PUTEREA RUGACIUNII LUI IISUS

Prin insusirile minunate si necuprinse de minte a numelui lui Iisus, se ga

seste si puterea de a izgoni pe demoni, lucrul pe care ni-l spune insusi Domnul
Iisus Hristos.
El a spus ca, cei ce cred in numele Lui, demonii vor scoate (Mc. 16,17).
Demonii pot sa salasluiasca in om in doua feluri.
I. Satana salasluieste in chip simtit in om, cand locuieste cu fiinta lui,
in trupul omului si cand chinuieste si trupul si sufletul. In felul acesta, in
om se poate afla un demon sau mai multi (Mc. 5,9).
Acest fel de om, este un demonizat. Din Sfintele Evanghelii aflam ca, Domn
ul nostru Iisus Hristos, vindeca demonizatii. De asemenea Sfintii Apostoli, ucen
icii Domnului, izgoneau pe diavoli din oameni, cu numele Domnului.
II. In chip moral, satana petrece in om, cand omul se face implinitorul vo
ii diavolului. In felul acesta a intrat satana in Iuda (Ioan 8,27), adica a pus s
tapanire pe mintea si vointa lui, s-a unit cu el in duh. In aceasta stare, se af
la, tinand seama de gradul lor de pacatosenie, toti cei ce s-au botezat in Hrist
os, dar s-au indepartat de El prin pacate. Astfel inteleg Sfintii Parinti, intoa
rcerea diavolului cu alte sapte duhuri mai cumplite in templul sufletesc, din ca
re s-a indepartat Duhul Sfant, prin pacatele omului (Matei 12, 43-45).
Vrajitorii pot trimite prin vraji, farmece si descantece, diavoli in sufle
tele oamenilor pacatosi, care nu merg regulat la Sfanta Biserica, nu postesc, nu
se Spovedesc, nu se Impartasesc si nu implinesc canonul de rugaciuni si de milo
stenii. Duhurile care intra in acest fel de om, pot fi izgonite de Rugaciunea lu
i Iisus, daca vietuim in necontenita pocainta.
Sa facem aceasta nevointa care este atat de mantuitoare pentru noi. Sa ne
ingrijim, sa izgonim duhurile diavolesti intrate in noi, din pricina neglijentei
si a pacatelor noastre, prin Rugaciunea lui Iisus.
Aceasta rugaciune are Puterea de a invia pe cei omorati de pacate si de ai izgoni pe demoni (Ioan 11,25). Rugaciunea lui Iisus, mai intai descopera preze
nta demonilor in om si apoi ii izgoneste. Puterea satanei, care salasluieste in
om, in vremea vietii lui pacatoase, cand aude numele Domnului Iisus Hristos, che
mat in rugaciune de cel ce se roaga, incepe sa se clatine. Atunci, diavolul atat
a in om toate patimile, cautand sa-l inrerupa pe crestin de la rugaciune si sa-l
inspaimante.
Precuviosul Parintele nostru Ioan Proorocul, arata ca, lucrarea patimilor
si a demonilor sunt legate intre ele, caci demonii lucreaza prin mijlocirea pati
milor. Cand in vremea Rugaciunii lui Iisus vom simti o deosebita tulburare si fi
erbere a patimilor, sa nu cadem in deznadejde si tulburare din aceasta pricina.
Dimpotriva, sa ne imbarbatam si sa ne pregatim pentru o nevointa mai puternica c
u Rugaciunea lui Iisus, ca unii ce simtim in chip vadit ca rugaciunea a inceput
sa produca in noi lucrarea care ii este proprie.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune : Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hr
istos il atata la lupta pe diavol. Caci sufletul ce se sileste in Rugaciunea lui
Iisus, poate dobandi totul, si binele si raul. Mai intai omul va vedea raul din
launtrul inimii sale, apoi binele. Aceasta rugaciune il atata pe diavol, si tot
aceasta rugaciune il va smeri si-l va alunga. Aceasta rugaciune da pe fata pacat
ul care este in noi si tot aceasta rugaciune il poate nimici. Aceasta rugaciune
va birui si smulge incetul cu incetul diavolul din inima noastra.

RUGACIUNEA SI FELURILE EI
Sfantul Ioan Scararul spune ca : Rugaciunea dupa calitatea ei, este petrece
rea si unirea mistica a omului cu Dumnezeu. Iar dupa lucrare, este intarirea ini
mii, impacarea cu Dumnezeu, maica si fiica lacrimilor duhovnicesti, pod peste is
pite, zidul care ne apara de necazuri, sfaramarea razboaielor, lucrarea ingerilo
r, sporirea duhovniceasca a omului, hrana sufleteasca, luminarea mintii, securea
deznadejdii, nimicirea intristarii, bogatia monahilor, comoara celor ce se lini
stesc, imblanzirea maniei, oglinda sporirii duhovnicesti, descoperirea asezarii
sufletesti, prevestitoarea rasplatirilor viitoare, semnul slavei Ceresti (Scara C
uv. 28, pag. 307).
Sfantul Evagrie monahul spune ca: Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnez
eu, vlastarul blandetii, rodul bucuriei duhovnicesti si al multumirii, alungarea
intristarilor si a descurajarilor, urcusul mintii catre Dumnezeu, lucrare demna
de vrednicia mintii, sau intrebuintarea cea mai buna si curata a ei. Iar Dumnezei
escul Parinte Marcu Ascetul zice ca Rugaciunea este maica tuturor virtutilor .
Treptele rugaciunii sunt urmatoarele:
1. Rugaciunea vorbita sau orala
2. Rugaciunea mintii,este rugaciunea in care mintea cugeta la cuvintele rugaciun
ii
3. Rugaciunea mintii in inima, este rugaciunea in care se uneste cugetarea minti
i
cu simtirile duhovnicesti ale inimii.
4. Rugaciunea inimii sau rugaciunea de sine miscatoare este rugaciunea in
care inima se roaga mereu, fie ca omul mananca, fie ca doarme, fie ca vorbeste,
fie ca lucreaza.
5. Rugaciunea vazatoare, este rugaciunea in care sufletul omenesc vede suf
letul altor oameni, vede puterile ingeresti si cunoaste gandurile oamenilor.
6. Rugaciunea in extaz sau rugaciunea curata, duhovniceasca. Aceasta este
rugaciunea in care mintea omeneasca este rapita in Cer de catre Sfanta Treime si
este dusa in cele mai inalte contemplatii in Rai. Aceasta este rugaciunea cea m
ai presus de hotarele rugaciunii si se mai numeste si vedere duhovniceasca, iar
cel aflat in aceasta treapta a rugaciunii, spune asemenea cu Sfantul Apostol Pav
el ca, nu stie daca este in trup sau inafara de trup (II Corinteni 12,3).
Sporirea duhovniceasca in rugaciune, se face organic, dupa cum un copil cr
este si devine adult si apoi om matur, fara ca sa stie momentele in care a trecu
t peste aceste varste ale sale.
DATORIA CRESTINULUI DE A INVATA
SI PRACTICA RUGACIUNEA LUI IISUS
Duhul Sfant prin gura Apostolului Pavel ne porunceste: Rugati-va neincetat!
(I Tesaloniceni 5,17).
Dupa marturia Sfantului Duh: Frica de Dumnezeu este inceput al intelepciuni
i (Proverbe 1,7) si dupa marturisirea dumnezeiescului Parinte Isaac Sirul: Frica D
omnului este inceput a toata fapta buna atunci, dupa cum la toata fapta buna ince
put se face frica de Dumnezeu, tot astfel si la maica tuturor faptelor bune, car

