Titlu: Valori şi practici care exprimă trăirea fermă în Domnul

Tema: Fermitatea trăirii creştine este motivată de revenirea Domnului nostru.

I. Introducere
A. Rezumatul primelor 3 capitole
În primul capitol Pavel ne introduce în relaţia deosebită dintre el şi credincioşii din Filipi şi avem primele
informaţii privind situaţia prin care trece. Rugăciunea lui pentru ei, încrederea pe care o are în Dumnezeu şi
în ascultarea lor îl umple de bucurie. Încă din start înţelegem motivele pentru care le scrie această epistolă:
Cum putem trăi o viaţă creştină autentică – o viaţă riguroasă, demnă a unor cetăţeni ai Împărăţiei ce sunt
chemaţi să fie loiali credinţei primite, să trăiască şi să lupte adecvat pentru această credinţă.
De atunci am luat cunoştinţă cu termeni şi expresii unice sau rare folosite în NT şi chiar în literatura greacă.
Între aceste cuvinte, relevante temei de azi, sunt termeni din bătălie sau din jocurile atletice, ca şi: fiţi tari,
luptaţi, suferiţi, adică – a trăi vrednic de un cetăţean al Împărăţiei.
Apoi am fost încântaţi de imnul dedicat lui Cristos, Isus fiind prezentat ca şi exemplul suprem de smerenie,
renunţare la prerogativele şi drepturile personale şi slujire sacrificială pentru binele altora, similar cum Pavel
încerca să îi încurajeze pe prietenii lui să-şi cultive relaţiile unii faţă de alţii. Acest model a fost reprodus de
câţiva lideri din anturajul apostolului şi daţi exemplu de urmat comunităţii căreia îi este adresată scrisoarea.
Atât ei, cât şi noi vrem şi putem să ne ducem sfinţirea până la final, deoarece Dumnezeu ne este Tată
binevoitor, şi ca urmare impactul conduitei noastră va fi perceput de societatea în care trăim ca a strălucirii
stelelor în noapte.
În ultimul capitol am parcurs apologia lui Pavel privind reperele de identitate creştină.
Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu suntem noi şi toţi aceia care se închină Lui în Duhul Sfânt, care nu îşi pun
încrederea în performanţele umane, care se încred în totalitate în Cristos şi perseverează în cunoaşterea şi
identificarea cu Cristos, până la finalul vieţii.

După un parcurs conceptual elaborat şi motivator, Pavel se îndreaptă acum spre aplicaţii succinte şi
penetrante, ca şi o rafală de mitralieră – dacă e să păstrăm termenii lui din bătălii.
Instrucţiunile nu au multe explicaţii, cele care au. Suntem invitaţi să elaborăm, să dezvoltăm, să concepem
noi înşine modalităţi de aplicare în viaţa noastră. Este împlinirea rugăciunii lui de la început, de a discerne
lucrurile valoroase, ca să fim curaţi până la venirea lui Cristos. Aşa cum vom vedea, toate aceste ingrediente
vor fi utilizate de Pavel în aceste îndemnuri.

La ce ne motivează, pentru ce pledează Pavel în final?

Scop: Motivarea participanţilor la practicarea virtuţilor ce duc la tenacitatea trăirii ca cetăţeni ai Împărăţiei.

B. Motivarea la trăirea unei vieţii ferme

„1. De aceea, preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămâneţi astfel tari în Domnul,
preaiubiţilor!
2. Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul.
3. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu
mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în
Cartea vieţii.
4. Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
5. Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
6. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin
rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
8. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot
ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă
însufleţească.
9. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu
voi.”
(Filipeni 4:1-9)

Ilustraţia cu multiplele ingrediente ale unei mâncări savuroase (bograci - 13) sau numărul de componente
ale unei maşini (), complexitatea organismului uman (peste 100 trilioane).
Viaţa creştină nu are o singură virtute esenţială, o cheie universală – fie ea rugăciunea, smerenia,
sfinţenia, iubirea, bucuria, pacea, etc. Aşa cum suntem deja familiarizaţi, viaţa creştină autentică implică
utilizarea tuturor acestor virtuţi, practici, ingrediente ale vieţii, în proporţii adaptate fiecăruia dintre noi.

