APOCALIPSA - COMENTARIU SISTEMATIC - CAP.

3:1 ,,Ingerului Bisericii din Sardes, scriei: ,,Iata ce zice Cel ce are cele
sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si
cele sapte stele: ,,stiu faptele
tale: ca ti merge numele ca
traiesti, dar esti mort.
2 Vegheaza, si ntareste ce ramne, care e pe
moarte, caci n'am gasit faptele tale desavrsite
naintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ti aminte dar cum ai primit si auzit! Tine,
si pocaieste-te! Daca nu veghezi, voi veni ca un
hot , si nu vei sti n care ceas voi veni peste
tine.
4 Totus ai n Sardes cteva nume, cari nu si-au
mnjit hainele. Ei vor umbla mpreuna cu Mine,
mbracati n alb, fiindca snt vrednici.
5 Cel ce va birui, va fi mbracat astfel n haine
albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din
cartea vietii, si voi marturisi numele lui naintea
Tatalui Meu si naintea ngerilor Lui.``
6 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor
Duhul.``
7 Ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ,,Iata
ce zice Cel Sfnt, Cel Adevarat, Celce tine cheia
lui David, Celce deschide, si nimeni nu va
nchide, Celce nchide, si nimeni nu va
deschide:
8 ,,Stiu faptele tale: iata ti-am pus nainte o
usa deschisa, pe care nimeni n'o poate nchide,
caci ai putina putere, si ai pazit Cuvntul Meu,
si n'ai tagaduit Numele Meu.
9 Iata ca ti dau din ceice snt n sinagoga
Satanei, cari zic ca snt Iudei si nu snt, ci mint;
iata ca i voi face sa vina sa se nchine la
picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit.
10 Fiindca ai pazit cuvntul rabdarii Mele, te voi
pazi si Eu de ceasul ncercarii, care are sa vina
peste lumea ntreaga, ca sa ncerce pe
locuitorii pamntului.

11 Eu vin curnd. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia

cununa.
12 Pe celce va birui, l voi face un stlp n
Templul Dumnezeului Meu, si nu va mai iesi
afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului
Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, noul
Ierusalim, care are sa se pogoare din cer dela
Dumnezeul Meu, si Numele Meu cel nou.
13 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor
Duhul.``
14 Ingerului Bisericii din Laodicea scrie-i: ,,Iata
ce zice Celce este Amin, Marturul credincios si
adevarat, nceputul zidirii lui Dumnezeu:
15 ,,Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici n
clocot. O, daca ai fi rece sau n clocot!
16 Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici n
clocot, am sa te vars din gura Mea.
17 Pentruca zici: ,,Snt bogat, m'am mbogatit, si
nu duc lipsa de nimic``, si nu stii ca esti ticalos,
nenorocit, sarac, orb si gol,
18 te sfatuiesc sa cumperi dela Mine aur curatit
prin foc, ca sa te mbogatesti; si haine albe, ca
sa te mbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea
goliciunii tale; si doftorie pentru ochi, ca sa-ti
ungi ochii, si sa vezi.
19 Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe cari-i
iubesc. Fii plin de rvna dar, si pocaieste-te!
20 Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva
glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi
cina cu el, si el cu Mine.
21 Celui ce va birui, i voi da sa sada cu Mine pe
scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am
biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de
domnie.
22 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor
Duhul.

1. ngerului. Vezi cap. 1:20.

Sardes. Primul oras important pe drumul la sud de Tiatira. Ca si Tiatira, Sardesul se
bucura de o asezare favorabila comertului. Strabo, geograful antic, vorbeste despre el ca fiind
un mare oras (Geography xiii. 4. 5; Loeb ed., vol. 6, p. 171), desi n timpul lui Ioan nu
rivaliza nici cu Efes nici cu Pergam n importanta. Sensul numelui este nesigur; n orice caz
sunt sugestii ca cntec de bucurie, ceea ce ramne, sau ceva nou.
Sapte Duhuri. Vezi cap. 1:4.
Sapte stele. Acest simbol, asemeni celor ce introduc solia fiecarei biserici, este preluat
din descrierea Hristosului slavit gasita n cap. 1 (vezi vs. 16,20).
Faptele tale. Vezi cap. 2:2.
Numele. Aici cu sensul de reputatie. Aceasta biserica este caracterizata de ipocrizie,
nefiind deci ceea ce pretindea ca este. Declarativ, bisericile Reformatiunii descoperisera ceea
ce nsemna a trai prin credinta n Isus Hristos, dar cea mai mare parte dintre ele alunecau

