnezeu e sfânt şi drept. De aceea, ceea ce spune El, aceea e drept. În spatele
acestui lucru stă voia Sa liberă. Tot ce voieşte El este drept – pentru că e voit de El! el nu
se gândeşte la ceva drept, voieşte ceva drept – şi de aceea acel lucru e drept. Ci la ce se
gândeşte El este drept, căci e voit de El!
Puritanul William Perkins a spus: „Dumnezeu nu face ceva pentru că este drept, ci
un lucru este drept pentru că-L face Dumnezeu”.
Nimeni nu merită să fie mântuit. Mântuirea nu a fost niciodată o problemă de
„corectitudine”.
Căci aşa zic mulţi: „Nu e corect”.
Dar, dacă Dumnezeu ar fi doar corect, toţi am fi pierduţi!
Alegerea e înrădăcinată în har pur.
1 Corinteni 26-31 – v. 26 – chemarea eficace. V. 27 – harul Său se pleacă la cei
care merită mai puţin, ca să nu se laude nimeni.

Nu trebuie să lăsăm ca doctrina alegerii să devină victima raţiunii noastre corupte

de păcat şi a mândriei noastre!

În Vechiul Testament, Dumnezeu a ales pe Israel dintre toate naţiunile.

Dumnezeu l-a ales pe Avraam dintre toţi oamenii.
Psalm 105:43; 135:4 – Iacov e ales
Deuteronom 7:6; 14:2 – v-a ales. Nu pentru că eraţi mai buni. Ci din voia Sa
liberă.

În Noul Testament, Biserica e „cea aleasă”.

Romani 8:33 – aleşii lui Dumnezeu. el ne-a ales, nu noi L-am ales pe El.

1
 Coloseni 3.12 – aleşi ai lui Dumnezeu. Oameni pe care Dumnezeu i-a ales să fie
ai Lui.
Ioan 15:16; 17:9 – sunt ai Tăi; Fapte 13:48
Romani 9:11 – „ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu,
prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă”
Romani 9:15, 16 – alegerea lui Dumnezeu nu depinde de voinţa omului, ci de
Dumnezeu
Romani 11:5 – „în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har”
1 Petru 1:1 – aleşii
Efeseni 1:4 – ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi
Efeseni 1:5 – ne-a predestinat – după buna plăcere a voii sale, spre slava Sa (v. 6)
2 Tesaloniceni 2:13 – „de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în
sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”. Nu am fi mântuiţi şi sfinţiţi, dacă nu ne-ar fi
ales Domnul! Şi, din cauză că ne-a ales, ne-a chemat eficace (v. 14).

Romani 9:20 – Îl acuzi pe Dumnezeu că îi condamnă pe nedrept pe păcătoşi, că e

nedrept, că există ceva rău în El? „Ţineţi-ţi gura!”, zice Pavel.
Romani 9:22 – Dumnezeu vrea să-şi demonstreze mânia. Nu are voie Dumnezeu
să facă acest lucru? Nu e Dumnezeu drept să o facă? Dumnezeu a ales să-i mântuiască pe
unii păcătoşi şi să-i rabde pe ceilalţi.

Niciun om, niciun comitet n-ar fi putut să inventeze doctrina alegerii. E atât de
opusă minţii carnale. Credem în ea pentru că se află în Biblie. Nu e ceva ce ar fi putut fi
inventat de om.

Nu putem înţelege pe de-a-ntregul nici doctrina Trinităţii, nici naşterea din

fecioară, nici natura dublă a lui Hristos. dar le credem căci scris în Biblie. La fel e şi cu
doctrina alegerii.

