Război întru Cuvânt

Cautare

Despre
Acasa Stiri Anunturi Audio S.O.S. Slujbe Abonare Linkuri
noi

IUBIREA DE VRAJMASI – PORUNCA “IMPOSIBILA”

Postat de admin pe 04 Oct 2008 la 06:04 pm | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra , Meditatii
duhovnicesti, Nevoia de discernamant Print

“Prin el însuşi omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu “ ne marturiseste explicit Sfantul Siluan
Athonitul. Este un cuvant pe care cred ca ar trebui sa-l avem in permanenta in vedere atunci cand citim sau ascultam
Evanghelia. Mai ales cand este vorba de Evanghelia Iubirii Vrajmasilor , cea citita in Duminica de maine la Sfanta Liturghie.

Parintele Rafail Noica “pluseaza” si spune ca Dumnezeu, poruncindu-ne, nu asteapta de la noi sa si putem face, pentru ca
El stie ca noi nu avem in noi puterea de a implini Cuvantul Lui. Cum se poate asta? Inseamna atunci ca Dumnezeu ne cere
“imposibilul”? Da, intr-un fel tocmai asta ne cere! Pentru ca poruncile Sale nu sunt porunci morale , deci nu sunt accesibile
vointei simple ale omului. Poruncile lui Dumnezeu reprezinta, dupa cuvintele aceluiasi parinte Rafail, “ descoperirea vietii
Dumnezeiesti” la care ne cheama si pe noi Hristos. Sunt asadar porunci Dumnezeiesti, nu omenesti.

Si atunci inseamna ca Dumnezeu este absurd? Nu, ci inseamna numai ca este vorba despre ceea ce parintele N. Steinhardt
numeste “ boieria lui Dumnezeu ” care “ ne toarna in poala o masura buna, indesata, clatinata si cu varf” (Lc. 6, 38).
Dumnezeu vrea sa ne daruiasca TOTUL, vrea sa ne faca sa fim ca El, sa impartasim Viata Lui si de aceea ne porunceste
lucruri cu neputinta firii omenesti; de fapt, prin “porunci” El ne cheama cu o chemare cu caracter absolut, o chemare “de
ultima autoritate”, pe care sa n-o putem relativiza sau ignora.

Totodata, prin acest fel de porunci Dumnezeu doreste ca noi sa ne descoperim incapacitatea de a trai prin noi insine intru
El si sa ne smerim total, in profunzime, sa ne vedem adanc neputinta si netrebnicia noastra si, deznadajduind de noi
insine, sa-I cerem Lui ajutorul. Cum am auzit chiar in Apostolul de maine : “ Puterea Mea intru neputinta (omului) se
desavarseste” (2 Cor. 12, 9) ; abia trairea si constientizarea slabiciunii noastre in lucrarea celor dumnezeiesti ne fac capabili
sa le si putem primi cu adevarat! Altminteri, daca am primi mult pentru meritele si eforturile noastre ne-am trufi si am batjocori
Darul ce ni se face! “ Asadar, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba intru slabiciunile mele, pentru ca intru Mine sa
locuiasca puterea lui Hristos” (ibidem).

Abia cand ma golesc de orice nadejde in mine si de orice bizuire pe propriile mele puteri, de orice parere ca am facut
eu ceva bun, numai atunci ma pot umple de harul lui Dumnezeu! Caci numai cu putere dumnezeiasca, numai cu harul
Duhului Sfant putem sa facem cele ale Duhului si ale Dumnezeirii, adica… poruncile evanghelice.

Am socotit ca trebuie precizate din capul locului aceste lucruri cand vorbim in general despre poruncile evanghelice si, in
particular, despre porunca iubirii, care culmineaza in iubirea vrajmasilor. Si asta pentru ca multi se insala crezand ca le este
foarte la indemana sa iubeasca pe toti oamenii sau sa-i iubeasca pe vrajmasii Bisericii, inchipuindu-si ca deja implinesc cu
multa usurinta poruncile cele mai grele ale lui Hristos si judecandu-i pe cei care, dupa intelegerea lor, “nu au dragoste” .
Iar altii se insala, cumva la polul opus, crezand ca, daca prin fire ei nu pot implini poruncile duhovnicesti (de exemplu nu pot
iubi, nu pot avea blandete, etc.), atunci nici nu li se cere tocmai lor (mai ales daca traiesc in lume) sa le implineasca si atunci
renunta la lupta sau isi gasesc in crestinism o parte aparent “accesibila” firii lor. Amandoua extremele sunt denuntate
de Parintii Bisericii ca fiind cai ratacite. Si unii si altii, fara sa-si dea seama reduc Evanghelia la un continut “firesc”,
psihologic, omenesc.

Primii traiesc foarte mult in inchipuire si, bazandu-se pe niste firi mai sentimentale, mai exaltate sau pe o imaginatie
mai dezvoltata, se autosugestioneaza foarte usor si pot ajunge sa li se para ca iubesc usor, ca “au dragoste” pentru
mai dezvoltata, se autosugestioneaza foarte usor si pot ajunge sa li se para ca iubesc usor, ca “au dragoste” pentru
toti… Lor li se par lipsite de iubire cuvintele mai severe, mai ferme prin care Ortodoxia este despartita de minciuna si
prin care raului i se spune pe numele de RAU. Nu vor sa vada decat “ce e bine” si “roz”, iar “iubirea” lor este mai mult
proiectia unei nevoi de siguranta si confort psihologic, din care se exclude automat (prin negare, prin deformare) tot ceea ce
este “inconfortabil” si produce nelinistea cea buna sau durere.

De partea cealalta, iubirea aproape ca iese din discutie, este “un moft” , de “sensibilitate” nici nu mai avem nevoie,
pentru ca ceea ce este important este sa fii cat mai dur, cat mai “corect”, sa arati cat mai mult curaj in a folosi cele
mai “tari” expresii impotriva adversarilor ( care pot sa fie si frati, nu conteaza), totul sub acoperirea motivatiei “apararii” si
“marturisirii indarjite” a adevarului.

De o parte bem sirop dulce pana la greata sau vin slab si diluat, de cealalta parte ne imbatam cu vodca tare, ruseasca.

Unii ne urcam cu inchipuirea pana la a ne crede la masurile exceptionale ale fratelui din Pateric “ care de multa
bunatate nu mai stia ce-i rautatea“, iar altii ne credem dispensati de poruncile Evangheliei, de vreme ce noua ne place
mai mult fie lupta ideologica cu “dusmanii neamului”, fie litera Canoanelor, crezand ca in afara discutiilor despre
ecumenism, masonerie si ierarhii apostati altceva nici nu mai merita discutat in legatura cu Ortodoxia.

Unii viseaza o pace si o armonie universala si se smintesc cand citesc ca Hristos a zis: “ N-am venit sa aduc pace, ci
dezbinare” sau cand aud ca Sfintii Parinti ne poruncesc sa nu avem partasie cu ereticii. Ceilalti nu pot intelege razboiul
duhovnicesc decat ca pe o cearta nesfarsita cu toata lumea, vezi Doamne “pe motive de credinta” (ca si cum nu scrie in
Scriptura ca “un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe”!). Primii sunt un fel de “origenisti” de facto , adica ei cred in
apocatastaza si nu accepta in ruptul capului ca Dumnezeu nu-i mantuieste pe toti, la gramada, indiferent ce au facut si ce au
crezut, ca si cum mantuirea e un fel de “hocus-pocus”, iar binele si raul pot fi usor relativizate. Ei confunda adesea iubirea
pacatosilor si ereticilor cu iubirea, slabiciunea sau indiferenta fata de pacatele sau ereziile lor. Ultimii, dimpotriva, cred ca
au ei dreptul sa osandeasca pierzarii pe mai toti oamenii inca de aici, toti le sunt vrajmasi si… crezand ca urasc pacatele si
ereziile, trec repede pragul si ajung sa deteste si sufletele celor vatamati de vrajmasul.

Dar Ortodoxia autentica este cea care merge pe “calea imparateasca”. Iubirea vrajmasilor chiar este necesara pentru
mantuirea noastra; cel putin sa mergem pe calea dobandirii ei, cel putin sa recunoastem ca n-o avem, dar ca… avem
nevoie de ea de la Dumnezeu si s-o cerem! In acelasi timp, nu spunem albului negru si negrului alb: exista vrajmasi ai
Bisericii, exista lupi in piele de oaie, nu toti sunt buni, frumosi si bine-intentionati si… nu ne facem ca nu vedem cine este
fratele si cine este vrajmasul Bisericii. Avem datoria realismului si trezviei, datoria sa discernem graul de neghina si sa nu
luam apararea raului, sa nu fim avocatii minciunii si ai “fiilor minciunii”!

Este important sa tinem cumpana dreapta si in acelasi timp sa uram din toata inima raul sub orice forma ar fi, iar de
aproapele nostru cazut sub robia lui sa nu ne scarbim, ci sa ne doara pentru el si sa ne fie mila. Adevarata iubire nu
neaga si nici nu justifica raul, nu trece cu superficialitate si usuratate pe deasupra realitatii crude si adesea tragice a caderii
umane, a iadului lumii, a nedreptatilor si nerusinarilor, ci le asuma intr-o inima arzand de suferinta, intr-o inima compatimitoare.
Trebuie sa nu pacatuim prin prostie si prin lasitate si sa nu lasam raul sa se desfasoare nestingherit fara ca noi sa facem nimic.
Dar asta nu ne indreptateste nici sa-i condamnam fara drept de apel sau sa-i batjocorim pe cei care ni se par rataciti, unii fara
voia lor. Ci de toti sa avem mila, pentru toti sa ne rugam asa cum putem, tuturor sa le dorim binele si mantuirea , ca sa fim cu
adevar at “ fiii Celui-Preainalt, Care este bun si cu cei nemultumitori si rai “ (Luca 6, 35) si Care “ vrea ca toti oamenii sa
se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina“ !

Sa ascultam acum glasul Ortodoxiei adevarate, exprimat prin Sfintii Serafim Rose si Siluan Athonitul , invatandu-ne care este
calea cea dreapta de a ne iubi vrajmasii:

Ce inseamna sa-i iubim pe vrajmasii Bisericii si cum o putem face?

 Legaturi:

Din invataturile Sfantului Serafim de Virita (21 martie):

“Nu o data repeta staretul cat ii este de trebuincioasa crestinului rugaciunea pentru vrajmasi. Iata cuvintele lui: << Numaidecat
sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai
mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu >>”.

