Scapa-ma... si calauzeste-ma!....continuarea la final (...

de mine insumi)

”Când va veni El (Duhul adevarului), va dovedi lumea vinovata in ce priveste

pacatul, neprihanirea si judecata”. Ioan 16:8
Stiti cand a spus Isus aceste cuvinte? Inainte de moarte. Stiti ca oamenii când
le moarte cineva important sau drag lor si nu au fost acolo când s-a întâmplat
momentul dureros, vor sa stie un lucru: ce a zis înainte de a muri? Se considera ca
acele cuvinte sunt importante. De ce? Pentru ca omul înainte de moarte nu mai este
fals sau cu interes, este autentic, sincer si profund. Nu se mai grabeste sa
vorbeasca, cantareste bine ce spune...
-astazi este o ocazie buna sa reflectam la jertfa Mântuitorului si la cuvintele
Sale inainte de moarte. Haideti sa ne apropiem de Cuvantul inspirat. Am putea zice:
pai am venit aici, normal ca ne apropiem de Biblie. V-ati trezit vreodata ca citeati fara
sa vreti o carte? Nu, pt ca citittul ca si condusul si alte actiuni necesita participarea
noastra constienta...
- cum ne apropiem de Cuvânt? Inainte de a citi Biblia ce facem? Astept un
raspuns...ne gasim un loc linistit, ne oprim telefonul, luam un pahar cu apa (poate ca
ce vom citi ne va usca gura de emotie), ne punem pe genunchi si ne marturisim
dependenta de El si nevoia noastra profunda de calauzire.

Biblia nu ar trebui să fie studiată niciodată fără rugăciune. Numai

Duhul Sfânt poate să ne facă în stare să simțim importanța acelor lucruri
ușor de înțeles sau să ne ferească de interpretarea tendențioasă a
adevărurilor greu de înțeles. Lucrarea îngerilor cerești este aceea de a
pregăti inima pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să fim
încântați de frumusețea lui, mustrați de adevărurile lui sau însuflețiți și
întăriți de făgăduințele lui. Cererea psalmistului trebuie să fie și a noastră:
“Deschide-mi ochii, ea să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii
119, 18.) TV 599

-care au fost primele cuvinte rostite de Dumnezeu pe pământ?

SA FIE LUMINA!
-si a fost lumina! De ce? De ce a fost lumină?
1. Pentru ca El zice si se face, El porunceste si ce porunceste ia fiinta. Si de ce
a fost lumina?
2. Pentru ca era nevoie de lumina! Aprindem lumina pentru ca e nevoie de ea...

Oare care e voia lui Dumnezeu cu privire la mine? Dar la dvs? Stiti?
-El isi descopera voia Sa cu privire la noi? DA... Amos 3:7 VDC. Domnul
Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii.
- Dar oare noi am venit pregatiti ca sa ascultam Cuvântul Său pentru noi sau
am venit pregătiți să vorbim și El să ne asculte?
In cartea lui Iov este o imagine surprinzătoare: Iov 40 - Dumnezeu se arata lui
Iov si ii spune: Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic?
Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?“ Si ce îi răspunde Iov:
Iov a răspuns Domnului, și a zis:
„Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mîna la gură.
Am vorbit odată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga
nimic.“
Hateg – scoala altfel – de ce avem 2 si 1 sa ascultam si sa vb
 -Deci am venit să ascultăm sau să vorbim? Dacă am venit să ascultam, ce
credem ca vom auzi? Ce mesaj credem ca vom primi de la Domnul? Daca mesajul
este o mustrare, o descoperire a unui păcat nutrit, ascuns sau pe care am uitat sa îl
mărturisim- primim mesajul?
La cina – act tardiv
Efeseni 4:26-27 – sa nu apuna soarele peste mania voastra.
La Cina Domnului - daca te-am suparat cu ceva, daca ti-am gresit te rog sa ma
ierti! Dar Domnului ii spunem asa înainte de a calca pragul casei Sale?
Stiti ce a patit cel ce a venit nepregatit la nunta imparatului: a fost descoperit, a
fost legat si a fost aruncat AFARA unde e plansul si scrasnirea dintilor. Nu vreau sa
va sperii... insa cum am venit, pregătiți sau nepregătiți la intalnirea cu Domnul in
casa Lui de rugaciune?