e este sfintita rugaciune, inceput bun si temelie este frica de Dumnezeu. Tot as
tfel, din frica de Dumnezeu se naste infranarea de la patimi si trezvia atentiei
, prin care orice om se abate de la rau (Proverbe 15,29).
Cine are frica de Dumnezeu si pomenirea Lui in minte, unul ca acesta neinc
etat se roaga. Daca rugaciunea mintii n-ar fi obligatorie, atunci Duhul Sfant nu
ne-ar fi spus prin gura proorocului David: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata v
remea (Psalm 33,1; 102, 1-2). De asemeni nici dumnezeiescul Apostol Pavel
gura l
ui Hristos nu ne-ar fi poruncit: Rugati-va neincetat! (II Tesaloniceni 5,17).
Din aceste marturii ale Sfintei Scripturi intelegem ca trebuie sa ne rugam
tot timpul si in orice loc, dar mai ales la Biserica si la Sfintele Manastiri,
unde este mai puternic darul rugaciunii. Dar vor zice unii, cum putem sa ne ruga
m neincetat avand atatea munci grele de facut si o singura gura si un singur cuv
ant?
Dar bunul Dumnezeu, Cel ce toate cu negraita intelepciune le-a facut, Acel
a din inceput ne-a inzestrat cu indoit cuvant si indoita gura, spre a putea impl
ini cele ce prin Duhul Sfant avea sa le ceara de la noi. Deci, in afara de gura
trupului nostru, avem si o gura tainica a sufletului nostru. Cand omul vorbeste
despre cele ale vietii, cand mananca sau doarme, cum poate sa-L laude pe Dumneze
u? La aceasta raspunde Sfantul Vasile cel Mare, ca este o gura de taina a omului
dinauntru, prin mijlocirea careia omul devine partas cuvantului datator de viat
a a lui Dumnezeu, care este painea cea vie, care s-a pogorat din Cer.
Despre aceasta paine spune Sfantul Prooroc David: Gura mea am deschis si am
aflat (Psalm 118,131). Dumnezeu ne cheama sa deschidem aceasta gura tainica, pen
tru ca sufletul sa primeasca hrana cea vesnica, Harul Duhului Sfant. Dar inafara
de orice rugaciune tainica, Sfantul Isaac Sirul arata ca, orice gandire cu fric
a lui Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasca, orice grija a mintii pentru mantui
re si orice munca pe care o facem cu rabdare, smerenie si dragoste crestina spre
folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu, este de fapt o rugaciune,
si zice: Se cuvine sa cunoastem fratilor, ca orice vorbire ce se face in taina si
toata grija mintii pentru Dumnezeu si toata cugetarea celor duhovnicesti, in ru
gaciune se preface, ori cuvinte citite de ai spune, ori glasuri ale gurii spre d
oxologia lui Dumnezeu, ori grija de mantuire in Domnul, ori inchinaciuni ale tru
pului, ori cantare de psalmi prin cuvantare de stihuri si altele de acest fel, p
rin care se face invatatura rugaciunii curate si din care se naste Dragostea fat
a de Dumnezeu .
Este bine sa stim ca si simtirea de Dumnezeu fara cuvinte este o rugaciune
. Cand cineva munceste cu frica lui Dumnezeu si spre folosul semenilor si are pr
ezenta lui Dumnezeu in minte, unul ca acesta se afla intru simtirea de Dumnezeu
si este intru rugaciune. Daca la aceasta simtire de Dumnezeu adauga si cuvinte (
rugaciune), atunci este asemenea cu cel care peste focul aprins mai pune lemne.
Domnul nostru Iisus Hristos este unicul mijlocitor pentru Mantuirea noastr
a obiectiva. Numele Lui a imprumutat de la Dumnezeirea Lui o putere atotsfanta s
i nemarginita. Asadar, daca toata munca noastra o vom face simtind prezenta lui
Dumnezeu si rugandu-ne Lui, atunci toata viata noastra se va preface intr-o ruga
ciune neincetata plina de nadejdea mantuirii. Sa muncim, avand in gura noastra r
ugaciunea lui Iisus, in minte vederea lui Dumnezeu si sa ne rugam neincetat, ori
cand si oriunde, sau altfel spus, sa stam cu mintea in inima inaintea Domnului s
i sa ne rugam. Iar fara rugaciunea lucratoare si munca binecuvantata, nimeni nu
poate scapa de actiunea patimilor si a gandurilor de la diavoli.
Cei care se nevoiesc la ascultare la Sfintele Manastiri, in viata de obste
, mai repede biruiesc patimile, caci prin munca, rabdare si taierea voii lor, lo
vesc deodata patimile in piept si in cap si, prin lovituri repetate, ajung sa le
omoare desavarsit. Pentru cei ce sunt in singuratate (pustie), lupta este numai

cu gandul, care este tot atat de slaba in lucrarea ei, ca lovitura pricinuita d
e atingerea uei muste, de aceea omorarea patimilor in singuratate seprelungeste
mult timp si aproape intotdeauna, ea nu este propriu-zis o omorare, ci o amortir
e pe un anumit timp, pana cand nevoitorul se va intalni cu cauzele patimilor. In
acest caz, patimile ca fulgerele se aprind si de nu se va trezi cineva cu puter
e mare, rugaciune si post aspru, nu ramane nevatamat.
Iata de ce Sfintii Parinti poruncesc sa biruim patimile cu post, prin lupt
a cu ele in viata de obste si numai dupa aceea sa mergem in pustie.
Mirenii care vor sa se lupte cu patimile, vor avea ispite de la cei din ca
sa lor, de la oamenii cu care lucreaza sau cu care se intalnesc. De aceea ei tre
buie sa aiba un duhovnic sporit la manastire, facand ascultare binecuvantata si
astfel fiind sub canonul duhovnicului si intariti prin darul sfintei manastiri,
vor putea mai usor sa se mantuiasca. Asadar, nu se cuvine sa ne avantam mai inai
nte de vreme spre o sporire desavarsita in rugaciunea inalta, de care, dupa Sfan
tul Isaac Sirul: abia se invredniceste unul din zece mii .
Noua celor patimasi si neputinciosi ne este destul sa vedem macar urma lin
istii mintale, adica rugaciunea mintii lucratoare, prin care se alunga din inima
atacurile vatamatoare si vrajmase ale gandurilor rele. In aceasta consta lucrar
ea noilor incepatori, prin care, daca vrea Dumnezeu, se poate ajunge si la rugac
iunea inalt-contemplativa. Crestinii devin prin Sfantul Botez, fii ai lui Dumnez
eu, dupa Har (Galateni 3, 27).
Dumnezeu este Tatal nostru iar noi suntem copii Lui preiubiti. Mama noastr
a este Maica Domnului. Asa dupa cum un copil sta de vorba cu mama si ii spune to
ate lucrurile pe care vrea sa le faca si se roaga ei, asa si noi trebuie sa ne r
ugam Maicii Domnului Mama noastra. Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maic
ii Sale si prin Preacurata Maica Sa ne va milui pe noi si ne va implini cererile
cele mantuitoare.
Cadem in pacate pentru ca nu rezistam ispitelor ce vin de la trup, de la o
ameni si de la diavoli. Si nu rezistam la ispite pentru ca nu suntem intariti de
harul lui Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu nu ne intareste pentru ca nu mergem
la Biserica, nu postim, nu ne spovedim, nu ne rugam si nu ne impartasim cu Sfint
ele Taine. Daca muncesti in manastire si te rogi, esti fiu al lui Dumnezeu dupa
har. Daca muncesti fara sa te rogi, esti asemenea unui rob.
Ca si in muncile trupesti, in practicarea rugaciunii omul trebuie sa aiba
dreapta socoteala. Astfel, postul aspru, asceza peste masura, pentru a primi dar
urile dumnezeiesti, il vor duce pe nevoitor la mandrie si chiar la iesirea din m
inti. Sa ne rugam neincetat, dar in mod special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3,
6 si 9. Rugaciunea care se face in acelasi timp, in mai multe locuri si de catre
mai multi crestini, ne va innoi pe noi si va schimba duhul tarii. Inainte de a
adormi, sa practicam rugaciunea lui Iisus pe respiratie, sa spunem Crezul, sa ne
insemnam cu Sfanta Cruce. Daca ne rugam cand muncim, Dumnezeu prin Prea Curata
Sa Maica, va ajuta lucrarea noastra. Daca nu ne vom ruga, mintea noastra va face
tot felul de planuri, care unele vor reusi iar altele ori, pentru ca Dumnezeu n
e smereste, nu vor reusi.
Cei care vin si se roaga la Sfintele Manastiri vor reaprinde mai tare focu
l si darul Sfantului Duh in inimile lor. Trebuie sa ne rugam neincetat pentru ca
neincetat suntem ispititi de patimile trupului, si sufletului de catre oameni s
i de catre diavoli. Cand ne rugam, Harul Duhului Sfant vine si indeparteaza ispi
tele care vin asupra noastra.
Iata de ce duhovnicii trebuie sa practice si sa invete pe ucenici, Rugaciu
nea lui Iisus.