Vamesul-Fariseu – sau cum ne pre-facem in farisei crezand ca suntem vamesi:

“In primul rand trebuie sa nu ne panicam, ci sa ne privim cu mai mult realism si chiar cu autoironie. Astia suntem. Sa ne
asumam asa cum suntem. Ce rost are sa ne punem fard peste fata sufletului, fie el si fard “duhovnicesc”? Mandria cea
mare statea tocmai in inselarea de a crede ca era ceva de capul nostru, ca eram noi cine stie ce… Si ce daca am
descoperit cat de uraciosi suntem de fapt? Vorba parintelui Rafail, abia acum ar trebui sa ne bucuram mai mult, pentru ca abia
acum VEDEM! (…) Noi ne amagim ca imitand sau traind prin inchipuire un anume comportament ori anumite stari si virtuti
duhovnicesti dobandim deja smerenia vamesului. (Desigur, are si imitatia rolul ei formativ, insa numai daca ii stim masura
si daca ramanem constienti ca… e doar imitatie si daca nu ne uitam scopul, daca mai tindem totusi spre autentic, spre
interiorizarea reala a acelui comportament). “Semnele exterioare ale smereniei (respectul aparent fata de vointa altora,
de exemplu) nu sunt intotdeauna simptomatice in cazul smereniei spirituale. Adesea ele sunt in realitate simple
trasaturi umane, controlate, nascute si observate de mintea individuala… (…) Adevarata smerenie trebuie sa decurga din
ceva launtric, dintr-o dispozitie personala stimulata de descoperirea spirituala a prapastiei dintre starea cazuta a
omului si potentialul dumnezeiesc la care ne-am referit . Un astfel de sens, un astfel de mod de abordare a lumii imbina
forta spiritului cu cea a mintii si, astfel comportamentele unor asemenea oameni constienti spiritual nu sunt nici deliberate si
nici prefacute” scrie Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna”.

Iubirea este criteriul Judecatii de Apoi. Dar care iubire?

Parintele Savatie ne invata sa incepem prin a fi sinceri cu Dumnezeu
Munitie pentru razboiul duhovnicesc de la Sfantul Siluan Athonitul
DREAPTA SOCOTEALA – INTRE RAUTATEA BANUIELII GENERALIZATE SI PROSTIA BLAGOSLOVIRII RAULUI
Parintele Nicolae Steinhardt despre pacatul prostiei si al fricii
Parintele Iustin: SMERENIA NU INSEAMNA PROSTIE SI DEPERSONALIZARE!
Crucea lui Hristos impotriva neo-crestinilor iubitori ai lumii de aici – Arhiepiscopul Averchie
Sfântul Maxim Mărturisitorul, nor călăuzitor în întunericul generalizat al apostaziei prin tăcere:

“Ce frumos ar fi să citească acest text şi cei care îl folosesc pe Sfântul Maxim (si nu numai pe el) pentru a îşi elabora
complicatele şi lipsitele de viaţă raţionamente ale filosofiei „iubirismului“, moda fatarnica a zilelor noastre! Pentru că exisă
nu puţini care cred că pricep ceva din scrierile filocalice ale Sfântului, foarte contemplative, foarte inalte, dacă ei le percep
intelectual. Însă priceperea intelectuală este nimic dacă ea nu este luminată de trăirea prin duh, prin experierea, adică, a acelor
principii expuse. Filocalia Sfântului este contemplativă în sensul în care autorul ei trăia şi experia cele descrise acolo, la un
nivel de neimaginat pentru cititorii de astăzi. În lipsa experierii, scrierile Sfântului Maxim sunt transformate în filosofie
abstractă, lipsită de viaţă, de duh. Cei care citesc astfel scrierile sale contribuie la formarea unei păreri de sine nocive care
afirmă că deţin iubirea şi că o şi înfăptuiesc. O “iubire” găunoasă, estetică , siropoasa, sentimentalista si inchipuita ce se
exercită asupra unor “abstractiuni”, nu asupra unor oameni concreti – iubim homosexualii, dar nu pentru că trăim cu ei, ci aşa,
de la distanţă, estetic , iubim pe eretici, iubim pe hulitori, în general, ne place sa-i “iubim” mai exaltat tocmai pe cei de care
Scriptura zice sa ne ferim si de ale caror pacate sa ne delimitam. Ii “intelegem” si ii “iubim” nu pentru că simţim ceva pentru
celălalt, ci pentru că ne place să ne considerăm, la rândul nostru, marginalizaţi şi neînţeleşi, eroi romantici ai unor drame care
mângâie orgoliul nostru pitit sub masca smereniei. De fapt este vorba o forma mascata a iubirii de noi insine, asa cum magistral
arata Oana Iftime.

Cât de străină este această “dragoste” de sine de dragostea reală a Sfântului Maxim, acuzat că urăşte, acuzat de încăpăţânare
şi calcat în picioare de cei care ziceau “pace, pace” ! Si astazi, “atot-iubitorii” si “atot-tolerantii” fata de eretici, sodomiti, pagani,
etc. ii zdrobesc, ii ponegresc, ii persecuta si ii urasc de moarte pe fratii lor care indraznesc sa se opuna ideilor gresite si
planurilor ticluite de ei. Asta le si da in vileag falsitatea si caracterul inselator al vorbelor mari si frumoase despre iubire ( pentru
cine are ochi sa vada, dar… )”.
34 Comentarii »

34 Raspunsuri to “IUBIREA DE VRAJMASI – PORUNCA “IMPOSIBILA””

1. pe 04 Oct 2008 la 20:40 # ELEAZAR

CRESTINUL FALS…ARE CREDINTA RATACITA,A LUI PROPRIE,ERETICA/SECTARA…ARE O NADEJDE

LUMEASCA SI O IUBIRE SIROPOASA,DE TIP “AMOROS”,AVENTUROASA/ROMANTIOASA…PRIVITI ICOANELE
SFINTILOR DIN BISERICILE ORTODOXE,CHIPURILE LOR,ATITUDINEA CORPORALA SI CHIAR IMBRACAMINTEA
LOR SI COMPARATI-LE CU PROPRIA PERSOANA !!!

2. pe 05 Oct 2008 la 13:23 # fr. marius

Tocmai am venit de la o slujbă de sfinţire la care a participat şi Înaltul Teofan, mitropolitul Moldovei. Îmi pare rău că nu am
făcut o poză cu soborul de episcopi şi preoţi slujind sub drapelul Uniunii Europene! Care fâlfâia ca un cer de cârpă peste
mitre…
Am inima rănită…Poate pentru alţii e un fleac…Dar IUBIREA FĂRĂ ADEVĂR nu e decât cea mai izbutită otravă
…Ortodoxie sub steagul vrăjmaşului? Ortodoxie care călăuzeşte orbii în cea mai adâncă prăpastie? Ortodoxie, adică
credinţa mucenicilor, fără îndrăzneala de a demasca şi înfrunta răul?
Cu Ortodoxia pe “ortodoxie” călcând…
Cercul de stele de pe steagul Uniunii e, azi, coroana de spini de pe fruntea Ortodoxiei…
A venit toamna, fraţilor…Şi trăim tristeţea de a vedea cum cad frunzele uscate ale Bisericii pentru că au acceptat un cer
de cârpă deasupra lor…
Domnul să vă ţină întru Adevăr până la sfârşit… Căci Adevărul e trupul iubirii…

Doamne ajută!

3. pe 05 Oct 2008 la 13:35 # Magda

“Prin el însuşi omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu“ – stiti cat valoreaza aceasta afirmatie?! Aur
curat! Cine n-a simtit pe propria-i piele cat de greu este sa implinesti poruncile; pe unele le implinesti, pe altele nu! Cazi
ca prostu’(a) exact atunci cand credeai ca stai ‘bine’. Efortul singular prin propria-ti vointa are effect doar pentru putin timp
atunci cand nu pui la baza nadejdea si rugaciunea catre Acela de a-ti da si puterea de a le implini! Altfel, increderea in
sine-ti este amestecata in mod sigur cu mandria ce-ti bate voios in piept pentru marea isprava de a fi reusit! Dar…pana la
o vreme! In vremuri de incercare rabufneste orgoliul si trosnesti de nu se vede! Vai de acela ce te va smeri batandu-ti
obrazul! Izbucnesti ca o locomotiva sub presiune improscand, pufaind…si te vezi – in cele din urma – asa cum esti: plin de
orgoliu, de mandrie prosteasca, de rautate si cu lipsa de iubire fata de aproapele! Unde e semerenia? In pod! Ori la acela
care te suporta si care, se minuneaza ce/cat de crestin(a) esti! Macar de a-i avea in minte, pentru inceput ‘masura cu care
masori, ti se va masura’ ori ‘ceea ce vreti sa va faca voua oamenilor, asemenea sa faceti voi’…Dupa ce-ti vii in fire, te
rusinezi si fata de cel care ai gresit, si fata de Dumnezeu care te-a vazut cum ai reactionat, ca un necunoscator, ca un iesit
din minti! Si uite-asa, ‘cine se inalta pe sine se va smeri’…de nevoie!
“Sunt asadar porunci Dumnezeiesti, nu omenesti”. – tocmai pentru ca sunt dumnezeiesti nu pot fi implinite decat cu
ajutorul lui Dumnezeu care le-a dat, chemand la impreuna-lucrare si omul!
“ de fapt, prin “porunci” El ne cheama cu o chemare cu caracter absolut, o chemare “de ultima autoritate”, pe care sa n-o
putem relativiza sau ignora.”

– ignorarea lor duce la o viata strict lumeasca – chiar de ar fi morala – dar ineficienta (chiar lumeste) prin efectele directe
asupra copiilor crescuti fara frica de Dumnezeu si/ sau in vremuri de incercare grea, atunci cand da necazul sau boala
peste tine neavand la cine sa gasesti scapare fiindca adevarata putere se suportare ti-o da numai Acela care te-a adus
din nimic la viata si care, doreste mai mult si de cat tine binele tau, mantuirea ta;
 - relativizarea este periculosa pentru ca ne face ‘caldicei’, amestecati, buni de nimic, nevrednici… tatonand terenul spre
acceptarea altor influente ce ne odihnesc (in mod fals) duhul ca suntem crestini dar tagaduind puterea adevarata a
crestinismului intorcandu-te chiar impotiva lui; de-aici, pana la lepadare, nu este decat o suflare, nu un pas.

4. pe 05 Oct 2008 la 13:37 # Magda

Totul sta in constientizarea nimicniciei noastre, a slabiciunilor de tot felul, a scaderilor la tot pasul si din toate punctele de
vedere! Acum stai correct, acum…stai intr-o rana; acum judeci nepartinitor, acum dai cu oistea-n gard! Acum ori azi tii post
dar mananci peste masura, maine mananci de dulce pana nu mai poti! Acum ori azi iti feresti ochii de la cine stie ce
privelisti, maine nu-ti poti dezlipi ochii de la cine stie ce vazut oriunde! Acum esti ‘smerit’ dar imediat te zbarlesti ca o
pisica la cineva pentru nu stiu ce pricina! Azi te rogi, maine ori nu te mai rogi deloc, ori iti citesti propriile ganduri ce se duc
pe tarla realizand ca esti la nu stiu ce icos sau condac dar de fapt ti-ai citit propriile griji taladuind aiurea cu mintea!