ntr-o stare asemanatoare cu organizatia din care iesisera (cf. 2 Tim. 3:5). Numele lor
Protestanti implica o opozitie fata de abuzurile, ratacirile si formalismul Bisericii RomanoCatolice, iar numele de Reformatiune implica faptul ca nici una din aceste greseli nu aveau sa
fie gasite n tabara protestanta.
Esti mort. Asprul comentariu ncepe cu o solie ce consta n mare parte n mustrari.
Pacatul ipocriziei scosese la iveala cea mai severa denuntare facuta de Isus mpotriva liderilor
religiosi ai vremii Sale (vezi Mat. 23:1333). Acum, unei biserici a Sardesului ipocrita,
Hristosul slavit i trimite cea mai necrutatoare mustrare. Mai degraba dect nviorata, sau
ramasa n viata alaturi de Hristos (vezi Efes. 2:5; Col. 2:13; Gal. 2:20), asa cum pretindea
aceasta biserica ca este, n realitate era moarta (cf. 2 Tim. 3:5). Aplicata la perioada
reprezentata de biserica Sardes, aceasta solie trebuie privita n contextul bisericii ce se
ndrepta spre sfrsitul timpului Reformatiunii, si poate fi datata 1517-1755; vezi Note
aditionale la capitolul 2.
La cteva decenii dupa nceputul Reformatiunii, noile biserici experimentau o perioada de
violente controverse doctrinare. n cele din urma diferentele de opinie erau reglementate prin
adoptarea unor crezuri definitive, a caror tendinta a fost aceea de descurajare a cercetarii pe
mai departe a adevarului. Printr-un proces similar Biserica Romano-Catolica, n primele secole
ale istoriei ei, si cristalizase mare parte a teologiei ei. Protejate de puterea si prestigiul
statului, ascunse la loc ferit prin marturisiri rigide ale crezurilor, bisericile nationale ale
lumii protestante n general au ajuns sa se multumeasca cu o forma de evlavie
lipsita de puterea ei.
Un alt factor important care a contribuit la apatia fata de lucrurile spirituale a fost
naltarea rationalismului n secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Sub impactul descoperirilor
stiintifice, multi teologi au ajuns sa creada ca legea naturala era suficienta pentru functionarea
universului. Adesea ajungeau la concluzia ca cea mai importanta functie a lui Dumnezeu n
relatie cu lumea aceasta este numai aceea de cauza primara, iar de la acel act initial al creatiei
lumea a mers mai departe mai mult sau mai putin independenta de El. Oameni gnditori care
au descoperit cararile gndirii teologice independente mai aproape de ei prin formulele rigide
ale protestantismului ortodox au nclinat, n unele cazuri, catre un nou rationalism filozofic.
Desi rationalismul a produs un idealism de clasa si remarcabile conceptii n domenii ca stiinta
politica si umanitarianismul, presupozitiile sale, atunci cnd au fost aplicate la religie, au mers
departe n ncurajarea unei raciri spirituale ce a caracterizat mare parte din protestantismul
secolelor ce au urmat perioadei Reformatiunii.
2. Vegheaza. Cu privire la veghere ca datorie crestina vezi Mat. 24:42; cf. Mat. 25:13.
Ce ramne. Chiar si ntr-un protestantism degenerat erau anumite lucruri ce meritau
straduinta de a le pastra. Mare parte, nu totul, s-a pierdut. Viata spirituala a protestantismului
se pierdea, dar sistemul nu era nca mort. Supravietuirea poate fi vazuta ca punctul cheie n
istoria bisericii reprezentata de biserica Sardes.
Faptele tale desavrsite. Ardoarea protestantismului n primii sai ani promitea
hotarrea de a merge nainte pna la desavrsire n cunoasterea adevarului descoperit si
aplicarea lui n viata. Dar, pe masura ce anii au trecut, zelul si pietatea au scazut, iar biserica
obosea n efortul de a atinge o tinta pe care o declarase tangibila.
3. Adu-ti aminte dar. Compara cap. 2:5.
Ai primit. Forma verbului n greaca implica nu numai faptul ca biserica din Sardes a
primit adevarul, ci si ca nca l avea nu se pierduse cu totul. Faptul ca nca mai era speranta
este indicat de imperativul tine care n greaca este continua sa tii. Unii crestini din Sardes
nu cazusera, fapt afirmat clar n v. 4.
Pocaieste-te. Gr. metanoeo (vezi Mat. 3:2).
Hot. Compara cu Mat. 24:43, unde referirea se face la a doua venire a lui Hristos. Aici
avertizarea ar putea include nu numai a doua venire n sine, ci chiar o mult mai apropiata
vizitare divina (cf. Apoc. 2:5). n ambele cazuri venirea va fi neasteptata pentru cei ce nu se
pocaiesc si nu vegheaza. Compara cu GC 490.
4. Nume. Adica persoane (vezi Faptele Ap. 1:15).
Mnjit hainele. Un simbol pentru necuratia morala n care mare parte a bisericii Sardes
cazuse. Vezi Mat. 22:11; cf. Apoc. 16:15; cf. Isa. 63:6.
n alb. n contrast cu cei care au decazut moral, mnjindu-si astfel hainele, cei care au

ramas n adevar vor purta haine albe, curate, nepatate, ca simbol al puritatii lor. Acest
lucru este indicat deopotriva de remarca urmatoare fiindca sunt vrednici, dar si de folosirea
aceluiasi simbol n cap. 7:13,14. Pasajul din urma face clara ideea ca o astfel de neprihanire
nu este a lor, ci ca un rezultat al spalarii hainelor lor albe n sngele Mielului. Ei au primit
neprihanirea lui Hristos.
Hainele albe sunt descrise si ca fiind purtate de locuitorii cerului (vezi Dan. 7:9; Apoc.
4:4; 6:11; 19:14), si astfel, pentru sfinti, sunt un simbol la trupului duhovnicesc (1 Cor.
15:4044; cf. vs. 5154).
5. Cel ce va birui. Vezi cap. 2:7.
mbracat. Adica va avea nemurirea n viata viitoare.
Haine albe. Vezi v. 4.
Nu-i voi sterge. Vezi Faptele Ap. 3:19. Expresia simbolica nu-i voi sterge l asigura pe
pacatosul pocait ca pacatele sale au fost iertate, si avertizeaza pe cel nepocait ca numele sau
va fi sters din cartea vietii. Identitatea sa ca persoana va nceta sa mai existe; nu i se va mai
gasi locul printre fiintele create. Compara cu GC 490.
Cartea vietii. Vezi Fil. 4:3; cf. Apoc. 13:8; 20:15.
Voi marturisi numele lui. Adica el va fi recunoscut ca un urmas loial si devotat.
Hristos este Avocatul si Mijlocitorul, Marele Preot al celor ce revendica neprihanirea Sa (vezi 1
Ioan 2:1,2; cf. Mat. 10:32,33; Evr. 8:16).
naintea ngerilor Lui. Scopul mult mai larg si mai profund al Planului de mntuire
este acela de a dovedi caracterul lui Dumnezeu naintea universului (PP 68; cf. DA 19).
Atunci cnd Hristos n rolul Sau de Mijlocitor si Mare Preot prezinta poporul Sau rascumparat
naintea tronului lui Dumnezeu, El aduce naintea ostirilor ngeresti o convingatoare dovada ca
modurile de lucru ale lui Dumnezeu sunt drepte si adevarate. Ei vad neprihanirea lui
Dumnezeu dovedita, deopotriva n lucrarea Sa ciudata (Isa. 28:21) de a distruge pe cel
nepocait, si n cea a iertarii pacatosilor care accepta prin credinta n harul Sau mntuitor. Fara
mijlocirea lui Hristos ca Mare Preot, astfel de fapte misterioase ale lui Dumnezeu ar putea
parea inteligentelor universului drept arbitrare si nejustificate.
6. Cine are urechi. Vezi cap. 2:7.
7. ngerului. Vezi cap. 1:20.
Filadelfia. Un cuvnt nsemnnd iubire frateasca. Acest oras a fost ntemeiat nainte de
anul 138 d.Hr., si a fost numit dupa Attalus al II-lea Filadelful al Pergamului n onoarea
loialitatii sale fata de fratele sau mai mare, Eumenes al II-lea, care i-a precedat la tron. Dupa
un cutremur devastator n anul 17 d.Hr. orasul a fost reconstruit de catre mparatul roman
Tiberius, dar a ramas relativ mic. Era situat la aproximativ 48 km. sud-est de Sardes.
Daca se face aplicatia istorica, solia catre Filadelfia poate fi vazuta ca potrivita diferitelor
miscari din cadrul protestantismului n timpul ultimilor ani ai secolului al XVIII-lea si nceputul
secolului al XIX-lea, al caror obiectiv era acela de a face din religie o chestiune vitala,
personala (vezi v. 2; vezi Note aditionale la capitolul 2). ntr-un sens special marile miscari
evanghelice si advente din Europa si America au readus un spirit al iubirii fratesti punnd
accentul pe o evlavie practica n contrast cu o religie a formelor. Credinta renviata n harul
mntuitor al lui Hristos si iminenta revenirii Sale au condus la nasterea unui spirit al fratietatii
crestine mai profund dect cel experimentat de biserica din vremea primelor zile ale
Reformatiunii.
Cel Sfnt. Acest titlu este cel folosit cu privire la Dumnezeu n Vechiul Testament (Isa.
40:25; Hab. 3:3). n Noul Testament o atribuire similara este facuta deseori lui Hristos,
intentionndu-se Dumnezeirea Sa (vezi Luca 1:35; Faptele Ap. 4:27,30, cf. cu Ioan 6:69).
Adevarat. Gr. alethinos, autentic, real n contrast cu zeii falsi.
Cheia lui David. Acest verset aplica profetia lui Isaia cu privire la Eliachim la Hristos
(Isa. 22:2022; vezi 2 mp. 18:18). Eliachim a fost numit ca supraveghetor, mai marele
peste casa mparatului David, asa cum se poate deduce din faptul ca lui i se daduse cheia
casei lui David. Hristos are cheia, reprezentnd astfel autoritatea Sa asupra bisericii si a
scopului divin ce se doreste a fi atins prin ea (vezi Mat. 28:18; Efes. 1:22). Compara cu Apoc.
5:5; 22:16; vezi Mat. 1:1.
Cel ce deschide. Adica Cel ce foloseste cheia lui David. Hristos are autoritatea
deplina de a deschide si de a nchide, de a purta Planul de mntuire pna la biruinta.

