Sunteți pe pagina 1din 12

POSTUL DE BUCATE SI POSTUL DE RAUTATE Postul fara smerenie, fara paza gurii si fara iertare e o amagire

Postul este foarte bun, dar numai daca e smerit, altfel poti sa mori de foame, tot degeaba. Diavolul nu mananca deloc, dar e diavol, pentru ca nu are smerenie. Smerenia este mai mare decat postul. [...] Se spune ca cineva purta pe umar un bat de care legase doua desagi. In fata avea desaga cu pacatele altora, iar n spate era desaga cu pacatele lui. Si el lua pacatele din desaga din fata si le mprastia peste tot, toti erau pacatosi, numai el nu, pentru ca desaga lui era n spate si nu-si vedea pacatele lui. Fiecare avem saracia noastra, frati crestini, sa nu uitam acest lucru. Mandrul se predica pe el (toti au defecte, numai el nu), iar smeritul se vede pe el nsusi mai nnegrit decat toti, pentru ca si vede numai pacatele sale. Noi

stim ce e smerenia, dar numai teoretic; practic, cadem la acest mare examen al smereniei. Sa nvatam sa fim smeriti cu inim a. Nu plecaciosi si plini de cuvinte dulci, dar plini de falsitate si de orgoliu pe dinauntru, ci smeriti cu inima, blanzi, o smerenie autentica si atunci nici cuvantul tau nu o sa fie aspru si taios.
***

IN DUMINICA LASATULUI SEC DE BRANZA, CUVANT DESPRE POST[1]


Multumesc bunului Dumnezeu ca iata, dupa doi ani si mai bine de cand lipsesc de aici[2], ma pot bucura sa va vad din nou si ma bucur cand va vad cu cata evlavie veniti aici sa va rugati lui Dumnezeu. Se bucura duhul meu, sarmanul Acolo unde am fost plecat, am dus dorul acestor sfinte slujbe Sirienii sunt oameni primitori, dar nu ca dumneavoastra. De aceea, cu adevarat va spun, mi-a fost dor de dumneavoastra. Am stat acolo atata timp, dar nu am vazut pe nimeni plangand langa o sfanta icoana, asa cum am vazut aici Va multumesc si pentru rugaciunile dumneavoastra pentru cei nstrainati. Acolo sunt multe necazuri si multe primejdii si am avut multa nevoie de rugaciunile dumneavoastra. Duhul Sfant ne ocroteste pe toti si raspunde cu dragoste la dragoste. Si acum, un cuvant despre post, frati crestini. In seara aceasta se lasa sec, iar de maine intram cu ajutorul lui Dumnezeu n perioada postului dinaintea sfintei Invieri. Cand cineva pleaca la un drum lung, se aprovizioneaza cu toate cele necesare, ca sa fie asigurat pe timpul calatoriei lui si sa nu aiba piedici sau neajunsuri n ceea ce are de gand sa savarseasca. Asa si noi, facem o lunga calatorie, desi ni se pare ca stam pe loc, fizic, nsa facem o calatorie n duh, pe un drum care merge mereu la deal, un drum obositor Dealul catre care mergem este Golgota, acolo ne vom ntalni cu Domnul Iisus Iisus care merge cu crucea n spate, plin de rane, plin de sange, mereu blestemat si njurat, El, care dezleaga si ridica pacatele lumii.

Catre acest deal, catre aceasta culme a nevointelor ncepem noi sa urcam, de maine dimineata, pe calea sfantului si marelui Post. Ce este postul? Postul nseamna n primul rand nfranare. Va atrag atentia asupra acestui lucru: daca mananci o mancare foarte buna de post si mananci bine, ai ncalcat postul. [...] De asemenea, va atrag atentia ca cel ce posteste de bucate, posteste zadarnic daca postul lui nu este nsotit si de postul celalalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de pacate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pilda, daca barfesti, chiar daca nu mananci nimic, tot in iad te duci.