Si n-ajunge numai constientizarea ci, sa ceri ajutorul, sa nu deznadajduiesti fiindca iti vine sa lasi totul balta si sa nu mai
faci nimic si de-aici invartosarea inimii, lasarea in voie a patimilor sa-si faca de cap lasand intaietate rautatii, invidiei,
mandriei….femeile sunt mai lovite, aici, mai ales din pricina invidiei pe suratele lor (d.pd.v. al infatisarii: haine,
imbracaminte, frumusete…dar si din d.p.d.v spiritual: istetime, inteligenta)!

Pr.Paisie a fost intrebat de ce patima invidiei exista la femei intr-o masura mai mare decat la barbati? I s-a raspuns celei
care intreba ca, femeia avand sadita in firea ei multa bunatate si dragoste, diavolul o razboieste mult: ii arunca invidia cea
otravitoare si ii otraveste dragostea. “Iar cand dragostea ei este otravita si devine rautate, atunci femeia din albina devine
viespe si il intrece pe barbat in duritate. Si vezi, in timp ce un barbat ii este de ajuns sa plece de langa el persoana
nedorita, femeia, care a fost daruita de Dumnezeu prin creatie cu multa afectiune, nu se multumeste cu faptul de a
disparea persoana pe care o invidiaza si de a nu o mai vedea in fata ochilor, ci ar dori ca ea sa si moara. Adica….solutii
sigure!”

5. pe 05 Oct 2008 la 13:38 # Magda

Dupa cum, o femeie asezata, la locul ei, blanda si smerita este un bulgare de aur ce odihneste familia inforind-o (la
propriu si la figurat) si imbuneaza societatea.
Barbatii fiind mai rationali, se izbavesc mai usor! Fiind mai sensibile si mai intuitive se si ranesc mai usor; asa ca, de
rautatea femeii, ranita in orgoliu, sa te fereasca Dumnezeu!

Ei, si cum dintr-o patima se prinde ai alta, vorbeste despre rautate: “m-am temut intotdeauna de rautate, caci, atunci cand
ea este impletita cu invidia si cu incapatanarea, poate duce la o stare demonica. Dupa aceea omul nu mai tine cont nici de
Dumnezeu si devine demon in toata regula”.

Pe urma vorbeste si de mania ce te duce la mandrie, de-aici la ganduri de razbunare, suparare, tulburare, dusmanie
…mania ce se trage de obicei din din gandurile de-a stanga pe care le ai fata de ceilalti! Adica: le vezi toate defectele! Ea
vine si dintr-o parere de sine ca esti bine fata de x, y sau z! Este unita cu incapatanarea sustinerii numai a pct.-lui tau de
vedere ca cel mai bun, cel mai viabil, si nu-ti vine sa cedezi in ruptul capului acceptand si o cu totul alta parere! Dar vine
Pr.Paisie si cu solutiile:

1. “Cand fiecare insista in parerea sa este ca si cum s-ar lovi cremenea de piatra si ar sari scantei. Farasiotii, cand cineva
insista in parerea lui, spuneau: ‘Haide, sa fie capra a ta si tapul al meu’.

2. “La inceput te manii pe ceilalti; dupa acea, daca te nevoiesti, te vei mania pe aghiuta, iar la sfarsit vei ajunge sa te
manii numai pe omul tau cel vechi, pe patimile tale. Straduieste-te, asadar, sa te manii numai pe aghiuta si pe patimile tale,
nu pe ceilalti”.

Apoi, spune ca – in vremurile noastre de azi – mai toata lumea se enerveaza usor! Spunea, la un moment dat ca “acum si
mustele se enerveaza! Sunt incapatanate, tin la voia lor!…Mai demult fugeau daca le alungai. Dar acum insista…”, altii
“atunci cand se manie, se dau cu capul de pereti. Din fericire, Dumnezeu S-a ingrijit sa-l faca pe om cu capul tare, si asa
nu patesti nimic. Altii isi sfasaie hainele! Era cineva care din pricina maniei isi sfasia in fiecare zi camasa. O facea bucati.
Se descarca pe camasa ca sa nu se descarce pe altii.”

Vorbeste si despre o manie – mania cea curata – ca sa nu intram in deznadejde, noi – cei maniosi din fire – : “este o
putere a sufletului. Daca cel bland din fire este ajutat sa sporeasca duhovniceste de blandetea pe care o are, cel manios
este ajutat si mai mult de aceasta putere a sufletului care este mania; este de ajuns ca puterea aceasta a maniei sa o
indrepte impotriva patimilor sale si a celui viclean. Daca n-o pune in valoare in aceasta directie, va profita diavolul de ea.
Cel bland din fire, daca nu se lupta sa dobandeasca barbatie, nu poate face salturi. Pe cand cel manios, daca ia o
hotarare plina de barbatie si-si indreapta mania impotriva raului, se inalta de indata. De aceea salturile in viata
duhovniceasca le fac cei care au putina nebunie”;

“Se poate ca un om duhovnicesc sa se enerveze, sa se indigneze si sa strige, dar pentru probleme serioase si
duhovnicesti” – apropos de mania lui Moise ce a spart tablele legii fiindca israelitii petreceau si se bucurau de vitelul de
aur si/sau orice alta manie indreptatita cand e vorba de adevarul de credinta.

6. pe 05 Oct 2008 la 13:40 # Magda

Patimile astea nenorocite ne fac rau noua insine si celor din jur! Fara smerenie, nu se potolescu furtunile sufletesti si/sau
din lume!
D-aia traim parca intr-un spital de nebuni!
 Smerenia trebuie ceruta de la Dumnezeu, dar sa te si pregatesti pentru smerire! Fiindca vine – daca o ceri – pe gratis!
Cum spune Pr.Paisie prin oamenii care nu au o stare duhovniceasca buna purtandu-se fara discernamant smerindu-ne
prin comportarea lor. Aici se vede daca o ai, sau nu! Pentru ca “ e usor sa te invinovatesti pe tine insati, dar e greu sa
accepti invinuirile altora”; de obicei, ea – semerenia – vine de voie sau de nevoie: “smerenia se cultiva si cu sarguinta, dar
si pe gunoiul caderilor. Depinde. Un om marinimos pune pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce face bun. Vede binefacerile
lui Dumnezeu cele multe si isi da seama ca nu s-a aratat vrednic de ele, se semereste si Il slaveste neincetat pe
Dumnezeu. Si cu cat se smereste si-L slaveste pe Dumnezeu, cu atat se revarsa peste el Harul dumnezeiesc. Aceasta
este smerirea cea de voie. Pe cand smerirea pe care o aduc caderile repetate este smerirea cea fara de voie”.

Oricum! Procesul este anevoios si dureaza toata viata: “Ca de va veti intari iarasi, iarasi veti fi biruiti, caci cu noi este
Dumnezeu” adica “fiindca cereti de la Dumnezeu sa va dea smerenie, dragoste, etc., El isi retrage putin Harul Sau de la
acea sora (sau frate) si atunci ea va umileste si va supara. In felul acesta vi se da prilejul sa dati examene la smerenie si la
dragoste”.

Si tot pentru intarirea nadejdii iar nu a deznadajdii, spune pentru cei cu vitejie duhovniceasca sa spuna “Diavolul face bine
cu lucrarea lui, dar eu ce fac?”, iar pentru cel fara vitejie duhovniceasca sa-i spuna diavolului care-l baga in deznadejde
“Oricum as fi, sunt mai bun decat tine. Prin urmare, nu ma va lasa Hristos, ci nadajduiesc ca ma va mantui”.

7. pe 05 Oct 2008 la 14:16 # Florin

Cine e autorul articolului de mai sus? E bun.

Pentru admin, multumiri pentru textele valoroase pe care le posteaza aici, dar si observatia ca uneori mai lasa si texte cu
origine incerta sau neverificabila (ma refer la faptul ca nu e suficient a se pune pe seama unui sfant cutare scriere, mai
ales daca nu e preluata dintr-o carte publicata, daca nu se dau si surse verificabile )
Stiti si dumneavoastra, internetul e domeniul anonimatului, si trebuie sa ne inarmam cu armele precautiei si circumspectiei
cand navigam prin el

8. pe 05 Oct 2008 la 14:38 # Magda

@ELEAZAR

“PRIVITI ICOANELE SFINTILOR DIN BISERICILE ORTODOXE,CHIPURILE LOR,ATITUDINEA CORPORALA SI CHIAR

IMBRACAMINTEA LOR SI COMPARATI-LE CU PROPRIA PERSOANA !!!”

-pai ce sa vezi? Eu – om pe partea astalalta a oglinzii sunt pisica, in oglinda ma ‘vad’ leu! Ori om pe partea asta, dar in
comparatie cu sfintii din icoana -maimuta de circ ‘imbracata’ cu apucaturile ei!

9. pe 05 Oct 2008 la 20:33 # admin

@ Fr. Marius:

Am aflat si noi azi despre sfintirea din Piatra-Neamt sub steagul UE si ne-am intristat la fel de tare, mai ales ca a slujit IPS
Teofan si chiar nu intelegem rostul si necesitatea acelui steag acolo… Quo vadis, InaltPreaSfintite?

@ Florin:

Eseul de fata apartine unuia dintre administratorii Razboi intru Cuvant. Sa ne spuneti daca am omis din greseala sa
precizam sursa vreunei transcrieri, dar cred ca ati observat ca marea majoritate a postarilor au trecut autorul si cartea (sau
revista). Acolo unde nu este trecut un autor este la rubrica “meditatii duhovnicesti” – acolo ne exprimam gandurile noastre,
sub forma de micro-eseuri. Va multumim pentru aprecieri si incredere!

10. pe 05 Oct 2008 la 22:27 # ELEAZAR

Daca nu vom pune in practica fiecare ceea ce invata Hristos si Biserica Ortodoxa,totul se reduce la niste discutii
interminabile si sterile…fara folos pentru zidirea noastra si pentru mantuirea sufletului !!!