8. Tale. Pentru accentuarea singularului vezi cap. 2:2.

Faptele. Vezi cap. 2:2.
O usa deschisa. n versetul precedent se spune despre Hristos ca are cheia lui
David. Versetul 8 poate implica faptul ca El deschide acum naintea bisericii Filadelfia o usa
spre ocazia nengradita de nimic pentru o biruinta personala n lupta cu pacatul, si pentru
ducerea marturiei despre adevarul mntuitor al evangheliei. Pentru o folosire asemanatoare a
usii ca simbol al oportunitatii vezi Faptele Ap. 14:27; 1 Cor. 16:9; 2 Cor. 2:12; Col. 4:3.
Adventistii de ziua a saptea sustin ca ncheierea perioadei Filadelfia (1844) marcheaza
nceputul judecatii de cercetare descrise n Dan. 7:10; Apoc. 14:6,7 (vezi comentariile
respective). Hristos este Marele nostru Preot (Evr. 4:14,15; 8:1), slujind n sanctuarul de sus,
adevaratul cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul (Evr. 8:2, 6; cf. Exod. 25:8,9).
Ritualul sanctuarului pamntesc era format n mare din doua parti, slujirea zilnica pentru
pacat, n locul sfnt, si o data pe an, slujirea n Ziua Ispasirii, care era considerata a fi o zi de
judecata, n locul prea sfnt (vezi Evr. 9:1,6,7; vezi Dan. 8:11,14). n lumina faptului ca
sanctuarul pamntesc servea ca chip si umbra a lucrurilor ceresti (Evr. 8:5) este normal sa
consideram ca serviciul zilnic si anual din acest sanctuar si aveau corespondentul n
slujirea lui Hristos din sanctuarul din ceruri. Vorbind n termeni simbolici despre
sanctuarul de pe pamnt, care era facut dupa chipul adevaratului locas de nchinare (Evr.
9:24) putem spune: n ziua antitipica a ispasirii, nceputa la 1844, marele nostru Mare Preot
poate fi vazut ca plecnd din locul sfnt al sanctuarului din ceruri si intrnd n locul prea sfnt.
n consecinta, usa nchisa ar fi cea a locului sfnt, iar usa deschisa cea a locului prea sfnt,
unde Hristos slujeste de atunci ncoace n lucrarea zilei antitipice a ispasirii (vezi GC
430,431,435; EW 42). Cu alte cuvinte usa nchisa indica ncheierea primei faze a slujirii
ceresti a lui Hristos, iar usa deschisa nceputul cele de-a doua faze. Pentru o discutie cu
privire la usa nchisa n teologia adventista timpurie vezi L. E. Froom. The Prophetic Faith of
Our Fathers, Vol. 4, p. 829842; de asemeni Open and Shut Door, n SDA Encyclopedia, p.
10341037. Pentru o schita a doctrinei sanctuarului vezi Note aditionale la Evr.10
Nimeni n-o poate nchide. Hristos va duce lucrarea de mntuire pna la capat. Omul
nu poate face nimic pentru a mpiedica nici slujirea Sa n curtea cerului nici controlul Sau
asupra lucrurilor de pe pamnt (vezi Dan. 4:17).
Putina putere. Nu este clar daca Hristos mustra aici biserica Filadelfia pentru faptul ca
are att de putina putere, sau i lauda pentru ca au ceva putere. Cu exceptia ctorva din
Sardes, acea biserica era moarta, si s-ar putea ca putina putere din Filadelfia sa nsemne o
situatie mai ncurajatoare dect cea din Sardes. Faptul ca putina putere este n strnsa
legatura cu aprecierea pastrarii Cuvntului lui Hristos si netagaduirea Numelui Sau tinde sa
confirme aceasta concluzie.
Pe de alta parte, o usa deschisa poate fi privita ca o invitatie de a intra ntr-o
experimentare a unei puteri superioare. Biserica din vechea Filadelfia nu era n nici un caz nici
mare si nici cu influenta, dar pura si credincioasa. Istoria bisericii reprezentata de perioada
Filadelfia, cu atentia crescuta acordata Cuvntului lui Dumnezeu, deosebindu-se aici atentia
acordata profetiilor din Daniel si Apocalipsa, cu evlavia personala, reprezinta o mult mai
ncurajatoare descriere dect perioada precedenta.
Cuvntul Meu. Cuvntul lui Dumnezeu exprima vointa Sa. Dumnezeu Si-a descoperit
vointa Sa prin natura, de asemenea prin profeti si apostoli, prin marturia directa a Duhului
Sfnt n inima omului, prin experientele vietii, prin cursul istoriei umane, si n primul rnd prin
Hristos.
Numele. Vezi cap. 2:3.
9. ti dau. Gramatical, afirmatia din v. 9 poate fi nteleasa ca nsemnnd fie ca
Dumnezeu i va face sau va cauza ca membrii din sinagoga Satanei sa vina sa se
nchine la picioarele crestinilor din Filadelfia, n nepocainta, fie ca Dumnezeu va da
crestinilor din Filadelfia pe unii din iudeii din Filadelfia drept convertiti la crestinism. Contextul
nu este decisiv.
n sinagoga. Sau unii din sinagoga (vezi cap. 2:9).
Zic ca sunt iudei. Vezi cap. 2:9.
Sa vina sa se nchine. Succesiunea ideilor sa vina, sa se nchine, sa stie pare
sa implice mai mult dect faptul ca crestinii din vechea Filadelfia vor triumfa n cele din urma