Unii zic că e vorba de cunoaşterea dinainte a lui Dumnezeu doar. Dumnezeu a

văzut dinainte cine va crede şi i-a ales pe aceia.
1 Petru 1:2 – dar cunoaşterea dinainte nu e doar pre-vedere. Că Dumnezeu vede
dinainte că unii vor crede şi că se vor întoarce la El şi că îi alege pe baza acestui lucru.
Căci: cum vor crede în el păcătoşii morţi în păcate? Robi ai păcatului, orbi şi morţi din
punct de vedere spiritual – cum vor putea crede în El şi cum se vor putea întoarce la El?
Cum vor veni la mântuire? Căci nu o pot face fără lucrarea Lui eficace.
Dacă Dumnezeu doar priveşte înainte şi alege – atunci alegerea e bazată pe
meritele oamenilor, nu pe voinţa liberă a lui Dumnezeu, pe „buna Sa plăcere”, cum
afirmă Scriptura.
În plus, avem un text paralel în 1 Petru 1:20 – Hristos a fost cunoscut înainte de
întemeierea lumii. Oare vor spune şi aici că Dumnezeu pur şi simplu S-a uitat în viitor şi
a văzut că ca apare Hristos ca Mântuitor şi de aceea L-a ales să fie Mântuitorul? Paralela
cu versetul 2 ar necesita acest lucru!
Nu – ci Dumnezeu a hotărât dinainte ca Isus să fie Mântuitorul.
Alegerea, deci, e alegere predeterminată. Hristos a fost numit Mântuitorul înainte
de întemeierea lumii.

2
 Cunoaşterea, în Scripturi, nu e ceva teoretic, ci cunoaştere intimă. Se referă la o
relaţie de dragoste intimă.
Matei 1:25 – Iosif n-a „cunoscut-o” pe Maria.
Ioan 10:14 – Păstorul cel bun îşi „cunoaşte” oile.
Aşadar, alegerea înseamnă că Dumnezeu ne-a iubit înainte de întemeierea lumii,
că ne-a iubit şi ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim ai Lui. E o „intimitate
predestinată” cu cei pe care i-a ales!

1 Corinteni 1:26-29 – Dumnezeu a vrut să primească toată gloria în mântuire.

Nicio persoană mântuită nu se poate lăuda cu mântuirea ei. A slujit cel mai bine gloriei
lui Dumnezeu să aleagă pe cei mici, slabi, etc. Dacă cei mici şi slabi l-au ales ei pe
Dumnezeu, atunci pasajul nu mai are sens! Căci atunci ei primesc meritul.
v. 30 – sunteţi în Hristos prin El – aceasta e lucrarea Lui
dacă ar fi vorba de alegerea omului, cum s-ar mai pune capăt laudei omului?

Romani 9:14 – nu există nedreptate în Dumnezeu.

Dacă oamenii ar fi ales, dacă nu Dumnezeu ar fi ales, atunci de ce ar mai trebui
Pavel să apere dreptatea lui Dumnezeu aici? Adevărul e că Dumnezeu alege pe cine vrea
El.
v. 20 – omul îi răspunde înapoi lui Dumnezeu. Nu ar face-o, dacă omul ar fi cel
care alege! Ci tocmai pentru că Dumnezeu e cel ce alege şi unora nu le place aceasta.
Dacă ar fi alegere umană, nu ar mai exista obiecţii ale oamenilor, ca în acest pasaj.

Dumnezeu ne-a mântuit, dând voinţei noastre capacitatea care ne lipsea să-L
acceptăm. El nu ne-a violat libertatea, ci a activat libertatea noastră!
Ne rugăm lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor, ca Dumnezeu să le activeze
voinţa. Şi, când ne rugăm astfel, nu ne gândim că aceasta le va viola voinţa! În odăiţa
ascunsă, pe genunchi, cu toţii suntem calvinişti!

De ce a ales Dumnezeu să-i mântuiască pe unii?