Zilele acestea crestinatatea serbeaza moartea si invierea lui Isus Hristos. Unii
poate privim cu mila catre ei, ”saracii...nu stiu ce serbează!”, sau cu teama
zicând...eu nu serbez pastele incercand ca si Petru in curtea marelui preot sa se
diferentieze de gloata cea mare, iar altii se bucura de aceasta sarbatoare. Eu vad
ca este o ocazie de introspectie si rememorare a acelor zile.
EGW ne indeamna sa meditam la viata lui Isus zilnic 1 ora, sa lasam ca
imaginatia sa se opreasca asupra fiecarei scene , in special asupra celor de la
sfarsit.
Poate e vremea sa ne intrebam: noi cum am fi reactionat daca am fi fost
ucenicii lui Isus Hristos? Dar azi cum reactionam la chemarea Lui, la mesajul Lui, la
indemnurile Sale blande?
As vrea sa mergem impreuna la evenimentele din joia mare.
Matei 26:17-. E Seara. Ucenicii i-au pregatit Pastele. Este o masa solemna, de
sarbatoare. Mancau Pastele...
Ce făceau evreii in aceasta zi? Își aminteau de ELIBERAREA din Egipt, de
UCIDEREA intailor nascuti ai egiptenilor, si crutarea copiilor evreilor. Pastele trebuia
mâncat cu MIJLOCUL ÎNCINS, încălțămintea in picioare si toiagul in mana.
Săptămâna dinaintea Pastelor era o SĂPTĂMÂNĂ DE CURĂȚIRE - a caselor, dar si
a sufletelor- de orice aluat/de orice lucru care spurca pe om. In zilele premergătoare
sărbătorii fiecare se pregătea sufletește, FĂRĂ A MUNCII ceva in afara de
pregătirea hranei pentru fiecare ins al familiei sale, in seara sărbătorii pragul ușii era
ÎNMUIAT IN SÂNGELE unui miel si in fiecare familie PARINTII POVESTEAU copiilor
lor unde si cum a început o noua pagina de istorie din viața poporului lui Dumnezeu.
Si astfel mancau Pastele.
Toate acestea PREGĂTEAU inima fiecărui ins din fiecare familie pentru a lua
Pastele cum se cuvine, in chip CUVIINCIOS.
Credeti ca ucenicii S-AU PREGATIT cum se cuvine pentru a lua Pastele? Vom
vedea dupa cum citim in capitolele premergatoare rastignirii.
La masa Isus rosteste un mesaj. Este unul festiv? De genul: sa traim si sa fim
fericiti in noua imparatie ce va veni! Nu, dimpotrivă, el face o profeție neplăcută:
ca va fi tradat de unul dintre locuitorii Ierusalimului. Nu! Trădat chiar de ucenicii Lui!
Mesajul nu este îndulcit, nici nu este o profeție condiționată, adică care poate fi
evitata daca ei făceau ceva bine...pt. ca El știe ce scrie in Cuvânt, pe care tot EL îl
rostise cu secole înainte.
Si care e REACTIA LOR: întristare si...cercetare? si DA si NU... sau chiar daca
a fost cercetare, nu au RĂMAS acolo.
 Imaginati-va un tablou: un sportiv se duce la medicul echipei sale sa fie
examinat inainte de competitia decisiva, insa in timp ce se afla in cabinetul medicului
si incepe sa fie cercetat de el, se simte deranjat ca este examinat. El credea ca va fi
batut pe umar si i se va spune...esti pregatit pentru competitie, fara a fi examinat.
Insa medicul il examineaza tot mai atent. Iar el devine tot mai nelinistit. Oare de ce
zaboveste atat asupra lui? Parca pe ceilalti nu i-a puricat asa de atent! Si de ce nu
spune nimic?...nu mai suporta si ii zice sa se opreasca! nu mai suporta...si pleaca...
Nu aude diagnosticul, rezultatul vizitei, care i-ar fi putut salva cariera si viata. Medicul
observase ca el avea o boala grava incurabila si ca nu mai avea mult de trait...insa
sportivul nu a vrut sa afle....
Tot asa ucenicii NU ZABOVESC la acest moment. Dupa Cina, au cântat o
cântare, probabil specifică sărbătorii, apoi au ieșit afară.
Urmează a 2 a profeție. De data aceasta mai plăcută. Nu! MAI neplăcută!
Matei 26:31
In camera de sus a spus ca unul din cei 12 Îl va vinde si că Petru se va lepăda
de El. Dar acum e mai grav: Toți vor găsi in Învățătorul lor iubit un motiv de
descurajare si de a-l părăsi. Din nou, nu este o profeție condiționată!