Si, dupa cum invata un Sfant Parinte: Cand oala de mancare se afla pe foc,
nu se apropie de ea musca, dar cand se raceste vine musca si se aseaza in ea .
Tot astfel si de omul care este aprins cu focul Duhului Sfant, nu se aprop
ie diavolul . Cel mai mult lupta diavolii pe crestinii care se roaga. Orice cresti
n cand se roaga, poate observa cu mintea pe diavol, care cauta sa-l intrerupa de
la rugaciune, ratacindu-i gandurile in toate colturile lumii si la toate pacate
le care le-a facut sau le-ar putea face. Caci stie diavolul ca nimic nu-l lupta m
ai tare, decat rugaciunea cea catre Dumnezeu , ne spune Avva Agaton (Patericul Egi
ptean, pagina 25).
SUFLETUL OMENESC, ICOANA VIE A
PREASFINTEI TREIMI
Creat dupa chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,26), prin minte, cuvant si voint
a -Treimea Umana crestinul este chemat sa devina asemenea cu Dumnezeu, prin virt
ute si sfintenie, (Matei 5, 48) care se obtine cu ajutorul harului lui Dumnezeu,
prin practicarea virtutilor crestine. Asemanarea cu Dumnezeu infatiseaza starea
de deplina sfintenie, dreptate si moralitate ce poate fi atinsa prin statornici
a in fapte bune, crestine de catre om. Acest lucru depinde de puterea actiunilor
spirituale si morale omenesti, iar pe de alta parte cu ajutorul Harului Dumneze
iesc.
Prin Sfantul Botez omul cel vechi este inmormantat cu Hristos, pentru ca i
mpreuna cu El sa invieze (Galateni 3,27), devenind astfel purtator de Hristos sa
u Hristofor. In acest fel, intra prin Iisus Hristos in Trupul Sau Tainic (Mistic
), iar TREIMEA DUMNEZEIASCA locuieste acum inlauntrul inimii sale (Ioan 17,21) s
i il indumnezeieste prin energiile Sale Divine necreate. Treimea Umana, ca chip
al SFINTEI TREIMI, trebuie sa se adanceasca in asemanare, ramanand in legatura d
ragostei dumnezeiesti, pentru ca cel ce nu face aceasta isi sfasie sufletul trei
mic, desfacand mintea de cuvant si de vointa (ne spune parintele Staniloaie Dumi
tru). Pacatele si diavolii destrama treimea umana astfel incat:
-mintea in loc sa fie smerita si luminata de Duhul Sfant, devine mandra si
plina de intunecimea pacatelor;
-cuvantul in loc sa fie plin de har si de mireasma Duhului Sfant, devine p
lin de putoarea pacatelor;
-inima in loc sa fie smerita si jertfelnica pentru mantuirea aproapelui, d
evine impietrita si plina de iubirea de sine.
Crestinul are minte, cuvant si duh. Iar mintea nu este fara de cuvant, nic
i cuvantul fara de duh; si acestea sunt una in alta si in ele insele. Caci minte
a graieste prin cuvant si cuvantul se arata prin duh. Prin aceasta, omul poarta
un chip al Sfintei Treimi.
Harul dumnezeiesc (Energie Divina Necreata) trebuie sa lumineze mintea noa
stra, s-o aduca la puritate, restabilind facultatile rationale si intuitive orie
ntate spre contemplatie si indumnezeire. Iar cand plinatatea harului va umple in
ima, se va revarsa si in afara, patrunzand din suflet in trup, transformandu-l d
in muritor in nemuritor, din stricacios in nestricacios, facandu-l iradiator de
buna mireasma, taumaturg si theofor (exemplu moastele sfintilor).
Cea mai sigura si scurta cale a unirii mistice dintre minte, cuvant si ini
ma cu Mantuitorul Iisus Hristos, se realizeaza prin rugaciunea inimii (rugaciune
a lui Iisus) si munca binecuvantata. Spunea Parintele Paisie Olaru: Toate virtuti
le crestinesti ajuta mintea sa castige Dragostea Dumnezeiasca, dar mai mult deca

t toate, rugaciunea curata. Rugaciunea lui Iisus curata firea umana de pacate mai
repede decat orice fapta buna, deoarece ea are ca lucrare si indeletnicire poru
nca cea mai mare si mai cuprinzatoare decat celelalte porunci, aceea de a iubi o
mul pe Dumnezeu din tot sufletul sau, din toata inima sa, din toata virtutea sa
si din tot cugetul sau si pe aproapele, ca pe sine insusi. In mod deosebit, pent
ru implinirea acestei porunci, dar si pentru implinirea celorlalte, i se da omul
ui Darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu, pentru a se putea ruga si curat
i. Prin rugaciune se poate curati deplin si cat mai repede atat mintea cat si in
ima omului. Si dupa cum trupul care nu respira este mort, tot astfel si sufletul
care nu se roaga neincetat (1 Tesaloniceni 5,17), este mort.
Lucrarea Rugaciunii lui Iisus este simpla, nu necesita nici un fel de stud
ii, nici un fel de cunostinte inalte. Nu se cere nimic altceva decat dragoste in
flacarata pentru Mantuitorul Iisus Hristos si repetarea ei neincetata, cu atenti
e, cu frica de Dumnezeu si cu duh smerit. Nu se cere de la inceput rugaciunea in
imii sau celelalte faze mai inalte ale ei, ci numai repetarea ei cu buzele mai i
ntai, apoi alternativ cu buzele si cu mintea si asa mai departe.
Noi sa facem ceea ce este omeneste, adica repetarea rugaciunii asa cum est
e ea, chiar si necurata la inceput, si Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc
, adica urcarea noastra pe treptele mai inalte ale rugaciunii.
RUGACIUNEA ORALA (VORBITA)
Primul fel de rugaciune este rugaciunea vorbita, care este granita cea mai
de jos a rugaciunii. Duhul Sfant ne spune Doamne strigat-am catre Tine, auzi-ma!
Ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine. (Psalm 114, 1).
Daca am fi multumiti sa ramanem la acest fel de rugaciune in viata, atunci
ar insemna sa stam pe treapta cea mai de jos a rugaciunii si sa avem pomenirea
lui Dumnezeu numai in gura si pe limba noastra, iar cu mintea si cu inima sa ne
aflam departe de El dupa cuvantul Sfintei Scripturi: De aceea poporul acesta se a
propie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe (Isai
a 29,13).
Dupa cum nici un lucru nu este fara de inceput, afara de Dumnezeu, tot ast
fel si rugaciunea are un inceput rugaciunea orala, care este Slavoslovie si ruga
ciune catre Dumnezeu, care se face prin cantare de psalmi, de tropare, canoane s
i alte rugaciuni, ce se gasesc in Ceaslov, Acatistier si alte carti de slujba.
Sfintii Parinti, tinand seama de pruncia noastra duhovniceasca au randuit
ca impreuna cu lucrarea poruncilor lui Hristos, sa citim psalmi, canoane, rugaci
uni si sa cantam tropare statornicite de Duhul Sfant spre slavoslovia lui Dumnez
eu in Biserica si ca pravila (rugaciune personala) acasa.
Rugaciunea orala este utila si cand mintea noastra este risipita si tubura
ta de ganduri in timpul activitatilor zilnice sau cand ne sculam din somn cu min
tea risipita, sa cantam Doxologia, tropare si alte rugaciuni catre Dumnezeu si P
rea Curata Lui Maica, catre Sfinti. Vom observa ca dupa o perioada de timp, mint
ea noastra se aduna si ne putem ruga. Rugaciunile care strabat ca fulgerul spre
cer sunt: stihuri din psalmi, din Acatiste si Prochimene.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!
Bucura-te, bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul, cu cinstitul ta
u acoperamant!

Cand nu avem timp sa ne rugam, sa spunem pe drum, in timpul lucrului, in l

oc de Acatist, de 500 de ori: Bucura-te, Mireasa pururea Fecioara; sau: Bucura-t
e, bucuria noastra, Acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau acoperamant!
sau catre Mantuitorul nostru: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! sau cand
mergem cu masina, sau am suferit pagube: Bucura-te, Sfinte mare mucenice Mina, m
ult patimitorule! Sa ne rugam si sfantului al carui nume il purtam.
Exemple:
Bucura-te, Izvoratorule de Mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!
Bucura-te, Intaiule mucenice si Arhidiacone Stefan!

sau:

Bucura-te, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe!

Bucura-te, Petre Apostole

sau:

sau:

sau:

Bucura-te, Ilie marite prooroc si Inaintemergator al celei de a doua veniri a lui