public asupra oponentilor lor evrei. Pentru crestini, asemeni unor cuceritori pagni, a se
bucura de perspectiva acuzatorilor lor care n final stau ntinsi la picioarele lor, pare a reflecta
cu greu spiritul unui adevarat crestinism. Mai degraba aceste cuvinte pot sa se refere la
convertirea unor evrei din Filadelfia (cf. 1 Cor. 14:24,25) care vor nvata despre iubirea lui
Dumnezeu prin experienta personala. O asemenea crestere a numarului membrilor poate fi un
rezultat al usii deschise din Apoc. 3:8 si al loialitatii bisericii fata de Cuvntul lui Hristos. O
astfel de loialitate a adus convingere chiar si inimilor persecutorilor nsisi.
Aplicata la istoria bisericii reprezentata de perioada Filadelfia, aceasta expresie poate fi
considerata ca aplicabila acelora care nu tin pasul cu naintarea adevarului si care se opun
crestinilor care o fac. Astfel nteleasa, referinta poate fi facuta cu privire la timpul cnd cei ce
au respins adevarul public si vor marturisi public ratacirile (vezi GC 655).
Cuvintele sa vina sa se nchine la picioarele tale sunt luate din textul Septuagintei de la
Isa. 60:14 (cf. cap. 49:23). Asa cum strainii urmau sa vina la Israelul literal din vechime ca sa
nvete despre Dumnezeu (vezi Vol. IV, p. 2630), la fel si necrestinii urmau sa vina la lumina
evangheliei si sa gaseasca mntuirea (vezi Vol. IV, p. 35,36).
Apoc. 3:9 a fost aplicata si celor ce persista n opozitia lor fata de adevar, mai ales la
timpul cnd circumstantele i vor sili, desi nepocaiti, sa recunoasca ca cei care au ramas loiali
adevarului sunt ntr-adevar poporul lui Dumnezeu. Nu exista nimic care sa mpiedice
posibilitatea ca acest verset sa includa att pe cei pocaiti ct si pe cei nepocaiti, un grup
facnd aceasta recunoastere n sinceritate, iar celalalt numai pentru ca circumstantele l
forteaza sa faca asta.
Te-am iubit. Aceste cuvinte sunt luate probabil din Isa. 43:4.
10. Cuvntul rabdarii Mele. Unii interpreteaza aceasta expresie ca nsemnnd
cuvntul Meu de rabdare, adica o porunca a lui Dumnezeu de fi rabdatori; altii ca fiind
nvatatura despre rabdarea lui Hristos (cf. 2 Tes. 3:5). Cele doua idei sunt combinate n gndul
Hristos ne ncurajeaza sa fim rabdatori asa cum El a fost rabdator sub judecata.
De. Gr. ek, din indicnd ca biruitorii vor ndura cu succes timpul ncercarii, nu ca ei vor
scapa neatinsi de necaz (vezi Dan. 12:1; Mat. 24:21, 22, 2931).
Ceasul ncercarii. Aici nu este o perioada de timp specifica, nici literal nici profetic, ci o
vreme sau un timp. Ceasul este aici folosit n acelasi sens ca n cap. 3:3. n armonie cu
referintele repetate n Apocalipsa cu privire la revenirea lui Hristos (vezi cap. 1:1), ceasul
ncercarii se refera fara ndoiala la un mare timp al ncercarii nainte de a doua venire.
Locuitorii. Aceasta si alte expresii asemanatoare (cap. 6:10; 8:13; 11:10; 13:8,14;
17:2,8) sunt folosite din plin pe tot parcursul Apocalipsei cu referire la cei nepocaiti, peste care
vor cadea judecatile divine.
11. Cununa. Vezi cap. 2:10.
12. Un stlp n Templul. Un stlp simbolic, binenteles, ntr-un templu simbolic. n
Noul Testament cuvntul tradus prin templu (naos) se refera n general la sanctuarul interior
continnd locul sfnt si locul prea sfnt, si nu ntregul complex al cladirilor ce constituiau
templul din vechime. Ca atare, aceasta fagaduinta ar nsemna ca cel biruitor va ocupa un loc
permanent, important, foarte aproape de Dumnezeu. Pentru o folosire simbolica a cuvntului
stlp vezi Gal. 2:9; 1 Tim. 3:15.
Nu va mai iesi afara din el. Adica va fi permanent acolo. n acord cu simbolul, a iesi
afara din el nseamna a pleca din prezenta lui Dumnezeu, deliberat, asa cum a facut Lucifer
(PP 37). O astfel de fagaduinta poate fi facuta numai acelora ce vor fi biruitori, pentru
totdeauna. n aceasta viata posibilitatea iesirii afara ramne, dar n viata viitoare nimeni nu
va mai alege sa iasa.
Numele Dumnezeului Meu. Vezi Faptele Ap. 3:16; Apoc. 2:3; cf. Apoc. 14:1; 22:4.
Aici se continua simbolul introdus de stlp, si deci trebuie luat simbolic. Asa cum un nume
implica personalitate si caracter, fagaduinta de aici este aceea ca cei ce vor birui vor primi
pentru totdeauna imprimarea caracterului lui Dumnezeu; chipul Creatorului lor va fi pe deplin
restaurat n ei. Acest simbol poate fi nteles ca implicnd faptul ca sfintii biruitori vor fi pe
deplin ai lui Dumnezeu, asa cum atesta Numele Sau, un semn al apartenentei nsemnat
asupra lor.
Numele cetatii. Stlpul va avea inscriptionat pe el nu numai Numele Divin, ci si numele
Noului Ierusalim. Acesta poate fi privit ca semnificnd ca crestinul biruitor este cetatean al
Noului Ierusalim si are dreptul de a sta acolo (cap. 22:14).

