Studiul 6

Ideile din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 
Sabat - Botezul cu Duhul Sfânt
 Textul de memorizat – “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”.
(Efeseni 5:18).
 Întrebări pentru teologii trinitarieni:
· Din moment ce Duhul Sfânt este una dintre Persoanele Trinităţii, de ce apostolul Pavel, care ştia foarte
bine adevărul despre Duhul Sfânt, îl compară cu... vinul? Ce legătură exsită între Duh şi vin?
· Dacă vorbirea lui Pavel este “metaforică”, adică duhovnicească, în acest caz “vinul” la care se referă
Pavel trebuie să fie o “băutură” duhovnicească , nu-i aşa? Ştiţi un alt “vin” duhovnicesc, pe care cei
credincioşi nu trebui să-l bea, în afară de “vinul Babilonului”?
· Ce este “vinul Babilonului”? Este învăţătura nebiblică a “desfrânatei” pe care ne-o prezintă Biblia în
Apocalipsa capitolul 17, cu care “au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de
vinul curviei ei!” v.2.
· Dacă astfel vorbeşte Biblia despre Biserica Catolică şi învăţăturile ei, nu este cel puţin ciudat că astăzi,
în zilele sfârşitului, ni se cere şi nouă să bem din “vinul Babilonului”, mai exact, ni se cere să credem în
Trinitate, care este învăţătura de bază a catolicismului?
 Fără îndemnul Duhului Sfânt, nimeni nu poate experimenta naşterea din nou, iar cei care au avut
această experienţă au fost botezaţi cu Duhul Sfânt.
 · Aşadar, autorii studiului biblic susţin că toţi cei născuţi din Duh au şi fost deja botezaţi cu Duh Sfânt,
punând astfel semnul egalităţii între naşterea din nou şi botezul cu Duhul Sfânt.
· Prin urmare, cei care n-au avut parte de botezul cu Duhul Sfânt n-au experimentat nici măcar naşterea
din nou!
· Dacă lucrul acesta este adevărat, atunci apostolii n-au fost născuţi din nou decât în ziua Cincizecimii,
când au fost botezaţi cu Duh Sfânt. Puteţi crede aşa ceva?
· Mai mult, atunci Ioan Botezătorul a murit fără ca să se fi născut din nou, fiindcă el a murit înainte de
ziua Cincizecimii, când ucenicii au fost botezaţi cu Duhul Sfânt!...
· În fine, este evident că oricine va încearcă să înţeleagă Biblia în lumina acestei declaraţii, va întâmpina
mari dificultăţi!
· Motivul este simplu: această declaraţie nu vine din Biblie, ci din altă sursă de “inspiraţie”, din care
suntem avertizaţi să nu “bem”...
· Dar cel care va studia Scriptura pentru sine va descoperi că între naşterea din nou şi botezul cu Duhul
Sfânt este o mare deosebire.
 Duminică - un singur Duh, un singur trup
 1 Corinteni 12:13 “Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup,
fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”.
· Pentru a-şi susţine ideile (oricare ar fi ele!), teologii noştri trebuie mereu să apeleze la exhibiţii
lingistice. Totuşi, noi vă invităm să privim în Scriptură pentru a afla ce vrea să ne spună Domnul prin
apostolul Pavel.
· Iată ce găsim aici :
1 Corinteni 12:27 “Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui”.
· Aşadar, Scriptura ne spune că:
· Am fost botezaţi de un singur Duh.
· Alcătuim un singur trup (indiferent de naţionalitate etc...).
· Noi suntem “trupul lui Hristos”.
· Fiecare în parte este doar “un mădular” al acestui trup.
· Desigur, toţi vom fi de acord că orice trup are un Cap, care conduce tot trupul. În cazul “trupului lui
Hristos”, Capul trupului este Hristos (Efeseni 5:23).
· Orice trup, dacă este un trup viu, are în el şi un duh care animă trupul. Dar dacă trupul nu are duh în
el, este un trup mort!
· Însă noi ştim că trupul lui Hristos este un trup viu, fiindcă “duhul lui Hristos” locuieşte în fiecare
mădular în parte, dându-i viaţă şi “legându-l” de celelalte mădulare.