Hristos! sau:
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!
Alte stihuri de Sfinti se gasesc in Acatistier.
Cei care au probleme cu vrajile, farmecele si deochi:
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Vasile! De cel putin 500 de ori, pana cand se indepart
eaza ispitele.
Bucura-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Bucura-te, Paraschivo, mult folositoare!
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
De cate ori ne rugam cu credinta si smerenie: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tut
uror Sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi , Dumnezeu ne miluieste si ne intareste cu
Darul Sau. Pentru ca, dupa cum ne spune Mantuitorul nostru Iisus Hristos: Si car
e tata dintre voi, daca ii va cere fiul paine, oare ii va da piatra? (Luca 11,11).
Dupa o perioada de timp in care vom creste duhovniceste, vom inainta pe ce
lelalte trepte ale rugaciunii. Si dupa cum spun Sfintii Parinti, cand rugaciunea
se va pogori inlauntrul inimii tale, cu multa usurinta vei implini poruncile lu
i Dumnezeu.
RUGACIUNEA MINTII
Numele omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos a primit de la dumnezeirea
Lui putere nemarginita si intru totul sfanta, de a ne mantui pe noi. Si acestui
nume i se pleaca tot genunchiul, al celor ceresti, al celor pamantesti si al ce
lor dedesubt. Cu alte cuvinte, al ingerilor, al oamenilor si al diavolilor (Fili
peni 2, 7-11).
Rugaciunea lui Iisus se imparte dupa lucrare in doua feluri: rugaciunea or
ala si rugaciune facuta cu mintea. Nevoitorul trece de la rugaciunea vorbita la
rugaciunea mintii, singur, de la sine, cu conditia ca rugaciunea vorbita sa fie
facuta cu luare aminte. Cele mai importante elemente ale rugaciunii mintii sunt

acestea: 1) luarea aminte la cuvintele rugaciunii; 2) inchiderea mintii in cuvin

tele rugaciunii lui Iisus; 3) sa se rosteasca cuvintele fara nici o graba, cu zd
robirea duhului; 4) repetarea cat mai deasa.
Mintea noastra se poate smeri mai usor pentru a se aduna la rugaciune, gan
dindu-ne la multimea darurilor primite de la Dumnezeu si la multimea faradelegil
or noastre, la ceasul infricosatoarei judecati, cand vom da raspuns pentru pacat
ele facute, de faptele bune crestine pe care nu le-am facut, pentru pacatele pe
care le-au facut altii din cauza noastra, pentru faptele bune pe care nu le-au f
acut altii din cauza noastra. Rugaciunea mintii este de multe ori insotita de un
ele simtiri fizice, care sunt deosebite, de la om la om. Daca nevoitorul nu va c
unoaste din tip aceste miscari fizice care se petrec inauntrul sau, usor poate c
adea in ratacire, din cauza acestor miscari launtrice care insotesc lucrarea rug
aciunii mintii. In primul rand, sa amintim de caldurile ce vin in vremea acestei
sfinte rugaciuni, spre a le distinge: care sunt de la firea noastra, care de la
diavoli si care de la Harul lui Dumnezeu. Cine va cunoaste bine deosebirea aces
tor calduri va sti cum sa-si manuiasca atentia in vremea rugaciunii, de la un ca
z la altul si astfel, va putea usor sa scape de inselare.
Sfantul Calist, Patriarhul Constantinopolului spune ca: Mai intai vine o ca
ldura de la rinichi, care ne incinge si care pare o ratacire. Insa aceasta nu es
te o inselare, ci o lucrare fireasca, nascuta din lucrarea vointei. Dar daca cin
eva crede ca aceasta caldura este de la Har, acest lucru este cu adevarat o rata
cire. Oricare ar fi aceasta caldura, nevoitorul nu trebuie sa o primeasca, ci so alunge. Apoi vine o caldura de la inima si daca mintea o primeste, ea se coboa
ra in cugetele de desfranare. Aceasta caldura este fara indoiala o ratacire. Dac
a tot trupul se incalzeste de la inima, iar mintea este curata si fara de patima
si parca s-a lipit de adancul inimii, atunci acest lucru este cu adevarat o luc
rare a Harului, iar nu o ratacire. Stiind aceasta, este bine ca la inceput sa de
prindem mintea ca in ceasul rugaciunii sa stea in partea de sus a inimii si sa p
riveasca in adancul ei. Dar sa nu fie la jumatate, intr-o parte, sau la capatul
de jos al inimii. Pricina pentru care mintea trebuie sa stea in partea de sus a
inimii si sa priveasca in adancul ei este urmatoarea: cand mintea sta in susul i
nimii si lucreaza rugaciunea inauntrul ei, atunci ca un imparat ce sta in inalti
me, priveste liber asupra tuturor cugetelor rele care se afla in inima sa si le
sfarma cu numele lui Iisus Hristos. Pe langa aceasta, fiind departe de pantece,
in orice caz poate scapa de aprinderea patimasa a poftei, care se afla in firea
noastra, prin caderea lui Adam.
Daca cineva incepe sa lucreze cu luarea aminte in timpul rugaciunii la jum
atatea inimii, atunci din pricina imputinarii caldurii in inima sau din neputint
a mintii si a raspandirii vederii, din pricina lucrarii dese a rugaciunii, sau d
in pricina razboiului ridicat de diavoli, mintea singura, de la sine, cade spre
pantece si se amesteca cu caldura poftei, din pricina apropierii de ea, desi nu
ar vrea acest lucru.
Unii dintr-o nesocotinta naiva, sau pentru ca nu stiu care este partea de
sus, sau mijlocul inimii si ce este jumatate sau capatul ei, incep sa faca rugac
iunea in jos, de la capatul inimii de langa pantece si astfel, atingandu-se cu m
intea atat de inima cat si de pantece, din vina lor proprie, provoaca ratacirea.
Altii suferind de nepricepere desavarsita si de grosolanie, nici nu cunosc
locul inimii, care se afla sub sanul si coasta stanga; ci asezand-o la mijlocul
buricului din pantece indraznesc, vai de ratacirea lor, sa faca acolo rugaciune
a cu mintea.
Deci sa savarsim luarea aminte, atentia si rugaciunea, cu mintea inauntrul
inimii, concentrandu-ne atentia mai sus de sanul stang, iar nu la jumatatea pie
ptului sau in partea de jos, spre pantece. De asemeni trebuie sa cunoastem cu si
mtirea mintii si caldurile care se revarsa in inima:

1. Caldura care se revarsa in inima de la Dumnezeu este ca un mir bine mir

ositor. Aceasta caldura incepe cu rugaciunea numai in inima si sfarseste cu ruga
ciunea tot in inima, dand sufletului siguranta si roduri duhovnicesti;
2. Caldura care a patruns in noi prin caderea stramosilor are inceputul si
sfarsitul in rinichi, aducand sufletului asprime, raceala si tulburare;
3. Caldura care este starnita in noi de la diavoli se iveste din amestecar
ea cu aprinderea poftei si aprinde inima si madularele spre desfrau, robind mint
ea cu cugetele spurcate si momind-o spre desfranare. Daca unii s-au ratacit, vat
amandu-si mintea, sa stie ca au patimit acest lucru din cauza ingamfarii lor si
a randuielii de sine si pentru ca nu au intrebat un duhovnic cu experienta duhov
niceasca, iar nu din cauza practicarii rugaciunii lui Iisus.
Diavolul pierzand caldura duhovniceasca prin despartirea de Dumnezeu, dar
firea lui nazuind-o, pentru ca a avut-o de la inceput in calitate de duh creat d
e Dumnezeu (Psalmul 103,5), produce o falsa caldura (mandra, egoista) in sine si
in cei ispititi, ca sa scape intrucatva de raceala egoista in care a cazut si s
a poata sa insele pe cei ispititi. Avem astfel explicatia coexistentei racelii e
goiste si a caldurii fara durata si consistenta, a caldurii superficiale convuls
ive si artificiale a pacatului, a patimii si ispitirii. Pacatul este pe de o par
te caldura pacatoasa, iar pe de alta parte un cinism rece (Pr. Acad. Dumitru Sta
niloaie).
Sfantul Prooroc David spune despre caldura harica a inimii: Infierbantatu-s
-a inima mea inlauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc. (Psalmul 36,6).
Staretul Vasile de la Poiana Marului, zice despre caldura harica urmatoare
le:
Cand trupul se incalzeste in inima iar mintea ramane curata, fara patimi s
i legata parca de adancul inimii, acest lucru este fara de indoiala lucrare a Ha
rului, iar nu a ratacirii. Uneori, la cei ce traiesc o astfel de stare se arata
si o sudoare, din pricina caldurii imbelsugate ce este in trup si atunci pornest
e din inima o sfanta lucrare care misca mintea la cele dinauntru, ca sa strige d
es: Iisuse al meu, Iisuse al meu . Astfel incat, cand se deschide inima, numai atat
striga mintea: Iisuse al meu , pentru ca nu poate sa rosteasca totul, adica Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma din pricina ca inima se deschid
e des. Caci mintea ce se va lipi de lucrarea harica, intrand in cele mai dinaunt
ru ale inimii, nu poate striga mai mult decat: Iisuse al meu. !
Atunci, de la aceasta sfanta lucrare a rugaciunii, se naste in inima o fri
ca plina de evlavie si se coboara in suflet o mare mangaiere de la lucrarea cea
sfanta a harului. Inima salta si izvoraste din ea lacrimi pline de dulceata duho
vniceasca, care izvorasc din ochi, iar inima da atunci in clocot de prea multa l
ucrare sfanta. Trupul intreg este aprins de caldura ce se revarsa din inima.
Se mai petrec si alte taine minunate cu cei care ajung la aceasta st
are: Uneori se face o lumina cu ajutorul careia se vede inauntru sau o luminare c
are straluceste ca soarele si care izvoraste din inima.
Se petrec in inima in vremea aceea si alte taine, mintea vede intreaga zid
ire si uimita de lucrurile sfinte si de contemplarea tainelor dumnezeiesti, inal
ta slavoslovii din adancul inimii, care nu se pot descrie in scris.
Omul devine atunci indumnezeit de aceasta miscare harica. Dupa aceasta, mi
ntea se rapeste intr-o vedere dumnezeiasca in Cer, vazand taine infricosatoare s
i preaslavite. Si pe cat se ridica omul de la momelile diavolilor, pe atat vede
mai mult din cele ce ii da Domnul. (Sbornicul, vol. II, pag. 206,276).