Cine osandeste pe altul, acela e mai vinovat decat cel care nu posteste, pentru ca intra n drepturile lui Dumnezeu. De aceea Parintii ne ndeamna mai ales la acest post al gurii, cum spune psalmistul: Pune, Doamne, paza gurii mele[3]. O vorba odata spusa, nu mai poti fi stapan pe ea. Zboara de la tine si este mereu comentata si rastalmacita n toate chipurile. De aceea, tine-ti-o pe loc, mai ales cand e vorba de un cuvant rau. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca de asta sunt dintii si buzele n fata limbii, ca doar-doar vom putea nfrana aceasta limba si Doamne, Doamne, cat venin si cat viclesug stie ea sa verse de multe ori! Cititi n seara asta epistola sfantului Iacov, sa vedeti ce ne ndeamna el sa facem ca sa ne tinem in frau limba plina de rautate. Limba clevetitoare pe multi a lipsit de plata ostenelilor lor e bine sa nu uitati aceasta. Tot asa gandurile, imaginile, aducerile aminte de pacat, toate acestea ataca postul si-l strica. Asa ca va ndemn sa fiti foarte atenti si la postul simturilor, adica sa nchidem toate usile prin care poate intra pacatul n noi, pentru ca acesta este rostul postului, frati crestini: sa nchidem usile prin care intra pacatul, sa starpim adica tot raul din noi. Si mai este nca un lucru. Evanghelia de astazi ne-a vorbit despre post[4]. Si Iisus spune asa:

Daca nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru cel din cer nu va ierta voua gresalele voastre[5]. Simplu si precis, conditionat. Postul si toate nevointele, toata truda noastra pentru mantuire este primita cu aceasta conditie: sa fim, interior, n pace; n pace cu Dumnezeu, cu semenii si cu noi nsine. Imi spunea odata un parinte batran din muntii Neamtului: Parinte, nu se poate face rugaciune cu ciuda. Adica atunci cand n loc sa te rogi, esti mereu n dialog cu cel ce ti-a facut un rau si te certi cu el si l urasti n inima ta, degeaba te rogi si degeaba postesti, nu ai parte de iertare. In rugaciunea Tatal nostru, ne angajam noi nsine: Doamne, iarta-ne, precum si noi iertam. Si daca noi nu iertam, nici Dumnezeu nu ne iarta pe noi, Iisus ne spune foarte precis acest lucru. Trebuie sa fim n pace cu toti, daca vrem ca postul nostru sa fie bine primit de Dumnezeu si sa avem iertare. Postul este ntemeiat de Dumnezeu odata cu lumea, frati crestini: primii oameni au primit porunca postului. Toti sfintii din Vechiul Testament si toti sfintii din Noul Testament au mplinit aceasta porunca a postului. Iisus nsusi posteste si El. Postul este cu adevarat un dar ceresc, nu o povara. Postul era pentru sfinti o mare bucurie si asa ar trebui sa fie si pentru noi. Bolnavii, daca postesc, se vindeca mai usor, este un fapt recunoscut si de medicina. Batranii care postesc duc o viata mai senina. Copiii care postesc se dezvolta altfel, capata mai multa ntelepciune desi copiii, batranii si bolnavii au dezlegare din partea Bisericii, sunt scutiti de post. Dar si ei pot posti, le va prinde bine. Era la noi un doctor, vestit pe aici Postea el nsusi si vindeca pe cei bolnavi prin post: 40 de zile de post. Si vindeca boli de ficat, boli de inima, mai ales boli de nervi. Venea lumea la el ca la o minune. Si el i punea pe toti la post. 40 de zile de post si se vindecau oamenii si nimeni nu se mai ducea la medici, la farmacisti. Si prin asta si-a facut o ceata de dusmani teribili, mai ales ca el nu lua bani, iar celorlalti nimeni nu le mai deschidea usa. A fost invitat la Academia Franceza sa tina o conferinta, sa vorbeasca despre post si n noaptea dinaintea conferintei i-au facut de petrecanie, cum spune romanul. Confratii sai sa ma ierte medicii care sunt aici au avut grija ca geamurile si usa sa fie ermetic nchise la hotelul unde era el cazat; si a murit a doua zi pe la 10, n ziua cand trebuia sa-si expuna principiile sale de vindecare. Asa a murit un om care a vindecat foarte multa lume. Gelozia, invidia este cea mai cumplita otrava, frati crestini. Asadar, postul ajuta si la vindecarea noastra trupeasca. Vindeca foarte multe boli trupesti. Noi ne temem de post, dar de regimul medical nu ne temem. Cum spune sfantul Ioan Scararul: Oamenii se tem mai mult de caini, decat de Dumnezeu. Cine pleaca la furat, nu se teme de Dumnezeu, dar tremura daca latra un caine[6]. Nu asa, frati crestini. Postul este o regula de aur pentru buna noastra oranduire, si trupeasca si sufleteasca. E regula regulilor. Noi avem nevoie mai ales de vindecarea sufletului de aceea, este de mare folos sa postim. Si cei vechi au postit. Cititi cartea lui Iona, sa vedeti cat

