TUDORAN IOANA, anul III, Teologie

CATEHEZA – INIMA CURATĂ - TEMEIUL EVLAVIEI CREȘTINE

IUBIȚI FRAȚI, IUBITE SURORI ÎNTRU HRISTOS DOMNUL,

1. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ :
Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin
cuvintele noastre, dar și prin gândurile noastre. Trăirea fiecărei clipe de viaţă lasă nişte urme,
potrivit cu felul trăirii pe care am avut-o. Totul este "scris" în inimile oamenilor cu "mâna" lor
şi aceste însemnări, aceste „cărţi” cândva se vor deschide. Dacă întreabă cineva : „Cine va
putea să se suie la muntele Domnului?”, răspunsul este : „Cel ce are mâinile nevinovate şi
inima curată” (Psalmul 24 : 4).
2. ANUNȚAREA TEMEI :
Astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vă voi vorbi despre : „Inima curată – Temeiul evlaviei
creștine”. A avea „inimă curată”, înseamnă a avea inima sinceră și smerită, iar a avea „inimă
bună”, înseamnă a avea inimă milostivă, darnică și generoasă. Cu alte cuvinte, nu este
suficient ca omul să fie sincer și evlavios, să aibă „inimă curată”, ci trebuie să fie și milostiv,
să arate bunătatea sa prin fapte ale iubirii milostive și smerite.
3. TRATAREA :
Pentru ridicarea templului duhovnicesc este nevoie de curățirea unui loc din inima noastră.
Această curățire se realizează prin pocăință – adică prin dezrădăcinarea și conștientizarea
propriilor păcate, vinovățirea de sine, astfel încât, să te poți prezenta înaintea Domnului
îndreptat și cu nădejdea că vei primi mântuirea doar prin mila Lui. Temelia templului
duhovnicesc din inimă este alcătuită din credința și hotărârea de a trai conform credinței
pentru a ne putea mântui.
a) Unde întâlnim în Sfânta Scriptură termenul de „inimă curată”?
„Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale
mele”, se spune în cel mai cunoscut Psalm de pocăință, Psalmul 50, pe care noi îl rostim
foarte adesea în timpul rugăciunilor particulare, dar și al rugăciunilor Bisericii.” „Inima”
aceasta despre care vorbește Psalmul 50 nu se referă la organul care pulsează sângele în corp,
ci „inima” înseamnă aici centrul vieții spirituale, locul – sau starea mai bine zis – în care se
unesc gândirea, simțirea și voința omului.
„Fiul meu, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele” (Proverbe 23 : 26),
înseamnă că Dumnezeu îţi cere întreaga inimă şi întreaga făptură a ta. Numai atunci câştigăm
tot, când predăm tot. Trebuie să-I predăm Domnului, fără rezerve, întreagă inima noastră, ca
El singur să fie Stăpân într-însa. Avem exemplul Fericitului Augustin îl căuta pe Dumnezeu
peste mări, peste munți și l-a găsit în inima lui.
În Sfânta Scriptură găsim și expresia : „ce cugetați în inimile voastre?”. Aici este vorba
despre inima gânditoare : este gândirea unită cu simțirea.
Prin : „Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire
inimile de orice cuget rău, și spălându-ne trupul în apă curată” (Evrei 10 : 22), înțelegem că
trebuie să avem o credință deplină, iar curăția ca fiind ilustrată prin îndreptarea omului
păcătos, ceea ce ne duce la apropierea de Dumnezeu.
b) Care sunt oamenii cei mai cunoscuți ca având inimă curată și bună?
Sunt Sfinții lui Dumnezeu din calendarul Bisericii. Aceștia și-au curățit inima prin pocăință,
prin spovedanie. Au luminat-o și au sfințit-o prin Sfânta Împărtășanie și au săvârșit fapte
bune, ca o confirmare vizibilă a inimii lor curate și bune.
„Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele”, înseamnă viața duhovnicească
interioară, viața spirituală a omului, acolo unde gândurile bune se luptă cu gândurile rele. Iar
gândurile bune, atunci când stăpânesc sufletul omului, dau naștere la cuvinte bune și la fapte
bune.
c) Ce este evlavia?
Evlavia este frica lui Dumnezeu, sfială, sensibilitatea duhovnicească. Evlaviosul se sfiieşte în
toate, dar această sfială picură miere în inima sa. Mişcările lui sunt fine, atente. Simte
puternic prezenţa lui Dumnezeu, a îngerilor şi a Sfinţilor. Simte alături de el pe îngerul lui
păzitor cum îl supraveghează. Are mereu în mintea și în inima sa faptul că trupul lui este
biserică a Duhului Sfânt şi trăieşte simplu, în curăţie şi sfinţenie.
d) Care este una dintre cele mai importante lucrări duhovnicești din viața creștinului, a
monahului sau a mireanului?
Este rostirea cât mai deasă a rugăciunii lui Iisus, denumită și rugăciunea inimii : „Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcatosul / păcătoasa„. Această
lucrare binecuvântată îl unește pe om cu Dumnezeu, curățindu-l de întinăciunea păcatului.
Este o rugăciune scurtă, plină de putere, o putem spune oriunde și oricând, stând sau
mergând, în orice timp din viața noastră. Sunt câteva cuvinte, dar dacă sunt rostite cu toată
inima, cu conștiinciozitate și cu toată credința, aceasta oferă pace, o identitate duhovnicească
și se oglindește veșnicia întreagă. Ea curățeste sufletul, inima și ajută la dezrădăcinarea
patimilor cu care se luptă omul. Ca să avem rugăciunea cea curată trebuie să știm că ce zice
gura, trebuie să înțeleagă mintea și să simtă inima!
e) Cum putem dobândi o inimă curată?