Sunt oameni care merg pentru prima data la anumite grupari religioase, bud
iste, brahmanice si sectare si prin rugaciunile si meditatiile care se fac acolo
, simt caldura de la firea umana sau in cel mai rau caz, caldura desfranarii si
cred ca aceasta este caldura Duhului Sfant. Insa aceasta este o lucrare diavolea
sca, care ii indeparteaza pe multi de la Mantuitorul Iisus Hristos.
In Romania, unul din exemplele cele mai edificatoare, este secta antihrist
ica-yoga a lui Bivolaru. Pentru ca se iubesc pe sine si nu iubesc smerenia lui H
ristos si jertfelnicia pentru mantuirea aproapelui, oamenilor le plac mai mult i
nvataturile si faptele insotite de duhul mandriei, a slavei desarte, a iubirii d
e arginti, a maniei, a uciderii, a desfranarii, a minciunii, a lacomiei
Pentru ca nu se roaga si mintea nu se intoarce in inima inspirand focul Du
hului Sfant, oamenii fumeaza.
RUGACIUNEA MINTII IN INIMA
In timpul acestei rugaciuni, se uneste cugetarea mintii cu simtirile duhov
nicesti ale inimii.
Rugaciunea, ca si stiinta vietii
ctica si nu prin insusirea unei teorii
eincetat (1 Tesaloniceni 5,17), in tot
e prezent Dumnezeu cu Harul Sau. Cand
din cap in inima. (Sbornicul, 2, Cap.

duhovnicesti, se invata prin lucrarea pra

cu mintea. De aceea trebuie sa ne rugam n
locul, dar mai ales in Biserica, unde est
incepem sa ne rugam, trebuie sa ne pogoram
47).

Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne porunceste, zicand: Tu insa cand te rog

i, intra in camara ta si inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, care este intru-as
cuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6,6). Camara a
ceasta, dupa Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe, este inima noastra (Sbornicu
l 2, pag. 296). Cand va incepe sa ne doara inima, de prea multa incordare a aten
tiei sa ne asezam cu luare aminte si cu cuvantul de rugaciune, acolo unde de obic
ei vorbim cu noi insine, adica sub gat, in partea de sus a pieptului si dupa ace
ea sa ne pogoram din nou, deasupra sanului stang . Trebuie sa stim ca, puterea cuv
antatoare a inimii noastre este pusa de Dumnezeu in noi in partea de sus a inimi
i. Aceasta este puterea prin care inima omului se deosebeste de inima dobitoacel
or. Puterea si capul sufletului este mintea, care desi este duhovniceasca, totus
i isi are locul de petrecere in creier. Tot astfel, puterea cuvantului sau duhul
omului, cu toate ca este duhovnicesc, isi are locul de petrecere in partea de s
us a inimii, care se gaseste sub sanul stang.
Deci, pentru a face unirea mintii cu inima, trebuie ca in vremea rugaciuni
i sa avem luarea aminte si atentia in aceasta parte unde este puterea cuvantatoa
re a inimii. Unirea mintii cu inima consta in unirea gandurilor duhovnicesti ale
mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul 2, pag. 148).
Sfantul Teofan Zavoratul spune urmatoarele: In ordinea fireasca a desfasura
rii puterilor noastre in trecerea mintii de la cele dinafara la cele dinauntru,
adica spre inima, prima vama care poate vatama lucrarea rugaciunii, incercand sa
opreasca mintea sa se pogoare in inima, este vama imaginatiei. De aceea trebuie
sa ne ferim de ea cat mai mult cu putinta. Pentru a ajunge in chip multumitor c
u mintea in inima, sa tinem minte ca cea mai simpla lege a rugaciunii este sa nu
ne inchipuim (imaginam) nimic. Cugetarea la lucrurile sfinte si inchipuirea lor
sunt potrivite in vremea meditatiilor evlavioase. In timpul rugaciunii insa, nic
idecum, fiindca imaginile tin luarea aminte afara de inima, oricat de sfinte ar
fi ele, iar in timpul rugaciunii atentia noastra trebuie sa fie inauntrul inimii
. Concentrarea atentiei in inima este punctul de plecare a unei rugaciuni facute
cum se cuvine si, intrucat rugaciunea este calea prin care ne suim la Dumnezeu,

abaterea atentiei de la inima este o abatere de la aceasta cale. Cand mintea no

astra incepe sa coboare in camara inimii pentru a se intalni cu Mantuitorul nost
ru Iisus Hristos, care se afla acolo de la Sfantul Botez, (Galateni 3, 27) incep
e razboiul nostru cu pacatele noastre, cu oamenii pacatosi si cu diavolii.
Trebuie sa ne rugam neincetat, in orice loc, dar mai ales in Biserica, pan
a cand darul lui Dumnezeu se va pogori, va lumina mintea noastra si va alunga pe
diavoli. Daca vad diavolii ca mintea noastra a trecut cu ajutorul Darului lui D
umnezeu de vama imaginatiei, ne asteapta la vama ratiunii. De vama ratiunii este
mai greu de trecut decat de vama imaginatiei. Atat gandurile omenesti cat si de
la diavolii teologi (arhidiaconi), care cunosc Sfanta Scriptura, asteapta minte
a noastra, la aceasta vama a ratiunii si cauta sa intrerupa rugaciunea noastra,
prin nenumarate ganduri si cugetari din Sfanta Scriptura, din filozofie si alte
ganduri omenesti.
De aceea, mintea trebuie sa coboare inima cu o singura cugetare, care arde
toate aceste ganduri: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciu
nile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.
Si nu numai atat, ci sa-si miste puterea ceea privitoare a sufletului pent
ru a zice aceasta rugaciune cu toata vointa, prin cuvantul mintal, cel aflat inl
auntrul nostru.
Tot asa trebuie sa luam aminte prin privirea noastra cea ganditoare, cat s
i prin auzul cel ganditor, la cuvintele rugaciunii si mai ales la intelesul lor.
Daca mintea noastra este risipita si nu ne putem ruga, sa o smerim gandindu-ne
ca suntem sub diavoli in iad, datorita darurilor primite de la Dumneeu si a paca
telor savarsite, sa citim din Psaltire, din Ceaslov si Acatistier, psalmi si rug
aciuni pana cand mintea se va aduna si linisti.
Al treilea chip al rugaciunii si al luarii aminte se cuprinde in urmatoare
le: Mintea in timpul rugaciunii sa petreaca fara iesire inauntrul inimii si, de
acolo, adica din adancul inimii, sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu. Aici este t
ot miezul lucrarii (Sbornicul, p. 62).
Asadar mintea trebuie sa se pogoare in inima fara nici o imaginatie si far
a sa gandeasca, simtit sau gandit, dinauntru sau din afara, chiar bun de ar fi a
ceasta, fiindca Dumnezeu este afara de toate cele ce sunt simtite si gandite si
mai presus de toate acestea, ca sa dobandeasca unirea dumnezeiasca.
Sfantul Nicodim Aghioritul cere ca mintea, cand se va pogori in inima, sa
nu stea acolo numai sa priveasca ci, prin cuvantul asezat inauntru inimii, sa se
roage tainic: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Pre
a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.
La intoarcerea mintii catre inima si la intrarea ei in inima cu rugaciunea
cea ganditoare, trebuie sa unim mintea cu cuvantul cel tainic aflat inlauntrul
nostru si cu vointa noastra, astfel incat aceste trei parti ale sufletului nostr
u sa fie una si cea una trei (Treimea Umana).
Caci in acest chip omul, care este Icoana Sfintei Treimi (asemanarea omulu
i cu Dumnezeu), se uneste cu Intaiul Chip, dupa marturia Sfantului Grigore Palam
a care zice: Cand mintea cea una se va face intreita, ramanand totusi una, atunci
se uneste cu intreita unime dumnezeiasca incepatoare, inchizand toata lucrarea
ratacirii, asezandu-se mai presus de trup, de lume si de tiitorul lumii (diavolul
).
Insa noi nepricepand maretia, cinstea si slava Harului care ne-a renascut
si neingrijindu-ne sa crestem duhovniceste prin implinirea poruncilor si sa ajun
gem pana la starea de contemplatie cu mintea, ne lasam tarati in bezna nesimtiri