de aspru era postul pagan. Cand au postit cei din Ninive, au postit de la mparat pana la ultimul animal si animalele posteau. Si cand a vazut Dumnezeu asa ceva, s-a milostivit ndata de cetate. Si ei erau pagani, iar noi, crestini de doua mii de ani, ne revoltam, ocaram: Iar post? Iar n-am voie sa mananc cutare sau cutare? Ce-i cu atata post?! Daca postesti, slabesti, ai dureri de cap, nu poti munci. Nu-i chiar asa, frati crestini! Sfantul Teodosie cel Mare 30 de ani n-a mancat decat paine din sfanta Impartasanie si a trait 107 ani! Cand manca si putine zarzavaturi, era sarbatoare. Si avea grija de manastire si avea n curtea manastirii trei spitale, de care trebuia sa se ngrijeasca. Noi nu ne putem nchipui cat de usor si cat de placut si cu cata bucurie posteau acesti sfinti! Si astazi sunt foarte multi calugari care postesc cate o saptamana ntreaga, altii postesc cate 40 de zile si nu traiesc decat cu sfanta Impartasanie. Dar nu numai calugarii. A venit odata la mine, ntr-o Joi Mare, un muncitor, sa se mpartaseasca. L-am ntrebat: Ai postit ceva? Mi-a raspuns: Parinte, de luni pana acum, n-am mancat nimic. Lucrezi? Da. Unde lucrezi? Incarc vagoane cu piatra. Si nu mancase nimic, de luni.

Asa ca, frati crestini, nu va revoltati mpotriva postului. Maica Domnului a postit si toti apostolii si toti sfintii din calendar au fost mari postitori si pentru post total, al sufletului si al trupului, ei au avut niste bucurii extraordinare. Stiti cum e cu postul? Primele trei zile e mai greu e un fel de greva a organismului dar pe urma aproape uiti ca postesti si ncepi sa simti efectul binefacator. Simti cum se repara n tine toate madularele betegite, pentru ca daca te mbuibi prea mult, chiar si cu mancare de post, simti cum se razbuna organismul tau si ncet-ncet, depui armele, te doare ba ici, ba colo In randuiala noastra, copiii, batranii, bolnavii si cei ce lucreaza n medii toxice nu sunt obligati sa posteasca. Este aceasta libertate: cum vor ei, sa posteasca sau sa nu posteasca. Dar daca nu vor sa posteasca, sa spuna la spovedanie, ca sa ia binecuvantare, pentru ca binecuvantarea le va spori puterea. Biserica nu este tiran si Dumnezeu nu vrea sa ne ucida cu postul, ci sa strunim n noi aceste apucaturi rele. Si totodata, ne reparam si sanatatea noastra. Biserica este numita si spital pentru bolile sufletesti. Fiecare boala fizica are un substrat sufletesc. Oboselile nervoase, spaimele, abuzurile, mania, mandria, toate acestea