11. pe 06 Oct 2008 la 11:05 # Cristina

E bine sa fim prezenti la tot ce se petrece in jurul nostru,dar eu cred ca daca fiecare ne facem datoria de crestin
practicant,nu mai revin,dar in mare rugaciune,participare la slujba,spovedit…nimic nu ar fi pierdut.Nu trebuie sa ne tulbure
nimic.Trebuie sa avem siguranta iubirii lui Dumnezeu in suflet.Cu “ochii” mintii ajunsi in suflet vom putea gandii totul,intariti
de dragostea lui Dumnezeu toate vor fi altfel gandite.Adevarul este ca e greu de atins starea de care vorbeam,dar nu e
imposibil.Atitudine trebuie luata,trbuie sa stim exact ce vrem,dar vom reusi cu dragostea lui Dumnezeu,nu cu tristetea celui
rau.Ca e vorba de iubirea de vrajmasi,ca e vorba de acel drapel,de rautatea oamenilor din jurul nostru, de tot ce ne poate
rani…toate trebuie sa ne intareasca si sa ne mantuiasca.Toate aceste situatii ar trebui privite ca niste “profesori”.Invatam si
asa ne ridicam, depasind cu inima curata.Eu am langa calculator tot felul de poze cu Sfinti,dar si o mica rama in care am
pus ceva scris de mine dintr-o carte si vine intr-un fel in ajutorul celor scrise de mine mai inainte.Ar fi fost respectos sa
incep cu acest citat,nu cu cuvintele mele,dar acum ramane asa,cu scuzele de rigoare.Am inceput sa scriu cu gandul la
cele citite mai sus de cei dinaintea mea.Cuvinte spuse de Parintele Dionisie ce a trait si murit in Sfantul Munte Athos,la
Manastirea Vatopedu:,,Viata traita in nesiguranta e o mare tagedie.Biserica ofera siguranta.Intristarea nu e buna.Nu
uitati:fericirea adevarata consta in prezenta Duhului Sfant in inima voastra.Durerea sa o transformati in rugaciune din toata
inima.”
12. pe 06 Oct 2008 la 12:01 # Cristina

Ma gandeam dragii mei,dupa ce am inchis calculatorul,si stiti si voi,ca daca nu iubim tot,chiar si vrajmasii, nu putem intra
in Imparatia lui Dumnezeu.Sunt sigura ca toti cei care ne “intalnim” pe aceste bloguri religioase,ne dorim cu totii ca la
Dumnezeu sa ajungem.Asa ca sa nu pierdem timpul,sa nu ne pierdem sufletul in tot felul.Sa fim treziti in permanenta,ca sa
nu ne fure cel viclean,sa nu ne murdareasca haina alba primita la nastere de la Dumnezeu a sufletului…Dumnezeu sa ne
miluiasca si sa ne mantuiasca!

13. pe 06 Oct 2008 la 14:19 # danut

O rasuflare a sufletului……

Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu
ma pot plange. Eu nu te mai inteleg si nu te mai voiesc, eu am o alta viata, care imi pare mai interesanta si mai
atragatoare. Du-te de la mine, ca sunt om pacatos. Niciodata nu te-am iubit si nu te-am ascultat. Stiu ca esti aici, dar nu te
simt si nu te recunosc. Tu insa nu te departa, asteapta pana ma scol, ajuta-ma Tu sa ma scoli, ca Tu m-ai zidit si poti cu
mine toate cate voiesti. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Ca, iata, n-am mai ramas
decat numai Tu si eu. Numai noi amandoi am ramas. Sa nu Te scarbeasca pacatele mele si sa te duci. Ramai cu mine,
chiar daca nu te vad, chiar daca nu te simt, chiar daca nu te ascult. Chiar si atunci cand nu voi mai vrea sa ramai, Tu sa
ramai. Ca Tu esti cel care ne dai viata si care din moarte iarasi ne vei ridica, si fara Tine suntem nimic, Doamne. Si Tie,
Bunule, dupa cum putem, toti slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.
Sa spunem asa, tot ce avem pe suflet, in cuvinte si mai putine si mai simple, poate chiar fara nici un fel de cuvinte. Sa ne
gandim ca Dumnezeu este pretutindeni, deci si la tine in camera. El nu poate sa nu fie si la tine in camera, nu are voie.
Bate-te cu Dumnezeu ca si Iacob si lasa-te ranit de El. Si zi-i, si cere-i socoteala, si intreaba-L de cele pe care nu le
intelegi si cele pe care ai vrea sa i le reprosezi. Zi-i si asculta tacerea cu care te asculta, rabdarea cu care te rabda si
dragostea cu care te iubeste. Dar mai ales sa asculti neputinta cu care vrea sa te ajute si nu poate, din cauza vointei tale.
Da, sa nu ne miram si sa nu ne sminteasca aceste cuvinte, noi L-am facut pe Dumnezeu sa fie neputincios pentru noi.
Gandeste-te numai, ca El umbla pururea pe langa noi, ca un caine batut, cersind ajutorul nostru, ca sa ne mantuiasca.
Daca ne vom ruga asa, n-ai cum sa nu vina Duhul Sfant peste noi, nu are cum sa nu cunoastem umilinta cea veselitoare,
n-are cum sa nu ne umplem de nadejdea cea buna.Cat de mult ne iubeste Domnul!Toate aceste le face pentru noi si
pentru matuirea noastra.Pentru toate aceste ne cere un singur lucru: sa ne iertam intru iubirea Sa.
Dumnezeu cand S-a pogorat in lume, mai inainte ne-a iertat: ne-a iertat pentru ca L-am tradat in rai, ne-a ierat pentru ca
ne-am indepartat de poruncile pe care ni le-a descoperit prin proroci, ne-a iertat pentru ca nu L-am primit pe Fiul Sau- L-
am rastignit.Pentru toate ne-a ierat…Ne-a iertat- pentru ca ne-a iubit .SI noi suntem datori sa raspundem cu aceiasi
dragoste….Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi in schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe
care ne-a dat-o, ci a voit ca si noi, fiecare la randul nostru sa facem acelasi lucru cu aproapele nostru…Daca este sa ne
asemenam cu Dumnezeu in ceva, acesta este puterea de a ierta.Dumnezeu ne-a chemat sa fim asemenea Lui si
asemenea lui Dumnezeu suntem cand iertam.Puterea de a ierta este insusire Dumnezeiasca.Iertand celor ce ne grsesc ne
facem partasi la dragostea cu care Dumnezeu iubeste lumea

Chiar dacă îţi este greu să crezi asta totuşi Lui Dumnezeu îi pasă de tine mai mult decât crezi!Cum? Lui Dumnezeu îi pasă
de mine? Şi-atunci, furtunile? Problemele mele? De ce le-a îngăduit un Dumnezeu care a creat acest univers pentru om,
pentru mine?Dar dacă acele momente pe care tu le numeşti „furtuni” ţi-au fost îngăduite având menirea de a te ajuta să-L
descoperi pe Dumnezeu, de a te apropia mai mult de El, tot nu L-ai înţelege? Ai continua să spui că lui Dumnezeu nu-I
pasă? El era acolo, lângă tine, când furtunile păreau să-ţi doboare corabia. Însă tu ai preferat să priveşti la valuri în loc să
priveşti la viaţa din tine, dată de El şi ocrotită în palmele Lui.. Puteai chiar să fii plin de bucurie tocmai pentru că ştiai că
alături de tine este Dumnezeu.Nu înţelegeai de ce te iubeşte când tu nu meritai asta?Spune-mi măcar un om care merită
să fie iubit! Spune-mi ce-ai putea să faci ca să meriţi o dragoste ca a Lui? Poţi să-I câştigi dragostea? Sau…poţi să-L
opreşti să te mai iubească? Pentru asta ai fost creat, te-a creat cu un scop: să fii iubit de El!Acum…Îl înţelegi pe
Dumnezeu?
RUGAMINTEA DOMNULUI……..
” Nu-mi spune nimic…, Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca
o sa astepti sa devi un sfant ca sa Mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata…
Chiar atunci cand esti las, fricos, neancrezator in implinirea dragostei si a sfinteniei, chiar atunci cand ai sa recazi in acele
pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti, Iubeste-ma asa cum esti tu!
Nu vreau o dragosete izvorata si hranita din din mandria “virtutiilor” tale, ci dintr-o inima smerita pe care sa o poti curati
oricand. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima, din adancul neputintei si al
murdariei tale si nu mai sta departe de Mine, iti lipseste nu Sfintenia, pe care numai Eu ti-o pot da, ci o inima gata sa ma
iubeasca oricand si pana la capat. Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn, eu
bat si astept… Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care in
dar ti-l dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui, Lasa sa
curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta, eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica,
Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine. Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa
devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti… In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata…
Si acum du-te! Eu sunt cu tine !!!

14. pe 06 Oct 2008 la 18:15 # Magda

@danut

Foaaarte frumoasa postarea ta!

Mi-a mers si m-a uns totodata, la suflet!
Este plina de nuante postarea ta.
15. pe 06 Oct 2008 la 19:08 # Cristina

Danut,mi-au dat lacrimile…dureros de adevarat si de frumos daca pot sa spun asa…

16. pe 07 Oct 2008 la 09:56 # danut

SA DAM SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE, PENTRU CA LUI I SA CUVINE CINSTEA, MARIREA SI
INCHINACIUNEA!
ACEASTA ESTE RUGACIUNEA MEA,ESTE CEIA CE M-A RIDICAT DE FIECARE DATA CAND AM FOST DOBORAT,
ESTE O MEDITATIE DUHOVNICEASCA A SF.PARINTI, ESTE CEIA CE SUNT IN FATA PREMILOSTIVULUI
DUMNEZEU.MULTUMESC DIN SUFLET ADMINISTRATORULUI PT. ACCEPT.
BUNUL DUMNEZEU SA SE MILOSTIVEASCA DE NOI, DE TOTI!

17. pe 07 Oct 2008 la 16:11 # Cristina

Danut,Dumnezeu sa te aiba in paza lui dupa sufletul tau deosebit.Sigur ca dam Slava Domnului pentru tot!Fiecare om are
probabil meritele lui,dar cati au rabdarea,delicatetea de a asculta glasul lui Dumnezeu?Eu imi doresc ca toti,dar nu e chiar
asa.

18. pe 07 Oct 2008 la 17:10 # danut

MULTUMESC PENTRU CUVANTUL DE RASPUNS.TOATE CATE SUNT CU NEPUTINTA LA NOI , SUNT CU PUTINTA
LA DUMNEZEU!SA AVEN NADEJDE IN MILA SA , PENTRU CA DUMNEZEU NU NE-A ASEZAT PE SCARA ACESTEI
LUMI INTAMPLATOR, TOATE AU UN SCOP,IAR SCOPUL SUPREM ESTE MANTUIREA SUFLETULUI SI INTALNIREA
CU EL.BINECUVANTAREA DOMNULUI CU AL SAU HAR SI CU A SA IUBIRE DE OAMENI SA FIE CU NOI, CU TOTI!

19. pe 07 Oct 2008 la 22:15 # Viorel fratele

Danut! Raspuns la postarea ta sant lacrimile mele. Cred ca aceasta este comuniunea noastra.