Prin strădania noastră de a fi asemenea cu Hristos, prin ascultarea și împlinirea poruncilor
Sale. Trebuie să trăim în lumină, să fim buni, miloși, împăciuitori, să avem iubire
necondiționată față de cei din jur, să ajutăm sau să îngrijim pe cei aflați în suferință, să nu
punem accent pe lucrurile materiale, ci pe cele spirituale și să-L avem ca model pe Domnul
Hristos!
4. RECAPITULARE :
a) Cum putem reuși să ne apropiem de Dumnezeu?
Ne putem apropia de El având o inimă curata, pură, plină de credință și evlavie, de fapte
bune, toate unite cu rugăciunea izvorâtă din adâncul ființei noastre.
b) Cum putem dobândi o inima curată?
Acest lucru se poate doar prin felul nostru de a trăi, de a ne comporta și prin felul cum reușim
să împlinim poruncile dumnezeiești. Inima reprezintă ființa noastră, gândurile și motivațiile
noastre, emoțiile, voința și caracterul nostru. Trebuie să fim sinceri, pentru a ne curăți de
orice rău. Asta nu înseamnă că vom fi desăvârșiti, ci doar că depunem eforturi pentru a fi
asemenea caracterului lui Hristos. Să fim Hristofori, adică, purtători de Hristos!
c) Cine ne poate curăți inimile, cum vom putea și la ce ne ajută acest lucru?
Dumnezeu ne poate curăți inimile! Avem pasajul din Epistola Sfântului Apostol Iacov 4 : 8,
care ne îndeamnă : „Apropiați-vă de Dumnezeu și se va apropia și El de voi. Curăţiţi-vă
mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile ”, dar totodată avem și în Sfânta Evanghelie după
Matei care ne arată clar la ce ne ajută acest lucru : „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum
pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”, scopul vieții noastre fiind mântuirea. Să ne
străduim să rostim rugăciunea inimii, pentru a ne putea ajuta pe calea urcușului duhovnicesc.
5. ASOCIERE / APROFUNDARE :
a) Prima dată termenul de „inima” îl întâlnim la Deuteronom 30 :1 : „Când vor veni asupra ta
toate cuvintele acestea, binecuvântarea şi blestemul, pe care ti le-am spus eu şi le vei primi în
inima ta în toate popoarele printre care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău”, trebuie să ne
gândim că viața zilnică fără rugăciune, post, canon de pocăință și fără milostenie, este moartă.
Faptele reale nu izvorăsc din gură, ci din inimă.
b) Putem face o pararelă și în lumea medicală, la cardiologie, unde avem termenul de
„cardiofagie”, dar și la celelealte specializări unde datorită unei vieți dezordonate a omului,
se îmbolnăvesc organele, producând astfel omorârea duhovnicească prin nerespectarea
regulilor.
c) În Sfânta Evanghelie după Ioan 13 : 34 – 35, avem scris „Poruncă nouă dau vouă : Să vă
iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru
aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”,
aflăm că iubirea este cea care menține legătura cu Dumnezeu, fiind una dintre cele mai mari
virtuți, alături de credință și nădejde. Din iubire a fost creat omul, iar din iubire ne cheamă la
El pentru a împlini anumite „sarcini”, iar noi trebuie să răspundem acestei chemări. Trebuie
să ne străduim sa fim și asemenea Sfinților, având drept modele de urmat viața acestora.
A-L vedea pe Dumnezeu, înseamnă a avea conștiința existenței lui Dumnezeu, a avea
conștiința legăturii permanente cu El, a-I simți prezența Sa în jurul nostru, în natură, în
oamenii cu care venim în contact. Așa ceva se întâmplă numai cu aceia care au inima curată.
Inima curată se poate dobândi prin Sfintele Taine cu ajutorul lui Dumnezeu. Desigur avem
Taina Sfântului Botez, unde ne curătim de păcatul strămoșesc și ne altoim în Hristos, avem
Taina Sfintei Spovedanii care are rolul de a ne curăți păcatele, dacă ele sunt mărturisite cu
sinceritate și părere de rău, dar și cu dorința de a nu mai repeta acele păcate și avem Taina
Sfintei Euharistii, unde dacă primim dezlegarea preotului, putem primi Trupul și Sângele
Mântuitorului, pentru a fi pe deplin cu Hristos în inima și sufletul nostru.
6. GENERALIZAREA :
Dacă avem inima curată, în ea va sălășlui Domnul! O inimă curată ne îndeamnă la evlavie,
care este temeiul vieții creștine. Portretul unui om evlavios : priviţi-l reprezentat cu toate
trăsăturile sale! Ce lucru rar este evlavia! Evlavia implică inima şi duhul și constă în armonia
exactă dintre principii şi practica sfântă. Ea este ceva atât de sublim, încât nu poate fi
înfăţişată în toată strălucirea şi frumuseţea ei, nici dacă ar lua un înger creionul în mână.
Evlavia este înţelepciunea noastră! Dumnezeu nu vrea ca în inima noastră să existe
împătimiri față de cele pământești, ci vrea ca El să împărățească în noi și să aderăm la cele
cerești.
7. APLICAREA / CONCLUZIA :
Să ne ardă inima de iubire pentru toți oamenii zidiți de Domnul, pentru frumusețea naturii,
pentru viața însăși! Domnul Hristos a spus : „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea
pe Dumnezeu”.
„Fă-mi Doamne inimă curată Balsam să-mi fie rugăciunea
Și fără nici un gând murdar Să cresc prin ea în caracter
Ca o grădină înmiresmată Să văd atunci prin har minunea
Așa cum n-a fost niciodată Care sădeşte-nţelepciunea
Tu să domnești în ea prin har În toţi acei care Ţi-o cer.”
Așa să ne ajute Dumnezeu, în vecii vecilor! AMIN!