Aici unii ar putea găsi justificarea pentru a fi aspri si judecători cu frații lor
creștini care zilele acestea serbează Paștele. ”Așa cum Domnul Isus le-a zis si eu le
voi zice de unde vine Pastele si ce origini păgâne are”. Sau ”Noi am luat Cina cu
ceva timp in urma si noi nu serbam Pastele”. Sau ”Pentru noi nu are nicio importanță
ce se întâmplă acum, pentru că noi nu serbăm Paștele”. De aceea nu are cum să fie
o zi deosebită. Însă existe UN PERICOL care NE PASTE! Acela de a pierde
OCAZIA oferita, de a începe săptămâna și totul revine la normal, la viața obișnuită.
Acum este O PERIOADĂ SPECIALĂ în care putem să le vorbim oamenilor,
însă nu despre minciuna în care se află ei, ci DESPRE IUBIREA și JERTFA unei
MÂNTUITOR care s-a jertfit pentru păcatele lor. Putem să vorbim despre
SACRIFICIUL LUI DUMNEZEU care a dat/ a trimis pe singurul Lui Fiu să moară
pentru păcatele unei omeniri răzvrătită. Acesta este un subiect prețios pe care putem
să-l abordăm cu oricine este interesat. Și nu vom greși dacă vom face așa.
Am început cu un text din Evanghelia după Ioan care zice ”Când va veni El,
Duhul adevărului VA DOVEDI LUMEA VINOVATĂ în ce privește păcatul
neprihănirea și Judecata” Deci cine dovedește lumea vinovată în ce privește păcatul
neprihănire și judecată? Este El, Duhul adevărului. ?noi avem nevoie de Duhul
adevărului? noi ii simțim nevoia de călăuzire a Duhului Sfânt în aceste zile? ...Ca să
știm ce avem de făcut, sa știm ce avem de spus, sa știm cu cine sa vorbim si cand
sa vorbim.
În continuarea versetului mai sus menționat Ellen White continuă astfel:
Predicarea cuvântului nu va fi de NICIUN FOLOS fără PREZENȚA CONTINUĂ
a Duhului Sfânt și fără ajutorul său neîncetat. Acesta este singurul învățător capabil
al adevărului dumnezeiesc. ADEVĂRUL VA TREZI CONȘTIINȚA și va transforma
viața NUMAI ATUNCI CÂND este însoțit în inimă de duhul. Poate că cineva este în
stare să prezinte litera cuvântului lui Dumnezeu, poate că are cunoștință de toate
poruncile și făgăduințele lui, dar dacă Duhul Sfânt NU SĂDEȘTI ADEVĂRUL ÎN
INIMĂ, nici un suflet nu va cădea pe stâncă să se zdrobească. ÎNVĂȚĂTURA,
oricât de multă, și AVANTAJELE, oricât de strălucite, nu fac din om un canal de
lumină fără conlucrarea Duhului lui Dumnezeu. Semănarea seminței Evangheliei nu
va avea succes decât atunci când semințele sunt trezite la viață DE ROUA
CERULUI.
 Înainte ca vreo carte a noului Testament să fi fost scrisă, înainte ca vreo
predică de vestire a Evangheliei să se fi rostit, după înălțarea lui Hristos la cer,
DUHUL SFÂNT A VENIT ASUPRA apostolilor plecați în rugăciune. După aceea,
vrăjmașii lor au spus: ”ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră.” (F.A. 5.28)
După ce au auzit această profeție, că toți vor găsi un motiv să se împiedice și
să cadă, Petru a luat cuvântul și a zis că EL NICIODATĂ nu va găsi în Hristos un
motiv de poticnire.
Hristos îl avertizase în camera de sus că îl va tăgădui pe învățătorul său, iar
acum repetă avertizarea spunându-i direct: TE VEI LEPĂDA DE MINE de 3 X !
Vi s a întâmplat vreodată să vă întâlniți cu cineva și acea persoană să spună că
aveți ceva pe nas sau pe față sau pe frunte. Însă voi știți bine că înainte de a pleca
de acasă v-ați uitat în oglindă și aveți încredere în ceea ce ați văzut. și astfel îi
spuneți că nu vede bine. Același lucru au făcut și ei, au avut încredere în ei înșiși si