i si a intunericului (pacatelor). Se intampla ca abia ne putem aduce aminte ca e

xista Dumnezeu. Dar cum ar trebui sa fim noi ca niste fii ai lui Dumnezeu, dupa
har ? Despre aceasta cel mai adesea fie ca nu stim nimic, fie ca nici nu ne ingr
ijim sa stim. Cine vrea sa sporeasca in rugaciuea curata facuta cu mintea in ini
ma, se cuvine cu toata ravna sa se osteneasca la lucrarea tuturor poruncilor dum
nezeiesti si, indeosebi, la chemarea neincetata a numelui Domnului cu mintea in
adancul inimii.
Mangaierile si darurile Duhului Sfant vin in inima omului prin durerile si
jertfirea pentru mantuirea aproapelui, dupa cum ne spune Duhul Sfant: Doamne can
d s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul
meu. (Psalm 93,19). Cel ce nu sufera, nu munceste, nu slujeste si nu se jertfest
e pentru mantuirea aproapelui, nu va primi roadele Duhului Sfant, pentru ca numa
i prin osteneala si durerea inimii si prin nevointe trupesti se descopera cresti
nilor Harul Duhului Sfant, care este dat credinciosilor de la Sfantul Botez, Har
care din pricina nepasarii noastre fata de implinirea poruncilor dumnezeiesti s
e ingroapa in patimi si in cenusa uitarii, dar care din negraita mila a lui Dumn
ezeu, se recapata prin pocainta.
Deci, se cade ca sa nu fugim de osteneli, din pricina durerilor care vin o
data cu ele, pentru ca sa nu fim osanditi pentru nelucrare si sa auzim de la Dum
nezeu: Luati de la el talantul
(Matei 25,28). Sfantul Grigorie Sinaitul ii sfatuies
te pe cei ce nu au sporit in rugaciunea tainica a inimii, zicandu-le: Unii ca ace
stia trebuie sa citeasca multe rugaciuni (din Acatistier, Psaltire si Ceaslov) p
ana cand se va incalzi inima si va incepe in ea lucrarea rugaciunii cea ganditoa
re cu mintea. Cand va gusta, in sfarsit, din acest Har, sa faca rugaciunea vorbi
ta cu masura si sa petreaca mai mult in rugaciunea mintii in inima, in caz de sl
abire sau de ratacire, sa se apuce din nou sa rosteasca rugaciuni multe cu gura
si sa citeasca mult din scrierile Sfintilor Parinti .
Sfantul Diadoh al Folticeei spune: Cand suntem apasati de multa tristete, t
rebuie sa facem cantari si rugaciuni cu glas putin mai mare, lovind sufletul cu
sunete, nadejdea bucuriei (duhovnicesti), pana ce norul greu se va imprastia de
norul melodiilor (Doxologia, tropare, etc ).
Crestinul va trece dupa o perioada de timp de la rugaciunea orala la rugac
iunea mintii, de la rugaciunea mintii la rugaciunea mintii in inima, si de la ru
gaciunea mintii in inima la rugaciunea inimii. Iar prin purtarea de grija a lui
Dumnezeu, pentru ca sa nu se mandreasca, crestinul va fi smerit, revenind pe tre
ptele cele mai de jos ale rugaciunii.
METODA PENTRU PRACTICAREA RUGACIUNII LUI IISUS, PRIN MIJLOCIREA MAICII
DOMNULUI SI A SFINTILOR
Duhul Sfnt, prin gura Apostolului Pavel ne spune:

Rugati-va neincetat!

La Sfantul Botez, diavolul este scos din profunzimea inimii omului si cres
tinul primeste Harul Duhului Sfant si pe Mantuitorul Iisus Hristos in inima sa (
Galateni 3,27), devenind astfel fiu al lui Dumnezeu dupa har (1 Ioan, 3,1).
Crestinii au un Tata sus in Cer

Dumnezeu Tatal si o Mama

Maica Domnului.

Crestinii sunt copiii lui Dumnezeu cei prea iubiti, iar mama lor este Maic
a Domnului. Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a rugat lui Dumnezeu Ta
tal ca: Slava pe care Tu Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum
noi una suntem. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru uni
me si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iu
bit pe Mine (Ioan 21, 22-24).
Iar Sfantul Apostol Pavel ne spune:

Ci precum intr-un singur trup avem mult

e madulare si madularele nu au aceeasi lucrare, asa si noi cei multi, un trup su

ntem in Hristos si fiecare suntem madularele unii altora, dar avem felurite daru
ri dupa darul ce ni s-a dat (Romani 12, 4-6; Corinteni 12, 12). Mantuitorul nostr
u Iisus Hristos ne spune: In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Si daca Ma voi
duce si voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua cu Mine, ca sa fiti si voi
unde sunt Eu (Ioan 14, 3).
Maica Domnului este Mireasa Dumnezeiasca a lui Dumnezeu Tatal, Maica Dumne
zeiasca a lui Dumnezeu Fiul, Biserica Vie a Duhului Sfant, Imparateasa Cerului s
i a pamantului, avand locasul cel mai apropiat de PREA SFANTA TREIME, fiind mai
cinstita decat ceata a opta ingereasca ceata heruvimilor si mai marita FARA DE A
SEMANARE decat ceata a noua ingereasca ceata serafimilor, fiind cea mai sfanta f
iinta, deoarece Dumnezeu S-a intrupat din ea, a luat Trup din trupul ei, Sange d
in sangele ei.
Iar Duhul Sfant prin gura Sfantului Apostol Pavel ne spune: Fratilor, fara
nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare (Evrei 7, 7).
Maica Domnului este asa de unita mistic cu Fiul ei, Dumnezeu si Mantuitoru
l nostru Iisus Hristos, incat exista o singura lucrare a Fiului si Maicii, adica
lucrarea cea dumnezeiasca si necreata a Fiului ii uneste pe amandoi, neasemanat
mai mult decat leaga lucrarea sufletului madularele trupului. Sfantul Teofan al
Niceei spune ca: Activitatile Fiului lui Dumnezeu sunt unite cu Maica Lui, decat
inima ei cu ea insasi.
Deci lucrarea Maicii Domnului in viata Bisericii Ortodoxe este lucrarea du
mnezeiasca a lui Hristos. In virtutea acestei uniri mistice si binecuvantari, ru
gaciunile cele mantuitoare ale credinciosilor ajung la Dumnezeu, prin sfinti, pr
in sfintii ingeri si prin Maica Domnului, iar Darurile dumnezeiesti vin de la Du
mnezeu la credinciosi prin Maica Domnului, prin sfintii ingeri, prin sfinti, pri
n sfintele moaste si prin sfintele icoane.
Numai prin Maica Domnului se comunica Darurile dumnezeiesti ingerilor, sfi
ntilor si credinciosilor din Biserica Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Aceast
a este calea mantuirii, a unirii mistice a credinciosilor cu Domnul nostru Iisus
Hristos. Cand vrem sa invatam rugaciunea lui Iisus trebuie sa stam intr-o camer
a lipsita de stimuli externi, zgomote, lumina, etc. Inainte de a ne ruga, pentru
a ne smeri mintea noastra mandra si plina de pacate, sa ne gandim la multimea f
aradelegilor noastre, savarsite cu gandul, cu cuvantul si cu fapta. Apoi sa ne g
andim la faptele bune crestine pe care nu le-am facut, la pacatele pe care le-au
facut altii din cauza noastra, la chemarea de sfinti pe care o avem (Romani 8,1
4). Iar daca vom muri in aceasta clipa, unde vom merge, avand in vedere multimea
pacatelor noastre ?
Smerindu-ne mintea noastra mandra, sa privim cu ea (fara sa ne imaginam ni
mic) partea de deasupra inimii noastre si sa auzim bataile ei. Sa ne reglam resp
iratia pentru ca sa sinccronizam cuvintele rugaciunii cu bataile inimii si cu ri
tmul respiratiei. Apoi, inspirand aerul sa zicem tainic, ascultand bataile inimi
i: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu . Retinand acum aerul, sa zicem taini
c, ascultand bataile inimii: Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumneze
u si a Sfantului (N) (pomenim numele sfantului care se praznuieste in acea zi). A
poi expirand aerul, sa zicem ascultand bataile inimii: miluieste-ma pe mine pacat
osul . In timpul retinerii respiratiei, se poate zice: Pentru rugaciunile Prea Sfin
tei Nascatoare de Dumneeu si al Sfantului: se pot pomeni pe rand toti sfintii la
care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintilor Apostoli Petru si Pavel,
Sfantul Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantului Nicolae,
Sfantului Spiridon, Nicodim cel Sfintit, Sfantului Ioan cel Nou, a Sfintei Paras
chiva, Sfantului Dimitrie Basarabov, Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfan
tului Gheorghe, Sfantului Calinic de la Cernica, Sfantului Apostol Andrei, Sfant
ului Arhidiacon Stefan, Sfantului Pantelimon, Sfantului Ilie Tezviteanul, Sfantu