20. pe 08 Oct 2008 la 21:49 # Magda

Citeam pe sfaturiortodoxe.ro ceea ce spunea Pr.Paisie de la Sihla – blandetea asta de sfant, cu frumusete interioara, cu
vorba dulce si gingasa ca o floare! Pe mine m-a ‘miscat’ din loc. Fiind duhovnicul Pr.Cleopa recomanda acest drag sfant
cugetarea la moarte ca, cel mai bun mijloc de infranare de la toate cele; si pe undeva, are dreptate:

Despre moarte
“Cel mai bun profesor pentru noi este moartea. Era un cântec, “Cântarea orbului”… O cânta un orb din scripcă si din gură.
Era din Pipirig, da’ a murit. L-am auzit cum cântă si mi-a plăcut cântarea. Dar tu o să tii socoteală de cântecul meu?
Asteaptă acu’ cântecul:
Moarte, moarte nemiloasă,
Tu pe toti îi scoti din casă.
De-ar fi tânăr sau bătrân,
De-ar fi slugă sau stăpân,
De-ar avea el tot pământul,
Tu îi pregătesti mormântul.
De-ar trăi el cât de bine,
Nimeni nu-l scapă de tine.
La unii vii cu masina,
La altii plivind grădina,
Iar la unii vii asa,
Că le opresti inima.
Si chiar, în definitiv,
La toti vii cu un motiv.
Si fără motiv de vrei,
Tot mai vii si tot mai iei.
Vai, te rog, moarte, plângând,
De-i veni cât de curând,
Te rog să nu vii mânioasă
Să mă tai cu a ta coasă
Nici să-mi pui n al tău pahar
Vreun medicament amar,
Ci, c-un ciocănas usor,
Să mă dezlegi încetisor
De la cap pân’ la picioare
Să-mi vindeci rana ce mă doare.
Că medicamentul ti-i bun,
N-am cuvânt ca să ti-l spun.
Si ciocănasul tău îi sfânt,
Că mă desparte de pământ.
 Si asa să fii de bună
Să mă mângâi cu-a ta mână
Gura ta cea vesnic dulce
Să-mi dea voie să-mi fac cruce
Si cu gura să pot spune
Cea din urmă rugăciune.
Lacrimi multe să îmi lasi
Ca să-mi ude-ai mei obraji
Si să-mi spăl al meu păcat
Cu care pe Domnul am supărat.
Si asa, cu lacrimi multe,
Maica Domnului să-mi ajute
De trup să mă despart usor
Si cu liniste să mor.
Iar îngerasul lui Hristos
Să s-arate bucuros
Să-mi zică: “Hai, dragul meu,
Să te duc la Dumnezeu”.
AMIN
(Pe foaia cu notite-amintiri ale părintelui Paisie am găsit si această însemnare referitoare la versurile anterioare: “Acest
cântec e făcut cu evlavie de un ticălos si păcătos, orb si prost, pe care îl chema Paisie.”)
Iaca asa… Rămâne ca tot cântecul meu să nu se uite. Că nu-i asa usor a trăi, dar e tare greu a muri. Toti cei care au murit
au uitat de toată viata lor, iar în ceasul mortii numai ceea ce au făcut rău, numai aceea vedeau înaintea ochilor.
Era unul – se băga pe sub masă, pe sub pat… “Nu mă lăsa, părinte Paisie, nu mă lăsa!” “Ce să-ti fac, dragul meu?” Eu îl
scoteam de acolo, el se băga dincolo… “Nu mă lăsa, părinte Paisie!” “Ce să-ti dau, dragul meu? O bucătică de zahăr?”
“Nu.” “O bomboană?” “Nu…” “Medicamente?” “Nu…” Altceva cerea el, ceva ce trebuia să-si pregătească din timpul vietii
lui. Si când a murit, Dumnezeu să-l ierte, nu era chiar cald, dar nu a putut să stea în biserică. L-au scos afară, l-au
prohodit afară – trei zile a stat afară. Curgea din trupul lui tot prisosul care era înăuntru. Tot, tot curgea afară, si mirosea de
departe… Iaca asa.
Draga tatii, nu-i de sagă. Dacă am avea noi totdeauna frica mortii în gând – că noi, adică, în fiecare clipă putem muri – n-
am putea gresi asa usor. Când ti-ar veni în gând să faci o prostie, aducându-ti aminte de moarte, te opresti îndată:
“Doamne fereste, dar dacă mă ia moartea chiar acum? Ce mă fac eu?” Ai văzut ce spune Mântuitorul Hristos: “În ce te voi
găsi când va veni sfârsitul tău, în aceea te voi judeca”. Asa încât, dacă te gândesti la moarte, îndată te opresti de la orice
păcat ti-ar veni în minte. Îti vine în gând să furi? “Nu, e păcat… Dacă vine moartea acum?” Să-l lovesti pe celălalt? “Nu… Îl
doare, si e păcat. Dacă mă cheamă Domnul acum, si eu nu mai am când să mă împac?”
De asta zic: moartea este cel mai bun profesor, care te opreste de la toate păcatele.
Pentru-aceea, frate dragă,
Mult, putin, cât vei trăi,
Nu uita o viată-ntreagă,
Nu uita că vei muri.
“Nu uita că vei muri”… Dacă mă găseste moartea acum, si am făcut vreo prostie, ceva, sau am gândit, sau am zis ceva
rău, sau sunt învrăjbit cu cineva… – si-uite asa, gândul mortii îndată te dă pe brazdă. “Vai, dar dacă mor asa, ia să nu mă
mai duc la furat… Ia să nu mă mai cert, ca să nu mor învrăjbit.” Pentru că asa cum te găseste moartea, asa vei fi judecat…
Iaca asa mai cânta un mosneag orb:
Bate moartea la fereastră
Si eu nu sunt pregătit.
Chiar din fasă, copilasii
Pentru moarte sunt sortiti.
Mai mărisori, drăgălasii,
De moarte nu sunt scutiti.
Tineretea-i ca si-o floare
Ce cade pe drum, îndată.
Tineretea-azi, mâine, moare
De o boală ne-ndurată.
Iar bătrânetea, mă frate,
E ca bruma-n răsărit,
Gata-n tot ceasul să moară
Si să-si dea al său sfârsit.
Pentru-aceea, frate dragă,
Mult, putin, cât vei trăi,
Nu uita o viată-ntreagă,
Nu uita că vei muri.”

21. pe 08 Oct 2008 la 21:50 # Magda

“Socoteala este asa: toti suntem supusi păcatului, dar dacă avem constiinta sănătoasă, îndată ce ne aducem aminte că
am făcut un rău, îndată să ne mustre constiinta. Sau când vrăjmasul îti pune în minte să faci o prostie, o constiintă
sănătoasă îndată îti aduce aminte că vei muri, si te opresti: “Să nu mor chiar în ceasul acesta…”
Asadar, fiindcă suntem supusi păcatului si mortii, si datoria trebuie să o dăm numaidecât când ne-o va cere Domnul si
când va veni sfârsitul. Si dacă e neprevăzut sfârsitul, atunci să fim pregătiti cam totdeauna: spovediti, împăcati cu toată
lumea, si nu cumva să trecem prin viată fără să ne gândim la moarte, si să ne găsească moartea nepregătiti. Că dacă ai
să-ti aduci aminte de moarte, ai să ai mult folos si ai să te umilesti, gândindu-te că nu esti vesnic pe pământ, ci degrabă
trecător…
Tare-i greu pentru omul care se lasă să se spovedească la urmă, în clipa mortii… Că ce să spui când vine moartea? Ce să
 iei cu tine? Că n-ai ce lua… Când au venit rusii, în 44, trăiam acolo, acasă, si deodată am auzit: “Vin rusii, măi!”, si noi n-
am crezut. Si ne gândeam: măi, oameni buni, d’apoi românii ăstia ai nostri sunt ei asa de prosti si le-or da drumul să vină
de la Nistru încoace?! Doar hotarul nostru e la Nistru… Si nu i-au putut opri. În sfârsit… numai ce mă duc eu o dată la apă,
si mă întâlnesc cu armata care venea de la Prut. “Măi popo, mă’… n-ati plecat, mă’? Mă’, vă punem capu-n par, măi popo!”
Măi oameni buni, ce să fac eu? Eram la circa 20 km de Nistru. Am luat căldările cu apă si m-am dus acasă repede. Ce să
iau eu cu mine? Cum să plec? Un rând de schimburi îmi trebuie… o carte îmi trebuie… Psaltirea îmi trebuie… Ceaslovul
îmi trebuie. Umplu o traistă. Da-mi trebuie, măi, si-o pătură. Dar dacă o să dorm pe drum, ce mă fac eu? Mai pun o traistă.
După ce am umplut eu două traiste – era mosneagul acela, Ghenadie, care stătea cu mine, si mă vedea că mă pregătesc,
dar nu stia unde mă duc, si stătea asa si mă privea cum adunam eu în traiste… – deodată am zvârlit eu amândouă
traistele într-un colt, si gata, m-am linistit… Nu mă mai duc. Ceilalti au plecat care-ncotro… Eu cu Ghenadie am rămas. A
doua zi, mă uit de noapte… rusii umpluseră toată ograda. Când am venit eu cu cheile bisericii, ei erau acolo, în fata ei.
Puseseră un foc mare si un cazan pe foc si o vacă în cazan, si stăteau împrejurul cazanului. Si care se repezeau, luau mai
mult carne crudă, si mâncau si ei, acolo… Au prins a mă întreba pe ruseste: “Haziaika?” “Vodka?” – cum umblau ei, după
femei si după băutură… Mă rog, de-ale lor… “Nu-s aicea. Aicea-s călugări.” “Ce-s aceia călugări?” “Mânăstire.” Am prins a
spune si eu niste minciuni: “Aicea-i obste, colhoz, aici mănâncă toti la o masă”. “Da’ unde-i cel mai mare?” “A fugit…”
“Las’, că l-om prinde noi.”
Am stat cu ei aproape o jumătate de an. Ne-am supus si noi lor, si de la o vreme s-au învătat si ei cu noi, ne-am învătat si
noi cu ei… Apoi au luat tot ce le-a plăcut si au plecat. Aveau de gând să se ducă la Berlin.
Iac-asa, tătucă, si omul care se lasă să se spovedească în clipa mortii – că eu sunt acum în pragul plecării si mă uit încolo
si-ncoace, să văd ce pot să iau cu mine, si iaca, mai că n-ai ce lua… Din vreme să ne mărturisim si să ne pregătim, ca
atunci când vine ceasul să fim cu traista legată la gură, după usă, colo… A venit ceasul, iei traista si pleci. Dar ca să te
gândesti să pui în traistă atunci, în clipa mortii – atunci nu mai poti, dragul meu, atunci nu se mai poate… Atunci, nu.
Era o babă, Catrina o chema. Si ea vorbea cu moartea cum vorbim noi acum: “Sfântă Moarte, mă rog matale să-mi spui
când ai să mă iei, ca să mă pregătesc si eu, Sfântă Moarte”. Si tot asa: “Sfântă Moarte” azi, “Sfântă Moarte” mâine… Si tot
vorbea cu moartea, dar n-o vedea. De la o vreme, iaca, apare moartea: “Hai, Catrină. Esti gata? Hai, că am venit să te
iau…” “Săraca de mine, Moarte Sfântă, cât te-am rugat eu să vii să-mi spui când vrei să mă iei! Să-mi fi spus mai
înainte… Dar n-ai venit, Sfântă Moarte, să-mi spui…” “Cum n-am venit, Catrină?! Te-a durut vreodată urechea?” “Da, m-a
durut…” “Te-a durut capul, Catrină?” “Da!” “Catrină, dar inima, dar vreun picior?” “M-a durut…” “Eu eram, Catrină… Eu îti
spuneam atunci să te pregătesti, că îndată oi veni să te iau.” “Da’ bine, asa ai vorbit tu cu mine, Sfântă Moarte?” “Apoi eu
asa stiu a vorbi, Catrină…” – si a luat-o pe Catrina. Ca să vezi… Uite-asa stie ea a vorbi cu noi. Ca atunci când esti
vinovat, ai făcut vreo poznă si, înainte de a te duce la închisoare, întâi îti trimite somatia, pe urmă citatia si apoi mandatul –
si gata. Hai, de-acuma… Te duce, nu te mai lasă. Somatia este un junghi, ca să te pregătesti, să te spovedesti la duhovnic.
Citatia este o altă durere, ca să te si împărtăsesti. Si când a venit mandatul, nu te mai lasă… Gata! “Te iau!” Pregătit,
nepregătit… “Bogdaproste c-am gătit… Am terminat… Hai…” Gata, tătucă… Să nu te smintesti de trăsnăile mele.
Se zice că Alexandru Macedon, după ce a cucerit toată lumea, asa ar fi spus: “Când voi muri, să mă îngropati într-un sicriu
cu găuri si să-mi lăsati afară mâinile, goale, ca să vadă toată lumea că Alexandru Macedon, cel care a cucerit lumea, nu ia
nimic cu el în mormânt”. Si l-au îngropat asa cum a vrut el: cu mâinile goale, lăsate afară. Ai văzut? Si nu era el om prost –
era om de mare valoare la vremea aceea. Toti cei care au umblat după slava omenească – cum umblă, de obicei, toată
lumea – până la sfârsit au regretat, că prea s-au obosit în zadar.
Asadar, tare ar fi bine ca din clipa asta să punem început bun, tătucă. Fiindcă lucrurile trec, trec la vale, si vine clipa când
va rândui Dumnezeu să dai examenul cel mai de pe urmă… Eheei.. acela de pe urmă este examen, nu glumă. Acela să-l
reusim, tată, că atunci nu mai încap nici interventii, nici avocati, nici orice altă învătătură – decât numai faptele, dacă le-ai
făcut. Atâta rămâne: ce-ai făgăduit la călugărie…”