au tăgăduit cuvintele repetate de acela care știa totul despre ei. De aceea ei nu erau
pregătiți să dea piept cu încercarea, iar când ispita i-a doborât și-au dat seama de
slăbiciunea lor.
Ce credeți, Petru chiar se gândea să meargă până la moarte cu Domnul său?
Da, se gândea... dar el nu se cunoștea pe sine.
Și aici vine întrebarea pentru mine și pentru dumneavoastră: MĂ CUNOSC EU
PE MINE? Eu știu de ce sunt în stare? Eu știu ce se află în inima mea, ce lucruri
ascunse, pe care numai anumite circumstanțe pot să le scoată la iveală?
AVERTISMENTELE pe care cu gravitate Hristos le înfățișase înaintea lor era o
INVITAȚIE LA CERCETAREA INIMII. Oare aveau să primească invitația? Oare
aveau să înțeleagă ocazia? Oare aveau să se oprească și să zică: ceva se întâmplă!
ceva important urmează să se întâmple ! eu cum reactionez?
Ce urmează în acest capitol este LECȚIA pe care ne-o oferă Dumnezeu: sa
vedem profeția și împlinirea ei în același capitol.
Matei 26 : 47 după ce Domnul Hristos se hotărăște să bea paharul amar în
locul nostru, să moara pentru păcatul nostru, în locul nostru, iată că vine Iuda cu o
gloată mare cu săbii și cu ciomegi ca să-l prindă pe Iisus.
Prima profeție împlinită! Unul din voi mă va vinde.
Acum aș vrea să vedem rezultatul respingerii mesajului lui Iisus de către
ucenici. Ce se întâmplă cand TE IMPOTRIVESTI mesajului divin?
Versetul 51 - unul din cei ce erau cu Iisus a atins mâna, a scos sabia a lovit pe
robul marelui preot și i-a tăiat urechea.
De ce a făcut lucrurile acestea? Credea ca IL APARA PE INVATATORUL Sau.
De ce nu l-a oprit Isus sa isi ia sabia in acea zi cu el? ca sa ii dea ocazia sa se vada
pe sine in lumina adevarului. Aici vedem consecinta respingerii mesajul lui Iisus care
spunea: mă vei respinge, mă vei tăgădui, te vei lepăda de mine de 3 ori.
Iată cum se împlinește a doua profeție. Si cum reactioneaza Isus la gestul
impulsiv si negandit al lui Petru? Il respinge, il declara irecuperabil?
Dar Iisus îi spune: puneți sabia la locul ei căci nu vreau să te pierd.
Versetul 56. dar toate aceste lucruri s au întâmplat că se împlinească cele
scrise prin prooroci. atunci toți ucenicii l-au părăsit și au fugit.
A treia profeție împlinită.
Luca 19:41-44
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El
a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau
aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile
peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor
 înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe
tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,
pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.
? Avem nevoie de calauzirea Duhului Sfant ca sa stim cum sa raspundem celor
care ne cer socoteala de nadejdea care este in noi? DA... fiti totdeauna gata, sau
pregatiti, dar cu blândețe și teamă. Blandetea ce este? Este o roada a Duhului
Sfant.
Petru avea nevoie să nu se încreadă în sine și să aibă o încredere mai
profundă în Hristos. Dacă ar fi primit avertismentul cu umilință, L-ar fi rugat pe
Păstorul turmei să-și apere oaia. Când era gata să se înece pe Marea Galileii,
el striga: “Doamne, scapă-mă?” (Matei 14, 30.) Atunci Domnul Hristos și-a
întins mâna ca să-l prindă. Tot așa și acum, dacă L-ar fi rugat pe Isus:
“Scapă-mă de mine însumi”, El l-ar fi ajutat.
Fiecare din noi are nevoie de strige catre Isus Hristos in rugaciune: scapa-
ma...de mine insumi! Si Calauzeste-ma sa stiu ce sa vorbesc!