Cincizeci de întrebări şi răspunsuri

despre
Dumnezeul Scripturilor

Răspunsuri oferite de Cuvântul lui Dumnezeu

Titlul în original: Fragen zur Trinitat

Autor: A. C. Gurtner
Traducerea: Iosif Csavdari

© 2006 Psiho Publishing

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe
cărarea mea (Psalmi 119:105).
Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi,
în toată înţelepciunea.
Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi,
cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti,
cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima
voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta,
să faceţi totul în Numele Domnului Isus,
şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
(Coloseni 3:16-17)

INTRODUCERE
Întrebările din această carte au fost formulate atât în baza răspunsurilor,
susţinerilor şi părerilor creştinătăţii despre doctrina trinităţii, precum
şi în urma discuţiilor personale purtate cu pastori şi teologi. Referitor
la această temă au fost publicate în anii trecuţi o mulţime de articole,
în parte contradictorii, în diverse cărţi şi reviste. Susţinerile prezentate
arătau dese neconcordanţe fie între ele, fie cu restul Scripturii.
Mulţi creştini par dezorientaţi şi debusolaţi de aşa-zisele argumente
biblice ce stau la baza acestei doctrine. Însă argumentele trinităţii
nu pot sta în picioare, nu pot rezista unei cercetări sistematice şi
minuţioase. Ele reprezintă doar o părere unilaterală, preconcepută,
pe care pastorii au fost îndemnaţi şi obligaţi să o asimileze în timpul
instruirii lor teologice. La chemarea şi insistenţele mele repetate la
un studiu comun, profund, fără idei şi păreri preconcepute, n-am găsit
nici o disponibilitate la vreunul din apărătorii acestei dogme.
Profetul Isaia îndrumă pe poporul lui Dumnezeu să caute răspunsuri la
întrebările importante ale vieţii în Cuvântul lui Dumnezeu. “Nu va
întreba oare un popor pe Dumnezeul său? ... La lege şi la mărturie!”
(Isaia 8:19.20). Orice creştin ce doreşte să cunoască adevărul
poate urma învăţătura lui Isus şi sfatul lui Pavel (Ioan 5:39; 1Tes.
5:11.17.21). „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17,17).
Biblia n-a fost scrisă pentru pastori şi teologi. Orice om sincer care
studiază cu rugăciune poate înţelege Cuvântul fără a apela la teologie
sau doctrină. De aceea, orice întrebare şi nelămurire se impune
lămurită numai şi numai prin Scriptură, căci Cuvântul Domnului se
explică singur.
Orice creştin trebuie să cunoască cine este Dumnezeu şi cărui
Dumnezeu se închină. Aceasta este baza, temelia şi fundamentul credinţei lui.
Descoperirea aceasta o face Dumnezeu prin Cuvântul Său.
Orice încercare de a-L explica pe Dumnezeu fără să existe un „aşa
vorbeşte Domnul” sau un „stă scris”, este blasfemie şi încumetare.
5 6
Cincizeci de întrebări despre
Dumnezeu ne întăreşte prin Cuvântul Său, dar ne şi avertizează:
“Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?” (Ps.89:35)
“Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei
ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te
pedepsească, şi să fii găsit mincinos.” (Proverbe 30:5.6).
“Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din
jurul vostru; căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în
mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie
împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pământului” (Deut. 6:14.15).
Este datoria oricărui creştin să lepede învăţăturile superficiale adunate
de peste tot, învăţături pe care Dumnezeu nu le-a descoperit în
Cuvântul Lui şi, ca atare, nu se pot susţine prin Cuvântul Lui. Acest
principiu ar trebui să fie însuşit de orice creştin, chiar şi de aceia care
se îndoiesc şi se opun întrebărilor ce fac obiectul acestui material.
Mi-aş dori ca la căutarea răspunsurilor să se aibă în vedere Scriptura şi
numai Scriptura, şi fiecare nelămurire să fie explicată cu un clar „aşa
stă scris”; aceasta înseamnă o argumentare bazată pe un număr
suficient şi îndestulător de texte din Scriptură.
Cu toate că în ultimii ani s-au răspândit o mulţime de lămuriri
ultra-teologice, care se doresc o susţinere mai serioasă a doctrinei,
întrebările fără răspuns nu s-au împuţinat. Chiar dacă deseori versete
întregi au fost rupte din context şi interpretate după propria voie pentru a
susţine şi a documenta dogma, argumentele n-au condus spre mai
multă clarviziune.
Materialul de faţă nu se pretinde a fi unul complet. El îi oferă
creştinului care caută cu toată sinceritatea, care iubeşte şi preţuieşte
Cuvântul mai presus de orice, un mijloc care să conducă spre mai
mult studiu şi rugăciune, spre o mai mare şi mai profundă consacrare.
Voi lua cu plăcere aminte la orice sesizare asupra textelor neobservate
şi neluate în considerare, precum şi asupra unor eventuale corecturi
ce s-ar impune, toate acestea putând fi anexate într-o ediţie viitoare.
 Dumnezeul Scripturilor
CUVÂNTUL TRADUCĂTORULUI
Cine este Cel ce a creat lumea? Cum arată El şi cum s-a prezentat în
faţa omului creat? Cine este Cel ce l-a ales pe Avraam şi i-a cerut să
iasă din ţara sa şi din casa tatălui său, ca să-l facă un popor mare prin
care să binecuvânteze toate popoarele pământului?
Cine i s-a arătat lui Moise şi cine l-a făcut pe Moise dumnezeu în faţa
faraonului, cine-i însoţea noaptea într-un stâlp de foc şi ziua într-un
stâlp de nor? Cine a fost Cel ce a scris poruncile pe tablele de piatră cu
propriul Său deget?
Cine a fost Cel a cărui faţă nu putea să o vadă Moise? Cine era Cel ce
se descoperea a fi bun, milostiv, iertător, îndelung răbdător...? Cine
era Dumnezeul la care s-au închinat Samuel, David, Solomon, Ezechia,
Daniel..., toţi cei pe care raportul biblic îi pomeneşte că au fost găsiţi
plăcuţi înaintea Lui?
Cine este Acela despre care Isus mărturisea cu tărie că este Tatăl Lui?
Cine este Acela care, din ceruri, cu propriul Său glas, mărturisea:
,,Acesta este Fiul meu preaiubit în care-mi găsesc plăcerea”? Cine este
Acela în faţa căruia chiar şi Isus se va supune atunci când El îi va fi
supus toate lucrurile, pentru ca El să fie toate în toţi? Cine este Stăpânul
Universului şi cine stă la cârma lui? Cui i se cuvine închinare?
Aproape 300 de ani, lumea creştină s-a informat numai şi numai din
Scripturi pentru explicarea acestei teme fundamentale. Nu existau
anexe ale Bibliei, încă nu apăruseră nici doctrine, nici catehisme, nici
manuale, nici concilii şi nici vreo Conferinţă generală.
Era vremea bisericii adevărate, căutătoare de adevăr, un adevăr curat şi
lipsit de influenţele rătăcitoare pe care le generează puterea şi poziţia
privilegiată în societate.
Probabil că au existat şi păreri diferite, dar se pare că partidele puteau
sălăşlui sub acelaşi acoperiş, tot aşa cum odinioară au existat laolaltă
7 8
Cincizeci de întrebări despre
în acelaşi Templu şi farisei şi saduchei, tabere atât de opuse doctrinar, la
care mai apoi, după un început mai turbulent, s-a adăugat chiar şi noua
„partidă” a creştinilor evrei.
Oricum, formulările Scripturii au părut suficiente pentru limpezirea
oricărei neînţelegeri, ea şi numai ea stând şi rămânând singura
autoritate în oricare dispută doctrinală.
În anul 325 însă, conducerea bisericească, de-acum aflată la loc de
mare cinste în societate, a dorit rezolvarea definitivă şi irevocabilă a
disputelor existente pe această temă, dispute care deodată, în mintea lui
Constantin, păreau nu numai c-ar produce dezbinarea bisericii, dar
periclitau de-acum unitatea şi stabilitatea imperiului aflat deja într-un
continuu proces de destrămare.
S-a hotărât aşadar, într-un conciliu mult disputat, la Niceea, că acest
Dumnezeu este un singur Dumnezeu, Tatăl şi Fiul, pentru că Biblia
scria clar că ei sunt una (uitând cu premeditare că ,,una” din context
este un adjectiv care descrie o relaţie, o armonie, o colaborare şi nu un
atribut ce defineşte o singularitate sau pluralitate), care însă nu sunt
Tată şi nici Fiu, ci două fiinţe de natură dumnezeiască, deopotrivă
infinite, atotputernice, omniprezente şi omnisciente.
Apoi într-o a două fază, la Constantinopol, în anul 390, s-a instituit
formula şi mai completă, de-acum definitivă, după care Duhul Sfânt
este şi el o fiinţă dumnezeiască, fiind şi el una (...?) cu Tatăl şi Fiul, şi
tot aşa deopotrivă egal cu Ei în infinitate, atotputernicie, cunoaştere
şi omniprezenţă. Au numit această combinaţie „Trinitate” şi-au
proclamat-o drept lege şi poruncă pentru toţi cei ce vor să poarte
prea-onoratul nume de „creştin”. Au impus-o cu forţa armelor şi au
măcelărit o mulţime mare de creştini autentici, la o anumită dată chiar
trei popoare fiind complet distruse, pentru a o proclama definitiv.
Şi pentru că Scriptura nu părea suficientă pentru redarea noii teorii
(pentru că nu-i posibil, încercaţi singuri s-o faceţi!), s-a recurs la
folosirea unor noi cuvinte şi expresii care ar părea să aibă origine şi
bază biblică, dar totuşi nu sunt biblice. Cuvinte şi expresii precum
 Dumnezeul Scripturilor
Trinitate, Dumnezeu Fiul ori naştere continuă nu veţi găsi nicăieri în
Scripturi.
Acesta a fost precedentul. De-atunci, s-a deschis o practică şi-o
cale nouă de a introduce erezii în biserică, totdeauna din pornirile
mai mult sau mai puţin sincere ale conducătorilor de a institui o
religie mai clară şi mai practică, prin care să se elimine dezbinările şi
rătăcirile ce ar fi produs atâta rău. Părinţii bisericeşti erau cei dintâi
chemaţi la instituirea noii ordini şi dădeau dovadă de o mare
abnegaţie în impunerea disciplinei şi unităţii în jurul bisericii şi în
rândul conducătorilor ei. Pentru că „Dumnezeu este un Dumnezeu al
rânduielii”, care iubeşte ordinea şi disciplina...
În cele din urmă, acţiunea s-a dovedit un mare triumf. Biserica nu
numai că a reuşit să instituie ordinea mult dorită, ci mai mult, prin
reuşita ei, a cucerit stima şi aprecierea conducătorilor politici, care,
încetul cu încetul, au început să se plece în faţa ei, recunoscându-i
forţa şi autoritatea.
În cinstea şi pentru cinstirea doctrinei s-a instituit o zi specială de
onorare, ziua Domnului.
Apoi, semnul crucii a fost desemnat să fie semnul prin care să se facă
dovada credinţei în Sfânta Treime. După acest precedent, introducerea
noilor doctrine a fost o joacă de copii. Vechii oponenţi au murit, iar
lumea privea de acum admirativ frumuseţea, fastul şi puterea unei
biserici care creştea mereu!
Sfânta tradiţie şi sfintele icoane au dat mai multă consistenţă şi
stabilitate acestei noi ordini sociale, oamenii bisericii ajungând mai
liniştiţi şi mai feriţi la umbra acestor noi sacramente.
Cultul sfinţilor a venit ca o nouă cădere. Toţi însoţitorii lui Isus au
fost declaraţi sfinţi şi mijlocitori. Răsfoind paginile Scripturii, îi vom
revedea mereu şi mereu pe Pavel, Petru, Ioan, Andrei, Maria mama
lui Isus, dar nicicând şi niciunde nu-i veţi găsi pomeniţi ca sfântul
Pavel, sfântul Ioan, sfântul Andrei, preasfânta şi preacurata
9 10
Cincizeci de întrebări despre
Maria, maica lui Dumnezeu sau sfânta fecioară, născătoare de
Dumnezeu, nu-i veţi găsi nici sfinţi nemuritori, nici stând în
preajma lui Dumnezeu şi nici mijlocind pentru cei vii sau cei
morţi. Dar ce mai conta, pe cine mai interesa, cine mai era preocupat să
caute, să ştie, să cunoască şi să afle? Bezna se-aşezase groasă de-
acum peste muritori...
Judecată particulară şi universală, purgatoriu, păcate mari
sau de moarte, păcate lesne-iertătoare, indulgenţe, penitenţe,
spovedanie... ce cuvinte bizare şi ciudate! De unde şi pentru ce au
apărut astfel de idei? Astăzi se ştie câţi bani şi câtă putere a adunat
biserica din monopolul comerţului cu iertarea păcatelor şi a mijlocirii
pentru morţi şi vii!
Sfânta liturghie, sfânta cuminecătură, împărtăşania, sacramentele,
euharistia, maslul, mirul şi confirmarea erau menite să confere mai
multă pompă şi mai mult fast ceremoniilor, care erau privite şi primite cu
atâta admiraţie. Şi totul construit în acelaşi fel, prin aceeaşi metodă: un
pic adevăr din Scriptură învăluit şi înfăşurat cu multă teorie nouă, care
stătea de fapt foarte departe de adevărul adevărat.
A. Gurtner, este o creştină care, alături de biserica din care face parte,
s-a debarasat demult de acest sistem de filozofie omenească ce a ţinut
omul atâta vreme în beznă şi în întuneric.
Acum însă, prea puţin mulţumită de explicaţiile ce i s-au dat asupra
Trinităţii - această ultimă relicvă a trecutului întunecat, (dar de fapt
prima dintre ele!), care persistă încă într-un mod atât de covârşitor în
lumea actuală aşa-zis creştină - şi-a propus să afle răspunsuri numai şi
numai de la Sursă, fără prejudecăţi, fără idei preconcepute, ci doar prin
întrebări şi răspunsuri, aşa cum se regăsesc ele pe paginile sfinte. Astfel
s-a născut o lucrare, cea de faţă, pe care dânsa nu se gândeşte s-o creadă
încheiată, arătându-şi oricând disponibilitatea de a o întregi cu alte
întrebări şi noi răspunsuri.
 Dumnezeul Scripturilor
CUVÂNT ÎNAINTE
Cine este Dumnezeul tău?
Oricine vrea să-l cunoască şi să i se închine lui Dumnezeu, trebuie să
înţeleagă cum se descoperă El în Cuvântul Său. Poţi să te închini şi
să-L slujeşti pe Dumnezeu fără să-L cunoşti?
La porunca lui Dumnezeu îngerul Apocalipsei prezintă tuturor
locuitorilor pământului o Evanghelie veşnică şi neschimbată. Pentru că
a sosit ceasul judecăţii, fiecare om de pe pământ este pentru ultima dată
somat să se teamă şi să se închine Dumnezeului care a făcut cerurile
şi pământul.
În acelaşi timp suntem avertizaţi a nu ne închina în faţa altui
Dumnezeu decât Cel pe care Biblia ni-L descoperă. Închinarea în
faţa adevăratului Dumnezeu este hotărârea cea mai importantă a
unui om. De aceasta depinde viaţa veşnică şi fiecare este chemat să
hotărască cui vrea să dea închinare: singurului şi adevăratului
Dumnezeu sau dumnezeilor născociţi de minţi omeneşti.
Adevărata închinare se cuvine Dumnezeului Atotputernic şi Fiului
Său, singurului Său Fiu, Isus Hristos. Biblia ne informează cine este
acela ce luptă prin toate mijloacele şi caută să primească închinare la
fel ca Tatăl şi ca Fiul (Mat.4:9; Luca 4:7; Apoc.12:7-9;13:4.6.8.11-15;
14:6.7.9-12).
“Să te temi de Domnul, Dumnezeu tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să
juri.” (Deuteronom 6:13). “Să te închini Domnului, Dumnezeului tău şi
numai Lui să-I slujeşti.” (Luca 4:5-8).
“Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui;
şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel
vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a
fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii
lui... Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
11
Cincizeci de întrebări despre
seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui
Isus Hristos” (Apocalipsa 12:7-9.17).
“Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui
fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna
cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?... Ea şi-a deschis gura, şi a început
să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele,
cortul şi pe cei ce locuiesc în cer... Şi toţi locuitorii pământului i se
vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea
lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat... Apoi am văzut
ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui
miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi
înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei
dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari,
până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa
oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i
se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să
facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere
să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă
să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei” (Apocalipsa
13:4.6.8.11-15).
“Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului,
oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El
zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a
venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi
pământul, marea şi izvoarele apelor!”... Apoi a urmat un alt înger, al
treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei
ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul
mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi
va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici
ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei,
şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apoc.14:6.7.9-12)
12
 Dumnezeul Scripturilor
“Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să
primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi
lauda!” Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe
mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce
şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi
stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:12.13).
“Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).
Problema închinării - dacă ne închinăm în faţa adevăratului
Dumnezeu sau în faţa unor dumnezei născociţi de mintea omului, şi
cui i se cuvine închinarea - este o istorie veche cât omenirea.
Deja Adam şi Eva, primii oameni, s-au lăsat ademeniţi şi influenţaţi de
vorbele înşelătoare ale lui Lucifer, ,,dumnezeul acestui pământ”
(Geneza 3:1.15; 2Corinteni 11:3.4; 2Corinteni 4:2.4).
Cain şi-a ales singur o închinare a lui, proprie, cu totul alta decât aceea pe
care a rânduit-o Dumnezeu. Dumnezeu n-a privit cu plăcere şi nu a
acceptat închinarea lui. Abel însă s-a închinat corect şi Dumnezeu a
privit cu plăcere la jertfa lui şi a apreciat ascultarea lui. Abel a înţeles şi a
crezut că păcatul şi vina se pot ierta numai prin sângele unui miel
nevinovat (Evrei 11:4).
Moartea mielului era simbolul care arăta spre jertfa viitoare care era
moartea mielului lui Dumnezeu - Isus Hristos - jertfa adusă pentru
păcatele întregii omeniri.
Faptul că şi Cain aducea jertfă - din roadele pământului - arată că şi
el ţinea la o formă de închinare, totuşi faptele lui nu demonstrau nici
durere şi regret pentru păcate, nici dorinţa de-a fi iertat de Dumnezeu.
Închinarea pe care şi-a ales-o singur, fără ascultare, era fără valoare
şi nu putea fi acceptat de Dumnezeu. Nici această închinare, nici
îndemnul lui Dumnezeu de-a se corecta, nu l-au determinat să se
întoarcă spre pocăinţă şi regret. În loc de aceasta, el a devenit invidios
şi s-a mâniat pe fratele lui, pe care mai târziu l-a lovit şi l-a omorât
(Geneza 4:3-10).
Prima ucidere a fost urmarea unei false închinări, o închinare săvârşită
13
Cincizeci de întrebări despre
după mintea proprie. Toţi cei ce se lasă influenţaţi de dumnezeul
acestei lumi în ce priveşte închinarea, vor da pe faţă duhul acestei
lumi, un duh în totul contrar Duhului celor ce vor să se închine numai
înaintea adevăratului Dumnezeu. De la uciderea lui Abel încoace,
drepţii închinători au fost mereu urâţi, batjocoriţi, prigoniţi şi chiar
ucişi de cei ce cinstesc falşi dumnezei (Apocalipsa 12:11.12). Dovadă
stau mulţimea războaielor religioase din trecut şi până în prezent.
Puţini servesc şi se închină adevăratului Dumnezeu (Evrei capitolele
11 şi 12) în ascultare deplină, aşa cum a făcut Avraam. El a crezut
necondiţionat chiar şi atunci când Domnul i-a cerut jertfă pe singurul
său fiu, cel pe care îl aşteptase o viaţă întreagă, şi care de-acum era
mângâierea anilor de bătrâneţe. Avraam a experimentat ce înseamnă
să-ţi jertfeşti singurul fiu, ce mare durere e să-ţi dai fiul iubit. În ultimul
moment, Domnul s-a îndurat şi l-a scutit de acest ceas al încercării
(Geneza 22:1-18).
Dumnezeu Tatăl nostru din ceruri şi Fiul Său Isus Hristos, mielul lui
Dumnezeu, au continuat însă calea durerii şi au suportat-o până la
sfârşitul amar al crucii, din dragoste pentru om, pentru a-i oferi şansa
salvării de la moartea veşnică (Ioan 3:16).
În toate timpurile Dumnezeu a rânduit profeţi care să mustre închinarea
la falşi dumnezei şi să-i înveţe pe oameni adevărata închinare. Oamenii
au ignorat însă consecvent apelurile, mai mult chiar, i-au urât, prigonit
şi chiar ucis pe acei ce-i îndemnau să urmeze calea cea dreaptă.
Ioan Botezătorul a fost decapitat pentru că el chema la pocăinţă
(Matei 3:2; 14:10). În cele din urmă, chiar Fiul lui Dumnezeu a trebuit să
moară pe cruce, pentru că predica lumii convertirea şi închinarea în
faţa singurului Dumnezeu adevărat, Tatăl din ceruri (Ioan 15:1;
Matei 21:33-46; Matei 22:1-14).
Isus a profetizat că urmaşii Săi vor cunoaşte aceeaşi prigoană de care a
avut şi El parte (Luca 11:49-54; Ioan 15:18-24).
La sfârşitul istoriei acestui pământ prigoana va creşte - în special
14
 Dumnezeul Scripturilor
atunci când toată omenirea va fi somată să se închine adevăratului
Dumnezeu (Luca 21:8-19.28; Apoc.12:17; Apoc.13:4-18; Apoc.14:6-12).
Cine este acest Dumnezeu la care trebuie să se închine toţi oamenii de
pe pământ?
Este un Dumnezeu al dreptăţii şi iubirii, care a făcut totul pentru a
salva omul căzut în păcat. El a oferit ca jertfă chiar pe propriul Său Fiu,
pentru ca toţi oamenii care doresc să trăiască în conformitate cu El să
aibă viaţa veşnică în dar.
Cum se descoperă Dumnezeu în Sfânta Scriptură?
Încă înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu, adevăratul Tată,
împreună cu Hristos, iubitul şi singurul Său Fiu, au hotărât planul
de salvare al omenirii (1Petru 1:18-20; Efes.1:3-12) care prevedea:
• Că din dragoste pentru omul pierdut Tatăl va da pe Fiul Său
iubit;
• Că Isus Hristos, în perfect acord cu voinţa Tatălui, îşi va jertfi
viaţa ca ispăşire pentru păcatele omenirii şi pentru salvarea
omului căzut.
Cele mai mari dovezi ale dragostei lui Dumnezeu Tatăl şi a Fiul
Său, Isus Hristos, sunt negate şi contestate de dogma trinităţii prin
următoarele susţineri:
• Tatăl n-ar fi avut în ceruri un Fiu pe care să-L fi putut oferi;
• Tatăl şi Fiul sunt deopotrivă veşnici şi fără început, deci Fiul
nu avea cum să se nască din Tatăl;
• Fiul este nemuritor la fel ca Tatăl, de aceea numai natura
umană a Fiului lui Dumnezeu a putut muri la cruce, nu şi
natura Lui dumnezeiască; deci Isus, ca Dumnezeu şi cea de-a
doua persoană a trinităţii, nu putea să moară.
Cum pot dovedi şi explica susţinătorii trinităţii aceste contraziceri cu
Scriptura?
Mai pot fi înţelese şi crezute cuvintele lui Isus (Ioan 3:16-18) dacă
lepădăm cea mai înaltă dovadă a dragostei Tatălui şi a Fiului şi nu
15
Cincizeci de întrebări despre
înţelegem şi acceptăm moartea deplină a lui Isus Hristos?
Vei putea înţelege şi preţui mai bine dragostea nemăsurată şi jertfa
deosebită a Tatălui şi a Fiului oferită pentru iertarea păcatelor tale,
dacă pur şi simplu vei accepta cu credinţă:
• Că există sus în ceruri un Dumnezeu real, plin de dragoste,
care L-a dat cu durere pe singurul şi preaiubitul Său Fiu?
• Că Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit la cruce din milă pentru tine,
nedorind ca tu să cunoşti moartea veşnică?
• Că această dogmă este plină de taine; fiecare persoană a
trinităţii este deopotrivă veşnică, nemuritoare, egală în putere
şi cunoaştere, şi acceptă să joace - doar simbolic - rolul de
Tată, Fiu sau Duh Sfânt?
• Cât de mare a fost atunci jertfa pe care trinitatea a dat-o pentru
salvarea ta?
• Ce-ar mai rămâne din Evanghelie dacă Dumnezeu n-ar fi
Tatăl şi dacă, într-adevăr, nu şi-ar fi dat singurul Fiu ca jertfă
pentru tine?
• Cine a murit pentru tine dacă a doua persoană a trinităţii nu
putea muri?
Începând din secolul al IV-lea şi până astăzi, învăţaţii şi teologii au
scris, au discutat şi s-au certat mult şi des asupra acestei teme, dar, în loc
de răspunsuri, au apărut noi şi noi întrebări; pentru că învăţătura
aceasta nu se regăseşte niciunde pe paginile Sfintei Scripturi.
16
 Dumnezeul Scripturilor
Apărătorii dogmei Trinităţii susţin printre altele că:
• La crearea cerurilor şi al pământului, în afară de Tatăl şi Fiul,
era de faţă şi cea de-a treia persoană - fapt pentru care şi lui
i se cuvine închinare;
• Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt
guvernează Universul ca un singur Dumnezeu triun (compară
1Ioan 5:6-8 din mai multe traduceri);
• Fiecare persoană a trinităţii este deopotrivă veşnică,
nemuritoare şi atotputernică;
• Toţi trei împreună sunt singurul Dumnezeu adevărat;
• Fiul este veşnic, fără început, la fel ca Tatăl;
• Denumirile „Tată” şi „Fiu” au doar un caracter simbolic;
• Hristos nu este Fiu adevărat al Tatălui, pentru că El este la
fel de infinit ca şi Tatăl;
• Fiul este la fel de atotputernic ca Tatăl;
• Fiul este la fel de nemuritor ca şi Tatăl;
• Isus nu poate fi Fiul Tatălui din ceruri pentru că n-a existat o
femeie care să-i dea viaţă;
• Isus a devenit Fiul lui Dumnezeu doar după naşterea
pământească din Maria (se neagă preexistenţa Fiului lui
Dumnezeu);
• Isus a devenit Fiul lui Dumnezeu doar după înviere;
• Creştinii ar avea doi, respectiv trei mijlocitori;
• În ceruri, noi vom întâlni cele trei persoane ale Dumnezeirii.
17
Cincizeci de întrebări despre
Se regăsesc astfel de susţineri pe paginile Scripturii?
O scriitoare creştină scria în lucrarea ei Tragedia Veacurilor (cap.37)
aceste cuvinte demne de luat în seamă:
“‘La Lege şi la mărturie!’ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai
răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20). Poporul lui Dumnezeu
este îndreptat către Scripturi, ca fiind scutul lui împotriva influenţei
învăţătorilor rătăciţi şi a puterii amăgitoare a duhurilor întunericului.
Satana foloseşte orice plan posibil pentru a-i împiedica pe oameni să
câştige o cunoaştere a Bibliei, deoarece declaraţiile ei lămurite îi
demască amăgirile. Ori de câte ori are loc o redeşteptare a lucrării lui
Dumnezeu, prinţul răului se trezeşte la o activitate mai intensă; acum
el îşi adună toate puterile pentru o luptă finală împotriva lui Hristos şi
a urmaşilor Lui.
Ultima mare amăgire este pe punctul de a se descoperi înaintea
noastră. Antihristul trebuie să-şi desfăşoare lucrările miraculoase
înaintea ochilor noştri. Atât de mult se va asemăna contrafacerea cu
adevărul, încât va fi peste putinţă să se facă deosebirea între ele, cu
excepţia faptului că avem Sfintele Scripturi. Prin mărturia lor trebuie
probate toate declaraţiile şi orice minune.
... Fiecărui suflet i se va pune problema cercetătoare: “Să ascult mai
mult de Dumnezeu decât de oameni?” Ora hotărâtoare este aproape.
Sunt picioarele noastre întemeiate pe stânca de neclintit a Cuvântului lui
Dumnezeu?...
Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susţină Biblia şi
numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor
reformelor.
Părerile oamenilor învăţaţi, deducţiile ştiinţei, crezurile sau hotărârile
consiliilor ecleziastice, atât de numeroase şi contradictorii cum sunt
şi bisericile pe care le reprezintă, glasul majorităţii - nici una şi nici
toate acestea laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru sau împotriva
vreunui punct al credinţei religioase. Înainte de a primi orice învăţătură
18
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