22. pe 08 Oct 2008 la 21:54 # Magda

Despre fericire

“Asa, tătucă… Fiindcă te-ai întâmplat aici de sărbătorile astea, îti doresc si eu ani multi – si nu prea fericiti, că fericirea în
lumea asta nu-i chiar asa de sănătoasă. Când e omul prea fericit în lumea asta, uită de Dumnezeu si uită de moarte…
Ai văzut Sfântul Pavel? “Nu mă voi lăuda decât cu neputintele mele si cu slăbiciunile mele. Că o zi si-o noapte am fost în
fundul mării”, că trei zile a fost nu stiu pe unde, că într-o zi l-au dat afară pe o cosnită, a fost bătut cu toiege, împroscat cu
pietre – iaca cu ce se lăuda. Nu se lăuda că face minuni, că a învătat atâta carte, că face, că drege… Si când a zis vorba
aceea: “Stiu un om care, cu 14 ani în urmă, a fost răpit în rai (sau în al treilea cer, cum spune el), dar nu stiu bine, în trup
sau fără trup”… A stiut el prea bine. El era, dar n-a vrut să se recomande asa. Si ce-a văzut acela acolo, numai nu s-a
scărpinat ca mine, în cap. Că ce-a văzut el, ce-a auzit el nu pot mintea omului si gura să spună… Mai departe se dă de
gol el singur: “Pentru multimea vedeniilor, a slobozit Dumnezeu pe îngerul satanei să mă lovească peste fată”. Na! S-a
vădit. El singur. Ai văzut? “Ca să nu mă mândresc. Si L-am rugat pe Dumnezeu de trei ori să-l depărteze, si a zis: “NU!”
Asa a zis: NU! Că întru slăbiciuni lucrează Dumnezeu minuni. Si a rămas asa, ca Sfântul Pavel să fie vas ales. Asadar,
dintr-un mare prigonitor, cum era el, a devenit râvnitorul cel mai aprins, cel mai devotat, cel mai ales vas dintre toti. Că de
multe ori spunea si el: “Nu sunt vrednic să mă numesc Apostol” si “Sunt cel mai mic dintre Apostoli”… Dintr-un prigonitor,
dintr-un vas de neonoare, a devenit un vas de onoare. Că asa lucrează Dumnezeu: dintr-un om păcătos poate să facă,
prin pocăintă si lacrimi, un om credincios, care să fie de folos si lui si altora.
Asa să te-ajute Dumnezeu, tată, ca dintr-un vas spurcat – cum sunt si eu, iac-asa, încărcat cu nenorociri din astea, cu
păcate si cu stricăciuni – să te facă Dumnezeu vas curat, de onoare, ca să-I slujesti Lui, la masa Lui de onoare…
Eu nu-ti doresc aici nici avere, nici slavă, nici bogătie, că stiu eu că dintr-astea ies altele gâmboase. Dacă vei avea, cu
darul lui Dumnezeu, dragoste si dorintă sfântă, apoi dincolo de mormânt să fie viitorul nostru. Dar, făcând voia lui
Dumnezeu, vei avea si aici folos îndestulat, iar dincolo de mormânt vei avea fericirea vesnică, în vecii vecilor. Dar dincolo
să ne bucurăm, unde nu sunt nici lacrimi, nici scârbe, nici suspin, ci viata fără sfârsit. Amin.
Nu ne putem mântui dacă vom iubi plăcerile lumii.”

23. pe 08 Oct 2008 la 21:57 # Magda

Despre dragoste
 “Si dragostea ajută mult, draga tatii. “Dragostea si cu frătia/Mult întrece bogătia”. Să aveti dragoste una fată de alta. Că din
dragoste izvorăste mila. “Dragostea îndelung rabdă, nu se mândreste, nu se trufeste, nu se mânie, nu gândeste rău, nu se
bucură de nedreptate. Dragostea îndelung rabdă, se milostiveste, nu caută ale sale, dragostea niciodată nu cade”. Aceasta
dac-am avea-o noi, dragostea cea adevărată, dragostea duhovnicească! Fiindcă dacă avem dragoste, pe toate le avem.
Dragostea te face să rabzi boala si chiar să-ti fie dragă, pentru că te curătă de toate murdăriile. Si dacă ai dragoste pentru
Hristos, rabzi totul: si ocări, si batjocură… Din dragoste vine si răbdarea. Si atunci nu te mai scârbesti nici de cel bolnav; ti
se pare că miroase a parfum. Că cea mai mare faptă de dragoste este să îngrijesti un bolnav. Si dacă-l îngrijesti cu
dragoste si răbdare, el se mântuieste prin tine si tu te mântuiesti printr-însul.
Nu-i lucru curat când te mânii. Mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu si nici nu rodeste roadele dragostei. Când te
mânii, nu-i duhul lui Dumnezeu acolo, si nu-i duhul dragostei – acolo e duhul mândriei, duh de slavă desartă.”

P.S. Sa ma iertati dragi admin.dar, mi-au placut asa de mult vorbele Pr.Paisie de la Sihla, asemeni altui sfant drag mie si
voua tot Paisie din muntele Athos incat, am umplut paginile cu ceea ce-a spus asa de dulce si de bine ascest sfant
cuvios! Se pare ca darul celor cu numele de Paisie este de a lovi direct in inima dar nu cu brutalitate ci, cu multa rabdare,
blandete si dragoste nesfarsita pentru aproapele!

24. pe 14 Oct 2008 la 14:07 # Luminita

Despre dragoste in contextul Judecatii Domnului:

31. Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale.
32. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre.
33. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
34. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita
voua de la intemeierea lumii.
35. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
37. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa
bei?
38. Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?
39. Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
40. Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici,
Mie Mi-ati facut.
41. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si
ingerilor lui.
42. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;
43. Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
44. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau
in temnita si nu Ti-am slujit?
45. El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati
facut.
46. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.

(Matei 25, versetele 31-46)

25. pe 10 Dec 2008 la 11:09 # Război întru Cuvânt » Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor
rasfatate

[...] Am pregatit mai jos cateva scurte extrase din scrierile parintelui Serafim Rose, foarte potrivite, credem noi, pentru
constientizarea si infruntarea unui tip de ispite dintre cele mai raspandite si mai primejdioase care pot afecta pe cei ce
cauta sa duca o viata duhovniceasca in mijlocul confuziei generale a lumii de azi, fie in lume, fie in manastire.Este vorba
despre tentatia de urmare entuziasta a unor mode duhovnicesti, de imitare a unor forme si, in general, de imbratisare a
partilor exterioare, superficiale, adica numai a “cojii” si a “literei” unor idealuri, modele si practici duhovnicesti, fara a intra
in adancul lor si a nazui sa intelegem si sa traim miezul si duhul acestora. E vorba aici si despre acel risc major (subiect
pe care l-am mai abordat de mai multe ori pe site) de a ne insela traind mai mult in inchipuire viata duhovniceasca si de a
reduce realitatile dumnezeiesti si mai presus de lume presupuse de poruncile lui Hristos la nivelu… [...]

26. pe 12 Jan 2009 la 10:48 # Război întru Cuvânt » DUREREA CEA MAI MARE A PARINTILOR NOSTRI: DEZBINAREA
DINTRE FRATI!

[...] IUBIREA DE VRAJMASI – PORUNCA “IMPOSIBILA” [...]

27. pe 17 Jan 2009 la 22:34 # Război întru Cuvânt » Parintele Rafail Noica - cuvant despre implinirea poruncilor si pentru
tamaduirea deznadejdii

[...] IUBIREA DE VRAJMASI – PORUNCA “IMPOSIBILA” [...]

28. pe 25 Jul 2009 la 16:47 # Război întru Cuvânt » Sfintii Parinti ai Sinodului al V-lea Ecumenic impotriva nihilismului
origenist

[...] IUBIREA DE VRAJMASI – PORUNCA “IMPOSIBILA” [...]