lui Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, I

osif cel Nou, Iorest si Sava, Sfantului Cosma si Damian, Sf. Mare Mucenic Mina,
Sfanta Filofteia
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus vom avea ajutor si mijlocitori ai ruga
ciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Pentru a ajuta mintea sa se roage putem sa folosim metaniile tip bratara c
u 33 de noduri. La fiecare nod vom spune rugaciunea lui Iisus. Retinerea aerului
trebuie sa se faca astfel incat sa nu apara oboseala sau ameteala. Spunand astf
el rugaciunea lui Iisus, mintea noastra se va reintoarce in inima, mireasa
sufle
tul nostru, se va intalni cu Mirele- Mantuitorul Iisus Hristos, care se afla in
inima de la Sfantul Botez (Galateni 3,27).
Rugaciunea lui Iisus trebuie sa o spunem neincetat in timpul lucrului, can
d mergem pe jos sau cu masina si in timpul celorlaltor activitati.
Dupa o perioada de timp, crestinul isi uneste atat de puternic cuvintele r
ugaciunii cu respiratia si bataile inimii, incat numai este bataie a inimii sau
respiratie care sa nu fie unite cu ele. Astfel, rugaciunea neincetata a lui Iisu
s devine respiratia duhovniceasca a sufletului.
Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune: Rugaciunea este respiratia omului duhov
nicesc. Asa cum prin respiratie omul trupesc atrage aerul din jurul sau si inspi
ra din el vitalitatea si forta, tot astfel prin rugaciune, sufletul se deschide
in fata Duhului lui Dumnezeu, care este pretutindeni prezent si primeste din El
viata si puterea duhovniceasca.
Cand mintea urmareste respiratia se intoarce mai usor in camara inimii, de
oarece in faza aceasta a rugaciunii, pacatele si duhul mandriei o tin departe de
inima.
Paralel cu respiratia trupului, se va desfasura o alta respiratie, cugetar
ea neincetata a omului duhovnicesc. In aceasta rugaciue: Numele Domnului Iisus Hr
istos si al Maicii Domnului s-au sadit in inima noastra. Dupa o perioada de timp
rugaciunea se desfasoara in nou fara nici o constrangere din partea noastra si s
e executa de minte si de inima, nu numai in stare de veghe, dar si in somn, si d
e nimic nu mai este intrerupta rugaciunea, orice am face. Daca avem un lucru de
facut si rugaciunea se desfasoara in inima noastra, lucrul merge mai repede si m
ai bine.
Efectele acestei rugaciuni sunt urmatoarele: Dupa cateva saptamani se simt
e o durere in inima, apoi o caldura si o pace si liniste duhovniceasca. Uneori s
e se simte o cutremurare in inima. Alteori se simte o dragoste dumnezeiasca pent
ru Iisus si Maica Domnului si pentru toata creatia dumnezeiasca. Alteori pornesc
din ochi lacrimi duhovnicesti, care curata si lumineaza mintea noastra. Rugaciu
nea lui Iisus are puterea de a alunga duhurile diavolesti din inima noastra.
RUGACIUNEA INIMII
De dormit dormeam, dar inima-mi veghea (Cantarea Cantarilor 5,3).
Sfantul Nicodim Aghioritul ne spune: Chiar daca nu ne putem impartasi des c
u Preacuratele Taine, insa duhovniceste si mai ales ganditor, putem sa ne unim m
istic cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in fiecare clipa, mai ales prin rugac
iunea lui Iisus, care se face cu mintea in inima . Rugaciunea facuta cu mintea in
inima uneste sufletul nostru cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos si cu Dumnezeu
Tatal, deoarece singura cale care duce la Dumnezeu Tatal este Hristos, dupa cum
El insusi ne spune: Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan 14, 6).

Rugaciunea inimii da libertate Duhului lui Dumnezeu sa lucreze asupra inim

ii noastre si astfel, prin unirea sufletului nostru cu Duhul Sfant, ne facem un
singur duh. Cel ce se roaga neincetat cu mintea in inima, ramane in Hristos si H
ristos ramane in el, aducand prin El multa roada duhovniceasca.
Cei care au ajuns la rugaciunea inimii spun ca: Rugaciunea inimii este resp
iratia sufletului, fiindca prin ea sufletul omului respira in Duhul Sfant. Cel ce
are rugaciunea inimii se sileste ca in vremea rugaciunii sale, toate cuvintele
sa le duca pana la simtirea inimii.
Miezul lucrarii in vremea rugaciunii este de a sta cu mintea in inima si d
e a striga catre Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rug
aciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (Sbo
rnicul II, pag. 343-344).
Una este rugaciunea mintii si altceva este lucrarea mintii. Rugaciunea min
tii se face atunci cand cineva se intareste cu atentia in inima si de acolo inal
ta rugaciuni catre Dumnezeu. Iar lucrarea mintii este atunci cand cineva, stand
cu atentia in inima, prin pomenirea numelui lui Iisus, inlatura orice gand care
ar incerca sa patrunda in inima (Sbornicul II, pag. 322).
Omul este templul cel viu al lui Dumnezeu. Mintea omului este preot care t
rebuie sa aduca jertfa lui Dumnezeu rugaciunea curata, pe altarul cel intelegato
r al inimii sale. Crestinul este Biserica cea vie a lui Dumnezeu (1 Corinteni 6,
19), nu numai in sensul de locas ci si in sensul ca este destinat sa primeasca
in inima sa pe semenii sai, cu neputintele, durerile, necazurile si pacatele lor
si sa-i ajute, sa se roage si sa se jertfeasca pentru ei.
Sfantul Isaac Sirul, aratand ca cel nemilostiv nu-si poate curati inima de
patimi, zice: Sa fie intru tine frate totdeauna biruind cumpana milosteniei, pan
a cand vei simti acea mila, pe care o are Dumnezeu catre lume. Caci inima vartoa
sa si nemilostiva, niciodata nu se curateste.
Si iarasi: Linistea s-o iubim, fratilor, pana se va omori lumea din inima n
oastra. Totdeauna sa ne aducem aminte de moarte, pentru ca prin aceasta ne putem
apropia de Dumnezeu in inima noastra.
Si iarasi: Pana cand nu ar uri din inima cu adevarat cineva pricina pacatul
ui, nu se slobozeste de lucrarile sale. Iar spre folosul cel mare pe care il are
omul din rugaciunea facuta cu inima zice: cel care voieste a-L vedea pe Dumnezeu
inlauntrul sau, sa lucreze ca sa-si curete inima necontenit.
Sa te rogi neincetat in inima ta lui Dumnezeu, pentru ca infricosat este d
iavolilor si iubit de Dumnezeu si ingerilor Lui, cel ce cu ravna fierbinte cauta
in inima sa pe Dumnezeu, noaptea si ziua.
Cuviosul Teofan Zavoratul ne invata: Stai in fata lui Dumnezeu care este pr
etutindeni si cunoaste totul si iti vede inima ta Sa-L simti pe El ca pe o fiinta
vie, reala, careia te poti adresa in rugaciunea si nevoile tale.
Aceasta inseamna ca simti in inima ta acel foc mic al unei credinte vii si
in acest lucru se cuprinde invierea inimii tale Stai cu luarea aminte in inima s
i cu frica de Dumnezeu inalta de acolo rugaciunea lui Iisus, adica din adancul i
nimii tale. Lucrand astfel, asteapta cu rabdare si smerenie intru zdrobirea inim
ii, cu un simtamant de pocainta, pana cand va veni si se va atinge de inima ta,
Harul lui Dumnezeu si va trezi in ea rugaciunea neincetata, cea de sine miscatoa
re, care murmura ca un paraias si care va fi pentru tine un paznic care strajuie
ste inima ta de orice necuratie sau primejdie. Dar fiindca dupa Cuvantul lui Dum
nezeu inima este izvorul vietii (Pilde 4, 23), atunci si toata viata ta, pe masur
a ce este hotarata de inima, va deveni curata si luminoasa (Sbornicul 2, p. 345)