II. Fiţi tari în Domnul

A. Tranziţia de la dedicarea către Cristos la o viaţă fermă în El
„1. De aceea, preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămâneţi astfel tari în Domnul,
preaiubiţilor!

1. Relaţia impresionantă de iubire, apropiere şi afecţiune

- iubiţilor (2)
- mult doriţi, epipotetoi – singurul loc în NT
- bucuria lui, emoţie stârnită de ei; este loc de asemenea emoţii când focalizarea noastră este Cristos
- încununarea eforturilor lui, similar cu coroniţele câştigătorilor la jocurile olimpice sau invitaţii de
seamă la banchet

Orice îndemnare, învăţare, motivare, schimbare în viaţa copiiilor lui Dumnezeu, discipolilor lui Cristos ar
trebui să aibă loc într-o relaţie de iubire reciprocă.

2. Noul îndemn de urmărit pentru o viaţă creştină autentică

Fiţi tari, tenace, fermi, viguroşi, trainici în Domnul!
Similar cu ceea ce a exprimat deja:
1:16 ‚eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei’
1:27 ‚să aud despre voi că rămîneţi tari în acelaş duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei’

Similiar cu: Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. (Efeseni 6:10)

Cum să fiţi tari în Domnul? În acest mod, astfel...

Tăria ce derivă din relaţia cu Dumnezeu, în contrast cu tăria musculară, tenacitatea voinţei încăpăţânate,
puterea banilor, fermitatea dictatorului, manipularea maselor, etc.

Ilustraţia cu lumina solară reflectată de lună pe pământ.

Tăria, fermitatea, tenacitatea pe care ne îndeamnă Pavel să o deţinem este una derivată din tăria lui
Dumnezeu.

Iată cum reflectă profeţi imaginea aceasta glorioasă, impresionantă, de temut a tăriei lui Dumnezeu:
Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din
mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe
urmele lui. Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei
vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.
(Habacuc 3:3-6)

Ca urmare, profeţii declară:

Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile
mele. (Habacuc 3:19)
„Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul
Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.” (Isaia 12:2)

B. Cele 6 practici menţionate ca ingrediente pentru o viaţă fermă, tenace

1. Liderii, lucrătorii trebuie să urmărească unitate, în ciuda disensiunilor inerente şi chiar să fie
ajutaţi de alţi lideri la aceasta.
2. Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul.
3. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu
mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în
Cartea vieţii.

Unitatea în diversitate a cetăţenilor Împărăţiei, în mod special a liderilor.

Implorarea lui Pavel adresată distinct fiecărei femei către o armonie completă în gândire, acţiune, emoţii.
Este o temă care derivă din cerinţa de a trăi gîndul lui Cristos de smerenie care duce la slujire şi unitate,
conform cap. 2.
Nu ştim cine sunt aceste femei şi nici ceilalţi lideri menţionaţi, însă Pavel îi descrie ca slujitori importanţi în
lucrarea locală, de mare utilitate pentru promovarea Evangheliei şi care au luptat pentru aceasta (cuvânt
folosit doar aici şi în 1:27 în NT) .
Aici găsim o nouă referinţă la eternitate – contabilitatea cerului, cartea vieţii.
Realismul şi alternativa pentru o situaţie complexă a diferenţelor dintre noi – ajutorul altora, asistent la
efortul depus, mediatorul pentru a atinge unitatea şi continua colaborarea.

2. Bucuraţi-vă în Domnul.
4. Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!

Sursa acestei bucurii nu constă în cine sunt eu, performanţele sau realizările mele, posesiunile sau relaţiile
mele, plăcerile bune şi constructive ale vieţii, nici chiar în circumstanţele favorabile.
Sursa bucuriei interioare, cea care iradiază sufletul şi care este reflectată precum luna lumina soarelui, este
cea care provine din Fiinţa lui Dumnezeu.
El este Persoana perfectă, ireproşabilă, magnifică, splendidă, Binele suprem, Adevărul absolut, Iubirea
covârşitoare, cu atributele morale şi divine, transferabile şi netransferabile cunoscute din revelaţia Scripturii.
Când priveşti şi te adânceşti în frumuseţea Domnului, în faptele Lui măreţe, sufletul exclamă ca şi
psalmistul:
Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Când strigă un
nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se
tem de El, şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în
El! (Psalmul 34:5-8)