Noul Ierusalim. Nou nu n sensul de a fi o replica a cetatii literale cu acelasi nume, ci

ntr-un contrast ceresc cu corespondentul sau pamntesc. Ierusalimul antic trebuia sa devina
metropola acestui pamnt si sa ramna pe veci (vezi Vol. IV, p. 29,30), dar din pricina
nendeplinirii sarcinii lui, rolul sau va fi acordat Noului Ierusalim. Termenul de Noul Ierusalim
este limitat la Apocalipsa, dar gndul este anticipat n Gal. 4:26; Evr. 12:22. Pentru ntelesul
numelui Ierusalim vezi Ios. 10:1.
Se pogoare. Vezi cap. 21:2.
Numele Meu cel nou. Al treilea nume scris pe un stlp simbolic este cel al lui Hristos
nsusi. Primirea de catre biruitor a caracterului divin, reprezentata de nume (vezi Faptele Ap.
3:16), este mediata de Hristos. Doar n virtutea faptului ca Dumnezeu a devenit om n Isus
Hristos omul mai poate fi refacut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Acest lucru este
ndeplinit de darul vietii si al caracterului lui Hristos primit de catre credincios (vezi Gal. 2:20;
DA 388). A primi Numele lui Hristos nseamna de asemenea a primi confirmarea stapnirii Sale
(vezi 2 Cor. 1:22).
13. Cine are urechi. Vezi cap. 2:7.
14. ngerului. Vezi cap. 1:20.
Laodicea. Acest nume a fost definit ca nsemnnd judecarea poporului sau un popor
judecat. Sensul ultim pare de preferat aici. Distanta n linie dreapta ntre Filadelfia si Laodicea
este de 80 km (vezi Calatoriile lui Pavel). Cetatea a fost ntemeiata de mparatul seleucid
Antiochus al II-lea Theos (261246 d.Hr.), si numita astfel n cinstea sotiei sale Laodice. Situat
n valea rului Lycus, Laodicea era un prosper centru comercial n timpul lui Ioan, specializat n
producerea de bunuri din lna. Era situat la ctiva km de Colose si Hierapolis (Ierapole), si
destul de timpuriu gasim crestini n fiecare dintre aceste cetati (vezi Col. 4:13).
La vremea cnd era scrisa Apocalipsa, biserica Laodicea exista de 40 de ani. Apostolul
Pavel a avut un interes deosebit fata de aceasta comunitate si a adresat cererea ca colosenii
sa faca schimb al epistolelor sale cu laodiceenii (Col. 4:16; vezi Vol. V, p. 183).
Amin. Alaturarea acestui titlu cu Martorul credincios si adevarat l identifica ca titlu al lui
Hristos (vezi cap. 1:5), Cel care este autorul epistolelor catre cele sapte Biserici. Pentru un
comentariu asupra sensului cuvntului amin vezi Deut. 7:9; Mat. 5:18. Aplicarea acestui
termen la Hristos poate fi comparata cu Isa. 65:16, unde, n ebraica, Domnul este numit
Elohe'amen, Dumnezeul aminului. n pasajul de fata acest titlu poate fi nteles ca o declaratie
ca Hristos este adevarul (vezi Ioan 14:6). Ca atare solia Sa catre biserica Laodicea trebuie
acceptata fara ndoieli.
Martorul credincios si adevarat. Vezi cap. 1:5.
nceputul. Gr. arche, un cuvnt care are un sens pasiv, dar si unul activ. Luat cu sensul
pasiv se refera la ceva ce este facut la nceput. Interpretat asa ar nsemna ca Hristos este
prima creatura creata. Dar cu siguranta aceasta nu ar putea fi o traducere buna caci Hristos
nu este o fiinta creata. Luat cu sensul activ arche se refera la acel ceva ce initiaza o
actiune, cauza primara, prima miscare. nteles asa el l declara pe Hristos drept
Creator. Astfel este ntregit sensul pasajului prezent, caci Hristos este descris n mod repetat
si n alte locuri din Noul Testament ca avnd acelasi rol (vezi Vol. V, p. 917; vezi Ioan 1:3; Evr.
1:2). Afirmatia de o similaritate izbitoare prezentata n epistola colosenilor, Col. 1:15,16,
fusese citita de biserica Laodicea cu multi ani nainte (cf. Col. 4:16).
15. Tale. Pentru accentuarea singularului vezi cap. 2:2.
Faptele. Vezi cap. 2:2.
Nici rece nici n clocot. S-a sugerat ca aceasta expresie simbolica trebuie sa fi avut un
sens particular pentru crestinii din Laodicea. Unul din punctele de nsemnatate din vecinatatea
cetatii era o cadere de apa a unui izvor cu ape fierbinti ce venea dinspre Hierapolis,
depunndu-se astfel depozite minerale. Sursa de apa a Laodiceei nu erau nici aceste izvoare
fierbinti, nici unele reci, ci un turn de apa alimentat de un apeduct care prezinta depuneri
dintr-o apa minerala similara, probabil calduta. Astfel apa calduta era un fenomen familiar
pentru cei din Laodicea si caracteriza potrivit conditia lor spirituala.
Starea spirituala de caldicel a bisericii Laodicea era mult mai periculoasa dect daca
biserica ar fi fost rece. Crestinismul caldicel pastreaza ndeajuns de multa forma, si
chiar din continutul evangheliei, pentru a toci puterile perceptive al duhului si face pe om
delasator n ceea ce priveste efortul staruitor necesar de a atinge idealul nalt al unei vieti