ne ataca profund n launtrul nostru, se varsa aceste toxine n fiinta noastra si ne amarasc viata cea dinlauntru. De aceea, postul dumneavoastra trebuie sa fie complet. Un post de mancare, dar si post de toata aceasta rautate omeneasca. Fiti foarte atenti ca nu cumva prin postul acesta fizic sa-l pierdem pe cel sufletesc. Paziti-va, sa postiti si cu inima si cu aceasta hotarare de a va curati pe dinauntru. Mai ales gura si ochii si limba sa posteasca, altfel pierdem toata osteneala postului. Paziti-va de aceste rautati ale gurii si ale inimii, care spurca omul cel dinlauntru. Unul nu mananca de dulce, dar l mananca pe celalalt, l sfasie ca un lup. Altul posteste, dar nu vorbeste ani de zile cu vecinul sau cu colegul de la serviciu. Nu asa. Impacarea e prima fapta buna pentru post. Impacativa unii cu altii. Nu asa: Cum, sa ma plec eu? El mi-a facut, el mi-a zis. Nu, nu asa! Pleacate tu, smereste-te tu, calca-ti tu pe inima, ca va fi spre folosul tau. Impacarea este o conditie dumnezeiasca, fara de care postul ramane o osteneala zadarnica si suntem pierduti, frati crestini. Postul nseamna mai ales aceasta abtinere de la orice fapta rea, de la orice gand pacatos. Suntem temple ale Duhului Sfant, fiinta omeneasca este biserica, este o biserica extraordinar de pretioasa si aceste rautati ne spurca, frati crestini. Spune undeva sfantul Pavel: De va batjocori cineva acest templu, l va sfarama Dumnezeu pe el[7]. Acest templu este trupul nostru. Sa ne pazim de aceasta sfaramare a noastra si sa postim cu umilinta, cu dorinta de a fi mai buni, mai curati, mai iertatori. Sa fim noi nsine ca niste lumini ca sa ne putem apropia de marea lumina a Invierii, sa fim niste locasuri curate, n care sa aiba loc Dumnezeu n noi. Foarte multi ncalca acest post. Sunt parinti care nu postesc si nu-i lasa nici pe copii sa posteasca: Te-ai prostit, cum sa postesti? Nu mai poti, pierzi examenele! Nu-i asa. Dimpotriva, postul lumineaza mintea, postul e o mare bucurie pentru trupul nostru. Daca ne abtinem sa mancam de cate ori vrea gura, se rennoieste organismul. Chiar daca ne este foame, mai rabdam putin. Pentru ca postul este porunca, frati crestini. Si trebuie sa plinim aceste porunci. Daca ncalci postul, l ncalci n contul tau. Pentru ca orice fapta buna sau rea este nscrisa undeva de Cel care tine contabilitatea vietii noastre, Acela care ne-a spus ca n ziua judecatii, omul va fi tras la raspundere pentru orice cuvant rostit n desert, prostii, spurcaciuni, murdarii si orice cuvant desert. Si e cumplit, frati crestini! Daca vom da seama pentru fiecare cuvant desert, desigur si celelalte fapte vor fi surprinse undeva, ntr-o contabilitate foarte precisa: orice fapta, fie buna, fie rea. Nu vom putea scapa, frati crestini, de acest examen de la sfarsitul vietii noastre si nu stim cand va veni acest examen. Il dam n fata unei comisii cumplite, n care Judecatorul suprem este Insusi Dumnezeu, Cel care le stie pe toate. Iar n Imparatia luminii, binele nu poate fi amestecat cu raul. Postul nseamna n primul rand cumpatare continua, frati crestini, cumpatare. Eu, de pilda, am nvatat de la un cal cum se poate posti de bautura. I-am umplut ciutura de mai multe ori si-i plecam capul n ciutura, rugandu-l sa bea si n-a mai vrut sa bea cu nici un chip. Adica ceea ce

este saturatie peste masura, aceasta este pacat. Sa te nveti sa mananci simplu, sa ai doar strictul necesar pentru viata ta. Plusul de orice fel, e pacat; luxul de care te poti lipsi, e pacat. Adica satiul vostru sa nu depaseasca masura bunei cuviinte. Asta vrea Iisus sa ne spuna. Nimeni sa nu flamanzeasca pentru saturarea ta. Eu mananc si ma ghiftuiesc, iar altul rabda de foame. Totdeauna sa ne gandim si la altul, pentru ca daca toti ne rugam cu Tatal nostru, [atunci] ne socotim toti frati, avand fiecare dragoste si grija de fratele lui, grija de parinte pentru fiecare din semenii lui. Mantuitorul Hristos, n Evanghelie, staruie asupra acestei griji exagerate pentru existenta noastra. Pentru existenta aceasta pamanteasca, noi avem nevoie de foarte putine lucruri. Si este nevoie de cumpatare n viata aceasta era si ntelepciunea celor vechi: sa te scoli putin flamand de la masa ca sa fie loc pentru a mai manca. Sfantul Eftimie cel Mare manca n fiecare zi, dar manca foarte putin. El nu postea ca sfantul Macarie, dar avea aceeasi smerenie adanca. El spunea asa: Daca postesti mult, mai ales fara blagoslovenie, se poate ascunde n tine acel fariseu fatarnic, care nu-i place lui Dumnezeu si plata ta o nghite mandria din tine.