Contemplând judecata iminentă a neascultătorului popor Israel, profetul Habacuc suspină, plânge şi totuşi
speră şi chiar se bucură:
Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu
vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă
voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! (Habacuc 3:17-18)

Bucuria aceasta nu anulează suferinţa, neîmplinirea, tristeţea. Ea ne ajută în ele şi uneori transcende şi
transformă realitatea pe care o trăim sau o resimţim. Această ambivalenţă a emoţiilor ne este comună în
multe situaţii, ca finalul unui an sau ciclu de învăţământ, reuşite sau concedii (vacanţe) remarcabile, dar care
au un final, etc.
3. Blândeţea să fie o marcă reprezentativă a cetăţenilor Împărăţiei între oameni.
5. Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.

- epieikes – un cuvânt din greacă bogat în semnificaţii, aproape imposibil de tradus

- ideea de a face o dreptate rezonabilă în contrast cu una strictă; a impune spiritul legii nu litera legii;
tratament generos şi drept faţă de alţii în spiritul legii; respect şi curtoazie faţă de alte persoane
- Domnul este aproape (engus) – în ambele sensuri: ca timp şi ca spaţiu

4. Înlocuiţi îngrijorarea cu pacea lui Dumnezeu ca urmare a rugăciunilor aduse cu mulţumire înaintea
Lui.
6. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin
rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

- Ce îi putea îngrijora pe destinatari? Dar pe Pavel?

- Ce ne îngrijorează nepermis de mult pe noi? Care ne obsedează?
- Care este soluţia, echilibrul pentru o viaţă preocupată, responsabilă dar nu îngrijorată, stresată?
- Ce este rugăciunea conform descrierii lui Pavel?

Răspunsul lui Pavel: rugăciunea! Forme multiple de rugăciune

Evocarea cuvintelor lui Isus din predica de pe munte.

Modalitatea prin care să nu fii îngrijorat de nimic este să fii rugativ pentru orice lucru. R. Rainy
- Ce conţin rugăciunile noastre?
- Cât de eficiente sunt rugăciunile noastre în a tempera şi elimina îngrijorările?
- În ce mod experimentăm pacea lui Dumnezeu (expresie unică în NT) în mijlocul turbulenţelor vieţii?
Ilustraţia cu colegii mei care doreau să fie pocăiţi în perioada exemenelor, văzându-mi liniştea şi pacea de la
El.

5. Fiţi însufleţiţi, gândiţi-vă la tot ce este adevărat, nobil, valoros

8. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot
ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă
însufleţească.

A gândi, a lua în calcul, a considera, a da valoare acestor virtuţi.

- adevărat, onest
- vrednic de cinste, onorabil, nobil, venerabil
- drept, asumarea şi îndeplinirea datoriilor şi responsabilităţilor, satisfacerea obligaţiilor
- curat, puritate în gândire şi acţiune
- demn de iubit, prosfile- doar aici în NT şi nu se regăseşte pe alte liste ale virtuţilor în lideratura clasică; a
câştiga admiraţia şi afecţiunea celorlaţi, în contrast cu a stârni ostilitate şi amărăciune
- demn de primit, eufemos – doar aici în NT, a avea o reputaţie bună, vorbit de bine

6. Urmaţi cu fidelitate modelul de trăire al creştinilor autentici

9. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu
voi.”

Pavel continuă acum cu lucruri specifice pe care să le facă.

Unele sunt deprinse din ucenicia practicată cu ei. Altele din tradiţia adusă de el, altele din mesajele şi
conversaţiile cu el, altele din modelul lui – şi acesta nu este la prima menţionare.
În concluzie, cum putem dezvolta fermitatea, tenacitatea, tăria ce vine de la Domnul în trăirea unei vieţi
creştine autentice?

C. Concluzii
Obiective:
1. Cultivarea unei atmosfere de iubire în orice context al învăţării Scripturii
2. Practicarea consecventă şi progresivă a deprinderilor care conduc la fermitatea, tenacitatea trăirii creştine
3. Motivarea cetăţenilor Împărăţiei la trăire autentică din perspectiva revenirii lui Cristos

Întrebări

- Dă un exemplu de persoană fermă în Domnul. Argumentează alegerea.

- Care componentă a fermităţii creştine te caracterizează cel mai bine?

- La care ai mai mult de lucru?

- Ce paşi vei face pentru consolidarea fermităţii?