biruitoare n Hristos. Crestinul laodicean tipic este multumit cu lucrurile asa cum sunt, si este
mndru de minimul progres facut. Este aproape imposibil sa l convingi de marea sa nevoie si
de ct de departe este el de tinta desavrsirii.
Din moment ce soliile catre cele sapte Biserici reflecta n ntregime cursul istoriei bisericii
crestine (vezi cap. 1:11; 2:1), a saptea solie trebuie sa reprezinte experienta bisericii n timpul
ultimei perioade din istoria pamntului. Numele Laodicea implica ultimul pas n procesul
crestin al istoriei, acela al desavrsirii unui popor judecat (vezi cap. 3:14), neprihanit. Mai
mult dect att, implica faptul ca pregatirea acestui popor si procesul divin de judecare si
gasire a lor drept neprihaniti vor fi mplinite la sfrsitul acestei perioade (vezi Dan. 8:13,14;
Rev. 3:8; 14:6,7). Este deci numai normal ca solia laodiceana sa fie vazuta ca aplicndu-se
ntr-un sens special bisericii de la 1844 pna la sfrsitul timpului (vezi Note aditionale
la sfrsitul capitolului). Perioada de timp astfel reprezentata poate fi caracterizata ca Epoca
Judecatii.
Solia laodiceana este aplicabila tuturor celor care sustin ca sunt crestini (vezi 6T 77). Pentru
mai bine de un secol adventistii de ziua a saptea au recunoscut ca solia catre laodiceeni are o
aplicatie speciala la ei nsisi (vezi James White, RH Oct. 16, 1856; cf. 1T 141144). O
recunoastere a acestei aplicatii este o constanta mustrare si o ncurajare de a trai din toata
inima n armonie cu modelul unei vieti desavrsite n Isus Hristos (vezi cap. 3:18).
O, daca ai fi. O stare spirituala de caldicel duce la o scazuta vigilenta, un raspuns
ntrziat, o actiune indecisa. Daca biserica Laodicea ar fi fost rece, Duhul lui Dumnezeu ar fi
putut mult mai usor sa o convinga de starea sa periculoasa.
Urmatoarea afirmatie arunca lumina asupra dilemei de ce starea de a fi rece este de
preferat celei de caldicel. Ar fi mult mai placut Domnului ca sustinatorii caldicei ai religiei sa
nu fi avut niciodata asupra lor Numele Sau. Ei sunt o continua povara pentru cei care ar dori
sa fie urmasi credinciosi ai lui Isus. Ei sunt o piatra de poticnire pentru necredinciosi (1T
188).
16. Nici rece nici n clocot. Vezi v. 15; cf. 1T 188; 2T 175,176.
Am sa te vars. Simbolul apei caldute este exploatat pna la concluzia logica. O astfel
de apa este dezamagitoare si gretoasa, iar cine o bea aproape involuntar o va scuipa. Vezi 6T
408.
17. Sunt bogat. Aceasta poate fi nteleasa att literal ct si spiritual. Laodicea era un
oras prosper, si fara ndoiala la fel erau si unii dintre crestinii de acolo. n mod vadit biserica de
aici nu a suferit nici o persecutie serioasa. Mndria n prosperitatea ei duce n mod natural la
multumire de sine n plan spiritual. n sine, bogatia nu este gresita. nsa posedarea unor
averi face ca cel ce le detine sa devina tinta ispitelor la mndrie si multumire de sine,
iar mpotriva acestora singura protectie este umilinta spirituala.
Crestinii care sunt saraci n posesiuni pamntesti se simt bogati si naintati n lucrurile
spirituale, asemeni filozofului antic care cu mndrie si proclama umilinta purtnd o roba
desirata si ponosita. Mndria lor n spiritualitatea de care dau dovada se vede prin gaurile
hainelor. Posedarea unor adevaruri importante, dar numai la nivelul acceptarii intelectului,
nepermitnd sa patrunda la suflet, conduce la mndrie spirituala si bigotism religios.
Chiar si biserica lui Dumnezeu, cu o structura puternica n organizarea ei si bogata n
nestematele adevarului, poate deveni usor habotnica din punct de vedere doctrinar, cu o
mndrie imorala fata de bogatiile adevarului. Pacatul care este aproape cel mai lipsit de
speranta si incurabil este cel al mndriei aprecierii de sine, al multumirii de sine.
Aceasta sta n fata oricarei cresteri (7T 199,200). Umilinta mintii este tot la fel de
importanta n ochii lui Dumnezeu ca si umilinta inimii.
M-am mbogatit. Biserica Laodicea nu doar pretinde ca este bogata, ci face si fatala
greseala de a crede ca aceste bogatii sunt rezultatul propriilor ei lucrari (cf. Osea 12:8).
Nu duc lipsa de nimic. Punctul culminant al laudei laodiceenilor este acela ca situatia
lor nu mai poate fi mbunatatita. O astfel de multumire de sine este fatala, caci Duhul lui
Dumnezeu nu patrunde niciodata acolo unde o nevoie dupa prezenta Sa nu este
simtita. Iar fara aceasta prezenta nnoirea vietii este imposibila.
Nu stii. Cel care nu stie, si nu stie ca nu stie, este aproape fara speranta. Ignoranta cu
privire la adevarata lor conditie, ce caracterizeaza pe crestinii laodiceeni, sta ntr-un contrast
izbitor cu cunoasterea sigura pe care o are Hristos despre adevarata stare a Bisericilor Sale,
asa dupa cum este repetat asigurator fiecareia dintre ele, Stiu faptele tale (cap. 2:2,9,

13,19; 3:1,8,15).
Esti. Subiectul este accentuat n greaca. Accentul propozitiei este si nu stii ca tu esti cel
ticalos
Ticalos gol. Adevarata descriere, prezentata aici, este exact opusul laudei facute de
catre biserica Laodicea. n loc sa fie bogata, pna la punctul n care simte ca nu mai are
nevoie de nimic, aceasta biserica este n realitate att de lipsita nct nu are nici macar cu ce
se mbraca.
Sa cumperi de la Mine. Fara acest adevarat efort biserica Laodicea nu poate atinge
standardul pe care ar dori Hristos ca ea sa-l ajunga. Lucrurile pe care El le ofera nu sunt lipsite
de pretul lor, totusi mntuirea este ntotdeauna gratuita. Ea trebuie sa renunte la vechiul sau
mod de viata pentru a fi pe deplin bogata, vindecata si mbracata. Chiar si ea, care este
saraca, poate cumpara (vezi Isa. 55:1).
Aur. Acesta reprezinta bogatiile spirituale, oferite de Hristos ca remediu pentru saracia
spirituala a Laodiceei. Simbolul aur poate fi interpretat ca referindu-se la credinta care
lucreaza prin dragoste (Gal. 5:6; Iac. 2:5; cf. COL 158), si la faptele ce sunt rezultat al
credintei (vezi 1 Tim. 6:18).
Curatit prin foc. Este un aur din care s-au scos toate impuritatile. Fara ndoiala
referinta este facuta cu privire la credinta care a fost pusa la ncercare si curatita de focurile
necazurilor (vezi Iacov 1:25; cf. Iov 23:10).
Haine albe. Oferite n contrast cu goliciunea laodiceenilor, o goliciune care se
contureaza att de cumplit vizavi de propria lor lauda ca nu duc lipsa de nimic (v. 17). Haina
alba poate fi nteleasa ca fiind neprihanirea lui Hristos (Gal. 3:27; vezi Mat. 22:11;
Apoc. 3:4; cf. 4T 88). Acest simbol trebuie sa fi avut o nsemnatate speciala pentru crestinii
din Laodicea, caci orasul lor era cunoscut pentru hainele de lna neagra.
Rusinea goliciunii tale. Vezi Exod. 20:26; Plng. 1:8; Eze. 16:36; 23:29; Naum 3:5.
Doftorie pentru ochi. Gr. kollurion, un mic sul. Medicamentul devenise cunoscut prin
forma ambalajului n care era mpachetat. Lnga Laodicea era un templu al zeului frigian Men
Karou. O faimoasa scoala de medicina s-a dezvoltat avnd legaturi cu acest templu, unde se
pastra respectiva pudra pentru ochi. Acest lucru poate constitui fundamentul simbolului folosit
aici.
Medicamentul simbolic oferit aici laodiceenilor este antidotul ceresc pentru orbirea lor
spirituala. Scopul sau este acela de a le deschide ochii pentru a-si vedea propria lor stare n
lumina adevarului. Aceasta este lucrarea Duhului Sfnt (vezi Ioan 16:811). Numai prin
lucrarea sa de convingere a inimii poate fi nlaturata orbirea spirituala. Acest medicament
poate fi vazut ca reprezentnd harul spiritual care l face pe crestin n stare sa deosebeasca
adevarul de ratacire, ceea ce este drept de ceea ce este nedrept. Vezi 4T 88.
Sa vezi. Adica sa vada pacatul asa cum l vede Dumnezeu, sa-si dea seama care este
adevarata ei stare o preconditie a pocaintei.
19. Eu mustru. Tinta oricarei adevarate disciplinari vindecatoare este aceea de a aduce
convingerea celui gresit si a-l ncuraja spre un nou curs al actiunilor.
Pedepsesc. Gr. paideuo, a educa copiii, a pedepsi n mod particular asa cum un
parinte si pedepseste copilul cu scopul de a-l ndrepta si a-l instrui. Pedepsirea vine asupra
crestinului atunci cnd mustrarea lui Hristos nu este luata n seama. Nici mustrarea Sa si nici
pedeapsa Sa nu sunt expresii ale mniei asa cum e cazul unui om care si pierde cumpatul
ci o dragoste puternica a carei tinta este aceea de a aduce pacatosii la pocainta.
S-ar parea ca biserica din Laodicea nu suferise nca persecutia, asa cum o facusera
surorile ei, caci nu este nici un indiciu cu privire la vreo suferinta deja ndurata. Dar Hristos
avertizeaza biserica ca nu poate continua traind cu inima mpartita, fara a se lupta cu o
disciplina vindecatoare. Putin mai trziu de o jumatate de secol dupa timpul lui Ioan s-ar parea
ca biserica Laodicea a suferit persecutie (vezi Eusebius Ecclesiastical History iv. 26; v. 24).
Iubesc. Gr. phileo, a iubi [ca un prieten, cu toata caldura unei afectiuni personale].
Compara dragostea lui Hristos asa cum este exprimata catre biserica Filadelfia prin cuvntul
agapao (v. 9). Pentru diferenta dintre aceste cuvinte vezi Mat. 5:43,44; Ioan11:3; 21:15.
Aceasta reasigurare a favorurilor lui Hristos arata ca laodiceenii nu sunt fara speranta (vezi
Note aditionale la sfrsitul capitolului). De fapt ei sunt chiar subiectul special ai atentiei Sale.
Dragostea Sa pentru ei este exprimata prin pedepsire, prin care El spera sa i aduca la