Adica, n toate, sa mergi pe calea de mijloc. Acest discernamant sa-l ai ntotdeauna. De pilda: sa nu dai totul la saraci, daca plang de foame copiii tai dar pe ei sa nu-i mbuibi, binenteles. Sau postesti pana esti gata sa mori de foame, dar judeci pe altul care nu posteste. Este foarte gresit. Postul este foarte bun, dar numai daca e smerit, altfel poti sa mori de foame, tot degeaba. Diavolul nu mananca deloc, dar e diavol, pentru ca nu are smerenie. Smerenia este mai mare decat postul. Asadar, frati crestini, sa retinem mai ales aceasta dreapta socoteala, sa nu gresim nici prin caderile de-a stanga, n pacatele murdare care manjesc viata noastra, nici prin caderile de-a dreapta, de exemplu prin trufie sau printr-un post fara socoteala dreapta. Faceti asa, frati

crestini. Cine posteste tot postul, pana la Pasti, e tare buna mancarea de Pasti Cine nu posteste, parca nu are nici o bucurie la sarbatoarea cea mare a Invierii. Grijiti-va de viata dumneavoastra launtrica, pentru ca nu stim zilele n care Dumnezeu ne va chema pe fiecare si n ceea ce ne va gasi, n aceea vom fi judecati. Lucrati la mantuirea dumneavoastra, cu dragoste de Dumnezeu si cu scarba pentru pacate, caci diavolul ca un leu se misca prin vazduh, cautand pe cine sa nghita[8]. Poruncile lui Hristos nu sunt imposibile pentru noi, de vreme ce le-au mplinit sfintii acesti titani ai vietii duhovnicesti, smeriti cu duhul, dar atat de nalti prin smerenia vietii lor. Si trebuie sa plinim si noi aceste porunci, altfel ne nraim si devenim ca niste fiare, daca nu ne straduim sa mergem pe calea sfintilor Parinti, cu duh de bunatate, de dragoste, de pace, duhul pacii crestine, fara de care pamantul acesta devine un adevarat iad. Sa postim asadar, post bine placut Domnului, post de mancare, post de bautura, post de orice rautate. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu! Amin. *** Legat de acest post, nu uitati, frati crestini, porunca iertarii vrajmasilor. Sunt multi care postesc si vin sa plateasca niste pomelnice aici, la noi, sa ne rugam noi sa-l trasneasca Dumnezeu pe cutare. Noi nu putem face asta. Porunca este sa-i iertam pe dusmanii nostri si sa ne rugam pentru ei. Sfintii au mplinit la adanc aceasta porunca, se rugau chiar si pentru cei carei junghiau. Daca ne laudam ca suntem crestini, trebuie sa mplinim neaparat aceasta porunca, sa stim sa ne asumam aceste nfrangeri personale, acest sacrificiu launtric, aceste virtuti care ni s-au transmis de la sfintii Parinti. Sfintii acestia, dupa ce s-au biruit pe ei nsisi, au ramas ca niste exemple demne de urmat pentru noi, cei de azi. Cand ierti un dusman, el este cel umilit, pentru ca a fost rau cu tine, nu tu. Tu esti cel castigat, pentru ca ai castigat cu adevarat pe dinlauntru, n sufletul tau. Daca nu-l ierti, esti mereu n dialog cu el, chiar si la rugaciune, te certi cu el, n loc sa te gandesti la Dumnezeu, te chinuieste acest dialog launtric. Daca l ierti, castigi un har din partea lui Dumnezeu si scapi si de acest zbucium grozav. Numai clipa de fata este a noastra, frati crestini; viitorul este necunoscut, iar trecutul este consumat. Numai clipa de fata e a noastra. Doamne fereste, nu stim cand ne asteapta sfarsitul. Iesim afara si cadem de un atac de inima. Toti murim, frati crestini. Sa ne mpacam de aici cu Dumnezeu, ca El ne va judeca. Doamne fereste, sa nu ajungem sa auzim: Nu va cunosc pe voi[9]. Amintiti-va de acel Dismas, talharul de pe cruce, care s-a umilit si s-a mantuit. Asta ne trebuie si noua, aceasta umilinta sincera, acest regret ca suntem asa de ticalosi si sa facem tot ce putem ca sa ne schimbam cu adevarat. Sa ne smerim si trupul acesta, punandu-l la cazna, la rugaciune, la matanii, la post. Pentru ca gresim si cu trupul, nu numai cu sufletul. Rostul omului pe pamant este sa faca cat mai multa bucurie celuilalt. Orice bucurie facuta altuia se ntoarce asupra ta. Dumnezeu nu ramane dator niciodata. La fel, orice rau facut altuia se ntoarce asupra ta. Fiecare e liber sa-si traiasca viata cum doreste, dar Dumnezeu