Căci toţi meritam să mergem în iad, cu toţii eram vinovaţi, vrednici de
condamnare. De ce a ales Dumnezeu, totuşi, să-i mântuiască pe unii?
Tit 1:1 – credinţa celor aleşi de Dumnezeu
Mergi să predici Evanghelia şi cei aleşi vor crede şi vor fi mântuiţi.
Tit 1:2 – înainte de întemeierea lumii Dumnezeu a promis că va mântui, va sfinţi
şi va glorifica credincioşi. Cui a promis aceasta? Nu oamenilor! Nu eram acolo. nici
îngerilor! Nu există îngeri mântuiţi, cărora să li se fi promis mântuirea.
Singurul răspuns e acesta: e promisiune intertrinitariană.
Cui a făcut, deci, această promisiune?
2 Timotei 1:9 – înainte de întemeierea lumii, înainte să fi existat timpul, harul ne-
a fost dat în Hristos. Tatăl a făcut Fiului această promisiune.
Tatăl va mântui păcătoşi pentru Fiul. Aceasta e promisiunea Tatălui.
De ce? Pentru că Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Tatăl Îi dă Fiului un dar în dragostea
Sa: un popor, o mireasă.
În antichitate, tatăl era cel care alegea fiului o mireasă.

3
 Ioan 6:37 – Tatăl îmi dă. Fiecare persoană mântuită e un dar al Tatălui pentru
Fiul.
Toţi cei ce vin la Hristos sunt daţi Fiului de către Tatăl.
Ioan 6:44 – nu poţi veni, nu poţi înţelege, crede, nu te poţi pocăi (v. 65) dacă nu
ţi-e dat de Tatăl.
Ioan 6:37 – dacă eşti darul Tatălui pentru Fiul, atunci vei veni cu siguranţă, căci ţi
se va da viaţă, credinţă, pocăinţă, înţelegere.
Cel ce vine la Mine – nu-L resping. Nu pentru că e inerent ceva bun în noi!
Valoarea nu e în noi, ci în Dătătorul darului – din cauză că Tatăl ne-a dat Fiului,
El nu ne respinge! Valoarea infinită se datorează dătătorului! Suntem preţioşi înaintea
fiului din cauză că suntem darul dat de Tatăl!
Ioan 6:39 – de aceea El nu va pierde pe niciunul.
Ioan 17:9 – pe cei pe care Mi i-ai dat
Mireasa va fi a Fiului ca să-L iubească, să-L slujească, să-L laude pe Hristos
pentru vecie.
Vom fi ca El – El va fi prototipul, va fi glorificat în noi.
Istoria răscumpărării se va încheia atunci când ultimul dintre cei aleşi va fi
mântuit. Tatăl va prezenta atunci mireasa Fiului.

Lecţii învăţate din doctrina alegerii

1) Doctrina alegerii frânge mândria omului. Nu ai crezut pentru că ai fost mai
bun, mai inteligent, mai deştept decât alţii, ci pentru că ai fost ales!
2) Doctrina alegerii dă toată gloria lui Dumnezeu. înţelegerea adevărului, puterea
de a te pocăi, de a accepta Evanghelia, de a crede – toate vin de la Dumnezeu.
3) Doctrina alegerii produce bucurie. Ştii că eşti preţios înaintea lui Dumnezeu
din cauză că ai fost ales.
4) Doctrina alegerii dă privilegii, beneficii de nespus. Nu le-am câştigat noi.
Hristos le-a câştigat şi nu le dă.
5) Doctrina alegerii produce sfinţenie. Motivează la viaţă evlavioasă, din
recunoştinţă pentru această alegere divină.
6) Doctrina alegerii dă putere. Dă pace în orice situaţie – căci ştii că ceea ce
Dumnezeu a început, El va duce la bun sfârşit (Filipeni 1:6).
7) Doctrina alegerii dă siguranţă, curaj de a veni înaintea lui Dumnezeu, elimină
frica.

Un avertisment: Dacă nu crezi în doctrina alegerii, furi din gloria lui Dumnezeu.

(Acest material reprezintă rezumatul a cinci mesaje radio ale lui John MacArthur,
intitulate The Doctrine of Election. Mesajele audio pot fi găsite pe mai multe site-uri,
unul dintre ele fiind:
http://thelightheartedcalvinist.com/2009/03/31/john-macarthur-audio-series-on-
the-doctrines-of-grace/