pocainta (vezi Prov. 3:12).

Fii plin de rvna. Gr. zeloo, din aceeasi radacina ca si cuvntul zestos, n clocot, stare
pe care laodiceenii nu au atins-o (v. 15). Laodiceenii sunt chemati sa experimenteze caldura si
entuziasmul care vine din adevarata pocainta, consacrare si devotiune fata de Hristos.
Pocaieste-te. Gr. metanoeo (vezi Mat. 3:2). Verbul este la singular, accentund natura
personala, individuala a acestei avertizari. Pocainta, ca si mntuirea nu poate fi niciodata
primita n grup. Experienta spirituala a unei rude sau a unui prieten poate avea valoare
mntuitoare numai pentru el nsusi. Aceasta noua atitudine de parere de rau fata de trecut si
rvna pentru viitor sunt tintele lui Hristos cu privire la biserica Laodicea. Vezi Note aditionale la
sfrsitul capitolului.
20. Eu stau. Forma verbului n greaca implica faptul ca Hristos Si-a luat locul la usa si
ramne acolo. El nu oboseste oferind binecuvntata Sa prezenta tuturor celor ce l primesc.
La usa. Nu este usa ocaziei oferite n v. 8, si nici usa mntuirii (cf. Mat. 25:10; Luca
13:25). Aceste usi sunt nchise si deschise de Dumnezeu. Usa la care se face referire aici este
sub controlul omului, si fiecare persoana o poate nchide sau deschide dupa voia sa. Hristos
asteapta hotarrea fiecarui om. Aceasta este usa sufletului omului. Cu dragostea Sa, prin Cuvntul
Sau si prin providentele Sale, Hristos bate la usa sentimentelor noastre; prin ntelepciunea Sa, la usa
mintii noastre; prin stapnirea Sa, la usa constiintei noastre; prin fagaduintele Sale, la usa
sperantelor omului.
Acest pasaj poate fi vazut si ca referindu-se la Hristos, stnd la usa vietii omenesti, si la
cea a istoriei omenesti, gata sa intre si sa binecuvnteze poporul Sau asteptator cu prezenta
Sa (vezi Mat. 24:33; Luca 12:36; Iac. 5:9).
Cina. Gr. deipneo, a lua masa, cu deosebire cea mai importanta masa, cea de seara
(vezi Luca 14:12). Acest cuvnt poate fi vazut ca aplicndu-se marii sarbatori de nunta din
Apoc. 19:9. Evreii comparau n mod obisnuit fericirea vietii viitoare cu o sarbatoare (vezi Luca
14:15, 16).
Cu el. Putine gesturi sunt mai graitoare ale fratietatii si comuniunii ca cel al luarii mesei
mpreuna. n aceste cuvinte Hristos fagaduieste mpartasirea experientelor noastre si ne invita
n mpartasirea experientelor Sale (vezi Gal. 2:20; Evr. 2:1417).
21. Celui ce va birui. Vezi cap. 2:7.
i voi da sa sada. Vezi Mat. 19:28; Luca 22:30; cf. 1 Cor. 6:2; vezi Mat. 25:31.
Pe scaunul Meu de domnie. Biruitorul va avea parte la slava si puterea lui Hristos,
asa cum Hristos are parte din slava si puterea Tatalui Sau.
Si Eu am biruit. Vezi Ioan 16:33. Numai pe baza victoriei lui Hristos poate omul sa
spere n biruinta.
Cu Tatal Meu. Vezi Marcu 16:19; Efes. 1:20; Evr. 1:3; 8:1; 12:2.
22. Cine are urechi. Vezi cap. 2:7.

NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 3

Tonul sever si fara compromis al soliei laodiceene a condus pe unii cercetatori la concluzia ca
nu exista vreo speranta pentru crestinii acestei biserici dect transferarea apartenentei lor la
biserica Filadelfia. O astfel de concluzie, n orice caz, nu concorda nici cu contextul, nici cu
principiile sanatoase de interpretare. Vezi cap. 1:11, si urmatoarele note:
1. Aceasta propunere implica faptul ca biserica Filadelfia exista simultan cu biserica
Laodicea. Dar daca este vreun motiv sa presupunem ca Filadelfia exista simultan cu Laodicea,
atunci este motiv pentru a presupune acest lucru si despre celelalte. La fel, daca este
considerat posibil sa migrezi spiritual de la Laodicea la Filadelfia, atunci nu este nici un motiv
valid pentru a nu fi la fel de posibil si de dorit a migra dinspre Laodicea spre Efes, de
exemplu, sau de la Sardes la Smirna. Mai mult dect att, daca doua sau mai multe perioade
pot fi considerate ca existnd simultan, modelul consecutivitatii este dezmembrat, soliile
individuale nceteaza a mai avea vreo legatura cronologica specifica cu istoria, si nu mai