· Aşadar, dacă noi suntem parte din trupul lui Hristos, vom avea în noi înşine acelaşi duh pe care îl are
Capul, adică Hristos. În felul acesta, noi vom fi în “legătură” cu Capul.
· Credem că până aici totul este clar şi uşor de înţeles. Acum însă urmează întrebarea: Duhul care animă
“trupul lui Hristos”este o altă Persoană sau este pur şi simplu Duhul lui Hristos?
· Dacă Duhul este o altă Persoană, atunci ilustraţia Biserică - trup, folosită de apostolul Pavel, n-are nici
o legătură cu realitatea! Ca atare, este imposibil să înţelegi ceva de aici...
· Dar dacă Duhul este însăşi VIAŢA LUI HRISTOS, este însăşi MANIFESTAREA LUI HRISTOS, atunci totul
devine clar!
· În acest caz, oricine poate înţelege ilustraţia lui Pavel prin care compară trupul nostru cu Biserica lui
Hristos, care practic îşi justifică atât existenţa cât şi viaţa numai prin apartenenţa la Isus Hristos, Cel din
care îşi trage şi viaţa!
· Mai mult, vorbind despre un trup, trebuie să remarcăm şi faptul că “viaţa oricărui trup stă în sângele
lui”: Leviticul 17:14.
· Un trup poate avea viaţă dacă n-are sânge în el? Nu, nicidecum. De aceea, Isus le-a spus iudeilor:
„Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-
aveţi viaţa în voi înşivă”. Ioan 6:53.
· Aşadar, ilustraţia cu trupul ne indică două mari adevăruri referitoare la Hristos: atât duhul care animă
trupul Bisericii cât şi sângele care dă viaţă trupului sunt ale lui Hristos, nu ale unei alte Persoane!
· Pentru a fi şi mai clari, să observăm textul din 1 Cor 6:17 “Dar cine se lipeşte de Domnul, este un
singur duh cu El”. Iar noi credem că Scriptura are dreptate!
 Luni - Duhul Sfânt şi simţământul de vinovăţie
 Comentariul pentru instructori spune: “Cuvântarea lui Petru... i-a făcut pe ascultători să simtă remuşcări
pentru vina de înaltă trădare împotriva stăpânirii lui Dumnezeu...”
 · Aşadar, păcatul iudeilor a fost de “înaltă trădare împotriva stăpânirii lui Dumnezeu”!
· Cum s-a ajuns la acest păcat? Preoţii şi conducătorii poporului s-au aliat împotriva lui Isus, deoarece
erau deranjaţi că “lumea se duce după El!”Ioan 12:19.
· Din acest motiv, conducătorii au făcut tot ce le-a insuflat diavolul pentru a-L aduce la tăcere pe Cel ce
susţinea că este Fiul lui Dumnezeu!
· Dar repingându-L pe Fiul Său, evreii îl respingeau de fapt pe singurul Dumnezeu adevărat: Tatăl (vezi
Ioan 17:3 şi 1 Cor. 8:6).
· Pe ce se bazau evreii când l-au respins pe Isus? Pe doctrina că Dumnezeu nu poate avea un Fiu! Pur şi
simplu ei nu acceptau că Dumnezeu poate avea un Fiu!
· Ei bine, oricât ar părea de ciudat, doctrina Trinităţii susţine acelaşi lucru: Dumnezeu n-are cum să
“nască” un Fiu, ca atare Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, ci este un Partener cu care  S-a înţeles ca unul
dintre Ei să fie Tată iar celalat Fiu!
· Aşadar, prin această doctrină se resping declaraţiile clare ale lui Isus şi ale apostolilor Săi referitoare la
identitatea singurului Fiu născut al Tatălui!
 “Se trezeau acum din amorţeala de moarte...”
 · Din fericire, mulţi din ascultătorii lui Petru s-au trezit din “beţia” spirituală în care au fost înrobiţi prin
învătăturile greşite primite de la conducătorii poporului şi s-au întors spre Dumnezeu şi Cuvântul Său cu
regret şi pocăinţă, dorind din tot sufletul să scape din cursa în care căzuseră din neştiinţă!