sau precept, trebuie să cerem în sprijinul ei un clar “aşa zice Domnul”. lumină.
Satana încearcă încontinuu să atragă atenţia asupra omului şi nu asupra Cu toate că raţiunea şi conştiinţa îi avertizează, aceste suflete amăgite nu
lui Dumnezeu. El îi conduce pe oameni să privească la episcopi, îndrăznesc să gândească altfel decât conducătorii lor; iar judecata lor
la pastori, la profesori de teologie, ca îndrumători ai lor, în loc să personală, interesele lor veşnice sunt jertfite necredinţei, mândriei şi
cerceteze Scripturile pentru a-şi cunoaşte datoria. Atunci, stăpânind prejudecăţii altuia.”
minţile acestor conducători, el poate influenţa mulţimile după voia lui...
Textul din epistola lui Iuda, versetul 3, este pentru mine un îndemn de
... Cu toate că Reforma a dat Scripturile tuturor oamenilor, acelaşi mare valoare:
principiu, care a fost susţinut de Roma, îi opreşte pe credincioşii din
bisericile protestante să cerceteze Biblia pentru ei înşişi. Ei sunt „Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre
instruiţi să primească învăţăturile aşa cum sunt interpretate de biserică; şi mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă
sunt mii de oameni care nu îndrăznesc să primească vreo învăţătură îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată
contrară cu crezul lor sau învăţătura stabilită de biserica lor, oricât de pentru totdeauna” (Iuda 3).
clar ar fi descoperită aceasta în Scriptură. „Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi
Cu toate că Biblia este plină de avertizări împotriva învăţătorilor ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl” (1Ioan
rătăciţi, mulţi sunt gata să-şi încredinţeze sufletele spre păstrare 2:24).
clerului.
Există astăzi mii de susţinători ai religiei care nu pot prezenta nici un
alt motiv pentru susţinerea punctelor lor de credinţă decât că aşa au
fost învăţaţi de conducătorii religioşi. Ei trec pe lângă învăţăturile
Mântuitorului ca şi când nu le observă dar acordă o deplină încredere
cuvintelor slujitorilor bisericii.
Dar sunt slujitorii infailibili? Cum ne putem încredinţa sufletele
călăuzirii lor, dacă nu ştim din Cuvântul lui Dumnezeu că ei sunt
purtătorii de lumină?
Lipsa curajului moral de a păşi de urmele trasate de Hristos îi conduce
pe mulţi să păşească pe urmele celor învăţaţi; şi prin împotrivirea
lor de a cerceta pentru ei înşişi, ajung legaţi fără nădejde în lanţurile
rătăcirii.
Ei văd că adevărul pentru vremea aceasta este lămurit prezentat în
Biblie; şi simt puterea Duhului Sfânt care însoţeşte vestirea lui; cu
toate acestea, îngăduie ca influenţa clerului să-i îndepărteze de la

19 20
 Dumnezeul Scripturilor
1. Câte Fiinţe guvernează Universul şi cine sunt
persoanele care
se regăsesc în jurul Tronului ceresc?
Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de
domnie şedea Cineva (Apocalipsa 4:2).
… am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi
poalele mantiei Lui umpleau Templul (Isaia 6:1).
… şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi
pe Cel ce şade pe el (Matei 23:22).
Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de
domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca
zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era
ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. (Daniel 7:9)
M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii
cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de
zile şi a fost adus înaintea Lui (Daniel 7:13).
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră
de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de
domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el (Ezechiel 1:26).
Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului
meu: Şezi la dreapta Mea… (Luca 20:42; Psalmi 110:1).
Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care
ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună
nădejde… (2Tesaloniceni 2:16).
„Da” i-a răspuns Isus „Sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo
veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi
venind pe norii cerului” (Matei 26:64).
Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la
dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16:19).
21
Cincizeci de întrebări despre
Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut
slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui
Dumnezeu; şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului
stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:55-56).
El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine
toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a
şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte… (Evrei 1:3).
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la
dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi (Romani 8:34).
Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot,
care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri…
(Evrei 8:1).
Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus
decât pe tovarăşii Tăi de slujbă. Smirna, aloia şi casia îţi umplu de
miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te
înveselesc instrumentele cu coarde (Psalmi 45:7-8, Evrei 1:8-9).
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o
carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi… Şi la
mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între
bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi avea
şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu, trimise în tot pământul.
El a venit, şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de
domnie (Apocalipsa 5:1.6-7).
Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de
Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului
(Apocalipsa 6:16).
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al
lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji (Apoc.22:3).
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,
22
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului
domnie (Apocalipsa 3:21). Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin (1Tim.1:17).
După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o
numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi
de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi ÎNTREBĂRI:
înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni; • Scriptura descoperă clar că există UN singur Dumnezeu care
şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului stă pe tronul ceresc şi Fiul lui Dumnezeu care stă la dreapta
nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” … Lui. În baza căror texte biblice putem conclude că ,,o a treia
Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, persoană a Trinităţii” ar putea ocupa un loc pe tron, să zicem
şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de la stânga Tatălui?
domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui (Apocalipsa 7:9-10.15).
• Conform textului din Matei 26:64, cine este Persoana
Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea prezentată ca o putere, având în vedere faptul că la dreapta
din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa acestei puteri îl regăsim pe Fiul omului?
22:1).
• A văzut apostolul Ioan o a treia persoană stând pe tronul
Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul ceresc? A auzit el mulţimea cea mare a sfinţilor strigând cu
lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice voce tare: „Slavă trinităţii”?
lacrimă din ochii lor (Apocalipsa 7:17).
Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de
foc, slujitori ai Lui”… (Evrei 1:7).
Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă
pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:14).
Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe
scaunul de domnie al slavei Sale (Matei 25:31).
… Ascultă, deci, cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe
scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la
dreapta şi la stânga Lui (1Regi 22:19).
Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi
înaintea îngerilor aleşi... (1Timotei 5:21).
În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei (Apocalipsa 21:22).

23 24
 Dumnezeul Scripturilor
2. Câte Persoane au participat la crearea
cerurilor şi al pământului?
Cine s-a suit la ceruri, şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în
pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate
marginile pământului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul
său? Ştii tu lucrul acesta? (Proverbe 30:4).
El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la
sfârşitul vremurilor pentru voi … (1Petru 1:20).
Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai
vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de
orice început, înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate
cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi
dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi
fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram
de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus,
şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar
mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile
pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele
eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui… (Proverbe 8:22).
… dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei
este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei
chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui
Dumnezeu (1Corinteni 1:23-24).
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările
cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se
mişcă pe pământ” (Geneza 1:26).
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se
nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8:58).
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut,
25
Cincizeci de întrebări despre
n-a fost făcut fără El... El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El,
dar lumea nu L-a cunoscut (Ioan 1:3.10).
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu (Ioan 1:1).
… Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat,
începutul zidirii lui Dumnezeu (Apocalipsa 3:14).
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată
zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în
ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie
dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi
pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El
(Coloseni 1:15-17).
… căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui
ce M-a trimis. … Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela
care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl (Ioan 6:38.46).
Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu
cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu
cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să
i-L descopere (Matei 11:27).
Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?...
(Ioan 6:62).
Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a pogorât din cer,
adică Fiul omului, care este în cer (Ioan 3:13).
Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile
sunt lucrarea mânilor Tale (Evrei 1:10; Psalmi 102:26-28).
El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un
lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe
sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor
(Filipeni 2:6.7).
Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de
26
 Dumnezeul Scripturilor
căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni
peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în
zilele veşniciei (Mica 5:2).
… la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus
moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine
toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi
a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte… (Evrei 1:2.3).
… totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la
care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn:
Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi (1Cor. 8:6).
Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se
înfioară (Iacob 2:19).
ÎNTREBĂRI:
• Se descoperă Dumnezeu Tatăl ca fiind singurul creator al
Universului?
• Nu dovedeşte Biblia că TOATE au fost create de Fiul, după
un plan al Tatălui, Fiul lucrând nu după voia Sa proprie ci
după cea a Tatălui?
• Puteţi indica o dovadă biblică în care să regăsim cea de-a
treia persoană a dumnezeirii în poziţia de creator al vreunui
lucru vizibil sau invizibil?
• Am putea concluziona din Matei 11:27 că, în afara Fiului, ar
mai exista o a treia persoană care cunoaşte pe Tatăl?
27
Cincizeci de întrebări despre
3. Există o ierarhie cerească
între Tatăl şi Fiul?
M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii
cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit
de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere
împărătească, ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii
de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va
trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată (Dan. 7:13).
Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai
vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice
început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu
erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte
de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile… (Proverbe 8:22-25).
… a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci
este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu”
(Matei 20:23).
Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le
poate smulge din mâna Tatălui Meu (Ioan 10:29).
… Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;”
căci Tatăl este mai mare decât Mine (Ioan 14:28).
Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a
proslăvit pe Robul Său Isus pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi
v-aţi lepădat de El înaintea lui, cu toate că el era de părere să-I dea
drumul. … Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis
mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de
la fărădelegile sale (Fapte 3:13.26).
În adevăr, împotriva Robului Tău celui Sfânt, Isus pe care L-ai uns Tu,
s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu
noroadele lui Israel … întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni
şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus (Fapte 4:27.30).
Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte
28
 Dumnezeul Scripturilor
sus (Isaia 52:13).
Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul
Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti
Neamurilor judecata (Matei 12:18).
Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără
putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând, din
pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a
păcatului… (Romani 8:3).
Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu
pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare…
(1Corinteni 1:30).
… voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu
(1Corinteni 3:23).
Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul
este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos (1Cor. 11:3).
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată
zidirea (Coloseni 1:15).
Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos (1Timotei 2:5).
… avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit
(1Ioan 2:1).
Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de
Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur
slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul
Meu, astăzi Te-am născut” (Evrei 5:4-5).
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost
dată în cer şi pe pământ...” (Matei 28:18).
De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele,
care este mai presus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să
29
Cincizeci de întrebări despre
se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub
pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu
Tatăl, că Isus Hristos este Domnul (Filipeni 2:9-11).
Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui
Dumnezeu? (1Ioan 5:5).
Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă
viaţa în Sine (Ioan 5:26).
Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El
însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi
ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le
spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl (Ioan 12:49.50).
Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi
nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu? (Ioan 5:44).
… la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus
moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El,
care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine
toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi
a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai
presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât
al lor (Evrei 1:2-4).
… Isus, care a fost credincios Celui ce L-a rânduit… (Evrei 3:1-2).
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la
Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a
dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui
Dumnezeu (Evrei 12:2).
Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate
robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o
cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan (Apoc.1:1).
În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui
Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire
30
 Dumnezeul Scripturilor
şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi
vrăjmaşii sub picioarele Sale. … Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub
picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în
afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse,
atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile,
pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi (1Cor.15:24-28).
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului
Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin (1Tim.1:17).
… a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus
Hristos, în vecii vecilor! Amin (Romani 16:27).
ÎNTREBĂRI:
• Dovedeşte Scriptura existenţa unei Fiinţe născute din
Dumnezeu, în vremurile anterioare creaţiunii?
• Având în vedere istoria veşnică a cerului, putem cunoaşte
exact momentul în care Tatăl l-a născut pe Fiul şi i-a dat
puterea pe care acum o exercită?
• Se poate vorbi de o subordonare a Fiului în raport cu Tatăl?
• A deţinut Fiul dintotdeauna şi prin Sine însuşi aceeaşi
atotputernicie ca şi Tatăl?
• Fiul se va subordona întotdeauna Tatălui, chiar şi în veşniciile
viitoare? Este Dumnezeu capul lui Isus?
• Ce poziţie ocupă în Scripturi „cea de-a treia persoană”?
• Este „a treia persoană” subordonată, deasupra sau pe acelaşi
nivel cu Tatăl?
31
Cincizeci de întrebări despre
4. Există dovezi biblice care arată
că Isus Hristos are un Dumnezeu şi un Tată,
că El a fost născut de Tatăl?
… Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el, şi
cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? (Proverbe 30:4).
Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de
căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni
peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în
zilele veşniciei (Mica 5:2).
Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai
vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de
orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu
erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte
de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile… (Proverbe 8:22-25).
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe
Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa
veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Eu
Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o
fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o
aveam la Tine, înainte de a fi lumea…
Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte
Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei
să fie una, cum suntem şi noi…
Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca,
şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu
le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi
noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentruca ei să fie în chip
desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai
iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe
32
 Dumnezeul Scripturilor
care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu;
fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată,
lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut
că Tu M-ai trimis (Ioan 17:1-5.11.21-25).
„Eu voi vesti Hotărârea Lui” - zice Unsul - „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti
Fiul Meu! Astăzi Te-am născut” (Psalmi 2:7).
Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea
Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din
tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:35).
Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea
iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17).
Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi
I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14:33).
Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis:
„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele
ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei
16:16.17).
Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra
lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea
iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5).
S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte.
Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:43).
Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în
Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea” (Marcu 1:11).
Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi
strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 3:11).
... şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea
iubit: de El să ascultaţi!”(Marcu 9:7).
33
Cincizeci de întrebări despre
Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi I-a
zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Da, sunt” i-a
răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi
venind pe norii cerului” (Marcu 14:61.62).
Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că
ştiau că El este Hristosul (Luca 4:41).
Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi
a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului
Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui” (Luca 8:28).
Toţi au zis: „Eşti Tu, deci, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns:
„Aşa cum o spuneţi; da, sunt” (Luca 22:70).
Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui
Dumnezeu. … Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu
eşti Împăratul lui Israel!” (Ioan 1:34.49).
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa
veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să
judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în
El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a
crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. … Cine crede în
Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa,
ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:16.17.18.36).
… cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în
lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Ioan
10:36).
„Da, Doamne” I-a zis ea „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu,
care trebuia să vină în lume” (Ioan 11:27).
Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui
(Ioan 20:31).
34
 Dumnezeul Scripturilor
Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui
Dumnezeu (Fapte 9:20).
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi
toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
(Romani 8:32).
Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama
Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
... Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi
Dumnezeul vostru.”… Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi
să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să
aveţi viaţa în Numele Lui (Ioan 20:17.31).
Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns:
„Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 8:37).
Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui
Dumnezeu (Fapte 9:20).
Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi
Te-am născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?”
(Evrei 1:5).
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,
Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri… (2Cor.1:3).
… pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe
Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos (Romani 15:6).
Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este
binecuvântat în veci, ştie că nu mint!... (2Corinteni 11:31).
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,
care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în
locurile cereşti, în Hristos (Efeseni 1:3).
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei,
35
Cincizeci de întrebări despre
să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui
… (Efeseni 1:17).
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,
care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui
Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie… (1Petru 1:3).
Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din
slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta
este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (2 Petru 1:17).
Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în
el, şi el în Dumnezeu (1Ioan 4:15).
Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi
oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.
Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui
Dumnezeu?
Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are
viaţa (1Ioan 5:1.5.12).
Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi
din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, într-adevăr şi în
dragoste!
Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe
Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul
(2Ioan 1:3.9).
ÎNTREBĂRI:
• Care sunt textele din care s-ar putea concluziona că cuvintele
atât de des folosite ,,Tată” şi ,,Fiu” ar avea doar un înţeles
simbolic?
• Consideraţi că este drept ca persoanelor care se-ncumetă să
creadă altfel, literal, să li se zică rătăciţi, eretici, demni de
dispreţ şi de batjocură?
• Numai Dumnezeu Tatăl este nemuritor şi nevăzut? Sau fiecare
dintre persoanele trinităţii?
36
 Dumnezeul Scripturilor
• Descrierea din 1Timotei 1:15-19 poate fi atribuită Fiului?
Dar cea din 1Tim.6:16? Poate fi Isus Hristos considerat Cel
nevăzut de vreun muritor, Cel ce singur deţine nemurirea?
• Este Fiul la fel de bătrân ca şi Tatăl?
• Nu spune însuşi Isus că El este Fiul lui Dumnezeu, iar
Dumnezeu este nu doar Tatăl Lui ci şi Dumnezeul Lui?
• N-au spus chiar şi bărbaţii Vechiului Testament - Moise, Enoh,
David, Solomon, Ezechiel, Daniel (chiar şi Nebucadneţar,
Daniel 3:25) - că Dumnezeu are un Fiu?
• Despre care eveniment din veşnicii relatează Vechiul
Testament în Prov. 8:22-25? Nu ne spune chiar şi Isus în Ioan
17:5.24 că El a fost născut înainte de întemeierea lumii, şi că
încă de-atunci Tatăl L-a înzestrat cu putere?
• Putem crede că Isus a devenit cu adevărat Fiu al Tatălui doar
după ce „cele trei persoane” l-au conceput şi după ce Maria
l-a adus la viaţă? (Luca 1:35)
• Ce însemnătate ar avea jertfa lui Isus pentru salvarea noastră
dacă numai natura umană a lui Hristos ar fi murit la cruce?
• Ar putea un om să salveze pe un altul din păcat, chiar şi cu
preţul propriei lui vieţi?
• La ce ar mai folosi moartea lui Isus, dacă El ar fi fost doar
un om fără păcat? Aceasta ar însemna că El nu s-a smerit ca
Creator şi Fiu a lui Dumnezeu şi deci nu şi-a oferit viaţa lui
divină, ca prin această jertfă să ne salveze.
• Cum se pun de acord învăţătura că „toate cele trei fiinţe ale
dumnezeirii sunt nemuritoare”, cu textul din 1Timotei 6:16,
care spune că doar Tatăl este nemuritor?
• Cum poate o fiinţă nemuritoare să-şi jertfească viaţa murind
pe cruce?
• A murit pentru tine una dintre „cele trei fiinţe ale trinităţii”
37
Cincizeci de întrebări despre
sau însuşi Fiul lui Dumnezeu, singurul Fiu născut al Tatălui?
• Cu cine a vorbit Tatăl când a spus: să facem om după chipul
şi asemănarea noastră?
• După care chip au fost creaţi Adam şi Eva?
• Au fost Adam şi Eva chipul şi asemănarea trinităţii? •
Câţi oameni a creat Dumnezeu?
• Cum a fost născută Eva?
În Concondanţa Vechiului Testament, textul din Genesa 2:21.22 este
tradus astfel: “...Dumnezeu a luat o celulă...”.
• Cum pot oamenii - creaturi ale lui Dumnezeu - să se îndoiască
că Dumnezeu n-ar fi în stare de anumite lucruri, pe care în
ziua de azi le săvârşesc până şi oamenii muritori?
• Să aibă cuvintele cele mai de preţ ale Scripturii, din Ioan
3:16, doar un înţeles simbolic?
ÎNSEMNĂRI
Mulţi creştini şi majoritatea teologilor acordă cuvintelor Tată şi Fiu
doar un înţeles simbolic. Se spune că este imposibil ca Hristos să fie
Fiul lui Dumnezeu încă din veşnicie, pentru că pe atunci nu exista o
Marie în ceruri care să-l poată aduce la viaţă.
Atunci pe cine a dat Dumnezeu Tatăl ca semn al preţuirii omului? Pe
cine a trimis El ca măsură supremă a dragostei Lui faţă de omul căzut,
dacă nu exista un Fiu pe care să-L poată oferi?
Este trist că exact generaţia de azi, cu toată ştiinţa şi cunoştinţele
dobândite, cu toate performanţele cercetărilor genetice şi ale ştiinţei
clonării, se îndoieşte mai mult ca niciodată de cuvântul lui Dumnezeu,
aşa cum apare el în Scripturi.
38
 Dumnezeul Scripturilor
Nimeni nu se îndoieşte că cercetătorii zilelor noastre au reuşit ca
dintr-o celulă minusculă a unui animal să cloneze un altul, adică să
aducă la viaţă o fiinţă perfect identică cu aceea de la care s-a luat
celula. Şi aceasta fără prezenţa vreunei mame!
Cu toate acestea, creştinii de azi, în mod deosebit teologii, susţin că
atotputernicul Dumnezeu, Stăpânul şi Creatorul Universului, nu putea
avea cu adevărat un Fiu, cu un început al zilelor! De ce? Pentru că nu era
în ceruri o mamă care să-i dea viaţă...
Ce mamă l-a născut pe Adam? Ce mamă a adus-o pe Eva la viaţă? De
ce creştinii îi contestă lui Dumnezeu capacităţi pe care le admit în
dreptul ştiinţei contemporane?
Generaţiile de creştini din trecut au acceptat şi au crezut în existenţa
unui singur Dumnezeu atotputernic şi atotştiutor, chiar în lipsa ştiinţei
zilelor noastre. Ei au crezut sincer că Tatăl avea în ceruri un Fiu al
Lui, încă dinainte ca Acesta să se întrupeze la Betleem şi să moară pe
cruce pentru omul căzut. “Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat
prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să
trăim prin El” (1Ioan 4:9).
39
Cincizeci de întrebări despre
5. Învaţă Scriptura că există
deosebiri între Tatăl şi Fiul? Vin ei din veşnicii
şi sunt egali ca vârstă, nemurire şi putere?
… singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care
nu poţi să te apropii pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate
vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin (1Timotei 6:16).
Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi (Rom.5:6).
Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi
peste cei morţi şi peste cei vii (Romani 14:9).
Iată, deci, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în
cer şi pe pământ (Matei 6:9-10).
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică
(Ioan 3:16).
Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în
veac nu va vedea moartea (Ioan 8:51).
Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mâna Lui (Ioan 3:35).
Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi
să împlinesc lucrarea Lui (Ioan 4:34).
Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că,
Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe
Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl
iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari
decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul
dă viaţă cui vrea. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata
a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe
Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede
40
 Dumnezeul Scripturilor
în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a
trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi
acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi
ceice-l vor asculta, vor învia. Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot
aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece,
întrucât este Fiu al omului.
Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din
morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut
binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru
judecată.
Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi
judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia
Tatălui, care M-a trimis (Ioan 5:19-30).
Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El
însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc (Ioan
12:49).
… căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce
M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce
Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi (Ioan 6:38-39).
Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe
Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine
însumi, ci El M-a trimis (Ioan 8:42).
... Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care
M-a trimis (Ioan 14:24).
… după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică
tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să
Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos
pe care L-ai trimis Tu. … Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi
cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea (Ioan
17:2.3.5).
Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?...
(Ioan 6:62).
41
Cincizeci de întrebări despre
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe
care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o
Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan
17:24).
… cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu (Apocalipsa 2:27).
Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de
la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi (Fapte
2:33).
ÎNTREBĂRI:
• Ce s-ar mai înţelege din toate aceste texte, dacă am crede că
Tatăl şi Fiul sunt egali?
• Tatăl s-ar putea ruga Fiului?
• Ar face Tatăl voia Fiului, dacă Fiul i-ar cere ascultare şi i-ar
încredinţa misiuni de îndeplinit?
• Ar putea Fiul, fără împuternicirea Tatălui, să ţină judecata şi
să ofere viaţa veşnică celor mântuiţi?
• Este Fiul deopotrivă atotputernic cu Tatăl?
• De ce spune Isus că Tatăl i-a dat puterea de a avea viaţa în
sine? Avea Isus această putere înainte de a o primi?
• A făcut Fiul voia Lui proprie?
• Se poate compara ascultarea de care a dat dovadă Fiul faţă
de Tatăl, cu ascultarea lui Isaac faţă de Avraam?
• N-a intenţionat Dumnezeu ca, prin ceea ce i-a cerut lui
Avraam, să ne facă să înţelegem şi să simţim durerea pe care
urma s-o experimenteze chiar El prin jertfirea singurului său
Fiu? (Genesa 22:2-13; Evrei 11:17-19)
42
 Dumnezeul Scripturilor
• După textul din 1Timotei 6:16, numai Tatăl posedă nemurirea.
Totuşi, conform dogmei romano-catolice, „Dumnezeul
triunic” este nemuritor. Atunci, cine a murit de fapt pentru
omul căzut în păcat?
• A fost doar o înţelegere ca unul din ei să fie ,,Tată” şi altul
„Fiu”?
• Conform textului din Ioan 10:29-30, doar Tatăl şi Fiul sunt
una. Deci două persoane, nu trei!
• De ce îl numeşte Isus Tată pe Dumnezeu? De ce Dumnezeu
îl numeşte Fiu pe Isus?
• Dacă nu există deosebiri între Tatăl şi Fiul în ceea ce priveşte
puterea, vârsta şi nemurirea (conform doctrinei trinităţii)
înseamnă că totul s-a regizat ca într-o piesă de teatru? Vom
întâlni noi în ceruri cele trei persoane ale Dumnezeirii?
43
Cincizeci de întrebări despre
6. Se cuvine să ne închinăm şi altcuiva
în afară de Tatăl şi Fiul?
Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici
vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ
sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi
să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu
gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea
şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc... (Exodul 20:3-5).
În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se
închine înaintea Mea, zice Domnul (Isaia 66:23).
Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!...
(Romani 7:25).
„Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului,
Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti” (Matei 4:10).
El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a
venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi
pământul, marea şi izvoarele apelor” (Apocalipsa 14:7).
ÎNTREBARE:
• În baza căror texte se justifică închinarea la Dumnezeul triunic
şi-n faţa celei de-a treia persoane?
44
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