29. pe 04 Oct 2009 la 15:02 # iulian

Daca fratele tau te stanjeneste, te oboseste, atunci sa te gandesti: ,, Acum ma doare ochiul meu, mana mea, piciorul meu;
trebuie sa-l ingrijesc cu toata iubirea” (1 Cor. 12, 21) … Vi la cunostinta adevarului cand iubesti cu iubirea lui Hristos.
Atunci nu ceri sa fi iubit; aceasta este rau. Sa iubesti tu, sa daruiesti iubirea ta; aceasta este dupa dreptate. (parintele
Porfirie)

30. pe 04 Oct 2009 la 15:03 # iulian

Fiecare dintre cei de langa noi, fiecare aproape al nostru este trup din trupul nostru (Efes. 5,30). Pot sa nu ma ingrijesc de
asta, pot sa-l amarasc, pot sa-l urasc? Aceasta e cea mai mare taina a bisericii noastre, sa devenim toti una in
Dumnezeu.Daca facem asta, devenim ai Lui. Aceasta este Biserica. Aceasta este Raiul. Aceasta este Ortodoxia. (parintele
Porfirie)

Cand cineva ne nedreptateste in oricare chip – cu clevetiri, cu ocari, atunci sa ne gandim ca este fratele nostru pe care l-a
cuprins vrasmasul. A cazut prada potrivniculul. De aceea trebuie sa ne doara pentru el si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne
miluiasca si pe el si pe noi, iar Dumnezeu ne va ajuta pe amandoi. Insa daca ne maniem asupra lui, atunci potrivnicul va
sari de la el si asjpra noastra, si ne va batjocori pe amadoi. Cel care-i judeca pe ceilalti nu-l iubeste pe Hristos. (parintele
Porfirie)

Lucrul de capatai este sa intram in Biserica. Sa ne unim cu semenii nostri, cu bucuriile si cu tristetile tuturor. Sa-i simtim ai
nostri, sa ne rugam pentru toti, sa ne doara pentru mantuirea lor, sa ne uitam pe noi insine. Sa facem totul pentru ei,
precum Hristos pentru noi.( parintele Porfirie)

Pe toate sa le infruntati cu iubire, cu bunatate, cu rabdare si cu smerenie. Sa fiti stanci. Toate sa se sparga deasupra
voastra si sa se intoarca precum valurile, iar voi sa ramaneti netulburati. (parintele Porifirie)
Atunci cand ne leaga Hristos, nu mai exista distante. Cand voi pleca din aceasta viata fi mai bine. Voi fi mai aproape de voi.
(parintele Porfirie)

31. pe 04 Oct 2009 la 15:12 # iulian

Atunci cand ne leaga Hristos, nu mai exista distante. Cand voi pleca din aceasta viata fi mai bine. Voi fi mai aproape de voi.
(parintele Porfirie)

32. pe 17 May 2010 la 14:22 # Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri
harismatice

[...] si avem imaginatia asa bogata… Dar asta nu este iubire, ci frizeaza inselarea, frati si surori! Cu toata durerea intrebam:
cand oare vom vrea sa mai ascultam si de Dumnezeu, nu numai de euforiile … Parintele Mihail a demonstrat punctual, cu
citate si pagini niste lucruri gravissime, dar pe noi nu [...]

33. pe 18 May 2010 la 21:19 # Război întru Cuvânt » Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU

[...] PORUNCA “IMPOSIBILA” [...]

34. pe 20 Jun 2010 la 23:16 # Război întru Cuvânt » Maica Siluana Vlad: CINE SUNT EU SI UNDE INCEPE INTALNIREA
CU DUMNEZEU?

[...] PORUNCA “IMPOSIBILA” [...]

Nume (necesar)

Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)

Site

Trimite
* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu
vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va
multumim!

INDEMN LA RUGACIUNE

Stiri/recomandari
Incalcare grava a Canoanelor Ortodoxe la Colocviul inter-confesional de la Bose: “impartasirea” unui preot ortodox grec la
catolici. MITROPOLITUL PAVLOS CERE CATERISIREA
Pasi decisivi in directia GUVERNULUI EUROPEAN/ Statele nationale, intre BAROSUL EUROPEAN AL AUSTERITATII SI
NICOVALA HAOSULUI SOCIAL/ Se agita din ce in ce mai puternic sperietoarea TERORISMULUI. Ni se mai pregateste
un 9/11?/ CARDUL DE SANATATE SI ROVIGNETA ELECTRONICA – CUI PRODEST?/ Romania, UE si chestiunea
OMG/ PILDA DE REZISTENTA JERTFELNICA: ANA SIMION (Stiri 28 – 30 septembrie 2010)
INCA NE MAI RABDA DUMNEZEU PENTRU RUGACIUNILE CUVIOSILOR ASCUNSI DE LUME, DAR OARE VOM
PRICEPE SI NE VOM CAI? “Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua…
Situatia asa merge”
BANTUIE SPECTRUL ANARHIEI SI AL HAOSULUI SOCIAL?/ Pornografia si pedofilia online, inlesnite de guvern/ SE
SCANEAZA SI SE INTERCEPTEAZA TOT/ Ministrul Agriculturii, agent Monsanto si promotor al culturilor modificate
genetic/ “EXTRATERESTRII” LUATI IN SERIOS DE ONU SI ARMATA SUA: PREGATIRE LA NIVEL INALT PENTRU
“MINUNILE” ANTIHRISTICE?/ Romania, vazuta drept un amalgam cultural volatil in Noua Ordine Mondiala (STIRI 24-28
SEPT. 2010)
ESEC CATOLIC LA VIENA? Adoptarea documentului comun asupra primatului papal in primul mileniu amanata cu doi ani,
DAR NU E DE DORMIT…

Calendar ortodox
Sâmbata, 2 octombrie
SFINTII ZILEI
• Sf. Mucenici Ciprian si
Iustina
• Sf. Preacuvios Teofil
Mărturitorul
• Sf. Mucenic Gheorghe,
care la Carageas a
mărturisit în anul 1794
• Sf. Andrei cel nebun pentru
Hristos
Click pe sfinti pentru Sinaxarul
zilei sau click aici pentru
sinaxarul in format audio mp3

Articole recomandate

Praznicul CINSTITULUI ACOPERAMANT AL PREASFINTEI NASCATOAREI DE DUMNEZEU.

Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA

IUBIREA DE VRAJMASI – PORUNCA “IMPOSIBILA”

 Ce inseamna sa-i iubim pe vrajmasii Bisericii si cum o putem face?

O rugaciune de care avem mare nevoie astazi: RUGACIUNEA PENTRU LUME A CUV. PAISIE
AGHIORITUL

Rugaciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume

Fost-a un om pe pamant mistuit de dorinta lui Dumnezeu… SILUAN ATHONITUL

“Domnul nu e ca noi… Ah, ce Dumnezeu avem!”

Sfantul Siluan Athonitul – Copilaria si anii tineretii. “ROAGA-TE CA LUMEA SA NU MA TINA!

”
 Ce primeaza: SUFLETUL UNUI OM SAU REUSITA UNEI SARCINI?

IUBIRE SI DREPTATE. “Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar in rai nu e nevoie de fier…”

Sfantul Siluan si marturisirea intru iubire a credintei in fata eterodocsilor

Sf. Siluan Athonitul: “VULTURUL SI COCOŞUL”

CE ESTE SUSPECT IN E-ROMANIA? !

TOTALITARISM ELECTRONIC. Big Brother se pregateste sa-si intre in drepturi in Romania

prin programul “e-government”/”umbra electronica”

Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA

IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”
 DEMONTAREA UNEI MANIPULARI GROSOLANE SI DEZMINTIREA UNOR MINCIUNI
NERUSINATE

CUVANTUL PARINTELUI PUSTNIC PROCLU (2010) despre ispitele grele ale lumii si ale
Bisericii de astazi… CUM VA FI SFARSITUL LUMII SI CE AVEM NOI DE FACUT?

Ce am retinut din talcuirile si avertismentele CUVIOSULUI DANIEL GOUVALIS privitoare la

Apocalipsa. Cum sa ne ferim de exegetii improvizati si de SPECULANTII FINANCIARI ai profetiilor eshatologice?
CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC DESPRE PROBLEMA ACTELOR CU CIP (31 august 2010):
“Se face zgomot prea devreme si asta este in favoarea dusmanului”

Merita macar putina atentie si opinia unui MUCENIC real al zilelor noastre? PARINTELE
DANIIL SASOEV despre actele biometrice, pecetluire si Antihrist
 Parintele Metodie de la Optina despre actele cu cip si lucrarea “tainei faradelegii”

Cuviosul Dionisie despre pecetluire: “NUMAI CAND TI SE CERE O LEPADARE DE HRISTOS,

ATUNCEA E PRIMEJDIE!“

RASPUNSURI DE MARE FOLOS SI DE STRINGENTA ACTUALITATE DE LA DOI PARINTI

DIN MAN. PUTNA: “Sa avem o atitudine echilibrata, duhovniceasca, sa luptam fara extremisme, exagerari si
teribilisme! E NEVOIE DE SOBORNICITATE”

SA NE REAMINTIM DUHUL ADEVARATEI MARTURISIRI, CA SA NU CADEM IN INSELARE

PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!

ORTODOXIA – CREDINTA PATIMITOARE versus “PARADISUL NEBUNILOR”

Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR

SA INCEPEM SA NE PREGATIM... CUM SI PENTRU CE?

“VEDETI SA NU FITI AMAGITI!”

Trei cuvinte importante despre LEPADAREA LUMESCULUI SI A IUBIRII DE SINE

CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde

"DOMNUL NU-I LASA PE AI SAI!"

Sf. Luca al Crimeei: CURAJ, CURAJ, IUBITUL MEU COPIL!

 CUM NE VOM MANTUI NOI?

ACUM NU MAI E TIMP DE ZIDIRI, DE CUPOLE SI DE ILUZII...

Sa nu ne despartim de Biserica!

“Biserica se teme de dezbinari si de schisme, care au ca baza demonicul egoism”

Calendar articole
October 2010
S M T W T F S
1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31
« Sep «-»

Ultimele articole
“PRECUM VOITI SA VA FACA VOUA OAMENII…” . Legea fundamentala pierduta de crestinii vremurilor reci de pe urma.
De la a nu face raul la nevointa iubirii pana la capat. Si despre “IUBIREA” CARE URASTE SI UCIDE
SFINTII MUCENICI CIPRIAN SI IUSTINA – puterea sfintitoare a credintei adevarate si rusinarea satanei. PARACLISUL
SFANTULUI CIPRIAN (audio si text)
CONVORBIREA TACUTA A MAICII DOMNULUI CU NOI – MINUNEA DIN SATUL BIHOREAN DELANI: Icoana Maicii
Domnului a izvorat mir la exact 1 an distanta de minunea de la Schitul Huta: “Daca mai marii Bisericii tac, vorbesc
icoanele”
SUB MILOSTIVIREA TA SCAPAM, NASCATOARE DE DUMNEZEU… Bucura-te, bucuria noastra, acopera-ne pe noi de
tot raul cu cinstitul tau Acoperamant!
In cautarea “mainii calde a lui Dumnezeu”. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI
 DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II)
PARINTELE ARSENIE BOCA. Sfantul si omul cavernelor – teatru radiofonic (AUDIO): “Dumnezeu trimite pe alesii Sai, mai
inainte de a veni pedeapsa Lui”
29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA . Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara
sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti inselarea?
Noi marturii despre Sfintii Siluan si Sofronie. DARUL CUVANTULUI TAMADUITOR SI TAINA “REPETITIEI”
DUHOVNICESTI
Fiara, Antihristul si profetul mincinos in talcuirea Vladicai Averchie Tausev ( “Apocalipsa Sfantului Ioan: un comentariu
ortodox” )
CE TREBUIE SA URMAREASCA UN “PESCAR DE OAMENI”? Raspunsurile a doi misionari rodnici ai Rusiei: Parintele
Mucenic Daniil Sasoev si Iurii Maximov

Anunturi
LANSARE PREDANIA – Ernest Bernea, Meditatii filosofice, 6 octombrie 2010, libraria Sophia, Bucuresti
Iasi, 2 septembrie, ora 18.00 – MITROPOLITUL HIEROTHEOS VLACHOS CONFERENTIAZA DESPRE APOSTOLATUL
TINERILOR DE AZI

S.O.S.