.
Episcopul Sfant Ignatie Branceaninov, care a fost un mare lucrator si inva
tator al rugaciunii inimii, ne arata ca, rugaciunea are doua perioade.
In perioada cea dintai, cel care se roaga, este lasat sa se roage numai cu
puterile lui proprii; Harul lui Dumnezeu fara indoiala ca il ajuta pe cel care
se roaga, insa nu isi descopera prezenta Sa. In acest timp, patimile ascunse din
inima se pun in miscare, silindu-l pe lucratorul rugaciunii la nevointa smereni
ei; biruintele si infrangerile se inlocuiesc unele pe altele, iar vointa libera
a omului si slabiciunile lui, se arata cu toata limpezimea.
In a doua perioada, Harul lui Dumnezeu isi arata simtit prezenta si lucrar
ea Sa, unind mintea cu inima si dand puterea de a se face rugaciunea fara raspan
dire, cu plans si caldura duhovniceasca in inima. Aceasta a doua rugaciune vine
de la cea dintai. Acum, atentia mintii din timpul rugaciunii atrage inima spre i
nvoire si cand se intareste atentia, invoirea inimii se transforma intr-o unire
a inimii cu mintea. In sfarsit, in timpul atentiei care s-a unit cu rugaciunea,
mintea se pogoara in inima, pentru cea mai adanca liturghie a rugaciunilor (Sbor
nicul 2, p. 263). Sfantul Varsanufie, aratand ca prin osteneala si durerea inimi
i se agoniseste rugaciunea inimii, ne sfatuieste, zicand: Osteneste-te cu durere
de inima sa-ti agonisesti caldura duhovniceasca si rugaciunea si Dumnezeu ti le
va da pe amandoua si le vei avea totdeauna. Numai sa stii ca uitarea le izgonest
e pe acestea, nascandu-se in noi din nepasare si din lene. Sfantul Ignatie Brance
aninov, aratand cum trebuie evitata inselarea de la diavoli de catre lucratorul
rugaciunii mintii si a inimii, zice urmatoarele: Rugaciunea facuta cu gura, orici
ne ar face-o nu va cadea cu ea in inselarea vrajmasului. De aceea mai intai de t
oate, trebuie sa ne tinem tare de rugaciunea facuta cu gura, iar mai pe urma de
acea a mintii facuta cu smerenie. Apoi, cui ii vine usor si fata de cine voieste
Dumnezeu, sa treaca si la cea a inimii, dupa indrumarea Sfintilor Parinti, care
prin incercare le-au trecut pe acestea toate (Sbornicul 2, p. 126).
Potoiereul Avramie Necrasov, invatand despre rugaciunea inimii spune: Trebu
ie ca tu sa te indeletnicesti cu rugaciunea inimii, chiar in timpul muncilor tal
e obisnuite, in adancul sufletului tau, rostind cu frica si cu credinta: Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.
Sa nu fii fara de rugaciune nici o clipa Daca nu vrei sa te rogi, inseamna
ca nu vrei sa fii cu Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus sa fie respiratia sufletului
tau. Preadulcele Iisus sa nu iasa din mintea si inima ta Tine-te cu mintea si in
ima ta de tine, in omul cel dinauntrul tau.
Deprinde-te cu smerenia si rabdarea. Insingureaza-te cat mai des in camara
inimii tale si vorbeste acolo cu Dumnezeu, prin rugaciunea mintii in inima ! Ea
va umple sufletul tau cu o astfel de dulceata si bucurie duhovniceasca, incat n
u vei mai vrea sa-ti cauti mangaierea in nimic din cele pamantesti. In inima, in
templul dinauntru al sufletului, savarseste totdeauna slujba cuvantatoare, prin
rugaciunea lui Iisus, cu mintea in inima.
Daca nu poti sa stai mult la rugaciune cu trupul, indeletniceste-te mai mu
lt cu rugaciunea mintii si a inimii. Mai mult ca orice, pazeste gura de vorbarie
desarta si de mandrie! Caci nimic nu pune atata piedica inimii si caldurilor di
n inima, ca vorbaria desarta.
Sfantul Ioan de Kronstadt zice: Cu ochii inimii mele vad cum il inspir in c
hip gandit pe Hristos, in inima mea, cum El intra in ea si indata o linistete si
o indulceste In timpul rugaciunii, tine-te de regula potrivit careia, este mai b
ine sa zici cinci cuvinte din inima, decat zece mii de cuvinte cu limba.
Prin minte se intelege si activitatea mintii, care consta in ganduri si in

telesuri. Mintea este puterea care le produce pe acestea sau dupa marturia Sfint
ei Scripturi, inima, in care mintea isi are izvorul si radacina. Aceasta putere
a mintii fiind partea privitoare a sufletului nostru si cea mai de seama putere
a lui, ni-l arata pe suflet ca fiind cugetator.
Puterea noastra cugetatoare nu este inchisa in inima ca intr-un vas oareca
re, fiindca nu este trupeasca, si nici nu se afla afara de ea, ca ceva mai mult
decat ea, ci exista in inima ca intr-un organ al sau. Acest lucru ni-l spune ins
usi Dumnezeu in Sfanta Lui Evanghelie: nu cele ce intra in gura spurca pe om, ci
cele ce ies din gura, caci gandurile ies din inima omului (Matei 15, 11-19).
Deci inima este camara ascunsa a mintii si cel dintai organ trupesc al min
tii ganditoare. Iar Dumnezeu a trimis pe Duhul Sau in inimile noastre, care stri
ga: Avva Parinte! (Galateni 4,6).
Deci, cel care are mintea afara de inima sa, este in afara Imparatiei lui
Dumnezeu, care se afla in inima sa (Luca 17, 21).
Sfantul Isaac Sirul spune ca diavolul se nevoieste sa spurce necontenita r
ugaciune a inimii, apoi apleaca mintea noastra ca sa defaime vremea cuvenita rug
aciunii si pravilei, pe care sutem datori a le face. Si asa, intai slabanogeste
gandul nostru, indemnandu-ne sa ne impartasim inainte de vreme de hrana. Iar dup
a caderea mintii si risipirea infranarii, se aluneca in desfranare si inversunar
e.
Cand se va invrednici cineva de petrecerea neincetata in rugaciunea inimii
, a ajuns la capatul tuturor faptelor bune si de aceea s-a facut locas al Sfantu
lui Duh. Daca cineva nu a primit cu adevarat darul Mangaietorului, nu poate sa p
etreaca in rugaciunea inimii. Pentru ca Duhul Sfant, cand se va salaslui in om, n
u inceteaza din rugaciune, caci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negr
aite (Romani 8, 26). Atunci, fie ca omul doarme sau este treaz, sau mananca, sau
bea, fie ca ar lucra, bunele miresme ale rugaciunii odraslesc in inima sa fara o
steneala si atunci rugaciunea nu mai are hotar, ci in toata vremea este cu dansu
l; chiar daca ar inceta in afara lui, aceasta rugaciune insa, in ascuns, il sluj
este mereu.
Care este semnul celor desavarsiti in rugaciunea inimii?
Cand se va misca pomenirea lui Dumnezeu in mintea lui, indata inima se porn
este spre dragoste de Dumnezeu, iar ochii lui izvorasc lacrimi cu indestulare, c
aci dragostea are obiceiul de a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unu
ia ca acesta nu-i lipsesc lacrimile duhovnicesti, fiindca nu-i lipseste niciodat
a prilejul care-l duce spre pomenirea lui Dumnezeu, astfel incat si in somn vorb
este cu Dumnezeu. Caci dragostea are obicei de a lucra unele ca acestea, si acea
sta este desavarsirea oamenilor in viata acestora. (Cuv. 85, p. 398-399).
Fiind intrebat Sfantul Isaac Sirul care este semnul celor desavarsiti in c
uratia inimii, care se face pe cat este cu putinta omului pe pamant, indeosebi p
rin rugaciunea curata a inimii, a raspuns: Cand va vedea cineva ca toti oamenii s
unt mai buni si nu i s-ar arata lui ceva mai necurat, atunci este cu adevarat cu
rat cu inima. Unul ca acesta implineste cuvantul Apostolului care zice: Nu faceti
nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul so
coteasca-l mai de cinste decat el insusi. (Filipeni 2, 3).
Roadele duhovnicesti ale rugaciunii inimii.
Dupa invataturile Sfintilor Parinti si ale marilor lucratori ale rugaciuni
i lui Iisus, roadele duhovnicesti ale rugaciunii lui Iisus sunt: luarea aminte s
i smerenia, umilinta, adunarea gandurilor, caldura duhovniceasca a inimii, conce
ntrarea atentiei in inima, privirea din ce in ce mai atenta a gresalelor si paca

toseniei noastre, plansul duhovnicesc, simtirea prezentei lui Dumnezeu, a mortii

, a Judecatii de Apoi si cugetarea la muncile iadului.
Dezlipirea mintii noastre de lucrurile lumii acesteia si ramanerea ei in i
nima, smerenia inimii si plansul duhovnicesc, vederea duhovniceasca a pacatelor,
a aplecarilor rele ale inimii sale, bantuielile si pandirile duhurilor necurate
, izgonirea demonilor, curatia firii de catre Dumnezeu prin lucrarea cea mai pre
sus de fire a Harului Duhului Sfant, bucuria si veselia duhovniceasca, castigar
ea dragostei fata de Dumnezeu si fata de aproapele.
Lui Dumnezeu I se cuvine Slava, Cinstea si Inchinaciunea, acum si pururea
si in vecii vecilor AMIN !