rasplateste fiecaruia dupa fapta. R aul duce la rau si binele la bine. Nu e fapta fara rasplata, chiar daca ni se spune ca nimeni nu stie nimic de faptele noastre. In ziua cea mare a Judecatii si nu e departe aceasta zi, e ziua cand toti murim si cand toti ne vom ntalni cu aceste realitati vom da seama de toate faptele noastre, pana si de gandul desert. E cumplit, frati crestini! Sunt unii care ncep de maine un post foarte nevoitor, una, doua, trei zile nu mananca nimic. Dar aveti grija ca acest post sa fie nsotit de rugaciune, de cumpatare si de abtinere de la toate formele raului. Daca postesti, dar te manii, esti nervos, nu ai castigat nimic din postul tau. Te-a atins cineva in metrou si esti gata sa-l plesnesti pe loc. Sau se ntampla n tramvaie sa te calce cineva pe picior, din greseala dar suntem toti foarte suspiciosi, foarte nervosi, foarte greu de convins sa iertam. Iertarea aceasta, daca nu se ntampla ndata dupa cearta, e foarte greu de mplinit mai tarziu. O suparare veche e ca o boala cronica. Cu cat trece mai mult timp, cu atat se adanceste mai mult ura si dusmania. Cand sunteti mpricinati cu cineva, e bine sa va mpacati ndata, frati crestini. Sa nu apuna soarele n mania voastra[10], cum spune sfanta Scriptura. Iertarea aceasta sa fie nu ca pe hartie, ci sincera, din inima, altfel nu ajuta la nimic. Iar daca sunt oameni straini de Dumnezeu, luati-i cu binisorul si cu limbajul pe care-l folositi zilnic, n problemele de serviciu, nu n limbajul bisericesc. Spuneti-i scuzama, draga, ca poate de iertare nu stie, ntelege mai greu. Cere-i scuze, n loc de iertare, vorbeste-i pe limba lui.

Se spune ca cineva purta pe umar un bat de care legase doua desagi. In fata avea desaga cu pacatele altora, iar n spate era desaga cu pacatele lui. Si el lua pacatele din desaga din fata si le mprastia peste tot, toti erau pacatosi, numai el nu, pentru ca desaga lui era n spate si nu-si vedea pacatele lui. Fiecare avem saracia noastra, frati crestini, sa nu uitam acest lucru. Mandrul se predica pe el (toti au defecte, numai el nu), iar smeritul se vede pe el nsusi mai nnegrit decat toti, pentru ca si vede numai pacatele sale. Noi stim ce e smerenia, dar numai teoretic; practic, cadem la acest mare examen al smereniei. Sa nvatam sa fim smeriti cu inima. Nu plecaciosi si plini de cuvinte dulci, dar plini de falsitate si de orgoliu pe dinauntru, ci smeriti cu inima, blanzi, o smerenie autentica si atunci nici cuvantul tau nu o sa fie aspru si taios. Cand spui ceva, chiar un cuvant de folos, cu ton poruncitor, cu autoritate [agresiva], nu poti fi ascultat. Lucrul care este al lui Dumnezeu, e cu blandete, cu smerenie, cu rugaminte. Exemplele atrag spuneau cei vechi, romanii. Sunt nvataturi foarte puternice, fara cuvinte. Noi, de obicei, scoatem asa, din fiecare buzunar, cate un sfat binenteles pentru celalalt. Dar nu uitati ca diavolul e cel mai mare teolog. Te stiu cine esti: esti Fiul lui Dumnezeu[11] - dar tot diavol ramane. In Evanghelie, Mantuitorul ne spune limpede: Nu cel ce stie, ci cel care face, mare se va chema n Imparatia lui Dumnezeu[12] . Tot Patericul este bazat pe fapte, frati crestini. Cel de la cina, care n-avea haina curata, a fost scos afara si pedepsit. Sa fim foarte atenti la viata noastra! Noua ni se pare de multe ori ca suntem asa, de capul nostru, pe pamant, dar nu-i deloc asa. Acest examen din urma va fi categoric si definitiv si fara ocolisuri, nu ca la examenele acestea pamantesti. Acolo se va vedea omul foarte exact, ceea ce este el. Si daca pentru fiecare gand desert vom da seama naintea lui Dumnezeu, d-apoi pentru toate faptele si ticalosiile pe care le facem de-a lungul vietii noastre! Sfantul Pavel spune undeva un cuvant foarte ngrijorator: Nu va nselati, fratilor, n Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu intra. Sa lucram mereu la aceasta haina a sufletului nostru, ca s-o curatim pe cat se poate. Nu va ngrijiti chiar asa de mult de ziua de maine. Sa nu uitam pe bogatul din Evanghelie care si-a pierdut sufletul, n schimbul bogatiilor lui. Orice om cu adevarat mare se caracterizeaza n primul rand prin umilinta fata de Dumnezeu si prin smerenie fata de semeni. Nu uitati ca vamesul, primind batjocura, s-a dezbracat de toate pacatele sale. Sunt unii care, dupa foarte multe osteneli, cad ntr-o mandrie cumplita. Daca harul lui Dumnezeu i ajuta sa se trezeasca din caderea lor, sunt salvati. Sau daca gasesc un