7. De ce sunt numiţi în Scriptură 8. A mai existat cineva care

şi alţii „dumnezei”, cu toate că Dumnezeu Tatăl se şi-ar fi dorit închinare şi a cerut aceasta chiar de la
prezintă ca fiind singurul Dumnezeu? singurul Fiu al lui Dumnezeu?

... pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost
veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta:
iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de
Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la
decât pe tovarăşii Tăi” (Evrei 1:8-9; Psalmi 45:7-8). capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea
Înalt” (Isaia 14:12-14).
... totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la
care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate
Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi (1Cor.8:6). împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le
voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”
El (Aron) va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură şi tu (Matei 4:8-9).
(Moise) vei ţine pentru el (Aron) locul lui Dumnezeu (Exod 4:16).
Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate
Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi împărăţiile pământului, şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi
fratele tău Aaron va fi proorocul tău (Exod 7:1). slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
... a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca Dacă, deci, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta” (Luca 4:6-7).
să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este
chipul lui Dumnezeu (2Corinteni 4:4).
ÎNTREBARE:
• Care este obiectivul suprem pentru care luptă Satan?
ÎNTREBĂRI:
• Este Biblia confuză când susţine că există un singur
Dumnezeu, totuşi şi pe alţii îi numeşte “dumnezei”?
• Este posibil ca Dumnezeu să numească anumiţi oameni
chiar ,,dumnezei” atunci când sunt chemaţi în misiune
dumnezească? (Exemplul lui Moise).
• Este numit Satana dumnezeul acestei lumi? (deşi are totuşi o
putere limitată, pe care a dobândit-o în mod fraudulos, prin
rebeliune).

45 46
 Dumnezeul Scripturilor
9. Ce răspuns i-a oferit Isus celui care, vrând să se
alăture Tatălui şi Fiului, a cerut închinare?
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris (în Deuteronom 8:3): „Omul nu
trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu.” „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris:
„Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti”
(Matei 4:4.10; Deuteronom 8:3; Deuteronom 6:13).
Isus i-a răspuns: „Este scris (în Deut. 8:3): Omul nu va trăi numai cu
pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris (în
Deut. 6:13): Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui
să-I slujeşti.”
Isus i-a răspuns: “S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău”
(Luca 4:4.8.12).
Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să
iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău
şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai
în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele
când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te
vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, şi să-ţi fie ca
nişte fruntarii între ochi.
Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui
să juri. Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii
popoarelor din jurul vostru; căci Domnul, Dumnezeul tău, este un
Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar
aprinde de mânie împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pământului
(Deuteronom 6:4-8.13-15).
ÎNTREBARE:
• Cum i-a răspuns Isus aceluia care, prin revolta sa împotriva
guvernării lui Dumnezeu, a vrut să-l forţeze chiar pe Isus să
i se închine?
47
Cincizeci de întrebări despre
10. A susţinut Isus vreodată
ideea trinităţii?
El era la început cu Dumnezeu.Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi
nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a
cunoscut.
... născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci
din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin
de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava
singurului născut din Tatăl.
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este
în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:2.3.10.13.14.18).
Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că,
Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl
făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
... pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu
cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat,
adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce
M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din
moarte la viaţă.
Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu
I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi
unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
(Ioan 5:19.23.24.27.37.44).
“Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care
rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci
Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi
Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la
Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină
48
 Dumnezeul Scripturilor
la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:27.44.46.65).
Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă
cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe
Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”
Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că
totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8:19.27.29).
Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va
ieşi, şi va găsi păşune.
Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe
Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl;
şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
Eu şi Tatăl una suntem (Ioan 10:9.14.15.30).
Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi
slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
“Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care
zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!”
Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia
va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la
Mine pe toţi oamenii (Ioan 12:26.28.30-32).
Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la
Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce... (Ioan 13:3).
Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în
Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi
spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă
voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde
sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.”
„Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea
într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu
vine la Tatăl decât prin Mine.
Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme,
lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc,
49
Cincizeci de întrebări despre
şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că
voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi. Cine are poruncile Mele şi le
păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu.
Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.” Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis:
„Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?” Drept
răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi
Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.
(Ioan 14:1-6.18-23).
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine
rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face
nimic.
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după
cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea
Lui. (Ioan 15:5.10).
Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi
pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine
(Ioan 16:32).
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe
Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa
veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este
aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe
Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Eu în ei, şi Tu în Mine; pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca
să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit
pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine
şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care
Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut,
şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut
Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu
care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei (Ioan 17:1-3.23-26).
El zicea: „Ava, adică: Tată, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă;
depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu,
50
 Dumnezeul Scripturilor
ci ce voieşti Tu” (Marcu 14:36).
Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie
cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi
acela căruia vrea Fiul să i-L descopere (Luca 10:22).
Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu
cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu
cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L
descopere.
„Da” i-a răspuns Isus „Sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo
veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi
venind pe norii cerului.”
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost
dată în cer şi pe pământ.
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi
în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin (Matei 11:27; 26:64;
28:18.20).
Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa,
voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine (Apoc 3:20).
ÎNTREBĂRI:
• De ce prezintă Scriptura doar închinarea în faţa Tatălui şi a
Fiului?
• Se poate dovedi cu Scriptura că trebuie să ne închinăm unei
a treia persoane?
• Săvârşesc creştinii „păcatul împotriva Duhului Sfânt” atunci
când nu se închină şi la a treia „persoană” a trinităţii?
51
Cincizeci de întrebări despre
11. De ce se ruga Isus numai şi numai Tatălui?
De ce nici El şi nici vreunul dintre apostoli
n-a pomenit măcar o dată în rugăciuni despre
„cea de-a treia persoană”?
În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al
cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de
cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată,
fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu” (Luca 10:21).
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe
Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa
veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Eu
Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o
s-o fac.
Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o
aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău
oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi
ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu,
vine de la Tine.
Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au
cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai
trimis.
Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai
dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al
Tău, este al Meu, şi Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar
ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine.
Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat,
pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi. Când eram cu ei în lume, îi
păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat;
şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se
împlinească Scriptura.
Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă
52
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul
Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, dupăcum Eu nu
sunt din lume.
Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din
lume, dupăcum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul
Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în
lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu însumi Mă sfinţesc
pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin
cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu
în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai
trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie
una, cum şi noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentruca ei să fie în
chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai
iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe
care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu;
fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată,
lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut
că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi
mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în
ei, şi Eu să fiu în ei” (Ioan 17).
12. Cum i-a învăţat Isus pe ucenici
să se roage?
El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în
cer, aşa şi pe pământ (Luca 11:2).
Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui
tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti
(Matei 6:6).
Iată, deci, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău (Matei 6:9).
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris
(Deuteronom 6:13): Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi
numai Lui să-I slujeşti” (Luca 4:8).
ÎNTREBARE:
• De ce Isus ignoră „cea de-a treia persoană” în rugăciune şi le
cere ucenicilor să se roage numai Tatălui, în numele Fiului?

ÎNTREBĂRI:
• De ce se adresează Isus în rugăciuni numai Tatălui,
spunându-i „Tu”? De ce nu spune niciodată „Voi”?
• De ce nu se roagă niciodată la „cea de-a treia persoană”, care,
conform doctrinei trinităţii, este perfect egală cu Tatăl?
• Nu i se cuvine închinare şi acestei „a treia persoane”? Atunci
de ce Isus îi refuză închinarea? Este posibil să nu existe o
asemenea persoană?

53 54
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

13. Cui trebuie să adreseze urmaşii lui Isus Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl
mulţumiri şi cereri, invocând numele Lui? (Coloseni 3:17).

Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine (Ioan 14:6). ÎNTREBĂRI:

Şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie • Există texte biblice care dovedesc că Isus sau apostolii s-au
proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face (Ioan închinat şi rugat unei „a treia persoane”?
14:13-14). • Există texte biblice în care aflăm că Isus sau apostolii le-a cerut
creştinilor să se roage şi să se închine la o „a treia persoană” sau la o
Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit „trinitate?
să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca
orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea (Ioan 15:16).
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă
spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum
n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca
bucuria voastră să fie deplină (Ioan 16:23-24).
În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe
Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit...
(Ioan 16:26).
...Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru
Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe
pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă
întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să
locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi
temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care
este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi
dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de
toată plinătatea lui Dumnezeu.
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus
mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în
Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! (Efeseni 3:14-21).
Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în
Numele Domnului nostru Isus Hristos (Efeseni 5:20).
Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele
55 56
 Dumnezeul Scripturilor
14. Susţine Cuvântul Domnului
trinitatea în Vechiul sau Noul Testament?
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din
casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine (Exod 20:2-3).
Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn
(Deuteronom 6:4).
Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu
(Psalmi 86:10).
„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte
plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti
neamurilor judecata (Isaia 42:1).
„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui,
Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi în afară de
Mine, nu este alt Dumnezeu (Isaia 44:6).
Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească,
va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe
scaunul Lui de domnie, şi o desăvârşită unire va domni între ei
amândoi” (Zaharia 6:13).
N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?
Pentru ce, deci, suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul,
pângărind astfel legământul părinţilor noştri? (Maleahi 2:10).
M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii
cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de
zile şi a fost adus înaintea Lui (Daniel 7:13).
Iată, deci, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în
cer şi pe pământ. Pânea noastră cea de toate zilele (sau: pentru mâine.)
dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi
57
Cincizeci de întrebări despre
iertăm greşiţilor noştri (în limba greacă: Lasă-ne datoriile noastre,
cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri); şi nu ne duce în ispită, ci
izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în
veci. Amin (Matei 6:9-13).
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în
sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18).
Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu
cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu
cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L
descopere (Matei 11:27).
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în
duh şi în adevăr” (Ioan 4:24).
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca
să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său
(1Corinteni 2:12).
Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L
vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va
fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. ... Drept
răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi
Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el
(Ioan 14:17-18.23).
De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.”
Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă (1Cor.15:45).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este
slobozenia (2Corinteni 3:17).
Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El (1Cor.6:17).
... Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat,
pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi. Eu le-am dat slava pe care
Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, Eu
în ei, şi Tu în Mine; pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să
cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe
58
 Dumnezeul Scripturilor
Mine (Ioan 17:11.22-23).
Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le
poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan
10:29-30).
... Dumnezeu este capul lui Hristos (1Corinteni 11:3).
Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai
fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu
este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Isus a luat din
nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate
face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce
face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată
tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă
minunaţi. În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa
şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru
ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte
pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă
spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are
viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când
cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta,
vor învia. Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului
să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al
omului.
Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din
morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut
binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru
judecată. Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum
aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci
voia Tatălui, care M-a trimis (Ioan 5:18-30).
Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la
Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:65).
Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă
59
Cincizeci de întrebări despre
M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl
este mai mare decât Mine (Ioan 14:28).
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Eu
Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o
fac. (Ioan 17:3-4).
Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în
Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci
mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:35-36).
Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui” (Psalmi 8:7).
Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a
supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi
Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca
Dumnezeu să fie totul în toţi. (1Corinteni 15:27-28).
Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese
bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi
dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta:
„Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur
Domn;” şi: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima
ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată
porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu
este unul singur, că nu este altul în afară de El... (Marcu 12:28-32).
Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se
înfioară! (Iacob 2:19).
„Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului,
Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti” (Matei 4:10).
... la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al
tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile (Evrei 1:2).
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată
zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în
60
 Dumnezeul Scripturilor
ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie
dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi
pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-
născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea
(Coloseni 1:15-18).
„Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul
Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti
Neamurilor judecata (Matei 12:18).
Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi
le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El
face aceste lucrări ale Lui (Ioan 14:10).
... chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca
să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în
Tatăl (Ioan 10:38).
După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este
moartă (Iacob 2:26).
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe
care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă (Ioan 6:63).
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine
rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face
nimic (Ioan 15:5).
Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi
orice veţi vrea, şi vi se va da (Ioan 15:7).
Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă
trimit şi Eu pe voi. După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis:
„Luaţi Duh Sfânt!” (Ioan 20:21-22).
... fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi
(Matei 10:20).
61
Cincizeci de întrebări despre
Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul
cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr,
cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului,
care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în
afară de Duhul lui Dumnezeu.
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca
să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea
omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o
vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci,
pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că
trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă,
poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci
„cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi
însă avem gândul lui Hristos (1Corinteni 2:10-16).
Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit
de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci
David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului
meu: „Şezi la dreapta Mea, pânăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub
picioarele Tale.” Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu
a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă,
şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
„Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui
Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh (Fapte 2:33-38).
... fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu
El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.
Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră
pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu
El, după ce ne-a iertat toate greşalele (Coloseni 2:12-13).
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu
62
 Dumnezeul Scripturilor
(Coloseni 3:3).
Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui
Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui
Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da,
este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din
pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei
morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va
învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care
locuieşte în voi (Romani 8:9-11).
Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus,
care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile
Duhului (Romani 8:1).
... pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după
îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului (Rom.8:4).
Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui
Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci
aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică:
Tată!” Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem
copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14-16).
... şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu
(1Corinteni 3:23).
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh
(Efeseni 2:18).
Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit (Fapte 2:21).
Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că
ne-a dat din Duhul Său (1Ioan 4:13).
Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El
rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat (1Ioan 3:24).
Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine (Ioan 14:6).
63
Cincizeci de întrebări despre
Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a
păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit
(1Ioan 2:1).
Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos (1 Timotei 2:5).
Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din
slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta
este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am
auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel Sfânt
(2Petru 1:17-18).
Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele
Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl (Col.3:17).
Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui
tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. ...
căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I
cereţi voi (Matei 6:6.8).
Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în
Numele Domnului nostru Isus Hristos (Efeseni 5:20).
Nu sunt oare toţi (îngerii) duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o
slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:14).
... şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că
Isus Hristos este Domnul (Filipeni 2:11).
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului
Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin (1Tim.1:17).
... cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu (Apocalipsa 2:27).
Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge
nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea
Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui (Apocalipsa 3:5).
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,
după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
64
 Dumnezeul Scripturilor
domnie (Apocalipsa 3:21).
Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi
între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi
avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu, trimise în tot pământul (Apocalipsa 5:6).
Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi
tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe
scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi
stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13).
Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de
Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului
(Apocalipsa 6:16).
... şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului
nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apoc.7:10).
Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri
puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului
nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor”
(Apocalipsa 11:15).
Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea,
puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului
Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea
Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos (Apocalipsa 12:10).
Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui
Isus Hristos (Apocalipsa 12:17).
Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi
împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau
scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său (Apocalipsa 14:1).
Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel
oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi
65
Cincizeci de întrebări despre
rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel (Apocalipsa 14:4).
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Isus (Apocalipsa 14:12).
Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a
doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi
ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani (Apocalipsa 20:6).
Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci
o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul (Apocalipsa
21:23).
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui
Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji (Apoc.22:3).
Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ
(cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi
pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin
toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus
Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi (1Cor.8:5-6).
... deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să
aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său,
Isus Hristos (1Ioan 1:3).
Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe
Fiul, are şi pe Tatăl.
Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi
ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl (1Ioan
2:23-24).
Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu
Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, într-adevăr şi
în dragoste! ... Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui
Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe
Tatăl şi pe Fiul (2Ioan 3:9).
66
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