ramne nici o baza valida pentru a crede ca solia catre Laodicea are vreo importanta
particulara pentru vremea noastra, mai mult dect ar avea pentru celelalte.
Solia oricareia dintre cele sapte Biserici are o aplicabilitate specifica bisericii crestine la un
anumit moment dat n istorie numai n baza faptului ca cele sapte Biserici reprezinta sapte
perioade consecutive n timp, acoperind era crestina, iar solia fiecareia are o aplicabilitate
specifica numai unei singure perioade de timp. Numai asa pot fi considerati crestinii din oricare
perioada ca apartinnd unei biserici cu particularitate si numai astfel solia laodiceana poate fi
aplicata ntr-un fel specific bisericii din vremea noastra. Ca atare, cnd cele sapte Biserici
sunt privite cronologic, ca aplicabile unor perioade specifice n istorie, crestinii unei perioade
nu pot migra spiritual la o alta.
2. Propunerea ca laodiceenii trebuie sa-si paraseasca biserica lor si sa devina filadelfieni
pentru a fi mntuiti este bazata pe ideea ca fiecare biserica reprezinta o stare sau o conditie
spirituala particulara. ntr-adevar, fiecare dintre cele sapte are propriile ei probleme, iar sfatul,
avertizarea si fagaduinta adresata fiecareia sunt potrivite pentru ea. Este la fel de adevarat ca
unele din aceste Biserici reflecta o stare sau conditie spirituala mult mai de dorit dect ale
altora.
Acum, este numai normal pentru crestinul staruitor din oricare perioada a istoriei sa-si
doreasca sa reflecte caracteristicile de dorit, si vrednice de ales, ale diferitelor fagaduinte
facute tuturor Bisericilor. n acelasi fel, el ar trebui sa se fereasca de caracteristicile de
nedorit si sa ia aminte la amenintarile si avertizarile adresate lor. Dar cnd sunt privite din
acest punct de vedere, soliile sunt n afara timpului n esenta, iar cititorul staruitor le aplica la
propria sa experienta pe baza capacitatii lor de a-i mplini propriile sale nevoi, si nu pe baza
timpului n care traieste. Nu are nici o nevoie de a-si transfera simbolic apartenenta de la una
la
alta.
3. n general vorbind, cuvinte de lauda sunt adresate tuturor Bisericilor cu exceptia celor din
Sardes si Laodicea, cuvinte de mustrare tuturor cu exceptia celor din Smirna si Filadelfia, si
tuturor cuvinte de fagaduinta. Astfel Bisericile au deopotriva membri de dorit si membri care
le fac mai putina cinste. Dar n nici unul dintre aceste cazuri Hristos nu sfatuieste pe membrii
loiali ai unei presupuse neloiale biserici sa-si transfere apartenenta spirituala la o alta a carei
stare spirituala apare favorabila. Daca acestea ar fi fost intentiile Sale ne-am fi asteptat pe
drept sa vedem o chemare pozitiva de iesire afara din Sardes sau din Laodicea, de exemplu,
asemeni chemarii de iesire afara din Babilon (cap. 18:4). Dar Inspiratia nu a nregistrat nici o
astfel de chemare cu privire la Laodicea sau a vreunei alta dintre Biserici. n fiecare caz
remediul pentru a birui raul a fost, simplu dar accentuat, a se pocai. Crestinii loiali din
biserica Efesului, care cazuse si si parasise dragostea dinti, nu au fost sfatuiti sa
migreze spre Smirna (vezi cap. 2:4,5). Cei din perioada Pergam, care gazduiau nvataturile lui
Balaam si pe cele ale nicolaitilor (vs. 14,15), nu au fost sfatuiti sa-si transfere apartenenta la
Efes sau Smirna. Biserica din Sardes era aproape moarta (cap. 3:2), dar membrilor ei
credinciosi nu li s-a spus sa se mute n Filadelfia. n mod asemanator, crestinii loiali din
perioada Laodicea nu au fost sfatuiti sa devina filadelfieni cel putin nu de catre Hristos,
Martorul credincos si adevarat. Lor li se spune sa se pocaiasca si sa gaseasca n Hristos
remediul
pentru
toate
defectele
lor
de
caracter
(vs.
1820).
Ideea ca un crestin si poate mbunatati sansele de mntuire prin mecanismul de evadare al
migrarii spirituale si prin arborarea unei forme de neprihanire superioare, probabil celei a altor
crestini, este n contrast deplin cu nvataturile Domnului nostru (cf. Luca 18:914). n parabole
neghinei (Mat. 13:2430,3743) proprietarul cmpului a poruncit ca grul si neghina sa
creasca amndoua mpreuna pna la seceris (v. 30). Neghina nu avea sa fie smulsa de
minile omenesti si nici grul nu avea sa fie transplantat ntr-un alt cmp. Numai cnd ngerul
cu secera va aduna grul n hambarul Stapnului si va arde neghina se va putea vorbi de o
separare
generala
a
neprihanitilor
de
cei
rai
(vezi
vs.
30,3942).
Membrii din biserica antica a Laodiceei nu aveau sa-si mbunatateasca starea lor spirituala
mutndu-se n Filadelfia. Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Laodicea nu include un plan
de migrare spirituala spre alte Biserici apocaliptice, ci mai degraba o transformare totala a
inimii si a vietii (vezi Apoc. 3:1820). Orice alte solutii propuse pentru bolile Laodiceei sunt cu
adevarat bune doar pentru a-l face pe om un ipocrit.

4. Este adevarat ca nici unei alte biserici nu i este administrata o mustrare mai
patrunzatoare dect bisericii din Laodicea, dar tot la fel de adevarat este faptul ca nici unei
alte biserici nu i este oferita o dovada mai plina de mila cu privire la dragostea lui Hristos, o
apropiere mai strnsa de El si o rasplata mai slavita (vezi vs. 1921). Solia laodiceana nu este
aceea a unei respingeri neconditionate, n nici un caz mai accentuata dect a celorlalte
Biserici. Daca saracia spirituala a laodiceenilor era dincolo de orice redresare nu li s-ar fi
oferit aur de catre Martorul adevarat. Daca discernamntul lor spiritual ar fi fost lipsit de
orice remediu El nu le-ar fi oferit doftorie pentru ochi. Daca goliciunea lor spirituala era
dincolo de orice speranta El nu le-ar fi oferit acestora hainele Sale albe (vezi vs. 17,18).
Cu siguranta ca sunt biruitori n Laodicea (v. 21) la fel ca n oricare alta perioada precedenta a
istoriei bisericii, si acestor biruitori din Laodicea le este data fagaduinta ca vor sedea cu Hristos
pe tronul Sau.