II.

Rugăciunea inimii

1. Pregătirea aperceptivă
Dragi elevi, data trecută am vorbit despre rugăciune în general. Ia să vedem cine își
amintește o definiție a rugăciunii? Așa este, rugăciunea este vorbirea omului cu
Dumnezeu! Am mai aflat data trecută că rugăciunea este recomandată atât de Domnul Iisus
cât și de Sfinții Părinți, am văzut de câte feluri este rugăciunea și nu în ultimul rând, am aflat
care sunt însușirile și roadele ei.
Înainte de a începe cateheza aș vrea să vă întreb: Când credeți voi că trebuie să ne
rugăm? (Copiii răspund: dimineața, seara, înainte și după ce mâncăm, înainte de a călători,
înainte de teste la școală etc.). Așa este! Cu alte cuvinte, sunt anumite momente din zi și din
viață când trebuie să vorbim cu Dumnezeu. Însă, aș vrea să vă fac cunoscut un text din Noul
Testament care spune așa: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni, 5:17). Știe cineva să îmi
spună cine ne-a dat acest îndemn? Sfântul Apostol Pavel.
2. Anunțarea temei
Acum, întrebarea mea este următoarea: Cum putem să ne rugăm neîncetat? Și în cele
ce urmează vom vedea cum se poate realiza lucrul acesta.
3. Tratarea
A. Treptele rugăciunii: a) Rugăciunea întinată –în timp ce omul se roagă, îi vin în
minte tot felul de gânduri păcătoase; b) Rugăciunea timpului pierdut –în vremea acestei
rugăciuni îi trec creștinului prin minte tot felul de griji. Nu se gândește la lucruri urâte ci la
lucruri utile; c) Rugăciunea minții –este rugăciunea care se apropie de bine. De data aceasta,
rugătorul nu are nici gânduri rele, nici gânduri bune. El este foarte atent la ce spune. Această
rugăciune rămâne, însă, uscată. Inima nu se îndulcește din ea; d) Rugăciunea cu mintea în
inimă –rugăciunea făcută cu mintea în inimă este rugăciunea cea bună pentru că la această
rugăciune participă omul întreg cu toate facultățile sale și se îndulcește din dialogul cu
Dumnezeu.
B. Prezentarea cărții „Pelerinul rus”. Haideți să vedem cum ne putem ruga cu mintea
în inimă și totodată cum putem împlini sfatul Sfântului Apostol Pavel de a ne ruga neîncetat!
Vreau să vă prezint o carte care ne învață lucrul acesta. Este vorba despre cartea „Pelerinul
rus” al cărei autor este anonim. Călătoria spirituală a acestui pelerin rus începe atunci când
întâlnește și el acest îndemn al Sfântului Apostol Pavel din prima epistolă către Tesaloniceni:
„Rugați-vă mereu, mereu și pentru toate mulțumiți” (cf. 5, 17-18). Cuvintele Apostolului îl
lovesc pe acest tânăr și se întreabă cum este posibil să ne rugăm fără întrerupere, având în
vedere că viața noastră este fragmentată în atât de multe momente diferite, care nu fac
întotdeauna posibilă concentrarea. De la această întrebare el își începe căutarea, care îl va
conduce să descopere ceea ce se numește rugăciunea inimii prin care se poate împlini
îndemnul Sfântului Apostol Pavel.
C. Ce este rugăciunea inimii și cum o practicăm? Haideți să vedem dacă știe cineva
în ce constă practicarea rugăciunii inimii? (Copiii răspund). Constă în a repeta cu credință:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. O