ÎNTREBĂRI: 15. Conform învăţăturii lui Isus,

care este cea mai mare dintre porunci?
• Au vestit vreodată profeţii Vechiului Testament, Isus sau
apostolii Noului Testament, un „Dumnezeu triun” sau o „a ... Dumnezeu este unul singur, nu este altul în afară de El (Marcu
treia persoană” a dumnezeirii? 12:32).
• Se poate dovedi şi susţine „trinitatea” doar în baza a două Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul,
texte biblice (Matei 28:19 şi 1Corinteni 13:13)? Dumnezeul nostru, este un singur Domn...” (Marcu 12:29).
• Se poate susţine existenţa „celei de-a treia persoane”, doar
pe baza a două texte (Luca 12:10 şi Marcu 3:29), câtă vreme
alte zeci de texte ale Scripturii afirmă existenţa doar a două ÎNTREBARE:
persoane divine? (vezi Anexa)
• De ce n-a declarat Isus în mod lămurit: „Dumnezeul nostru
este un Dumnezeu triunitar”?
Atenţie: Cuvântul lui Dumnezeu se explică singur, de aceea întrebaţi
numai Biblia!
Alte texte care merită comparate sunt:
- Luca 23:43 cu Ioan 20:17;
- Marcu 7:19 cu Levitic cap.11.

67 68
 Dumnezeul Scripturilor
16. Cine va veni să locuiască în
credincioşi şi cum va locui El în ei
pentru totdeauna?
... Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt
cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin (Matei 28:20).
... căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea
răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri (Luca 21:15).
Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine (Ioan 14:6).
Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu
poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu
puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi
sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce
multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa
neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate
în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele
Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă,
prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în
dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea
Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în
dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să
rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină (Ioan 15:4-11).
Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul
cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr,
cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului,
care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu
în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci
Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe
care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu
69
Cincizeci de întrebări despre
vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de
la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru
lucrurile duhovniceşti.
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci,
pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că
trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă,
poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci
„cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi
însă avem gândul lui Hristos (1Corinteni 2:10-16).
Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din
trupul vostru inima din piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune
Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi
să împliniţi legile Mele (Ezechiel 36:26-27).
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe
care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă. Dar sunt unii din voi care nu
cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel
ce avea să-L vândă (Ioan 6:63-64).
Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului
Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!” (Galateni 4:6).
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu,
ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o
trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine însuşi pentru mine (Galateni 2:20).
Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El
rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat (1Ioan 3:24).
Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că
ne-a dat din Duhul Său (1Ioan 4:13).
... aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă;
pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste... (Efeseni 3:17).
Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în
mijlocul lor (Matei 18:20).
70
 Dumnezeul Scripturilor
Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Drept
răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi
Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el
(Ioan 14:6.18.23).
ÎNTREBĂRI
• Nu defineşte Isus prin cuvintele „duh” şi „viaţă”, noua simţire
din inimă, ce realizează o legătură spirituală cu Sine însuşi?
• Cine locuieşte în inima urmaşilor lui Isus?
• Cum pot credincioşii să experimenteze aceeaşi legătură pe
care o au între ei Tatăl şi Fiul?
DE MEDITAT
Un copil al cărui tată se găseşte în străinătate nu poate vorbi direct şi
personal cu tatăl lui despre grijile şi problemele lui. Trist fiind, îl sună
le telefon (Psalmi 50:15). Auzindu-i vocea, el se simte deja mângâiat
şi ştie cu siguranţă că la celălalt capăt al firului este chiar părintele lui.
71
Cincizeci de întrebări despre
17. Cine este acel avocat care
se prezintă ca mijlocitor, apărător şi înalt preot
al credincioşilor?
Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără
putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând,
din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a
păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim
nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului...
Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum
trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine
negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului;
pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu...
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la
dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi
pe noi de dragostea lui Hristos? ... nici înălţimea, nici adâncimea,
nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui
Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 8:3-4.
26-27.34-35.39).
Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine (Ioan 14:6).
De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de
Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească
pentru ei (Evrei 7:25).
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin
răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit
mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca
să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte,
în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu (Rom.3:24.25).
... şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este
în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară
eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a
72
 Dumnezeul Scripturilor
împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă
înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină (Col.1:20.22).
Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui
Isus Hristos, odată pentru totdeauna. Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin
sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea Sfânt... pe
calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua
dinăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare preot pus peste
casa lui Dumnezeu (Evrei 10:10.19-21).
Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot,
care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca
slujitor al Locului prea Sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu
de un om, ci de Domnul. Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât
mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun,
căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune (Evrei 8:1-2.6).
Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de
sânge, nu este iertare... Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de
închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de
închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi,
înaintea lui Dumnezeu (Evrei 9:22.24).
De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al
doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă (1Corinteni 15:45).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este
slobozenia (2Corinteni 3:17).
Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui
viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a
îngerilor...de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou (Ev.12:22-24).
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile -
pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci
unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat
(Evrei 4:14-15).
Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca
73
Cincizeci de întrebări despre
să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi
vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi
prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină
în ajutorul celor ce sunt ispitiţi (Evrei 2:17-18).
Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca
preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la
vremea cuvenită (1Timotei 2:5-6).
Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a
păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El
este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale
noastre, ci pentru ale întregii lumi (1Ioan 2:1-2).
Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin
rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos (Filip 1:19).
ÎNTREBĂRI:
• Cine este Mijlocitorul de la dreapta Tatălui, care cunoaşte
nevoile noastre şi este gata să ne susţină în momentele de
slăbiciune?
• Indică Scriptura un alt Mare Preot şi Mijlocitor?
• A cerut acest singur Mijlocitor o altă persoană, o a treia
persoană, pentru a-i mângâia pe credincioşi, pentru că nu
exista o altă cale de a le sta alături?
• I-a minţit Isus pe ucenici când, înainte de înălţarea la cer, le-a
promis: „Voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii”?
• Acum, în epoca tehnicii moderne, când orice persoană poate
“mângâia” pe un altul aflat altundeva pe glob sau chiar în
spaţiul extraterestru, prin telefon, de ce nu credem că Domnul
Universului poate comunica cu noi fără prezenţa Sa fizică?
74
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

18. Cum au botezat ucenicii Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui
după înălţarea lui Isus? În numele cărei Persoane Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică (Romani
se făcea botezul? 6:3-4.11.22).
Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos
„Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui (Galateni 3:27).
Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh (Fapte 2:38).
Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească ÎNTREBĂRI:
Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci • De ce s-a descoperit Dumnezeu celor 3.000 de noi convertiţi,
fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi cu toate că ucenicii n-au luat în considerare formula
Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt (Fapte trinitariană de botez, şi au efectuat actul botezului numai în
8:15-17). numele lui Isus?
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: • Care este schimbarea pe care o produce botezul?
„Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din
toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este
Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 8:36-37).
ÎNSEMNĂRI:
Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă,
prin Numele Lui, iertarea păcatelor” (Fapte 10:43). Biblia catolică, ediţia 1965, tipărită de editura Herder, scrie despre
textul din Matei 28:19 următoarele: „Formula trinitariană de botez s-a
„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul dezvoltat din formula simplă ‘în numele lui Isus’, încă din timpul
Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului bisericii primare”.
Isus Hristos (Fapte 10:47-48).
Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea
norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au
auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus (Fapte
19:4-5).
Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în
moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi
împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin
slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Tot aşa şi voi înşivă,
socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos,
Domnul nostru.

75 76
 Dumnezeul Scripturilor
19. Au crezut apostolii în trinitate?
Au cunoscut ei trinitatea?
Deci, vouă tuturor, care sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma,
chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la
Domnul Isus Hristos! (Romani 1:7).
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
(1Corinteni 1:3).
Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul
Isus Hristos! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru
Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri
(2Corinteni 1:1-3).
Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus
Hristos! (Galateni 1:3).
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus
Hristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru
Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări
duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos (Efeseni 1:2-3).
Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui
Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos! (Efeseni 6:23).
Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus
Hristos! (Filipeni 1:2).
Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele
Timotei, către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos, care sunt în Colose:
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
Mulţămim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne
rugăm neîncetat pentru voi... (Coloseni 1:1-3).
Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este
în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la
Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos (1Tes.1:1).
77
Cincizeci de întrebări despre
... căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl
nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi
de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! (1Tesaloniceni 1:3).
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
(2Tesaloniceni 1:2).
Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,
către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace de
la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
(1Timotei 1:1-2).
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului
Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin (1Tim.1:17).
... către Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare şi pace de la
Dumnezeu Tatăl, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru! (2Tim.1:2).
Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu
credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este
potrivit cu evlavia ... (Tit 1:1).
... către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora:
Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Isus Hristos, Mântuitorul
nostru! (Tit 1:4).
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus
Hristos! (Filimon 1:3).
... la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus
moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El,
care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine
toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi
a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte... (Evrei 1:2-3).
Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini,
împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa
mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre
ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă
78
 Dumnezeul Scripturilor
fie înmulţite!Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus
Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui
Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie (1Petru 1:1-3).
Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o
credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite
prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
(2Petru 1:1-2).
Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele
douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: sănătate! (Iacov 1:1).
Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care
sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos...(Iuda 1).
... Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.
(1Ioan 1:3).
Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi
din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, într-adevăr şi în
dragoste! ... Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos,
n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi
pe Fiul (2Ioan 3:9).
Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate
robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o
cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan (Apoc.1:1).
ÎNTREBĂRI:
• De ce laudă şi slăvesc apostolii la începutul fiecărei epistole
numai pe Tatăl şi pe Fiul Lui?
• De ce desconsideră ei fără excepţie „a treia persoană”, de ce
nu exclamă de-a dreptul „Har şi pace de la Trinitate”?
79
Cincizeci de întrebări despre
20. Cum putem avea parte de viaţa veşnică?
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu
(Ioan 17:3).
... pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim
despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care
ne-a fost arătată; deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi
vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu
Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca
bucuria voastră să fie deplină. Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe
care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este
întuneric (1Ioan 1:2-5).
Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să
fac, ca să am viaţa veşnică?” El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce
bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte
poruncile.”
... întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea
nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care
a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa
pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu (Romani 6:9-11.22).
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică
(Ioan 3:16).
ÎNTREBĂRI:
• Depinde moştenirea vieţii veşnice de recunoaşterea
„trinităţii”?
• Am putea avea pace şi împlinire numai în comuniune cu Tatăl
şi Fiul?
• Am putea avea viaţa veşnică dacă nu credem în cea de-a treia
persoană a trinităţii?
80
 Dumnezeul Scripturilor
21. Poţi avea biruinţă asupra lumii fără credinţa că
Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu?
Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui
(Ioan 20:31).
Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul
lui Dumnezeu?... Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui
Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi,
care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică
(1Ioan 5:5).
Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este
Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe
Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine
mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl (1Ioan 2:22-23).
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a
trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Cine va
mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el
în Dumnezeu... Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui
Dumnezeu, n-are viaţa (1Ioan 4:9.15;5:12).
Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că
Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
(2Ioan 7).
ÎNTREBARE:
• De ce să înţelegem doar metaforic cuvintele “Tată” şi “Fiu”,
dacă Cuvântul lui Dumnezeu spune atât de simplu că Isus
este Fiul lui Dumnezeu?
81
Cincizeci de întrebări despre
22. Cine este Cel ce ne vorbeşte?
Al cui este sângele ce a câştigat biserica Domnului?
a) Compară textele: Fapte 9:15-16 cu Fapte 20:23;
Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să
ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi
înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru
Numele Meu” (Fapte 9:15-16).
... Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă
aşteaptă lanţuri şi necazuri (Fapte 20:23).
b) Compară textele: Fapte 16:6 cu Fapte 16:7;
Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au
trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei (Fapte 16:6).
Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu
le-a dat voie (Fapte 16:7).
c) Compară Fapte 20:28 cu 1 Corinteni 15:45 şi cu 2 Corinteni 3:17.18;
Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus
Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a
câştigat-o cu însuşi sângele Său (Fapte 20:28).
De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al
doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă (1Corinteni 15:45).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este
slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă,
slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în
slavă, prin Duhul Domnului (2Corinteni 3:17-18).
ÎNTREBARE:
• A fost doar Isus Hristos sau şi Duhul Sfânt Cel care Şi-a dat
sângele pentru a câştiga Biserica Domnului?
82
 Dumnezeul Scripturilor
23. Pot două sau mai multe persoane
să atingă şi să se bucure de o asemenea armonie
spirituală încât să fie una în spirit şi caracter?
Eu şi Tatăl una suntem (Ioan 10:30).
Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte
Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei
să fie una, cum suntem şi noi (Ioan 17:11).
Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca,
şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu
le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi
suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentruca ei să fie în chip
desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai
iubit, cum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17:21-23).
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu,
ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o
trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine însuşi pentru mine (Galateni 2:20).
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh
(Efeseni 2:18).
ÎNTREBĂRI:
• Aparţine Duhul Tatălui lui Dumnezeu iar Duhul lui Hristos
Fiului lui Dumnezeu sau există, separat de Dumnezeu
şi Hristos, o „a treia” sau chiar o „a patra” persoană
dumnezeiască?
• Cum se realizează unitatea spirituală între Ei?
83
Cincizeci de întrebări despre
24. Ce se întâmplă cu caracterul şi spiritul
unui urmaş al lui Isus, dacă el este puternic
legat de Domnul?
Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El (1Cor.6:17).
Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în
voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai
voştri? (1Corinteni 6:19).
Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din
trupul vostru inima din piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune
Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi
şi să împliniţi legile Mele (Ezechiel 36:26-27).
Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi, şi
privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria
credinţei voastre în Hristos (Coloseni 2:5).
ÎNTREBĂRI:
• Se realizează o unitate în duh, dacă duhul lui Isus vine asupra
ucenicului şi-l influenţează?
• De ce a putut Pavel - un simplu om - absent cu trupul dar
prezent cu duhul, să fie alături de creştinii din Colose şi să
se bucure de statornicia credinţei lor în Hristos ?
• Posedă Fiul lui Dumnezeu aceleaşi capacităţi ca şi Pavel?
• De ce neagă majoritatea creştinilor aceste capacităţi în dreptul
lui Isus?
• De ce n-ar fi în stare Fiul lui Dumnezeu ca, prin Duhul lui
propriu, care este la fel de Sfânt ca şi Duhul Tatălui, să se
manifeste în urmaşii Lui?
• Din ce motive ar trebui să ceară o a treia persoană?
84
 Dumnezeul Scripturilor
25. Cum descrie Isus unitatea spirituală
cu Tatăl şi cu credincioşii?
Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte
Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei
să fie una, cum suntem şi noi... Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată,
eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să
creadă că Tu M-ai trimis.
Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi
noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentruca ei să fie în chip
desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai
iubit, cum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17:11.21-23).
În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în
Mine, şi că Eu sunt în voi... Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă
iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi
vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. (Ioan 14:20.23).
ÎNTREBĂRI:
• Despre ce unitate vorbeşte Isus între Dumnezeu Tatăl (1),
Fiul său Isus Hristos (2) şi ucenicii lui (3)?
• De ce n-a făcut referiri în rugăciunea Lui la a fi una şi cu cea
de-a treia persoană?
85
Cincizeci de întrebări despre
26. Cine cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu?
Cine cunoaşte lucrurile omului?
În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de
duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui
Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul
lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile
pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu
vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de
la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru
lucrurile duhovniceşti.
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci,
pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că
trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă,
poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci
(Isaia 40:13) „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da
învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos (1Corinteni 2:11-16).
Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat (pe Domnul) cu
sfaturile lui? (Isaia 40:13).
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu,
ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o
trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine însuşi pentru mine (Galateni 2:20).
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh
(Efeseni 2:18).
ÎNTREBĂRI:
• Sunt interschimbabile în Biblie noţiuni ca Duh şi simţire? •
Cum se descoperă duhul unui om?
• Se descoperă duhul unui om prin vorbele şi faptele lui?
86
 Dumnezeul Scripturilor
27. Este duhul o entitate separată
care stăpâneşte caracterul, simţirea şi
inteligenţa unei persoane?
La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era
pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui
Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor (Geneza 1:1-2).
Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului. Eu am stat
atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului; căci vă
era frică de foc, şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis: „Eu sunt Domnul,
Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să
n-ai alţi dumnezei în afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în
ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ. Să nu te închini
înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău,
sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în
copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
(Deuteronom 5:4-9).
Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din
mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc şi
rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce
este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat
din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-
mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi
încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ
Sfânt” (Exodul 3:2-5).
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea
cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se
în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un
glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc
plăcerea” (Matei 3:16-17).
87
Cincizeci de întrebări despre
Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi
Duhul pogorându-Se peste El ca un porumbel. Şi din ceruri s-a auzit un
glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată
plăcerea Mea” (Marcu 1:10-11).
După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se
ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip
trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti
Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca
3:21-22).
Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se
din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam;
dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei
vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul
Sfânt” (Ioan 1:31-32).
Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi
adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe
îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în
curând (Apocalipsa 22:6).
În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a
venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată
casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se
printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de
Duh Sfânt... (Fapte 2:1-4).
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te
spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care
este pustiu.” Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen
cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul
tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, se întorcea de
acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia. Duhul i-a zis lui
Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!” (Fapte 8:26-29).
„Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe
care-L prigoneşti... (Fapte 9:5).
88
 Dumnezeul Scripturilor
În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o
vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el. Şi Domnul i-a zis:
„Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui
Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă (Fapte
9:10-11).
Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca
să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi
înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru
Numele Meu.” Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus
mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a
arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să
te umpli de Duhul Sfânt” (Fapte 9:15-17).
Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum,
Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat
sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit
Dumnezeu, să nu numeşti spurcat” (Fapte 10:13-15).
Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te
caută trei oameni... (Fapte 10:19).
Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi
vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu,
printr-un înger Sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele pe
care i le vei spune” (Fapte 10:22).
„Ştiţi” le-a zis el „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se
însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar
Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat
(Fapte 10:28).
Şi am auzit un glas, care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” Dar eu
am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat
vreodată în gura mea.” Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţit
Dumnezeu, să nu numeşti spurcat” (Fapte 11:7-9).
Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase
fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului (Fapte 11:12).
89
Cincizeci de întrebări despre
Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au
trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau
să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie (Fapte 16:6-7).
Pe baza acestor exemple citeşte următoarele texte:
Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat
în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu (Gen.2:7).
Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui
(Iov 4:9).
Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl
va pierde cu suflarea gurii Lui (Iov 15:30).
Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea
(Iov 32:8).
Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă
viaţă. (Iov 33:4)
Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în
ţărâna lor (Psalmi 104:29).
Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este
duh (Ioan 3:6).
Dumnezeu este Duh... (Ioan 4:24).
Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va
nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale
(2Tesaloniceni 2:8).
Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte
cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.
Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă
încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro
merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:5-8).
90
 Dumnezeul Scripturilor
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în
duh şi în adevăr (Ioan 4:24).
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele
pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă (Ioan 6:63).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este
slobozenia (2Corinteni 3:17).
În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste
orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri
vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste
robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul
Meu, şi vor prooroci (Fapte 2:17-18).
Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu
se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia
omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt
(2Petru 1:20-21).
ÎNTREBĂRI:
• Pot duhul şi sufletul să fie separate de persoana căreia le
aparţin, pot să aibă existenţă separată, proprie şi independentă
(ca suflet nemuritor de exemplu)?
• Ce influenţă are naştere din nou asupra felului nostru de a fi?
91
Cincizeci de întrebări despre
28. Cum pot întrista urmaşii lui Isus
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu?
Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi
cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea
întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei
în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au perdut orice pic
de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel
de necurăţie (Efeseni 4:17-19).
... cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul
cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul
minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul
lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună
aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora.
„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi
să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă
să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire,
după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice
strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul
vostru (Efeseni 4:22-31).
În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este
înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuş i-a răscumpărat, în dragostea şi
îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.
Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El
(Răscumpărătorul) li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. Atunci
poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis:
„Unde este Acela care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde
este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt... (Isaia
63:9-11).
ÎNTREBĂRI:
92
 Dumnezeul Scripturilor
• A cui este faţa la care se face referinţă?
• Cine este Cel ce din iubire, dragoste şi milă, răscumpără şi
mântuieşte?
• Cine este cel ce trimitea în mijlocul lor Duhul lui cel Sfânt?
29. Pentru cine rămâne necunoscut Duhul Sfânt
al lui Dumnezeu?
... şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că
nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi
va fi în voi (Ioan 14:17).
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci,
pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că
trebuiesc judecate duhovniceşte (1Corinteni 2:14).
ÎNTREBARE:
• Poate un aşa zis „om din lume” să săvârşească păcatul
împotriva Duhului?
93
Cincizeci de întrebări despre
30. Dacă un om a cunoscut adevărul şi mai târziu a
renunţat la credinţă, mai poate el să se întoarcă, să
regrete, să se pocăiască şi să primească iertare?
Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va
mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cine se
va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea
îngerilor lui Dumnezeu (Luca 12:8-9).
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei
Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la
pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi
aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei
judecăţi a lui Dumnezeu... (Romani 2:4-5).
Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe
voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine,
nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca 10:16).
Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte!
Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe
pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel
ce vorbeşte din ceruri (Evrei 12:25).
Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu
mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a
judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi
sau trei martori.
Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe
Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost
sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a
zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte:
„Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în
mâinile Dumnezeului celui viu! (Evrei 10:26-31).
De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om,
94
 Dumnezeul Scripturilor
ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt. (1Tesaloniceni
4:8).
Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost
primit; pentru că, cu toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe
(Evrei 12:17).
... „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile!
Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii
voştri, aşa faceţi şi voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii
voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui
Neprihănit pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât voi, care aţi
primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!...”
Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrâşneau din dinţi
împotriva lui. Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre
cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui
Dumnezeu; şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând
în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci să
răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un gând
asupra lui (Fapte 7:51-57).
Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut
părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi
puterile veacului viitor şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie
înoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru
ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit (Evrei 6:4-6).
În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi
învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se
vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă
asupra lor o pierzare năpraznică.
Mulţi (nu doar câţiva!) îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina
lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca,
prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi
paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a
aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri
95
Cincizeci de întrebări despre
şi păstraţi pentru judecată; dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat
pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte
inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; dacă a osândit
El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca
să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat
pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a
acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor,
îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce
vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite), înseamnă că Domnul ştie
să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe
cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe ceice,
în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc
stăpânirea, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu
aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor.
Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse
şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea
lor, şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor.
Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte
întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când
ospătează împreună cu voi. Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se
satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă
la lăcomie, sunt nişte blestemaţi! După ce au părăsit calea cea dreaptă,
au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit
plata fărădelegii.
Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă
necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus
frâu nebuniei proorocului. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă,
nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului.
Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu
desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. Le
făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii.
Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. În adevăr, dacă,
după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului
şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi
de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii,
96
 Dumnezeul Scripturilor
decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca Sfântă,
care le fusese dată.
Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Cânele s-a întors la ce
vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în
mocirlă” (2Petru 2:1-22).
EXEMPLE BIBLICE:
Esau
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu,
pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă
aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. Vegheaţi să nu fie între voi
nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut
dreptul de întâi-născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete
binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu
lacrămi, n-a putut s-o schimbe (Evrei 12:15-17).
Saul
Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi
cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a
fost împotriva părinţilor voştri (1Samuel 12:15).
„... Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi
nu păzeşte cuvintele Mele”. Samuel s-a mâhnit, şi toată noaptea a
strigat către Domnul (1Samuel 15:11).
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele
decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât
jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea
berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi
împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi
terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca
împărat” (1Samuel 15:22-23).
Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise,
97
Cincizeci de întrebări despre
nici prin Urim..., nici prin prooroci (1Samuel 28:6).
... Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea (1Samuel 31:4).
Iuda
Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în
mâinile lor (Matei 26:16).
După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a
mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va
vinde” (Ioan 13:21).
Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să
faci, fă repede” (Ioan 13:27).
Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat (Matei
27:5).
Anania şi Safira
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi
s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu
îndrăzneală (Fapte 4:31).
Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe
Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o
vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce
vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta?
N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul
Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău, sunt la
uşă, şi te vor lua şi pe tine” (Fapte 5:3-4, 9).
Lucifer
Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost
doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta:
„Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de
98
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la • De ce pot să fie iertaţi oamenii care se împotrivesc lui Isus?
capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea
Înalt” (Isaia 14:12-14). • De ce, în schimb, nu i se va mai ierta unui om păcatul de a
se împotrivi avertizării Duhului lui Dumnezeu - care este
Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt - prin minciuni, batjocură şi hulă?
Sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai
fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua • A intrat Satana, ca persoană, în Iuda sau a fost umplut de duhul
când s-a găsit nelegiuirea în tine. lui Satana, după ce conştient şi voit s-a depărtat de Isus?
Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; • Cum se explică diferenţa aşa de mare între „a treia persoană a
de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, trinităţii” şi Isus Hristos „cea de-a doua persoană a trinităţii”
heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a în ce priveşte păcatul şi iertarea?
îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea
cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte • Are aşa zisa „a treia persoană” o poziţie mai însemnată decât
împăraţilor. Isus?
Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai
spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care
te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce
te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina
ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!” (Ezechiel 28:14-19).
Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi
balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu
li s-a mai găsit în cer (Apocalipsa 12:7-8).
Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui
Isus Hristos (Apocalipsa 12:17).
Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă,
unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în
vecii vecilor (Apocalipsa 20:10).