· Acesta este modul în care vor reacţiona toţi cei care se vor trezi într-o bună zi din “beţia” care cuprinde
întregul pământ. Vezi Apocalipsa 17:1-5.
 Marţi - Duhul Sfânt şi pocăinţa
 Fapte 2:38 „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre
iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
· Aşadar, apotolul Petru declară că darul Sfântului Duh vine ca o încununare a experienţei spirituale, nu
ca un început al ei, cunoscut prin expresiile “naştere din nou” ori “pocăinţă”.
· De fapt, oricine citeşte Scriptura fără idei preconcepute, va observa că cele două experienţe spirituale
sunt prezentate distinct şi fiecare în parte este bine definită, astfel încât pur şi simplu nu înţelegem cum
au ajuns autorii studiului biblic la concluzia că ele sunt una şi aceeaşi experienţă!
· Dar să-i ascultăm mai bine pe cei cărora Domnul le-a dat misiunea să ne transmită propriul Său
Cuvânt. Pentru început să-l ascultăm pe apostolul Ioan:
Ioan 1:12 “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din
Dumnezeu.
1 Ioan 2:29 “Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din
El”.
1 Ioan 3:9 “Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi
nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii
diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele
său.
1 Ioan 5:3 “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu Sunt grele;
pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii,
este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui
Dumnezeu?
1 Ioan 5:18 “Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl
păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el”.
· Aşadar, apostolul Ioan ne spune că “naşterea din nou” are legătură cu credinţa în Numele Lui, cu
trăirea în neprihănire şi cu biruinţa asupra lumii!
· Acum să notăm ce are de spus apostolul Pavel despre naşterea din nou:
1 Cor. 4:15 “Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi;
pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie”.
Galateni 4:19 “Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, pânăce va lua Hristos chip în voi”!
Filimon 1:10 “Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim, care altă
dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.
· După cum s-a observat, apostolul Pavel, face câteva afirmaţii care ar putea fi considerate blasfemii de
către cei care consideră “naşterea din Duh” ca “naştere” din cea de-a treia Persoană a Trinităţii. În acest
caz, ceea ce spune Pavel este întradevăr o blasfemie!
· Însă noi credem că el ştie adevărul şi nu îi este frică să-l şi spună: “naşterea din nou” urmează auzirii
Evangheliei veşnice (nu a alteia!) şi cunoaşterii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Aşa că cei ce s-au
“născut din nou” în urma propovăduirii sale pot fi consideraţi coşilaşii lui, născuţi de către el “în Hristos
Isus”.
· El ştie foarte bine că Cel care lucrează în ei atât voinţa cât şi înfăptuirea este Dumnezeu, dar mai ştie şi
că naşterea din nou nu s-ar fi produs dacă el ar fi tăcut de teama iudeilor...
· Iată însă ce spun încă alţi doi apostoli despre acest subiect:
Iacov 1:16 “Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi: orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus,
pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bună
voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui”.
1 Petru 1:3 “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa
cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie...”
1 Petru 1:22 “Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o
dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din
nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui
Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac”.
1 Petru 2:1 “Lepădaţi, deci, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de
clevetire; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să
creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul”.
· Oricât am dori noi să găsim altceva în Scriptură pe această temă, ea rămâne statornică în declaraţiile
ei: naşterea din nou are de-a face cu Cuvântul adevărului şi cu credinţa în Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu!
· Nu se spune nimic despre “stări emoţionale”, “exaltări duhovniceşti” ori “introspecţii” etc.
· De aceea, ar fi spre binele noastru să reţinem “indiciile” care ne sunt date de Dumnezeu pentru a şti
dacă suntem sau nu născuţi din nou:
·  “naşterea din nou” are legătură cu credinţa în Numele Lui, cu trăirea în neprihănire şi cu biruinţa
asupra lumii!