1
rugăciune simplă, dar foarte frumoasă. O rugăciune care, încetul cu încetul, se adaptează
ritmului respirației și se extinde pe tot parcursul zilei. Adică: când spunem „Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” inspirăm, iar când spunem „miluiește-mă pe mine,
păcătosul!” expirăm. Sigur că, la început, când ne apucăm să rostim această rugăciune este
nevoie de cantitate, de aceea trebuie ca omul să înmulțească repetarea progresiv. Adică: îmi
propun ca săptămâna aceasta să rostesc în fiecare zi de o sută de ori această rugăciune;
săptămâna viitoare de două sute de ori; cealaltă de trei sute de ori și tot așa până ce
rugăciunea se rostește singură în mintea și inima ta. Pentru a ține evidența numărului de
rugăciuni folosim boabele metanierului. Știți ce este un metanier? Ia uitați că am unul la
mine.
D. Semnul dobândirii rugăciunii inimii. Semn al dobândirii rugăciunii inimii este
faptul că omul, trezindu-se din somn, simte mai înainte de toate mișcarea rugăciunii în minte,
că indiferent de acțiunea în care se află, rugăciunea îi răsună în adânc, că rugăciunea nu-l
părăsește niciodată, ajunge precum respirația. De aceea Sfinții Părinți afirmă că ea se repetă
de la sine chiar și-n timpul somnului, și uite așa se adeverește versetul din Cântarea
Cântărilor: Eu dorm, dar inima mea veghează. În uşă-mi bate el, iubitul meu, cu glasul lui:
„Deschide-mi, sora mea, iubita mea, columba mea, desăvârșita mea, că plin de rouă-mi
este capul şi părul meu, de picături de noapte”. (Cântarea Cântărilor 5:2).
E. Urmările rugăciunii inimii: „urmările rugăciunii inimii se descoperă în trei chipuri:
în duh, în simțuri și în minte. În duh, de pildă, simțim dulceața dragostei lui Dumnezeu,
liniștea lăuntrică, răpirea minții, curățenia gândurilor, desfătătoarea aducere-aminte de
Dumnezeu. În simțuri: simțim o plăcută încălzire a inimii, umplerea tuturor mădularelor de
o dulce căldură plină de bucurie în inimă, o ușurință și o bărbăție, plăcere de viață, nesimțirea
bolilor și a necazurilor. În minte: simțim limpezirea gândurilor, înțelegerea Sfintei Scripturi,
cunoașterea graiului făpturilor, dezlegarea de grijile deșarte și cunoașterea bucuriei vieții
lăuntrice, încredințarea de dragostea și apropierea lui Dumnezeu”.1 Haideți să vă citesc un
fragment din cartea „Pelerinul rus” cu privire la urmările practicării rugăciunii inimii: „Se
întâmpla uneori că simțeam în inimă ceva care parcă fierbea și care mă desfăta; găseam în
aceasta atâta ușurință, libertate și mângâiere, încât mă schimbam cu totul și cădeam în extaz.
Simțeam o dragoste înflăcărată pentru Iisus Hristos și pentru toată zidirea lui Dumnezeu.
Uneori mi se revărsau lacrimi dulci de recunoștință față de Domnul, Care m-a miluit pe mine,
un păcătos. Alteori, judecata mea cea slabă de mai înainte mi se lumina atât de bine, încât
înțelegeam ușor și cugetam cu ușurință cele ce mai înainte nici nu le puteam gândi măcar.
Uneori căldura dulce din inimă mi se revărsa în toate mădularele și simțeam cu adâncă
smerenie înăuntrul meu prezența lui Dumnezeu. Alteori simțeam înăuntrul meu cea mai mare
bucurie, care venea din chemarea numelui lui Iisus Hristos și înțelegeam cele spuse de El:
Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca, 17: 21).2 Tot urmare este și
dobândirea rugăciunii curate. „Se spune despre Avva Arsenie că în seara sâmbetelor, pe când
se lumina spre Duminică, lăsa soarele înapoia lui și întindea mâinile la cer, rugându-se
până iar strălucea soarele în fața lui și așa ședea”.3
4. Recapitularea
Haideți să vedem acum dacă am înțeles cum se poate împlini sfatul Sfântului Apostol
Pavel de a ne ruga neîncetat! Cine îmi spune?

1
Pelerinul rus, Ed. Agnos, 2009, p. 31.
2
Ibidem
3
Pentru Avva Arsenie, 30, Pateric, Alba Iulia, 1990, p. 19.

2
5. Asocierea
Cine poate să îmi spună cu ce asociem practicarea rugăciunii inimii? Cu respirația.
6. Generalizarea
Evagrie Ponticul afirmă: „Nu ni s-a poruncit să muncim, să veghem și să postim
neîncetat” – nu, nu se cere – „dar s-a stabilit să ne rugăm fără încetare” (CCC 2742).
7. Aplicarea
Să încercăm să rostim în fiecare zi de o sută de ori rugăciunea inimii: „Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, măcar timp de o
săptămână, să vedem dacă simțim ceva sau nu.