ÎNTREBĂRI:
• Ce pedeapsă primesc creştinii care au fost credincioşi odată,
dacă desconsideră şi batjocoresc adevărurile pe care le-au
avut înainte?

99 100
 Dumnezeul Scripturilor
31. Prin ce se deosebeşte Duhul
ce vine de la Dumnezeu de Duhul lui Antichrist?
Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să
vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta
cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar
nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas
cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. Dar voi
aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru. V-am scris
nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o
minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce
tăgăduieşte că Isus este Hristosul?
Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine
tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are
şi pe Tatăl. Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă
rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămânea în Fiul
şi în Tatăl.
Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa veşnică.
V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.
Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi
n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă
învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună,
rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea (1Ioan 2:18-27).
Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui
Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a
cunoscut nici pe El... Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine
păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este
neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la
diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu
S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut
din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el;
şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta
se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în
neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
101
Cincizeci de întrebări despre
Căci vestirea pe care aţi auzit-o de la început, este aceasta: să ne
iubim unii pe alţii; nu cum a fost Cain, care era de la cel rău, şi a ucis
pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar
ale fratelui său erau neprihănite. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte
lumea.
Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi.
Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte. Oricine urăşte pe
fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică
rămânând în el (1Ioan 3:1.6-15).
Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile,
dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci
mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta:
Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de
la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de
la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit.
El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu;
şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce
este în lume.
Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi
însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă;
cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem
duhul adevărului şi duhul rătăcirii. ..
Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că
ne-a dat din Duhul Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a
trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus
este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.
(1Ioan 4:1-6.13-15).
Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi
oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.
Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe
Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în
păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele...
Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui
Dumnezeu?...
Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine
102
 Dumnezeul Scripturilor
nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea
pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este
aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în
Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu,
n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în
Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică (1Ioan 5:10-13).
Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că
Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
Păziţi-vă bine să nu perdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o
răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui
Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are
pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura
aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci
cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele (2Ioan 7-11).
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să
fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul
pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte
„Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza
în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
... Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici
cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea
lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne
şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce
sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca
să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de
rătăcire, ca să creadă o minciună...
Aşa dar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit
fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Şi însuşi Domnul nostru Isus
Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul
Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile, şi să vă
întărească în orice lucru şi cuvânt bun! (2Tes 2:3-4.8-11.15-17).
De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor
fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău,
vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
103
Cincizeci de întrebări despre
Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin
încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele
Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin
credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu
şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în
neprihănire (2Timotei 3:12-16).
... ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să
capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui
Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile
înţelepciunii şi ale ştiinţei.
Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri
amăgitoare. Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt
cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între
voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi
umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă,
după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri
către Dumnezeu.
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire
deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale
lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea
Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei
domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur,
făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea
de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună
cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în
puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.
Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră
pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună
cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele (Coloseni 2:2-13).
ÎNTREBĂRI:
• Cine a inspirat Sfânta Scriptură şi la ce foloseşte ea?
104
 Dumnezeul Scripturilor
• Cum putem recunoaşte Duhul lui Dumnezeu? - (1Ioan 4:2.3)
• Cum deosebim Duhul adevărului de Duhul rătăcirii? -
(1Ioan 4:1-6)
• Cum va influenţa naşterea din nou viaţa creştinului? -
(1Ioan 5:1; Coloseni 2:2-13)
• Au mărturisit apostolii de la început închinarea în faţa
trinităţii? - (1Ioan 2:23.24)
• Pe baza cărei mărturisiri putem rămâne în Dumnezeu şi El
în noi?
• De ce apostolul Ioan îi numeşte mincinoşi şi rătăcitori pe toţi
aceia ce tăgăduiesc pe Tatăl şi pe Fiul? - (1Ioan 2:22-26)
• Numeşte Biblia anticrişti pe creştinii ce tăgăduiesc doctrina
trinităţii? - (1Ioan 2:22.23)
• Prin ce mărturisire putem birui lumea şi să avem siguranţa
vieţii veşnice? - (1Ioan 5:5.13)
• A existat Isus ca Fiu înainte de a coborî din ceruri, înaintea
întrupării? - (Filipeni 2:6-8; Ioan 17:5.24)
• A fost Hristos Fiul Tatălui încă din timpurile când a creat
lumea? - (Coloseni 1:15-18;26-29)
105
Cincizeci de întrebări despre
32. Ce declaraţie despre nemurire
găsim în Sfânta Scriptură?
... care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor,
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are
nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii pe
care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea
şi puterea veşnică! Amin (1Timotei 6:15-16).
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la
dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! ... nici înălţimea,
nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de
dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru
(Romani 8:34.39).
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh (Efes.2:18).
ÎNTREBĂRI:
• Cine locuieşte într-o lumină de nepătruns şi n-a fost văzut de
nici un om?
• Cine este Cel ce singur deţine nemurirea?
• Cine l-a adus pe Isus înapoi din moarte?
106
 Dumnezeul Scripturilor
33. În afară de Tatăl şi de Fiul, există
încă o „a treia persoană” care să fi făcut dovada
dragostei faţă de om?
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică
(Ioan 3:16).
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu
care ne-a iubit... (Efeseni 2:4).
... I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi
iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt (Ioan 13:1).
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în
dragostea Mea (Ioan 15:9).
... şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi-născut
din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte,
care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său (Apocalipsa 1:5).
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? ... Totuşi în toate
aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care
ne-a iubit (Romani 8:35.37).
ÎNTREBĂRI:
• Ce a jertfit „a treia persoană” pentru salvarea omului?
• Prin ce acţiune şi-a dovedit „a treia persoană” dragostea faţă
de om?
107
Cincizeci de întrebări despre
34. Pe cine aşteaptă credincioşii?
... aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru
Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos (Tit 2:13).
Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare
printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al
valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor
care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă
mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în
sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”
(Luca 21:25-28).
...v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi
adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din
morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare (1 Tes. 1:9-10).
Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii,
care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea
celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, ... Se va pogorî din cer, şi întâi vor
învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom
fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul
în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul (1Tesaloniceni
4:15-17).
Căci el (Avraam) aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi
ziditor este Dumnezeu (Evrei 11:10).
Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a
zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi (Iuda 14).
ÎNTREBĂRI:
• Care este speranţa fiecărui credincios?
• Ne vorbeşte Sfânta Scriptură despre o revedere cu cea de-a
„treia persoană”?
108
 Dumnezeul Scripturilor
35. Vom asista vreodată la descoperirea
ierarhiei celor Trei?
Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să
arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a
făcut-o cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a
mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus
Hristos, şi a spus tot ce a văzut (Apocalipsa 1:1-2).
... la sfârşitul acestor zile, (Dumnezeu) ne-a vorbit prin Fiul pe care
L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi
veacurile.
El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care
ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor,
şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât
mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat
decât al lor.
Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi
Te-am născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” Şi,
când duce iarăşi în lume pe Cel întâi-născut, zice: „Toţi îngerii lui
Dumnezeu să I se închine!” (Evrei 1:2-6).
ÎNTREBĂRI:
• Prin cine a primit Ioan descoperirile din Apocalipsa?
• Cum se face că cea de-a „treia persoană” nu se regăseşte
niciunde, lipseşte cu desăvârşire în această înşirare amănunţită
a fiinţelor din cer, de la cei mai neînsemnaţi până la Cel mai
mare?
36. Cine este Duhul care vorbeşte
109
Cincizeci de întrebări despre
celor chemaţi?
Descoperirea lui Isus Hristos ... (Apocalipsa 1:1).
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va
birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui
Dumnezeu” (Apocalipsa 2:7).
... În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu (Isus) am biruit
lumea” (Ioan 16:33).
Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai
Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte
table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. Avem
încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea
Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă
marama este dată la o parte în Hristos. Da, până astăzi, când se citeşte
Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.
Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
Căci Domnul este Duhul; ... şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al
Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului (2 Corinteni 3:3-4.
14-17.18).
... a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca
să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este
chipul lui Dumnezeu. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe
Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus
(2Corinteni 4:4-5).
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te
spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care
este pustiu” (Fapte 8:26).
Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!” (Fapte 8:29).
Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales,
ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi
110
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru 37. Cine este Duhul care vorbeşte
Numele Meu” (Fapte 9:15-16). celor şapte Biserici? Este o a treia persoană?
Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă
lanţuri şi necazuri (Fapte 20:23). Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate
robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o
... Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă (1Cor.15:45). cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan... (Apoc.1:1).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas
slobozenia (2Corinteni 3:17). puternic, ca sunetul unei trâmbiţe care zicea:
Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El (1Cor. 6:17). „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie
într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam,
Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea” (Apocalipsa 1:10-11).
ÎNTREBĂRI: Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul ... (Apocalipsa
2:7.11.17.29; 3:6.13.22)
• Au termenii „Domnul” şi „Duhul” un înţeles identic în
Scriptură?
Îngerului Bisericii din Efes Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice
• Cine este „Domnul” care este Duh? pe cineva, care semăna cu Fiul
scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine
• Cine este „Domnul” după a cărui asemănare am fost creaţi? cele şapte stele în mâna dreaptă, omului, îmbrăcat cu o haină
şi Cel ce umblă prin mijlocul lungă până la picioare, şi încins
• Cine este Duhul care dă viaţă? - (2Corinteni 3:6; 1Corinteni celor şapte sfeşnice din aur la piept cu un brâu din aur.
15:45; 1Corinteni 6:17) (Apocalipsa 2:1). (Apocalipsa 1:13).
• De ce Scriptura nu-i spune niciunde “Domn” celei de-a “treia
persoane” a trinităţii?
Îngerului Bisericii din Smirna ... „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi
scrie-i: „Iată ce zice Cel dintâi şi şi Cel de pe urmă (Apocalipsa
Cel de pe urmă, Cel ce a murit 1:17).
şi a înviat (Apoc.2:8).

Îngerului Bisericii din Pergam În mâna dreaptă ţinea şapte

scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are stele. Din gura Lui ieşea o sabie
sabia ascuţită cu două tăişuri ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui
(Apocalipsa 2:12). era ca soarele, când străluceşte în
toată puterea lui (Apoc.1:16).

111 112

Îngerului Bisericii din Tiatira,
scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui
Dumnezeu , care are ochii
ca para focului, şi ale cărui
picioare sunt ca arama aprinsă...
(Apocalipsa 2:18).
„Îngerului Bisericii din Sardes,
scrie-i: „Iată ce zice Cel ce
are cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge
numele că trăieşti, dar eşti mort”
(Apocalipsa 3:1).
Îngerului Bisericii din Filadelfia
scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt,
Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia
lui David, Cel ce deschide,
şi nimeni nu va închide, Cel
ce închide, şi nimeni nu va
deschide... (Apocalipsa 3:7).
Îngerului Bisericii din Laodicea
scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este
Amin, Martorul credincios şi
adevărat, începutul zidirii lui
Dumnezeu (Apocalipsa 3:14).
113
Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre
Capul şi părul Lui erau albe ca Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând.” Amin!
lâna albă, ca zăpada; ochii Lui Vino, Doamne Isuse! (Apocalipsa 22:20).
erau ca para focului; picioarele
Lui erau ca arama aprinsă, şi ... Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul
arsă într-un cuptor; şi glasul Lui omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu
era ca vuietul unor ape mari. un brâu din aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii
(Apocalipsa 1:14-15). Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă
într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna
dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două
În mâna dreaptă ţinea şapte tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui.
stele. Din gura Lui ieşea o Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna
sabie ascuţită cu două tăişuri, dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe
şi faţa Lui era ca soarele, când urmă, Cel viu.
străluceşte în toată puterea lui Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi
(Apocalipsa 1:16). ale Locuinţei morţilor. Scrie, deci, lucrurile pe care le-ai văzut,
lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. Taina celor şapte stele pe
care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice din
aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte
... Eu sunt Cel dintâi şi Cel sfeşnice, sunt şapte Biserici (Apocalipsa 1:13-20).
de pe urmă, Cel viu. Am fost Efes: Apocalipsa 2:1 Apocalipsa 1:13
mort, şi iată că sunt viu în
vecii vecilor. Eu ţin cheile Smirna: Apocalipsa 2:8 Apocalipsa 1:17
morţii şi ale Locuinţei morţilor Pergam: Apocalipsa 2:12 Apocalipsa 1:16
(Apocalipsa 1:17-18).
Tiatira: Apocalipsa 2:18 Apocalipsa 1:14-15
Sardes Apocalipsa 3:1 Apocalipsa 1:16
Filadelfia Apocalipsa 3:7 Apocalipsa 1:18
... şi din partea lui Isus Hristos,
martorul credincios, cel întâi- Laodicea Apocalipsa 3:14 Apocalipsa 1:5
născut din morţi , Domnul
împăraţilor pământului! A Lui,
care ne iubeşte, care ne-a spălat ÎNTREBARE:
de păcatele noastre cu sângele • Cine este “Domnul” care mângâie Biserica cu propriul Său
Său... (Apocalipsa 1:5). Duh, care conduce, călăuzeşte şi-şi transmite simţămintele
cu propria Sa voce?
114
 Dumnezeul Scripturilor
38. Ce le-a încredinţat Dumnezeu
îngerilor să facă?
Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni
către Dumnezeu pentru el. În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l
înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâni cu
două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o
lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l
în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe
mâni. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.” Şi
el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după
mine.” Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea
îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut
de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta din fier, care dă în cetate,
şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într-o uliţă. Îndată,
îngerul a plecat de lângă el.
Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a
trimis pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce
aştepta poporul Iudeu” (Fapte 12:5-11).
Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de
foc, slujitori ai Lui” (Evrei 1:7).
Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă
pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:14).
Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate
robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o
cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan (Apoca-
lipsa 1:1).
115
Cincizeci de întrebări despre
39. Cine sunt cele şapte Duhuri
ale lui Dumnezeu?
Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt în Asia: Har şi pace vouă din
partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor
şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie ...
(Apocalipsa 1:4).
„Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele
şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că
îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort (Apocalipsa 3:1).
Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea
scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte
Duhuri ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:5).
Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi
între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi
avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu, trimise în tot pământul (Apocalipsa 5:6).
ÎNTREBARE:
• Reprezintă cele şapte coarne şi cei şapte ochi ai Mielului cea
de-a „treia persoană” a Dumnezeirii?
116
 Dumnezeul Scripturilor
40. Cine este Cel ce a biruit lumea?
Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui
Dumnezeu? (1Ioan 5:5).
Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi
nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu
şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se
pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou
(Apocalipsa 3:12).
Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi
împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe
frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său... Au fost răscumpăraţi dintre
oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor
nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie
al lui Dumnezeu (Apoc.14:1.4-5).
ÎNTREBĂRI:
• Ce cred aceşti învingători?
• Stă numele „trinităţii” scris pe fruntea celor 144.000?
• Pentru cine sunt ei cel dintâi rod?
• Pot fi condamnaţi ei pentru cuvinte sau fapte neadevărate?
117
Cincizeci de întrebări despre
41. Pentru care semne şi caractere ale rămăşiţei
este mâniat Satana?
Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui
Isus Hristos (Apocalipsa 12:17).
...Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei (Apocalipsa 19:10).
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Isus (Apocalipsa 14:12).
... nu cum a fost Cain, care era de la cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi
pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său
erau neprihănite.
Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea (1Ioan 3:12.13).
I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să
vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina
icoanei fiarei.
Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să
primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu
poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele
fiarei sau numărul numelui ei (Apocalipsa 13:15-17).
ÎNTREBARE:
• Unde conduce statornicia rămăşiţei?
118
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