·  ea urmează auzirii Evangheliei veşnice (nu a alteia!) şi cunoaşterii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
·  ea are de-a face cu Cuvântul adevărului şi cu credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
· Rezumând, vom spune doar că naşterea din nou “se vede” prin felul în care ne raportăm la  Cuvântul
lui Dumnezeu (îl mai cercetăm??? sau studiem doar lecţiunea...?) precum şi prin felul în care răspundem
la întrebarea: crezi că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu?
· Dacă răspunsurile la aceste două “indicii” sunt corespunzătoare cu cerinţele lui Dumnezeu, atunci
puteţi şti că sunteţi născuţi din nou.
 Comentariul pentru instructori spune: “Adevărata pocăinţă nu este rodul suferinţei, al persecuţiei sau al
manipulării emoţionale, realizate de către predicatori plini de influenţă;”
· Cu asta suntem perfect de acord! Şi tare ne bucurăm...
 “Pocăinţa, adevărata pocăinţă (2 Cor. 7:10), este o puternică dovadă că persoana în cauză a primit
botezul cu Duhul Sfânt”.
· Însă cu această declaraţie nu putem fi de acord, fiindcă nu ne lasă Scriptura, căci textul indicat de
studiu nu spune aşa ceva!
 Miercuri - Duhul Sfânt şi ascultarea
 Duhul ne-a fost dat ca să ne convingă de păcat - o convingere care ne va conduce la ascultare. În lipsa
ei, convertirea nu este autentică.
· Fără a comenta prea mult, vom aminti doar ce au spus apostolii în privinţa ascultării - indiciul
convertirii autentice:
Fapte 4:19 “Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui
Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu”.
· Aşadar, atât cei care pretind ascultare şi cei care o oferă necondiţionat, se află în pericolul de a-L
neglija pe Dumnezeu. Fiindcă ascultarea de Dumnezeu este datoria oricărui om!
“Cea mai mare dovadă a lucrării Duhului Sfânt în noi este o viaţă trăită în credinţă şi în ascultare de
Dumnezeu”.
 Joi - Duhul Sfânt şi credinţa
 “Aşa cum am văzut în studiul de ieri, aceia care se supun influenţei Duhului Sfânt vor fi aduşi la ceea ce
Pavel numeşte “ascultarea credinţei”.
· Scriptura, vorbind despre credinţă, spune: Iuda 1:3 “Prea iubiţilor, pe când căutam cutot dinadinsul să
vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi
pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”.
· Cine sunt sfinţii cărora le-a fost dată credinţa “odată pentru totdeauna”? Noi credem că sunt apostolii,
prin care ne-a vorbit Domnul, precum şi pionierii adventişti care au pus bazele Bisericii adventiste.
· Ei bine, şi unii şi alţii au aceeaşi credinţă: că Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat şi că Isus este Fiul
lui Dumnezeu! Prin urmare, tot ce contravine acestei credinţe, nu vine de la Dumnezeu şi deci nu trebuie
crezut...
 Vineri - Studiu suplimentar
 “Gândeşte-te la durerea despărţirii pe care au simţit-o atât Fiul cât şi Tatăl”.
· Dar Duhul Sfânt, care, conform doctrinei Trinităţii este al treilea Partener, nu suferea?...
· Ori “rolul” care i-a revenit în “scena” Golgotei nu este suficient de clar...?
· Observaţie: Avraam şi Isaac, atunci când au ilustrat jertfa pe care urma să o realizeze Dumnezeu Tatăl
cu Fiul Său, Isus Hristos, erau tată şi fiu în cel mai literal sens posibil!
 Întrebări pentru discuţie:
Povesteşte apoi cum a fost atunci când i-ai făcut unei persoane un dar despre care ştiai cu siguranţă că
avea să-i placă. Cum te-ai simţit? De ce erau atât de nerăbdător să i-l dai? Ce folos i-a adus darul
persoanei căreia i l-ai oferit? Având aceste gânduri în minte, ce putem învăţa despre făgăduinţa care ne-
a fost făcută cu privire la Duhul Sfânt?
 · Cum să mai înţeleagă membrul de rând faptul că Duhul Sfânt este o Persoană, când i se cere să-L
compare cu un dar pe care l-a făcut cuiva? Ori nu asta i se cere să creadă?...