duhovnic ca re sa-i ajute sa scape de aceasta ispita, sunt salvati. O sa vedeti la Sucevita pictata Scara, dupa Scara sfantului Ioan Scararul si multi cad din varful scarii din pricina acestei mandrii. O sa vedeti acolo, aceasta imagine. Si o sa mai vedeti n partea dreapta o multime de ngeri care vin n zbor si se opresc sa asiste la aceasta lupta crancena, dintre noi si diavoli - sunt diavoli cu niste tepusi, care cauta sa ne ndemne mereu la patimi. In timpul acesta, cat stati aici si va asteptati randul la miruit, sau stati la alte cozi, nu pierdeti timpul, frati crestini. Ganditi-va la ceea ce ati auzit aici si mai ales rugati-va n taina inimii dumneavoastra, pentru ca numai astfel timpul trece repede si cu folos. Sa ne nvatam sa ne rugam mai mult, pentru ca rugandu-ne, intram n dialog cu Cineva care ne poate ajuta cu adevarat. Spuneti rugaciunile pe care le stiti pe de rost si mai ales spuneti aceasta rugaciune scurta si foarte cuprinzatoare: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa). Iar acasa, puneti mana pe Noul Testament si ncepeti a citi din Evanghelie, ca sa cunoasteti bine viata lui Iisus si nvataturile Lui. Si nu numai asa, doar sa le cunoasteti, ci sa va nsusiti ca pe niste principii aceste sfaturi si porunci ale Lui, adica sa le traiti. Cititi, frati crestini, pentru ca omul are nevoie si de niste temeiuri intelectuale, ca sa stie pentru ce crede asa, pentru ce traieste asa, pentru ce se nfraneaza de la anumite lucruri. Cum va spuneam, exista o randuiala a acestui post. Postul e recomandat pentru toata lumea, dar de obicei sunt scutiti batranii, bolnavii si copiii. Insa care vor sa posteasca dintre ei, nu gresesc, e foarte bine. Au aceasta dezlegare, dar daca postesc, nu gresesc. Sunt si unii care lucreaza n medii toxice si folosesc unele alimente, de pilda laptele, ca pe un medicament. Mai bine sa ai blagoslovenia duhovnicului si sa mananci lapte, decat sa te mbolnavesti si sa

cartesti; poti lua acest aliment ca pe un medicament care te apara de un accident pulmonar sau de o alta boala. Faceti asa, frati crestini, si Dumnezeu le va randui pe toate celelalte spre folosul nostru, cu adevarat.

[1] Rostit la 16 februarie 1980 [2] In anii 1978 1979 Parintele Sofian a pictat catedrala din Homs si biserica din Hama, Siria. [3] Psalmul 140, 3 [4] Matei 18,23-35, a datornicului nemilostiv. [5] Matei 6,14-21; Marcu 11, 26. [6] Sf. Ioan Scararul, Scara, treapta I. [7] 1 Corinteni 3,17. [8] 1 Petru 5,8. [9] Matei 25,12. [10] Efeseni 4,26. [11] Luca 4,34. [12] Matei 5,19.

(in: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)


http://www.razbointrucuvant.ro/2014/03/02/postul-mare-predica-parintele-sofian-duminica-lasatuluisec-de-branza/#more-74964