DUMINICA DINAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI

-2016-

Ne aflăm în Duminica dinaintea sărbătorii Botezul Domnului, în care ați auzit citindu-
se din Evanghelia după Marcu cap. 1 vs. 1-8. Esența celor auzite în această pericopă
evanghelică este pocăința poporului sau altfel spus, botezul pocăinței. Desigur că, acest botez
pe care îl practica Ioan este diferit de botezul pe care îl avem noi creștinii. Chiar Ioan zicea că:
Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă,
să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu
Duh Sfânt. (Mc.1:7-8). Prin botezul lui Ioan nu se primea Duhul Sfânt, ci, poporul doar se
pregătea prin mărturisirea păcatelor de primirea Duhului Sfânt Care, avea să se dea prin
Domnul Iisus Hristos. Deci prin acțiunea sa, Ioan Botezătorul nu făcea altceva decât să
conștientizeze și să pregătească poporul pentru întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, așa cum a
fost proorocit de Maleahi în V.T.: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va
pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările Lui. (Mal.3:1; Ieș.23:20; Is.40:3). Ioan Botezătorul este îngerul care a pregătit calea
Domnului și a strigat în pustie: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. (Mt.3:2).

Pocăința oamenilor consta în mărturisirea păcatelor (Mc.1:5), luând, prin această

mărturisire, hotărârea de a pune un nou început vieții lor. Până la urmă, la asta se reduce
pocăința –la mărturisirea păcatelor și la hotărârea de a nu le mai săvârși. Dacă până ieri am fost
rău, am avut o viață plină de patimi, de astăzi mă voi schimba, voi părăsi vechile mele
obișnuințe și voi pune un nou început!

Știți care era cea mai mare bucurie a mea când eram elev? Era atunci când începeam un
caiet nou. Totdeauna ne spuneau profesorii: caietul este oglinda elevului! Oricât mă străduiam
să am un caiet ordonat, nu reușeam niciodată! Ce însemna să ai un caiet ordonat? Însemna să
îți scrii numele pe el, să trasezi o linie la marginea din stânga a foii, să scrii frumos și citibil, să
subliniezi titlurile, să scrii data în care se preda o anumită lecție ș.a.m.d. Dar revenind la caietul
nou…de ce îmi plăcea când îl începeam? Pentru că mi se părea foarte frumos…era alb
imaculat…nu era ca cel pe care-l terminasem plin de mâzgălituri pe margine, cu coperțile rupte,
murdar, dezordonat ș.a.m.d. Totdeauna când începeam un caiet nou, luam și hotărârea de a-l

1
ține cât mai ordonat. Credeți că reușeam? Evident că nu! Primele 3-4 file erau mai
ordonate…restul deveneau identice cu cele vechi. De ce v-am dat acest exemplu? Pentru că așa
este pocăința! Pocăința este un caiet nou pe care Dumnezeu ți-l pune în față. Tu decizi cum vei
scrie pe el! Ai trei posibilități –fie promiți că îl vei ține ordonat și chiar o vei face, fie promiți
că-l vei ține ordonat dar n-o vei face, fie nu promiți că-l vei ține ordonat și evident că n-o vei
face!

Ceea ce trebuie să înțelegem noi, este faptul că pocăința nu trebuie să fie un act formal.
Adică nu vii la scaunul spovedaniei și-i promiți preotului că nu vei mai face păcatele pe care
le-ai făcut și nu te ții de cuvânt! Până la urmă nu preotului îi promiți, ci lui Dumnezeu. Atât Sf.
Ioan Botezătorul, cât și Domnul Iisus, au zis cele mai grele și usturătoare cuvinte oamenilor
formali. Aceștia erau mulți dintre farisei și saduchei! Auziți ce ni se spune în Evanghelia după
Matei: Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de
vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă.
(Matei 3:7-8).

Trebuie să părăsim formalismul atunci când ne spovedim sau luăm hotărârea de a ne

pocăi! Este greșit să credem că preotul este ca un vrăjitor care îți citește ce are de citit și gata,
ai scăpat! Preotul nu-i un magician care face să-ți dispară păcatele. Da…primești iertare prin
rugăciunea preotului, dar dacă tu te întorci la aceleași păcate, nu îți folosește la nimic. Dacă ne-
am hotărât să ne pocăim, trebuie să aducem și roadă! La ce se referă roada? La dezrădăcinarea
păcatelor și la plantarea virtuților.

Dincolo de faptul că preotul te dezleagă de păcate, în primul rând, trebuie să știm că,
noi suntem cei care trebuie să ne dezlegăm de ele! Dacă noi nu ne dezlegăm de păcate, nu
numai că nu ne ajută la nimic spovedania, dar dacă ne împărtășim, Trupul și Sângele Domnului
Iisus Hristos ne poate face mult rău, pentru că foc arzător este trupul Stăpânului care arde
păcatul, iar dacă noi ne ținem legați de păcat în continuare, ne arde și pe noi. Așa trebuie
înțelese cuvintele sf. Ioan care spune despre Domnul Hristos că are lopata în mâna Lui ca să
cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins. (Luca 3:17).
Boabele de grâu sunt oamenii buni, pleava reprezintă păcatul și implicit oamenii păcătoși. În
momentul în care tu te unești cu Domnul Iisus Hristos prin taina Împărtășaniei, El arde ce e rău
în tine…dar dacă tu te ții legat în continuare de acel rău –fie el ură față de aproapele, desfrânare,
beție, ș.a., te va arde și pe tine. De asta e bine să nu fii formal în spovedanie sau să cauți preoți
care dezleagă ușor ș.a.m.d…că am întâlnit și cazuri de oameni cărora nu le-am dat voie să se

2
împărtășească din pricina unor păcate mari pe care tot le repetau…prima și a doua oară le-am
dat voie să se împărtășească, dar când am văzut că nu încearcă deloc să se lase de patima
respectivă, nu i-am mai lăsat și au spus așa: Lasă părinte că dacă nu mă împărtășești tu, mă
duc la alt preot! Să știți că nu e bine deloc să facem așa! Dacă te hotărăști să te pocăiești, adică
să părăsești păcatul, trebuie să-ți ții hotărârea! Spovedania nu-i joacă!

Mai spune sf. Ioan: Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi
înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să
ridice fii lui Avraam. (Luca 3:8). La judecata universală, când fiecare dintre noi vom sta în
fața Judecătorului Cel nemitarnic, nimeni și nimic nu ne va putea ajuta în afară de roadele
pocăinței. Nu contează cine ești…nu contează că ai pe nu știu cine tată, sau te tragi din nu știu
ce neam…nu! Singurul lucru care va conta, va fi roada pocăinței! De ce insistă atât de mult Sf.
Ioan pe roada pocăinței? Pentru că, repet, sunt oameni care se spovedesc sau se pocăiesc doar
formal! Adică nu aduc roadă! A aduce roadă înseamnă ca, după ce te-ai spovedit, s-o iei pe alt
drum…să părăsești drumul diavolului și s-o apuci pe drumul lui Dumnezeu, cum spunea și sf.
Ioan Damaschin, că pocăința „este întoarcerea de la lucrurile cele peste fire la cele după
fire, de la păcat la virtute și de la diavolul la Dumnezeu”.

Amin!