42. Poate cel ce se închină mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce
împotrivitorului lui Dumnezeu să stea între nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe
cei dintâi înviaţi din morţi? frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani
(Apocalipsa 20:4).
Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui
fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna ... Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de
cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere...
şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. (Apocalipsa 20:5-6).
Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui
Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în
cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat ÎNTREBĂRI:
stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi
peste orice neam. • Ne este indiferent cărui Dumnezeu ne închinăm?
Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a • Vor primi vreo recompensă cei ce colaborează, onorează şi
fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost se închină sistemelor religioase? - (Apoc.13:4-8;14:9-12)
junghiat (Apocalipsa 13:4-8).
• Cât de important este să faci parte dintre cei înviaţi la prima
Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se înviere?
închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe
mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în
paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici
noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine
primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus (Apocalipsa 14:9-12).
Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de
sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai
icoanei ei, şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise,
robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate
sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi
adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! (Apoc.15:2-3).
Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a
dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina

119 120
 Dumnezeul Scripturilor
43. Alături de cine vor guverna
timp de o mie de ani, ca preoţi, cei ce au învins?
Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a
doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi
ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani (Apocalipsa 20:6).
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,
după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
domnie (Apocalipsa 3:21).
ÎNTREBARE:
• De ce lipseşte cea de-a „treia persoană” de pe tronul lui
Dumnezeu?
44. Cui vor aduce închinarea, lauda şi cinstea
fiinţele din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ?
La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător
până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a
înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de
orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al
celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să
mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este
Domnul (Filipeni 2:8-11).
... şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului
nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apoc.7:10).
Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi
tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe
scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi
stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13).
121
Cincizeci de întrebări despre
ÎNTREBĂRI:
• De ce vor fi cinstiţi doar Tatăl şi Fiul, nu şi „a treia persoană”?
• De ce l-a rânduit şi împuternicit Dumnezeu pe singurul Său
Fiu ca, printr-o judecată dreaptă, să refacă onoarea şi cinstea
Tatălui în faţa întregului Univers?
• Va reuşi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce şi-a dat viaţa pentru om,
să fie drept în judecata Lui? Vezi Apocalipsa 6:9-11; Matei
24:32-51; Ioan 3:15-21; Ioan 8:16; Matei 25:1-30; Matei
12:36; 1Petru 4:5; Evrei 9:27; 1Corinteni 3:13; Romani 3:5;
Isaia 66:14-18.24; Apocalipsa 20:11-15.
• Va arăta judecata care a fost răspunsul oamenilor la mila şi
dragostea lui Dumnezeu - chiar şi al acelora care au trăit în
timpul lui Isus? Vezi 1Ioan 3:12.13; Matei 5:11.12; Luca
11:49-52; Luca 21:12-19; Ioan 15:18-22; Ioan 16:1-3; Fapte
7:52-54; Evrei 11:35-40; Evrei 12:1-4; Apocalipsa 15:2-4.
• Ce însemnătate are faptul că împotrivitorii lui Dumnezeu,
chiar şi demonii (Matei 8:29; 2Petru 2:4-9), mărturisesc că
Isus este Domnul?
• Vor fi cei fără Dumnezeu, demonii şi Satana, convertiţi
cu forţa, constrânşi şi chinuiţi până vor înţelege dragostea
şi se vor pleca înaintea Tatălui şi a Mielului? Vezi Matei
8:29; Evrei 10:26-31; 1Petru 4:17.18; Apocalipsa 19:20.21;
Apocalipsa 20:2.3.7-15.
• Îşi vor pleca genunchii dispreţuitorii milei şi dragostei lui
Dumnezeu (2Tes. 2:12), recunoscând o judecata dreaptă?
• Va fi sentinţa pronunţată valabilă pentru totdeauna? (Maleahi
3:18.19; Apocalipsa 20:12-15).
122
 Dumnezeul Scripturilor
45. Cine va fi Templul celor mântuiţi?
Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. Fugiţi de
curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit
afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu
ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi,
şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
(1Corinteni 6:17-19).
În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei (Apocalipsa 21:22).
ÎNTREBĂRI:
• Cine este Domnul care este una cu credincioşii?
• Este cea de-a treia persoană Templul credincioşilor de pe
pământ?
46. Al cui este tronul Ierusalimului ceresc din care
curge râul vieţii?
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al
lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji
(Apocalipsa 22:3).
Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din
scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa 22:1).
ÎNTREBARE:
• De ce n-a văzut Ioan o „a treia Persoană” stând pe tron?
47. Alături de cine vor sta pe tron cei ce au biruit?
123
Cincizeci de întrebări despre
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,
după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
domnie (Apocalipsa 3:21).
ÎNTREBARE:
• Regăsim pe tron alături de Tatăl şi Fiul, pe cea de-a „treia
persoană”?
48. Câte fiinţe luminează cu slava lor
Ierusalimul ceresc?
... aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru
Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos (Tit 2:13).
Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea
Sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu ... Cetatea
n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o
luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul (Apoc.21:10.23).
Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă,
nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi
vor împărăţi în vecii vecilor (Apocalipsa 22:5).
ÎNTREBARE:
• De ce nu vedem cea de-a treia persoană în Ierusalimul ceresc?
124
 Dumnezeul Scripturilor
49. Ce poruncă deosebită
a mai adăugat Isus urmaşilor Lui?
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt
cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin (Matei 28:20).
ÎNTREBĂRI:
• Poate un urmaş al lui Isus să creadă şi să înveţe ceva ce nu a
rânduit Isus?
• Are dreptul urmaşul lui Isus să ascundă sau să folosească în
mod nepotrivit ceea ce a spus Isus?
• Cum a reacţionat Fiul lui Dumnezeu, când cineva a folosit
greşit Cuvântul lui Dumnezeu? (Luca 4:4.8.12;10:26.27).
50. Are vreo relevanţă desconsiderarea sau
răstălmăcirea Cuvântul lui Dumnezeu?
Şi acum, eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i
în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se
va nimici, dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să
nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu” (Fapte 5:38-39).
EXEMPLE BIBLICE:
Moise
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: „Eu sunt
Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa
robiei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus
în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul,
Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea
părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce
Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi
125
Cincizeci de întrebări despre
păzesc poruncile Mele.
Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui
(Exodul 20:1-7).
Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a
încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun
chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare pe care ţi-a oprit Domnul,
Dumnezeul tău, s-o faci. Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc
mistuitor, un Dumnezeu gelos (Deuteronom 4:23-24).
Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai
Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu în afară de El
(Deuteronom 4:35).
Să ştii, deci, în ziua aceasta, şi pune-ţi în inimă că numai Domnul
este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este alt
Dumnezeu în afară de El (Deuteronom 4:39).
Să ştiţi, deci, că Eu sunt Dumnezeu, şi că nu este alt dumnezeu în
afară de Mine... (Deuteronom 32:39).
Ilie
Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să
şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu,
mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a
răspuns nimic...
Ilie a zis proorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi
întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru;
dar să nu puneţi foc.” Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au
pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază,
zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi
săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. La amiază, Ilie şi-a bătut
joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte
la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme, şi se
126
 Dumnezeul Scripturilor
va trezi.” Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi
cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut
ameaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar
nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. Ilie a
zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot poporul s-a
apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat...
În clipa când se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat
şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se
ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău,
şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă,
Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne,
eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!”
Atunci a căzut foc de la Domnul, şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele,
pietrele şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ. Când a văzut tot
poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ, şi au zis: „Domnul
este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”
(1Regi 18:21.25-30.36.39).
Solomon
N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii
găsit mincinos (Proverbe 30:6).
Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără
frâu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! (Proverbe 29:18).
Isaia
La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări
zorile pentru poporul acesta (Isaia 8:20).
De aceea poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui
va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete... Vai de cei ce
numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi
lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în
loc de amărăciune! (Isaia 5:13.20).
127
Cincizeci de întrebări despre
Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis
ochii, proorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor. De aceea toată
descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi
pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici „Ia citeşte!”
El răspunde: „Nu pot, căci este pecetluită!” Sau dacă dai cartea unuia
care nu ştie să citească şi-i zici: „Ia citeşte!” El răspunde: „Nu ştiu
să citesc.”
Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu
gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o
are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea
voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai
minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea
oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” Vai de cei ce îşi ascund
planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric, şi zic:
„Cine ne vede şi cine ne ştie?”
Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să
zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică
despre olar: „El nu se pricepe?”...
Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, şi învelitoarea prea îngustă, ca
să te înveleşti cu ea. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se
va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui
ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. (Isaia
29:10-16.20-21).
Vai, zice Domnul, de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac
legăminte care nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat
peste păcat! (Isaia 30:1).
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme
este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase
de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la
Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt
căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
128
 Dumnezeul Scripturilor
atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de
gândurile voastre.
Căci dupăcum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai
întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească,
ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa
şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără
rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele (Isaia 55:6-11).
Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte cîni muţi, care nu
pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă. Totuşi sunt
nişte cîni lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot
pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui,
fără abatere... (Isaia 56:10-11).
Ieremia
„Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de
la prooroc până la preot, toţi înşală. Leagă în chip uşuratic rana fiicei
poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!... Aşa
vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt
cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi
odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm
pe ele!”...
Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o
nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la
Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea (Ieremia 6:13-14.16.19).
„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în
om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la
Domnul!...
Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui
nădejde este Domnul! (Ieremia 17:5.7).
Ezechiel
„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un
cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
129
Cincizeci de întrebări despre
Când voi zice celui rău: „Vei muri negreşit!” dacă nu-l vei înştiinţa, şi
nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa,
acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din
mâna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de
la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu
îţi vei mântui sufletul!
Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este
rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va
muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a
trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va
păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui
sufletul! (Ezechiel 3:17-21).
Daniel
Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne
tari, şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi...
(Daniel 11:32-33).
Osea
Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat
cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai
uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi! (Osea 4:6).
Amos
„Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în
ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după
auzirea cuvintelor Domnului.
Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor
umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot
nu-l vor găsi (Amos 8:11-12).
Mica
„Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu,
cari, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se
130
 Dumnezeul Scripturilor
pune nimic în gură, vestesc războiul Sfânt... Căpeteniile cetăţii judecă
pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui
proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi
zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o
nenorocire!” (Mica 3:5.11).
Isus
Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un
altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi crede voi,
care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava
care vine de la singurul Dumnezeu? (Ioan 5:43-44).
Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a
trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să
cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de
la Mine (Ioan 7:16-17).
Petru şi apostolii
Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm
mai mult de Dumnezeu decât de oameni!... Şi în fiecare zi, în Templu şi
acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui
Isus Hristos (Fapte 5:29.42).
Pavel
Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus,
care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp,
mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura
sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da
învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se
vor îndrepta spre istorisiri închipuite (2Timotei 4:1-4).
Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot
aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care
131
Cincizeci de întrebări despre
este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască
un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să
primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe
care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine! (2Corinteni 11:3-4).
Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus
Hristos! El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne
smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A
Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui
Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar
sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia
lui Hristos.
Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă
propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum:
dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe
care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să
capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să
plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui
Hristos (Galateni 1:3-10).
Ioan
Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este
Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi
pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine
mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl. Ce aţi auzit de la început,
aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la
început, şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl. Şi făgăduinţa pe
care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa veşnică. V-am scris aceste
lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească (1Ioan 2:22-26).
Afară sunt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli,
şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!... Mărturisesc
oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va
adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise
132
 Dumnezeul Scripturilor
în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii
acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul
vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta (Apoc. 22:15.18-
19).
REZUMAT
DUMNEZEU declară de cel puţin zece ori în Cuvântul Său că este
Tatăl lui Isus.
În acelaşi fel, atât Isus cât şi apostolii l-au declarat pe Dumnezeu ca
fiind Tatăl lui Isus în cel puţin 200 de ocazii. Hristos (Cuvântul) este de
la început Fiul lui Dumnezeu - nu unul creat - căci prin El a creat Tatăl
toate lucrurile (Prov.30:4; Gen.1:26, Ioan 1:1-3.10.14; Ioan 5:26;
Ioan 6:38.46; Ioan 17:5.24; Efeseni 3:9; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:2.3).
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se adresează lui Dumnezeu cu
apelativul „Tată“.
Cum pot oamenii, creaturi ale lui Dumnezeu, să cuteze să se
îndoiească, să desconsidere şi să răstălmăcească această relaţie atât de
clar relevată în Scripturi, şi s-o redefinească ca “trinitate”?
Sfânta Scriptură oferă, în 1Ioan 2:22, un răspuns înfricoşător acelora
care neagă, desconsideră şi leapădă adevărurile pe care le prezintă
Biblia.
Al treilea personaj proeminent al Universului, care şi-ar dori mult să
apară ca înger de lumină, este numit în Biblie Lucifer şi Satana.
(2Cor.11:14). El este cel ce s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu,
cândva, în istoria cerurilor. El este nu numai duşmanul singurului
Dumnezeu adevărat şi al Fiului Său, ci şi al oamenilor, cei pe care Isus
Hristos, prin sângele Lui, vrea să-i împace cu Tatăl.
Cuvântul confirmă că Tatăl şi Fiul (Ioan 5:17) sunt una în acţiunile lor.
Am găsit în Cuvântul lui Dumnezeu că există:
133
Cincizeci de întrebări despre
- UN singur Dumnezeu (1Cor.8:6), care este Duh (Ioan 4:24) şi care
L-a dat pe Fiul Său pentru noi (Ioan 3:16).
- UN singur Domn, Isus Hristos, care de asemenea este şi Duh
(2Corinteni 3:17.18; Fapte 16:6.7) şi care a câştigat şi mântuit biserica
prin însuşi sângele Său (Fapte 20:28).
Isus Hristos este singurul Ispăşitor, unicul Mijlocitor (Evrei 2:17;3:1;
4:14.15;7:21-26;8:1-6;10:21), care a promis că va rămâne cu noi în
fiecare zi - până la sfârşitul lumii (Matei 28:20).
Dacă ascultăm de glasul lui Dumnezeu, de glasul Duhului Său în noi
(Psalmi 95:6.7.8; Evrei 3:7.8), El va face din îngerii lui vânturi şi
flăcări de foc şi-i va trimite ca duhuri slujitoare pentru cei ce vor
moşteni mântuirea (Evrei 1:7.14; Fapte 7:53).
De aceea, lauda, cinstea, închinarea din veşnicie în veşnicie se
cuvine numai şi numai Tatălui şi Mielului, care stau împreună pe tron
(Apocalipsa 5:13) şi care sunt Templul celor mântuiţi (Apoc.21:22).
Mulţi creştini par să creadă că recunoaşterea (Ioan 17:3) şi închinarea
(Apocalipsa 14:7) în faţa adevăratului Dumnezeu nu sunt atât de
importante şi nu constituie o problemă de spiritualitate. Sfânta
Scriptură declară însă, de la prima pagină a Vechiului Testament şi
până la ultima pagină a Noului Testament, că fiecare om este chemat
să hotărască înaintea cui se închină, chiar dacă alegerea aceasta l-ar
costa viaţa pământească (Gen.4:3-8; 2Tim:3:12-16; 2Tes.2:15-17).
Oamenii se pot închina în faţa singurului Dumnezeu adevărat şi a
Fiului Său Isus Hristos (Ioan 17:3; 1Cor.8:6; Ioan 14:6.7) şi vor primi în
dar viaţa veşnică; dar ei pot alege să se închine la idoli (1Regi.18:21; Iosua
24:15) sau la alţi dumnezei ai acestei lumi, şi vor primi pedeapsa veşnică
(2Cor 4:4; Ioan 2:22.26;4:1.2.15;5:1.4.13).
Dintotdeauna Satana a dorit să fie egalul Celui Atotputernic (Isaia
14:13.14) şi va urmări acest ţel până la sfârşit. El pretinde închinarea
ca şi cum ar fi a treia persoană a dumnezeirii. De aceea, toată atenţia
celui rău este îndreptată împotriva rămăşiţei (1Petru 5:8; 2Ioan 7:10),
134
 Dumnezeul Scripturilor
care se închină şi slujeşte singurului Dumnezeu adevărat şi Fiului
Său, Isus Hristos.
Aceşti adevăraţi servi, care aparţin rămăşiţei, au fost urâţi încă din
primele zile ale omenirii şi vor fi urâţi şi blestemaţi (1Regi 18:17.18),
prigoniţi şi omorâţi (Matei 5:10-12; Fapte 7:53; Luca 21:8.12-19;
Luca 11:49-54) până la sfârşit.
“Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi
fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume,
şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai
mare decât stăpânul său’. Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă
vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc
pe Cel ce M-a trimis. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea
păcat; dar acum n-au nici o desvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan
15:18-22).
“Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi
să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”
(Luca 21:28).
“Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru,
care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat
peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile
lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.
Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi!
Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi”
(1Petru 4:12-14).
“Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi
nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte...
Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui
Isus Hristos” (Apocalipsa 12:11.17).
135
Cincizeci de întrebări despre
“... Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul
proorociei.)” (Apocalipsa 19:10).
“Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului,
oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El
zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a
venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi
pământul, marea şi izvoarele apelor!”
“Apoi a urmat un alt înger, al doilea şi a zis: ‘A căzut, a căzut
Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul
mâniei curviei ei!’”
“Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: ‘Dacă se
închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe
mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în
paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.’”
“Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici
noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine
primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:6-12).
“Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei,
poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu
urgiile ei!’” (Apocalipsa 18:4).
“Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese
vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se
închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să
se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se
poate lupta cu ea?” ...
“Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui
Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.
I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire
136
 Dumnezeul Scripturilor
peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice
neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror
nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului,
care a fost junghiat...”
“Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să
le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei,
care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei
fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce
nu se vor închina icoanei fiarei.”
“Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să
primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu
poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele
fiarei sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13:3-4.6-8.14-17).
“Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de
sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai
icoanei ei, şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise,
robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate
sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi
adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!” (Apoc. 15:2-3).
“Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi
împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau
scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său” (Apocalipsa 14:1).
“Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi
pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era... El va şterge orice
lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici
tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”
(Apocalipsa 21:1.4).
137
Cincizeci de întrebări despre
ANEXA
Odată cu instituirea doctrinei trinităţii şi a scopurilor ei, trebuie să
luăm în considerare câteva aspecte din istoria bisericii:
Sfânta Scriptură a fost ocrotită şi păstrată de Dumnezeu de la
începuturile ei şi până astăzi. Totuşi, au fost perioade de timp în care,
existând doar puţine copii ale Bibliei, oamenii învăţaţi au schimbat
uneori sensul unor cuvinte. În anumite texte, ce odinioară erau clare şi
distincte, astăzi apar nelămuriri şi neînţelegeri.
Însă adevărul inspirat al lui Dumnezeu trebuie să apară ca un tot ce se
îmbină perfect, ca un lanţ în care fiecare element se leagă de celelalte.
Când anumite texte, datorită ajustărilor omeneşti ,,binevoitoare”ce
s-au operat de-a lungul timpurilor, nu mai corespund cu altele sau
chiar contravin altora, ele ar trebui căutate şi în alte traduceri; astfel, ar
trebui să fie luate în considerare şi alte texte paralele, folosind Biblii
editate la diferite date, mai vechi sau mai recente.
Orice cercetător serios, care caută adevărul cu atenţie şi rugăciune, va
înţelege foarte curând cum au apărut dezacordurile. Nimeni n-ar trebui
să se îndoiască şi să se tulbure de schimbările unor cuvinte biblice
făptuite de mâna omului, pentru că, în cele din urmă, Biblia se explică
şi se tălmăceşte singură.
BROCKHAUS: ,,Trinitatea - după învăţătura creştină - este treimea
divină (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt), într-o singură fiinţă dumnezeiască.
Învăţătura a fost proclamată de Conciliul din Niceea (325) şi
Constantinopol (381) şi este recunoscută de toate marile confesiuni
religioase.”
NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA: ,,Învăţătura despre trinitate nu se
regăseşte pe paginile Vechiului Testament.”
Iezuitul EDMUND FORTMAN recunoaşte în lucrarea TRIUNUL că:
138
 Dumnezeul Scripturilor
,,Vechiul Testament… nu conţine nici formularea clară nici o lămurire
deductivă despre existenţa unui dumnezeu triun: Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt. Nimic nu indică faptul că vreunul din scriitorii Bibliei ar fi
putut măcar să bănuiască existenţa unui dumnezeu triun.
…Oricine va încerca ... să caute (în Vechiul Testament) şi să
găsească argumente sau lucruri ascunse ce-ar folosi la explicarea şi
fundamentarea doctrinei trinităţii, ajunge la dezacorduri şi iese din
înţelesul şi intenţia scriitorilor biblici.
Scriitorii Noului Testament… nu spun nimic despre vreo formulare
trinitariană, despre vreo idee distinctivă şi clară că într-un singur
Dumnezeu s-ar regăsi trei fiinţe dumnezeieşti…
Niciunde nu veţi găsi învăţătura trinitariană despre trei persoane
dumnezeieşti diferite care se regăsesc într-o singură fiinţă”
ENCYCLOPEDIA OF RELIGION susţine: “Teologii sunt de acord
că în Noul Testament nu se oferă o învăţătură clară despre trinitate”.
NEW ENCYCLOPEDIA BRITANNICA scrie că: “Nici cuvântul
trinitate nici învăţătura ei nu se regăsesc în paginile Noului
Testament”.
BERNHARD LOHSE scrie în EPOCILE ISTORIEI DOGMELOR:
,,În ceea ce priveşte Noul Testament nu găsim nici o lecţie a trinităţii”.
LEXICONUL ÎNŢELEGERII TEOLOGICE A NOULUI TESTAMENT:
,,Noul Testament nu oferă nici o învăţătură desluşită despre trinitate”.
E. WASHBORN HOPKINS, profesor la universitatea Yale, scrie
că: ,,Isus Hristos şi Pavel în mod evident n-au ştiut nimic despre
doctrina trinităţii;… în orice caz n-au pomenit-o niciodată” (Originea şi
evoluţia religiei).
Istoricul ARTHUR WEIGALL scrie: ,,Isus Hristos nu a pomenit
nicicând de-un astfel de fenomen, iar cuvântul trinitate nu apare
niciunde în Noul Testament. Învăţătura a fost preluată de biserică abia
după 300 de ani de la moartea Domnului Isus” (THE PAGANISM IN
139
Cincizeci de întrebări despre
OUR CHRISTIANITY).
BISERICA CATOLICĂ explică: ,,Împotrivitorii noştri susţin
uneori că nici o învăţătură ce nu reiese clar din Scriptură n-ar trebui
ţinută în mod dogmatic. … Bisericile protestante au preluat totuşi
asemenea învăţături, ca de exemplu trinitatea, pentru care nu există
nici o autoritate distinctă şi exactă în Evanghelii” (LIFE MAGASIN, 30
octombrie, 1950).
În Biblie, ca şi în biserica primară, doctrina trinităţii era total
necunoscută, după cum redau comentariile părinţilor bisericeşti despre
următoarele texte:
IRINEU, (aprox.130-200, d.Hr.) despre textul din Ioan 14:28 (,,Tatăl
este mai mare ca mine”): ,,... Isus ne învaţă că Tatăl este cel mai mare.
Tatăl este mai mare ca Mine. De aceea Domnul nostru ne-a învăţat că
Tatăl este mai mare ca oricine.”
IRINEU, despre textul din Efeseni 4:6 (,,…Un Dumnezeu şi Tată al
tuturor care este peste toţi, prin toţi şi în toţi”): Aşa se descoperă
Dumnezeu Tatăl ca fiind peste toţi, prin toţi şi în toţi. Şi anume peste
toţi este Tatăl, şi El este chiar şi capul lui Hristos (ÎMPOTRIVA
EREZIILOR, cartea 5, cap.18.2).
CLEMENS DIN ALEXANDRIA, (aprox. 150-215, d.Hr.) despre
Ioan 17:3 (,, Şi viaţa veşnică este aceasta, să te cunoască pe tine
singurul Dumnezeu adevărat şi pe Acela pe care l-ai trimis Tu, pe Isus
Hristos”): ,,Sufletul trebuie să-ţi fie marcat de cele mai mari şi mai
importante lecţii ce conduc la viaţa veşnică; să înţelegi că Dumnezeul cel
veşnic, dătătorul lucrurilor veşnice este primul, cel mai mare şi
singurul Dumnezeu.
… De aceea Domnul avertizează pe aceia ce năzuiesc la viaţa veşnică,
mai întâi să cunoască pe Acela pe care numai Fiul îl cunoaşte şi cui
Fiul I se descoperă (Matei 11:27), şi după aceea să cunoască pe Cel
de-al doilea după Dumnezeu (CARE ÎMPĂRĂŢIE VA FI SALVATĂ?,
pag.7,8).
140
 Dumnezeul Scripturilor
NOVATIAN, (aprox. 200-258, d.Hr.) despre Ioan 10:30 (,,Eu şi
Tatăl una suntem”): ,,El zice mai departe ‚una’, şi ereticii ar trebui să
înţeleagă că el nu spune ‚unul’. Definit ca neutru, ‚una’ înseamnă
armonia dintr-un grup sau colectivitate şi nu singularitatea unei
persoane… cuvântul ‚una’ ne conduce la o unitate şi înţelegere
reciprocă în gândire, la o legătură de felul dragostei. Astfel se explică
unitatea Tatălui cu Fiul, o unitate prin legătura dragostei lor” (DE
TRINITATE - Despre Dumnezeul triun, cap.27).
Bărbaţii bisericii primare au înţeles clar aceste rânduri şi au
concluzionat că Tatăl, descris ca fiind cel mai mare, stă peste toţi şi
toate - inclusiv peste Isus Hristos. Comentariile lor nu arată că ei ar fi
crezut într-o trinitate.
ENCYCLOPEDIA OF RELIGION: “Teologii de astăzi recunosc în
unanimitate că doctrina trinităţii nu se regăseşte în Biblia ebraică.”
ISTORIA BISERICII, de Dr. KONRAD ALLGERMISSEN (profesor
de teologie catolic, 1955): „…Isteţul Athanasius a văzut corect atunci
când a vorbit din Alexandria: ‚Fiţi mângâiaţi dragii mei! Este doar un
noruşor, care va trece curând. Să ne dăm un pic laoparte’...
Când a devenit creştinătatea o religie de stat? Prin ce decret a ridicat
Theodosius biserica catolică religie de stat? Împăratul Theodoriu cel
mare (379- 395) a reunit pentru o ultimă oară laolaltă estul şi vestul
regatului. Prin el, după cum s-a arătat, nu numai că păgânătăţii i s-a dat
o ultimă şi definitivă lovitură ci, ca o favoare pentru noile adevăruri
catolice, s-a zdrobit şi acea veche învăţătură ariană, rătăcitoare, care
încă din timpurile lui Constantin răscolea necontenit biserica...
Decretul imperial prin care Theodosius recunoşte catolicismul ca
singura biserică de stat spunea: ‚Este voinţa noastră, ca toate popoarele
pe care le guvernăm din mila şi milostenia noastră, să primească religia
pe care apostolul Pavel i-a învăţat pe romani, care s-a păstrat până
în zilele noastre; pe care au practicat-o atât papa Damasus (366-384)
cât şi episcopul Petru din Alexandria (mort în 381), un om de mare
şi adâncă sfinţenie.
141
Cincizeci de întrebări despre
După învăţătura apostolului şi a Evangheliei, noi credem în singura
dumnezeire a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt în egala lor măreţie şi
dragoste triună. Toţi cei ce se alătură acestei credinţe să poarte, după
porunca noastră, numele de “creştin catolic”.
Ceilalţi, nebuni şi tulburaţi mintal, să poarte blestemul credinţei lor
eretice. Adunările lor să nu se numească biserici. Să-şi primească
înainte de toate pedeapsa dumnezeiască, dar să suporte şi pedeapsa
dizgraţiei, pe care noi, după voia Domnului, vrem să le-o dăm
(pag.88).
ÎNDRUMARUL RELIGIEI CATOLICE ( 1 8 9 5 ) de dr.A .
GLATTFELTER: ,,Biserica creştină a mutat ziua sfinţită de odihnă a lui
Dumnezeu în prima zi a săptămânii. Duminica este de atunci ziua de
cinstire a trinităţii” (pag.48).
MANUALUL catolicului de azi: ,,Taina trinităţii este învăţătura
centrală a credinţei catolice. Pe ea se bazează toate celelalte învăţături”
(pag.16).
CREDINŢA BISERICII ÎN DOVEZILE DOCTRINEI, de JOEF
NEUNER şi HEINRICH ROOS, despre naşterea şi dezvoltarea
trinităţii din secolul al IV-lea, d.Hr., putem citi:
,,Cartea conţine cele mai importante dovezi despre credinţa catolică“
Urmează alte extrase: ,, Astfel biserica susţine ca bază a descoperirilor
dovezile doctrinei, secretul despre unul şi triunul Dumnezeu” (pag.161).
Adunarea bisericii romane sub Papa Damasus 1 (382)
“Arius a negat dumnezeirea lui Hristos. După adunarea generală a
bisericii de la Niceea, în urma luptelor grele ce s-au dat, s-a instituit
adevărata credinţă. Însă la scurt timp după aceea a apărut o nouă
influenţă rătăcitoare care nega dumnezeirea Duhului Sfânt. Cele mai
importante hotărâri care au condus la recunoaşterea dumnezeirii
Duhului Sfânt au fost spusele Papei Damasus şi declaraţiile de credinţă
ale adunării generale a bisericii din Constantinopol” (pag.165).
“Aceasta este deci sfinţenia creştină, să crezi în trinitate, anume
în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt. Cine nu recunoaşte că întreaga
142
 Dumnezeul Scripturilor
creaţiunea trebuie să se închine Duhului la fel cum se închină Tatălui şi
Fiului este un rătăcit” (pag.167).
“Căci nicicând n-a fost Tatăl fără Fiul şi nicicând n-a fost Fiul fără
Tatăl… (pag.168). Noi credem de asemenea că Duhul Sfânt, a treia
persoană a trinităţii, este unul şi acelaşi Dumnezeu cu Tatăl şi cu
Fiul...” (pag.169).
“Noi declarăm anatema pe toţi cei ce nu recunosc deschis că Duhul
Sfânt este de aceeaşi fiinţă şi aceeaşi putere cu Tatăl şi cu Fiul”
(pag.167).
Crezul Athanasian nu a fost formulat de sfântul Athanasius ci a fost
elaborat între sfârşitul secolului al IV-lea şi sfârşitul secolului al VI-lea.
Declaraţia de credinţă apostolică: “Forma actuală a declaraţiei de
credinţă apostolică s-a introdus în secolul al IX-lea în întreaga
biserică apuseană, în special sub influenţa lui Carol cel Mare, sub a
cărui domnie declaraţia a fost aşezată în rând cu legile imperiale. Însă,
probabil, formularea exista încă din secolul al V-lea.
Nu poate fi dovedită istoric o formulare apostolică, din timpurile
apostolice, adică imediat de după înălţarea lui Isus” (pag.543).
COMPENDIUL ISTORIEI BISERICII de KARL HEUSSI: “Cel
mai însemnat antitrinitarian al secolului al XVI-lea a fost spaniolul
Michael Servet, care a fost ars pe rug de Calvin în anul 1553.
În anul 1531(…) apare primul său atac puternic la adresa trinităţii (,,De
Trinitatis erroribus”)…Lucrarea lui principală este ,,Christianissimi
Restitutio”, în baza căreia a purtat cu Calvin repetate controverse între
anii 1545-1546. După apariţia acestei lucrări, în 1553, a fost denunţat
din ordinul lui Calvin, arestat de inchiziţia catolică în Vienne şi…
ars pe rug.
Servet a fost un om spiritual de excepţie, pios, cu multe talente, cu
temere sfântă faţă de Scriptură şi faţă de Dumnezeu. Cu înţelegerea lui
profundă, a observat deosebirea dintre Hristosul Evangheliei şi
Hristosul din dogme” (Ediţia 5, pag.271).
,,Declaraţia de botez, în cea mai veche formă a sa, era o mărturisire de
143
Cincizeci de întrebări despre
credinţă în Hristos, care mai târziu a luat formă trinitariană (pag.39).
Noul Testament nu menţionează nici una din declaraţiile trinitariene…
cum ar fi cea din Mat 28:19 (nu aceasta este formularea originală!)
…Dogma trinitariană se instituie aproximativ în anul 200, d.Hr."
(Ediţia 18, pag.69).
NAI (Ştiri din Israel - Revistă): “Există învăţaţi care văd în expresia
,botezaţi în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt’ (Matei 28:19)
o adăugare târzie. Recunoaşterea acestui verset ca o adăugare
trinitariană târzie face imposibilă acceptarea lui ca verset autentic…
În Faptele Apostolilor găsim botezuri numai în numele lui Isus (de
exemplu: Fapte 2:38, Rom. 6:3). (Citat din articolul “În numele
Fiului”, 10/2002).
HERDER, Biblia 1965, Introduceri şi observaţii asupra textului din
Matei 18:16-20: “Formularea trinitariană s-a dezvoltat în biserica
primară din formula simplă ‘În numele lui Isus’”.
MOTIVELE DOCTRINEI TRINITĂŢII. Comparaţie istorico-
religioasă cu doctrina creştină a trinităţii, de PETER GERLITZ:
“Doctrina trinităţii apare la începuturile ei ca hristologie. De aceea,
cunoaşterea dumnezeului triun nu este dovedibilă în istoria bisericii
primare. Până în secolul al IV-lea când apare paranteza ioanină la
părinţii bisericeşti spanioli şi africani (textul din 1Ioan 5:7), cea mai
veche dovadă trinitariană care se prezenta era formula de botez din
Matei 28:19. Dar originalitatea ei a fost mereu contestată.
În cele din urmă F.Cony-Beare a dovedit că Eusebiu, în scrierile
dinaintea conciliului de la Niceea, n-a folosit formula trinitariană de
botez, ci ‘botezul în numele lui Isus’. Aceeaşi formulare se găseşte şi
la Justin (Dial.c.Tryphone 39 şi 53 2); Cony-Beare bănuieşte că nici
Origene n-a cunoscut această formulare (Lucrare de doctorat, 1963).
Cum au apărut, în primele secole după Hristos, unele modificări,
printre care paranteza ioanină (textul din 1Ioan 5:7.8) sau alte
texte trinitariene, în copiile textelor originale şi mai apoi în Sfânta
Scriptură?
144
 Dumnezeul Scripturilor
În copiile timpurii, pe marginea paginilor textelor originale, au fost
notate adesea diferite observaţii. Ulterior, unii dintre copişti au adăugat
aceste observaţii în textele de bază. Mai târziu, traducătorii (sau chiar
tipografii) le-au introdus în traducerile lor…
Oficial, aceste cauze au fost făcute publice doar de curând. Totuşi,
de exemplu, în Biblia tradusă de Luther s-au făcut falsuri încă din
timpul vieţii lui. De aceea, Luther şi-a validat lucrările cu un marcaj
de protecţie cu următorul conţinut: “Acest însemn este dovada că
această carte a trecut prin mâna mea, iar cărţile false duc la pierzare”.
În anul 1534 a apărut prima traducere tipărită a lui Luther. După prima
revizie, din toamna anului 1541, dr. Martin Luther s-a plâns: ,,…Mi s-a
întâmplat adesea să observ modificări realizate de editor; am găsit
falsuri în propria mea lucrare aşa încât în multe părţi nici n-am mai
recunoscut-o.” Încă din acele timpuri anumiţi editori introduseseră
paranteza ioanină în Biblia lui Luther.
Abia în anul 1900, deci în urmă cu aproximativ 100 ani, s-a recunoscut
falsul adăugării din 1Ioan 5:7.8. De aceea, Bibliile editate după această
dată, conţin pe marginea de jos a paginii o notiţă: ,,Aceste texte nu
se regăsesc nici în manuscrisele greceşti, nici în traducerea originală
a lui Luther“.
Acest text adăugat, din 1Ioan 5:7 (“Căci trei sunt care mărturisesc în
cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.”), nu se
găseşte în nici unul din manuscrisele greceşti dinaintea secolului al
XI-lea, d.Hr.
B.M.METZGER scrie în lucrarea sa apărută în anul 1966, Textul
Noului Testament/ Introducere în critica de text noutestamentară:
“III. Perioada precritică: Textus receptus (Extras): Presupunerea pe
care a găsit-o ediţia Erasmus, prima ediţie greacă editată a Noului
Testament, a fost diferită (...). A doua ediţie a fost baza traducerii în
germană a Noului Testament de către M. Luther. Pe de altă parte,
lucrarea lui Erasmus a fost primită cu supărare, chiar şi cu duşmănie
deschisă. (...). Urmarea a fost că Universităţile - printre care chiar şi
145
Cincizeci de întrebări despre
cele de la Cambridge şi Oxford - au interzis studenţilor să lectureze
lucrarea iar bibliotecilor s-o comercializeze.
Printre vocile critice care se ridicau împotriva lucrării lui Erasmus,
cea mai însemnată a fost probabil cea a lui Stunica, care sublinia în
mod deosebit absenţa unei părţi din cap 5 din 1Ioan, şi anume partea
trinitariană - Tatăl, Cuvântul şi Spiritul Sfânt; şi cei trei una sunt; şi
trei sunt care mărturisesc pe pământ...
Erasmus a răspuns că n-a găsit aceste cuvinte în niciunul dintre
manuscrise, cu toate că, între timp, a cercetat şi altele, diferite de cele pe
care le-a folosit la începutul lucrării lui.
Într-un moment de neatenţie, Erasmus a promis că inserează aşa
numita paranteză ioanină în textul lui dacă se va găsi măcar un
singur manuscris grecesc care să conţină aceasta. S-a găsit un
asemenea manuscris sau mai bine zis a fost “confecţionat” un astfel de
manuscris. Astăzi se ştie că acest manuscris grecesc a fost scris
probabil prin anul 1520 în Oxford de către un părinte franciscan pe
nume Froy (sau Roy) care a preluat multdiscutatul text din Vulgata.
Erasmus s-a ţinut de cuvânt şi a adăugat textul în cea de-a treia ediţie
(1522). Într-o notă marginală amplă, el şi-a exprimat totuşi îndoiala,
dacă manuscrisul care i-a fost prezentat a fost unul autentic sau unul
special fabricat pentru ca să-l contrazică pe el.
Printre miile de manuscrise greceşti care au fost cercetate de la
Erasmus încoace, au fost găsite doar trei lucrări care nu conţin acest
text modificat.
Acestea sunt Minuskel 88 (Gregory), un manuscris din sec.12, în
care paranteza ioanină a fost adăugată printr-o scriere marginală din
secolul al XVII-lea; o alta, w 110 (Tischendorf), este o copie de mână a
textului Polyglotte; şi o a treia, Minuskuk 629, din secolul al XV-lea
sau, după cum a dovedit Riggenbach, din a doua jumătate a secolului
al XVI-lea.
Cel mai vechi citat al parantezei ioanine provine din secolul al IV-lea
(Liberapologeticus, Ko 4), care a fost scrisă ori de Priscillian, ori de
elevul lui, episcopul spaniol Instantius.
146
 Dumnezeul Scripturilor
Paranteza a fost la originea ei probabil partea componentă a unei
expuneri alegorice a „celor trei martori” şi probabil ca notă marginală
într-un manuscris latin a lui 1Ioan, de unde a trecut în Biblia veche
latină încă din secolul al V-lea.
Paranteza apare abia în anul 800 d.Hr. în manuscrisele Vulgata. În
vederea inserării ei în textul Clementina din anul 1529, Sfântul Oficiu
roman, curtea de judecată cea mai înaltă la vremea respectivă, a
decretat în anul 1897, lucru aprobat şi adeverit de Papa Leo al
XII-lea, că este periculos să se susţină că acest verset nu este parte
autentică a capitolului 5 din 1Ioan.
Mai târziu (la 02.06.1927) înaltul Oficiu a declarat totuşi că decretul nu
ar avea drept scop împiedicarea cercetătorilor catolici, în munca lor de
cercetare, sau prezentarea unei păreri care ar sta ca dovadă a
autenticităţii textului; presupunând că cercetătorii se declară dispuşi să
se supună judecăţii bisericii.
Mulţi catolici exegeţi moderni au ajuns la părerea că paranteza nu
aparţine Noului Testament grecesc. De exemplu, cele patru ediţii
bilingve ale lui Bover, Merk, Nolli şi Vogels consideră cuvintele ca
parte componentă a Vulgatei aprobate de conciliul de la Trient, dar
în textul grecesc alăturat le omite. (Extras din: PINWAND 1/ 2004-
prescurtat).
O cercetare a textului în ce priveşte paranteza ioanină în traducerea
1905 Schlachters (până în 1922 au apărut cel puţin 16 ediţii) a reieşit că
textul neoriginal din 1Ioan 5:7.8 lipseşte.
Cu atât mai mult este de mirare că textul reapare în ediţia revizuită a
Bibliei Schlachters din anul 2000. Cel puţin se recunoaşte în anexă, la
pag 1354, că textul din 1Ioan 5:7-8 (aşa zisa paranteză ioanină) a fost
adăugat.
S-a uitat din păcate să se explice că ,,paranteza ioanină nu există în
traducerea lui Schlachters. Eugen Schlachter s-ar arăta în mod sigur
indignat - aşa cum şi M.Luther a făcut-o odinioară - că generaţiile
următoare au inserat texte neoriginale în traducerile lor.
147
Cincizeci de întrebări despre
Pentru a adeveri autenticitatea parantezei ioanine, se pare că s-a creiat
încă de-atunci, în acelaşi capitol, la versetul 20, printr-o ,,traducere”
corespunzătoare, un text paralel suplimentar. Cu câteva cunoştinţe
biblice se poate recunoaşte - în mod special, prin dovezile aduse de
Isus însuşi - cine este adevăratul Dumnezeu (Ioan 7:28-30; Ioan 17:3;
1Tim.6:15.16). La sfârşitul epistolei sale inspirate (1Ioan 5:21), Ioan
avertizează de pericolul închinării la idoli.
,,Realizarea Concordanţei (Cuvântului Sfânt)... este un efort de a
prezenta cuvântul Domnului prin care i se transmite cititorului nu
numai oglindirea corectă, demnă de încredere a textului de bază, ci
chiar planul lui Dumnezeu în întregul context. Folosirea metodei
concordanţei a cerut fiecărui lucrător, să ignore părerile proprii şi să
lase doar cuvântul să vorbească” (din expunerea metodei concordante).
JOHN ROBINSON (episcop anglican): ,,În practica predicării şi a
prezentării doctrinelor bisericii domneşte o concepţie greşită despre
Isus, care nu este nou-testamentală.
Se spune că Isus a fost Dumnezeu adevărat şi că, de aceea, cuvintele
Dumnezeu şi Isus sunt interschimbabile. Totuşi această idee nu
este biblică. În Noul Testament se spune că Isus a fost Cuvântul
lui Dumnezeu, că Dumnezeu era în Hristos şi că Isus este Fiul lui
Dumnezeu.
,Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu’ (Ioan 17:3).
Ioan 1:1 este cel mai des tradus astfel: ,La început era Cuvântul şi
Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul’. Dar în
originalul grecesc, articolul hotărât ,ul’ din ,Cuvântul’ lipseşte.
Însă, în afirmaţia anterioară ,Cuvântul era cu Dumnezeu’, articolul
hotărât există întradevăr. De aceea nu este posibil ca amândouă
expresiile să aibă acelaşi înţeles”.
148
 Dumnezeul Scripturilor Cincizeci de întrebări despre

În textul original din greacă se vede deosebirea • La început era Cuvântul, şi Cuvântul s-a îndreptat spre
Dumnezeu, şi ca Dumnezeu era Cuvântul. Acesta s-a îndreptat
En avrch/| h=n o lo,goj( kai. la început spre Dumnezeu (Concordanţa NT, Ioan 17:3.5.
La început era el Cuvântul ş i 21-24; Ioan 5:19-30; 1Cor.8:6; Apoc.20:4.6;21-22).

Pentru că în versiunea grecească la Ioan 1:1 lipseşte articolul hotărât,

o lo,goj h=n pro.j to.n qeo,n(
după o analizare atentă, traducerile de mai sus sunt mai potrivite. În
acel Cuvânt era cu acel Dumnezeu
timp ce secole de-a rândul textul din Ioan 1:1 s-a tradus numai în
înţeles trinitarian, de câţiva ani s-a creiat un “text paralel”.
kai. qeo.j h=n o lo,gojĹ ou-toj Când s-a făcut publică analiza de mai sus, s-a creiat o nouă traducere a
şi Dumnezeu era el Cuvântul. El textului printr-o contradovadă corespunzătoare. Astfel, în versiunea
Luther 1984 apare: “… Cel Întrupat, care este Dumnezeu…”

h=n evn avrch/| pro.j to.n qeo,nĹ Traducerea originală din anul 1534 (cum de altfel apare parţial şi la alţi
era la început cu acel Dumnezeu. traducători) până la începutul secolului XX: “... singurul Lui Fiu
născut, care este în sânul Tatălui”. Această schimbare este uşor de
observat de orice căutător sincer după adevăr.
DOCTRINA TRINITĂŢII, lucrare scrisă de SIR ANTHONY F. Dr. H. MENGE, Dr. de WETTE referitor la traducerea: Părintele
BUZZARD/ CHARLES E. HUNTING: veşniciilor (Isaia 9,6). Şi aici ar trebui comparate mai multe traduceri.
Ioan descrie natura “Cuvântului” - caracterul “Logosului”. Dr. H. Menge indică într-o notă marginală că alţi traducători folosesc
“Tată (sau creator) ” Aceste traduceri sunt susţinute de Isaia 53:11 “Va
• Cuvântul era dumnezeiesc (C. C. Torrey). vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui,
Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după
• Cuvântul avea aceeaşi natură cu Dumnezeu (P.Hammerm voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor”.
pag.262- 265).
Ca Fiu a lui Dumnezeu, Isus Hristos avea o natură dumnezeiască,
Alţi traducători redau versetul după cum urmează: pentru că este din Dumnezeu şi de aceea este moştenitorul Tatălui
(Evrei 1:2-6). Totodată, prin naşterea sa pământească, Isus a cunoscut şi
• Cuvântul avea fiinţă dumnezeiască (Albrecht). experimentat natura noastră omenească (Evrei 2:14-18). În schimb,
• Cuvântul era de fiinţă dumnezeiască (Wiese). oamenii posedă doar caracteristici omeneşti pentru că sunt de origine
omenească. Ei pot totuşi, prin jertfa lui Isus, să primească iertare şi
• Pe când toate lucrurile au început, era deja Cuvântul. Cuvântul să aibă parte de o nouă naştere dumnezeiască (1Ioan 5:1.4; Ioan
locuia la Dumnezeu, şi ce era Dumnezeu, era şi Cuvântul 3:3-18; Tit 3:5-8; Romani cap.6).
(Noua Biblie engleză).
Teologul protestant KARL BARTH remarcă în lucrarea ÎNVĂŢĂTURILE
CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU: ,,În Biblie lipseşte constatarea clară
că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt de aceeaşi fiinţă.
149 150
 Dumnezeul Scripturilor
Orice om are un duh propriu (1Cor.2:11) şi poate primi Duhul lui
Dumnezeu (1Cor.2:12). Poţi fi absent în trup şi în acelaşi timp prezent în
duh, atât în spaţiu (1Cor.5:3) cât şi în timp (Apocalipsa 1:10)”
(pag.452-453).
Prof THEO SUNDERMEIER (Heidelberg) a scris într-o lucrare că, în
concepţia păgână, efectele spiritiste se aseamănă efectelor duhului
…Sundermeier, care a cercetat subiectul ani întregi, menţionează că
există în ritualurile sfinte posedarea de duhuri, extazul, transa şi chiar
vorbirea în limbi.
Deosebirea constă, înainte de toate, în interpretarea fenomenelor şi
ritualurilor. Între păgâni întâlnim fantome şi spirite, la creştini
întâlnim Duhul. Sundermeier explică creşterea rapidă a bisericilor
din Asia şi Africa: ,,Forma, ritualul, spectacolul rămân în întregime,
doar conţinutul creştin este nou (din Tpoic 3/ 2004).
ISTORIA IDEILOR RELIGIOASE scrisă de MIRCEA ELIADE
(Herder/ Freiburg 1978). Autorul susţine că în religiile păgâne au
fost veneraţi dumnezei triuni sau un trio dumnezeiesc, respectiv o
trinitate. ,,Să amintim cele mai vechi triouri, cel sumerian, akkadian,
canaan, fenician, egiptean, scandinav şi german.
Sumerienii au venerat o trinitate astrală, formată din Nanna-Sinn
(Luna), Utru (soarele) şi Inanna, zeiţa planetei Venus şi a dragostei.
Această trinitate era subordonată unei trinităţi superioare formată din
Ann, Enlil şi Enki (an=cer). Ann era Dumnezeul rege. Mai activi sunt
Enlil, dumnezeul aerului (numit şi ,,marele munte”) şi Enki (Domnul
pământului).
Printre mulţimea dumnezeilor pe care-i venerau fenicienii exista şi o
familie triună formată din Baal (Domnul), zeul furtunii şi tunetului,
soţia lui Astarte şi fiul Adonis, care moare şi-apoi se naşte din nou.
Trinitatea egiptului era formată din zeul Ptah, creatorul lumii, zeiţa
Sehemet în forma unei leoaice, şi fiul Nefertum. Mai târziu întâlnim la
egipteni în Heliopolis o nouă trinitate - Harahte, soarele dimineţii, Re,
soarele amiezii şi Atum, soarele ce apune.
151
Cincizeci de întrebări despre
În mitologia scandinavă a dominat supremaţia dumnezeilor Odin,
apoi a câştigătorului Thor şi a fertilităţii Freyr.
Vechii germani aveau două grupe de zei; Tyr, Odin şi Thor precum şi
Njşrdhr, Freyr şi Freyja.
Dintre zeii romani cei mai mari sunt: Jupiter, Marte şi Quirinus.
Sub domnia etruscă vor fi înlocuiţi de trioul Jupiter, Juno şi Minerva.
În anul 496, î.Hr., a fost ridicat un templu în cinstea noii triade: Ceres,
Liber şi Libera. Dar curând acest trio a fost asimilat de trioul Demeter,
Dionysos (Bacchus) şi Persephone (Proserphina).
Preotul FRIEDRICH ASCHOFF, preşedintele comunităţii spirituale
charismatice - Reînoirea Bisericii Evanghelice (GGE) - scrie în
publicaţia Scrisori către prieteni (13/ 04) că atât mişcare Pfingst cât
şi mişcarea charismatică îşi au originea într-o rugăciune a Papei Leo
al XIII-lea.
El consemnează: S-a întâmplat o minune în prima zi a secolului
XX, la 1.01.1901. În acea zi papa Leo al XIII-lea se ruga în numele
întregii biserici intonând imnul: ,,Vino Duhule Sfânt”. În aceeaşi zi,
o cercetătoare a Bibliei din Topeka (Kansas/ SUA) a trăit umplerea
cu Duhul Sfânt, întâmplare care se povesteşte la întâlnirile inaugurale
ale mişcării Pfingst. Ceea ce se anunţa prin aceste două întâmplări
s-a dezvoltat în decursul secolului în toate bisericile creştine.”
Interesant este şi motivul acestei rugăciuni: Papa Leo a fost îndemnat
de către o călugăriţă la ţinerea acestei rugi. Italianca Elena Guera
instruia pe femeile tinere să se roage Duhului Sfânt şi să-I dea onoare.
Cu toate că în Noul Testament în nici un loc nu suntem chemaţi la un
asemenea act, Papa a fost atât de fascinat de închinarea călugăriţei
încât, în anul 1897, a editat o enciclică în onorarea Duhului Sfânt.
Chiar şi în apariţia mişcării ecumenice, Anschoff vede o acţiune a
Duhului Sfânt. El crede chiar că Dumnezeu încredinţează sarcini
duhovniceşti diferite atât evanghelicilor cât şi mişcării catolice.
În acest context, preşedintele GGE a menţionat, printre altele,
152
 Dumnezeul Scripturilor
comunitatea catolică Sant Egideo care, în anul 2003, a organizat ziua
internaţională de rugă a religiilor şi mişcarea catolică Schşnstatt în
care este venerată Maria, ,, mama lui Dumnezeu”. Aceste mişcări cât
şi altele, catolice şi evanghelice laolaltă, au instituit la 8 Mai, la
Stuttgart, Ziua Europeană. Şi-n aceste acţiuni Aschoff vede una din
lucrările Duhului Sfânt.
Bisericile care nu vor să ia parte la această acţiune comună a
creştinilor, care au enunţat chiar un principiu de neaderare, de reţinere
şi separare, ar trebui să aibă în vedere că Duhul Sfânt se va retrage
de la ele.
CREDINŢA BISERICII ÎN DOVEZILE DOCTRINEI lucrarea lui
JOSEF NEUNER şi HEINRICH ROSS:
Declaraţia de credinţă de la Niceea-Constantinopol (381)
,,Această declaraţie este răspunsul la învăţătura rătăcitoare care
neagă dumnezeirea Duhului Sfânt. Declaraţia conciliului de la
Constantinopol (381), fie ca formulă fixă fie ca normă acceptată
de credinţă, susţine dumnezeirea Duhului Sfânt. Îl numeşte Domn
şi-l proslăveşte ca dătător de viaţă, aceasta însemnând izvorul vieţii
veşnice dumnezeieşti pentru oameni. Aceasta nu este încă formula
comună de credinţă a celor două biserici răsăritene şi apusene. În
biserica apuseană aceasta a fost adăugată ceremoniei sfinte (pag.164).
Principiul şi condiţia bisericilor pentru a fi sau a deveni membri
simpli sau membri de onoare la ACK sau Mişcarea ecumenică este
recunoaşterea doctrinei trinităţii.
ACK- LUĂRI DE POZIŢIE: ,, Declaraţie cu ocazia sărbătoririi a 1600 ani
de la Conciliul de la Niceea-Constantinopol” (1981).
Noi credem într-un singur Dumnezeu, Tatăl atotputernic… şi într-un singur
Isus Hristos, Fiul născut al lui Dumnezeu… Dumnezeu din Dumnezeu,
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat… Noi
credem în Duhul Sfânt, care este Domn şi dătător de viaţă…
Această declaraţie a doctrinei trinităţii este singura declaraţie de
153
Cincizeci de întrebări despre
credinţă ecumenică comună care leagă, împotriva atâtor deosebiri,
biserica de răsărit de cea catolică de apus, şi creştinătatea reformată…
Acest adevăr comun din Evanghelie dovedeşte că separarea bisericilor
noastre nu s-a produs până la rădăcină, din temelii.
Unitatea pe care o avem în crezul comun într-un singur Dumnezeu
triun, este condiţia principală a unei biserici apostolice sfinte şi
catolice” (ACK- Foaie …1995).
CHARTA OECUMENICA: 1. NOI CREDEM ÎN ,,UNICA
BISERICĂ CATOLICĂ SFÂNTĂ ŞI APOSTOLICĂ”.
“Din Evanghelia lui Isus Hristos, aşa cum reiese din Scripturi şi cum
este exprimată în declaraţiile ecumenice, noi credem într-un singur
Dumnezeu triun: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Căci noi prin acest crez ne recunoaştem singura biserică catolică,
apostolică şi sfântă; sarcina noastră ecumenică principală stă în a
face cunoscută şi văzută această unitate ce este darul lui Dumnezeu
(Principii pentru colaborarea crescândă între bisericile Europei -
,Slavă Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt’)”.
În februarie 2005, preşedintele consiliului de promovare a unităţii
dintre creştini, WALTER KARDINAL KASPER spunea: ,, O Europă
unitară are nevoie urgent de o biserică unită!”
El a adăugat că Duhul Sfânt va susţine prin lucrarea lui mişcarea
ecumenică prin care se va reuşi unificarea bisericii răsăritene şi
apusene (topic 5/ 2004).
Întrebări despre instituirea trinităţii în istoria bisericii şi
consecinţele asupra creştinătăţii, în trecut şi în prezent:
• Are învăţătura un fundament cu adevărat biblic?
• Este ea prezentată în Vechiul şi Noul Testament, de către Isus
sau de către apostoli?
154
 Dumnezeul Scripturilor
• Cum este formulată singura declaraţie ecumenică de
credinţă pronunţată mai întâi la Niceea (325, d.Hr.) şi apoi
în Constantinopol (381, d.Hr.)?
• Care este secretul învăţăturii centrale a bisericii romano-
catolice, pe care îşi bazează toate celelalte doctrine?
• Care este ziua declarată “zi de cinstire a trinităţii”?
• Din ce perioadă datează schimbările făcute în Scriptură (de
exemplu formula trinitariană de botez şi virgula ioanină)?
• Care este elementul de legătură dintre biserica reformată şi
cea romano-catolică, în ciuda diferenţelor care le separă?
• Care declaraţie comună de credinţă (vezi paragraful 1ACK)
uneşte toate bisericile ecumenice precum şi comunitaţile de
lucru ale bisericilor creştine?
• Unde conduce cinstirea şi onorarea celei de-a treia persoane?
• Cine a iniţiat mişcarea ecumenică ACK pentru a înlătura
despărţirile dintre biserici?
• Cine conduce membrii şi invitaţii ACK spre unitate?
• Care este declaraţia comună la care nu se poate renunţa şi
care conduce la realizarea unei singure biserici sfinte, catolice
şi apostolice? (Vezi Declaraţia ACK, 1981 pentru recunoaş-
terea declaraţiilor de la Nicea şi Constantinopol precum şi
Charta Ecumenica).
Un binecunoscut predicator spunea în urmă cu câţiva ani:
“Hotărârea este importantă!
Un lucru poate fi sau adevărat sau fals! Lucrul acesta îmi pare de la
sine înţeles; dar sunt mulţi care nu acceptă acest principiu. Părerea
care domină astăzi este că: Un lucru e adevărat sau fals în funcţie de
cum îl înţelegi. Albul poate fi negru şi negrul poate fi alb în funcţie
155
Cincizeci de întrebări despre
de împrejurări şi conjunctură, aşa că nu este prea mare diferenţă între ,a
fi’ şi ,a se spune’.
Deşi adevărul este în mod cert adevăr, totuşi se consideră a fi un gest
nepoliticos să numeşti minciună opusul lui. Ni se spune că nu trebuie să
fim fermi, ci mai degrabă să luăm aminte la zicala: ,,Unde sunt multe
capete, este multă minte”.
Şcoala gânditorilor moderni ia în râs credinţa strictă şi fermă
a reformatorilor şi a puritanilor. Ea va merge mai departe în
propovăduirea relativităţii şi va anunţa în curând o unire măreţă între
cer şi iad, sau mai mult, o contopire în baza recunoaşterilor reciproce,
aşa încât adevărul şi minciuna vor sta laolaltă, cum stau leul şi mielul.
Eu însă sunt de părere că dacă un lucru este adevărat, opusul lui nu
mai poate fi numit adevăr. Un lucru este ori adevărat ori fals. Fraţilor,
noi avem de predicat o anumită învăţătură, şi Dumnezeu ne cheamă
la această misiune. Noi n-avem dreptul să luăm, din mers şi cu de la noi
putere, o altă misiune.
Domnul nu ne-a încredinţat generalităţi: ,Predicaţi după capul şi inima
voastră. Ţineţi pasul cu lumea. Ceea ce oamenii primesc cu plăcere, aceea să
le oferiţi şi prin aceasta vor fi sfinţiţi’.
Sigur că nu aşa stă scris. Adevărul Scripturii nu este ceva pe care să-l
formulezi după bunul plac, nici un lucru care se poate recroi în funcţie
de modă.
Ce spune Biblia este sigur, nu există nici un ,dar’ sau ,dacă’, ,poate’
sau ,s-ar putea’, nu există 50.000 de clauze, aşa încât, la sfârşit, să
poată aparea un altfel de adevăr. Adevărul se descoperă ca o realitate de
neocolit şi a afirma opusul lui este o greşeală de moarte care provine de la
cel rău, de la tatăl minciunii.
Deci, dacă am ajuns să credem că există un lucru care se numeşte
adevăr şi există un lucru care se numeşte minciună, dacă noi credem
că Biblia are adevărul şi că Evanghelia este ceva sigur, la care oamenii
trebuie să ia aminte şi să creadă, atunci trebuie s-o propovăduim
ca atare, trebuie să fim clari şi distincţi în ceea ce facem. Oamenii
întâlniţi vor fi ori pierduţi ori sfinţiţi, şi în mod cert sfinţirea nu va
veni prin minciună.
156
 Dumnezeul Scripturilor
Dumnezeu, ai cărui servi suntem, nu este onorat dacă predicăm
minciuni. Dumnezeu nu va răsplăti pe nimeni spunând: ,Rob bun şi
credincios, tu ai întors şi răstălmăcit Scriptura cum nimeni înainte nu a
mai făcut-o; stai în rândul celor drepţi!’
Situaţia în care ne găsim e deosebit de serioasă, noi ar trebui să simţim
şi să gândim cum a gândit Mica: ,Pe cât de adevărat e că Domnul, în
faţa căruia stau, trăieşte, ce-mi va spune Domnul, aceea voi vorbi!.’
Noi ar trebui să susţinem, nici mai mult nici mai puţin, decât cuvântul
Domnului, iar când o facem, s-o facem în aşa fel încât oamenii,
indiferent de ce vor crede şi gândi în dreptul nostru, să fie convinşi
că noi credem în Dumnezeu şi nimic nu ne poate despărţi de credinţa
noastră.
Un ultim cuvânt celor ce iubesc Cuvântul Domnului:
Iubiţi cititori, Domnul să vă binecuvânteze şi să vă dea Duhul Sfânt, ca,
prin rugăciune şi studiul Cuvântului, să-L descoperiţi pe Tatăl nostru
Cel iubitor şi pe Cel care şi-a dat viaţa la cruce pentru salvarea noastră.
Ce veţi alege?
“Dar Petru şi apostolii au răspuns: Trebuie să ascultăm mai mult de
Dumnezeu decât de oameni !” ( Fapte 5:29).
“Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. Îţi
mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei
o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci”
(Fapte 24:13-14).
Mă alătur şi eu lui Pavel în această mărturisire!
157
Cincizeci de întrebări despre
CUPRINS:
Introducere ........................................................................... .pag.5
Cuvântul traducătorului ... ............................................... ..pag.7
Cuvânt înainte ... ........................................................... ..pag.11
1. Câte Fiinţe guvernează Universul? ................................ ..pag.21
2. Câte Persoane divine au participat la creaţiune? ... ...........pag.25
3. Există o ierarhie cerească între Tatăl şi Fiul? ... ................pag.28
4. A fost Isus Hristos născut de Tatăl? ... ........................... ...pag.32
5. Există deosebiri între Tatăl şi Fiul? ... ..............................pag.40
6. Cui trebuie să ne închinăm? ............................................pag.44
7. De ce se prezintă Tatăl ca singurul Dumnezeu? .............. .pag.45
8. A mai existat cineva care şi-ar fi dorit închinare? ... .........pag.46
9. Ce răspuns a oferit Isus celui care a cerut închinare? ....pag.47
10. A susţinut vreodată Isus ideea trinităţii? ....................... ...pag.48
11. De ce se ruga Isus numai şi numai Tatălui? ......................pag.52
12. Cum i-a învăţat Isus pe ucenici să se roage? .....................pag.54
13. Cui trebuie să se adreseze urmaşii lui Isus? .......................pag.55
14. Susţine Cuvântul Domnului trinitatea? .............................pag.57
15. Care este cea mai mare dintre porunci? .......................... .pag.68
16. Cine va veni să locuiască în credincioşi? ..........................pag.69
17. Cine ni se prezintă ca singurul Mijlocitor? .......................pag.72
18. Cum au botezat ucenicii după înălţarea lui Isus? ...............pag.75
19. Au crezut apostolii în trinitate? ........................................pag.77
20. Cum putem avea parte de viaţa veşnică? ....................... ..pag.80
21. Poţi avea biruinţă asupra lumii? .......................................pag.81
22. Cine este Cel ce ne vorbeşte? ....................................................pag.82
23. Pot mai multe persoane să fie una în spirit şi caracter? ......pag.83
24. Ce se întâmplă cu spiritul urmaşului lui Isus? ... .................pag.84
158
 Dumnezeul Scripturilor

25. Cum descrie Isus unitatea spirituală? ............................... ...pag.85

26. Cine cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu? ... ............................pag.86
27. Este duhul o entitate separată? ......................................... ...pag.87
28. Pot întrista urmaşii lui Isus Duhul Său? ......................... ...pag.92
29. Pentru cine rămâne necunoscut Duhul Sfânt? ....................pag.93
30. Mai au şansa pocăinţei oamenii neascultători? ................ ..pag.94
31. Prin ce se deosebeşte Duhul lui Dumnezeu? .....................pag.101
32. Ce declaraţie despre nemurire găsim în Scriptură? ...........pag.106
33. Există cu adevărat o „a treia persoană” divină? .............. ..pag.107
34. Pe cine aşteaptă credincioşii? ... ........................................ .pag.108
35. Vom asista noi la descoperirea ierarhiei “celor trei”? ............pag.109
36. Cine este Duhul care vorbeşte celor chemaţi? ...................pag.110
37. Cine este Duhul care vorbeşte celor şapte Biserici? ...
pag.112
38. Ce le-a încredinţat Dumnezeu îngerilor să facă? ........... ...pag.115
39. Cine sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu? ................pag.116
40. Cine este Cel ce a biruit lumea? ... .................................. ...pag.117
41. De ce este mâniat Satana? ...................................................pag.118
42. Cine poate să stea între cei dintâi înviaţi? ..........................pag.119
43. Alături de cine vor guverna ei timp de o mie de ani? ......pag.120
44. Cui se va aduce veşnic lauda, cinstea şi închinarea? ...........pag.121
45. Cine va fi templul celor mântuiţi? .................................... .pag.122
46. Al cui este tronul Ierusalimului ceresc? .......................... ..pag.123
47. Alături de cine vor sta pe tron cei ce-au biruit? .............. ..pag.123
48. Cine luminează Ierusalimul ceresc? ..................................pag.124
49. Ce poruncă a adăugat Isus urmaşilor Lui? ..................... ...pag.124
50. Are vreo relevanţă răstălmăcirea Cuvântului? ...................pag.125
Rezumat ... .................................................................... ...pag.133

159