S.O.S.
APEL URGENT: Ajutor pentru Maria, bolnava de cancer la 10 luni!
Ajuta-l sa traiasca pe bebe Siluan

Carti recomandate
 Recomandarile noastre au in vedere exclusiv folosul duhovnicesc, fara a fi implicati in raporturi comerciale si fara a urmari
vreun beneficiu de natura materiala din partea editorilor, difuzorilor sau autorilor de carte ortodoxa.

Ultimele comentarii
admin on 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA . Roadele iubirii de sine si ale
ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti
inselarea?
antuza on CONVORBIREA TACUTA A MAICII DOMNULUI CU NOI – MINUNEA DIN SATUL BIHOREAN DELANI: Icoana
Maicii Domnului a izvorat mir la exact 1 an distanta de minunea de la Schitul Huta: “Daca mai marii Bisericii tac,
vorbesc icoanele”
ana on 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA . Roadele iubirii de sine si ale
ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti
inselarea?
Ina on CONVORBIREA TACUTA A MAICII DOMNULUI CU NOI – MINUNEA DIN SATUL BIHOREAN DELANI: Icoana
 Maicii Domnului a izvorat mir la exact 1 an distanta de minunea de la Schitul Huta: “Daca mai marii Bisericii tac,
vorbesc icoanele”
admin on CUVIOSUL SELAFIIL CEL ORB (de la Noul Neamt): “O sa inceapa mare invalmaseala in Biserica”
ana on CUVIOSUL SELAFIIL CEL ORB (de la Noul Neamt): “O sa inceapa mare invalmaseala in Biserica”
admin on 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA . Roadele iubirii de sine si ale
ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti
inselarea?
Valentina on 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA . Roadele iubirii de sine si
ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa
recunosti inselarea?
antia on 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA . Roadele iubirii de sine si ale
ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti
inselarea?
admin on CONVORBIREA TACUTA A MAICII DOMNULUI CU NOI – MINUNEA DIN SATUL BIHOREAN DELANI: Icoana
Maicii Domnului a izvorat mir la exact 1 an distanta de minunea de la Schitul Huta: “Daca mai marii Bisericii tac,
vorbesc icoanele”

Categorii
"Concentrate" duhovnicesti
Alexandr Soljenitin
Anunturi
Avva Dorotei
Biserica la ceas de cumpana
Biserica rastignita
Calugaria
Ce este pacatul?
Citiri liturgice din Scripturi
Credinta in familie
Crestinul in lume
Cum munceste crestinul?
Cum ne iubeste Dumnezeul nostru
Cuvantul ierarhilor
Cuviosul Paisie Aghioritul
Cuviosul Seraphim Rose
Cuviosul Sofronie Saharov
Dan Puric
Despre preotie
Din "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose"
Documentare
Duminici si Sarbatori – Noime vii pentru viata noastra
Fericitul Filotei Zervakos
Fericitul Martir Constantin Oprisan
Fericitul Martir Daniil Teodorescu (Sandu Tudor)
Fericitul Martir Mircea Vulcanescu
Fericitul Parinte Dimitrie Gagastathis
Fericitul Parinte Nicolae Gurianov (al Zalitului)
Fericitul Preot Martir Daniil Sasoev
Fericitul Preot Marturisitor Ilie Lacatusu
Fratii mai mici ai lui Hristos
Gheron Iosif Isihastul
Gripa porcina / Vaccinuri
Hrana duhului – cuvinte tari, texte esentiale
Ioan Ianolide
IPS Averchie Tausev
Jean-Claude Larchet
Liturghia Darurilor
Maica Arsenia Sebriakova
Marturisirea Bisericii
Marturisitorii si Sfintii inchisorilor
Meditatii duhovnicesti
Minuni si convertiri
Mitropolitul Augustin de Florina
Nevoia de discernamant
Noua ordine mondiala/Masonerie
Opinii
Parintele Adrian Fageteanu
Parintele Arsenie Boca
Parintele Arsenie Muscalu
Parintele Arsenie Papacioc
Parintele Cleopa
Parintele Constantin Sarbu
Parintele Dionisie Ignat de la Colciu
Parintele Dumitru Staniloae
Parintele Epifanie Teodoropulos
Parintele Gavriil Stoica
Parintele Gheorghe Calciu
Parintele Gherasim Iscu
Parintele Iachint al Putnei
Parintele Iustin Parvu
Parintele Marcu de la Sihastria
Parintele Mihail Stanciu
Parintele Nicolae Steinhardt
Parintele Paisie Olaru
Parintele Proclu
Parintele Rafail Noica
Parintele Savatie Bastovoi
Parintele Selafiil
Parintele Serghie Şevici
Parintele Simeon (Essex)
Parintele Sofian Boghiu
Parintele Zaharia de la Essex
Parinti athoniti contemporani
Parinti si invatatori
Pateric
Pentru tineri
Pocainta
Poezii
Portile Iadului
Pr. Theodoros Zisis
Prietenia
Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma
Profetii Vechiului Testament – trambitele Duhului
Psihologie si psihoterapie duhovniceasca
Radu Gyr
Recomandari
Reeducarea ieri, azi si maine
Rugaciunea (Cum sa ne rugam?)
Sfantul Antonie cel Mare
Sfantul Cosma Etolul
Sfantul Dimitrie al Rostovului
Sfantul Efrem Sirul
Sfantul Grigorie Palama
Sfantul Grigorie Teologul (de Nazianz)
Sfantul Ignatie Briancianinov
Sfantul Ioan Casian
Sfantul Ioan de Kronstadt
Sfantul Ioan Gura de Aur
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
Sfantul Ioan Maximovici
Sfantul Ioan Scararul
Sfantul Iustin Popovici
Sfantul Kuksa de Odessa
Sfantul Lavrentie al Cernigovului
Sfantul Luca al Crimeei
Sfantul Macarie Egipteanul
Sfantul Marcu Eugenicul (al Efesului)
Sfantul Maxim Marturisitorul
Sfantul Nectarie de Eghina
Sfantul Nicodim Aghioritul
Sfantul Nicolae Velimirovici
Sfantul Serafim de Sarov
Sfantul Serafim de Virita
Sfantul Siluan Athonitul
Sfantul Simeon Noul Teolog
Sfantul Teofan Zavoratul
Sfantul Tihon din Zadonsk
Sfantul Valeriu Gafencu
Sfantul Vasile cel Mare
Sfinti Parinti recenti
Sfintii – prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri
Sfintii de la Optina
Sfintii Parinti
Staretul Selafiil Siberianul
Tâlcuiri ale textelor scripturistice
Triodul si Postul cel Mare
Uncategorized
Virgil Maxim
Vremurile in care traim
Arhiva
October 2010
September 2010
August 2010
July 2010
June 2010
May 2010
April 2010
March 2010
February 2010
January 2010
December 2009
November 2009
October 2009
September 2009
August 2009
July 2009
June 2009
May 2009
April 2009
March 2009
February 2009
January 2009
December 2008
November 2008
October 2008
September 2008
August 2008
July 2008
June 2008
May 2008
April 2008
March 2008
February 2008
January 2008
December 2007
November 2007
October 2007
September 2007
August 2007
July 2007
June 2007
May 2007
April 2007
March 2007
February 2007
January 2007

La apusul libertatii

Descarca

Links
1. Info ortodox preferat (I)
Interfax
Ortodox Radio (si site cu sectiuni duhovnicesti)
Ortodox Radio (si site cu sectiuni duhovnicesti)
 Revista Credinta ortodoxa
Revista Lumea credintei

2. Favorite (II)
(Cum redevine) Romania totalitara…
Alex Mazilu (blog foto)
Alex Radescu
ANTI-UE blog
ASCOR Moldova
ASCOR Slatina
Biserica Sfantul Apostol Andrei Oradea
Blog arhiva ortodoxa
Blog de suflet (cazuri umanitare reale)
Blog dedicat parintelui Rafail Noica
Blog Ganduri
Blog Mihaela Nedea
Blog Sibco
Blog Tanarul ortodox
Blog Vestitorul (duhovnicesc)
Blogul dedicat Maicii Siluana (HarrDelos)
Blogul lui Cristi Serban
Blogul lui Mihail Bacauanu
Bogdan Mateciuc
Bogdan Stanciu
Catalin Mares (Myrdal)
Claudiu Saghin
Conferinta Interortodoxă Tesalonic (anti-ecumenism)
crestinortodox.ro
Cugetari morale despre viata de toate zilele
Cuvant bun – Sfinti si Parinti duhovnicesti contemporani
Cuvant dreptslavitor
Daruind vei dobandi
Degeabatologie
Degetul pe rana ecumenista din Trupul Bisericii!
Despre avort
DESPRE MASONERIE
Doar Ortodox
Editura Cathisma
Femeia ortodoxa
Filosofia nuantelor (Petre Tutea)
Fix Rss Feed
Forum ortodox
Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni
Gigel Chiazna
Gratia Lungu Constantineanu
Hexaimeron
Hristos este ortodox (marturii)
In memoria lui Octavian Paler
Isabela – blog de tanara ortodoxa
Literatura si detentie
Logos – portalul tineretului ortodox din Republica Moldova
Maica Siluana
Manastirea Putna
Manastirea Saraca
Manastirea Sihastria Putnei
Marcel Radut Seliste
Martiri romani
Mises Romania Blog
Nu vaccinurilor!
ONCE UPON A TIME IN THE CINEMA
ORTHOBLOG (Marian Busoi)
Orthologos – marturii antiecumenism
Ortodox.ro – Ghidul manastirilor din Romania
Ortodoxia tinerilor
Ortodoxie si Catolicism
Ortodoxie si Ecumenism
Parohia Petresti
Patriarhul Teoctist
Paul Alexandru
Paul Slayer Grigoriu
POEZII ORTODOXE
Presa alternativa
Prietenii Sfantului Munte Athos
PRO VITA Constanta
 Schitul Bradetu
Sf. Serafim de Sarov
Sfantul Grigorie Teologul
Sfantul Partenie din Lampsakos, vindecatorul cancerului
Sfintii Parinti despre mantuire
Site al parohiei Sf. Daniil Sihastru
Site dedicat parintelui Calciu
Site dedicat parintelui Dumitru Staniloae
Site dedicat Pr. Nicolae Steinhardt
Speranta si vindecare pentru homosexuali
Taina Casatoriei
Talcuiri la Psaltire
Ultima lupta (Manipularea.blogspot.com)
Usa milostivirii
Valeriu Gafencu
Vestitorul ortodox

3. Siteuri ortodoxe cu resurse valoroase

Arhiva ortodoxa
Biblia Ortodoxa
Biblioteca bogata de la… Saraca
Biblioteca digitala a Miscarii Ortodoxe de Reinviere Monahala
Biblioteca MARTURISITOR ORTODOX
Biblioteca ortodoxa digitala Viostil
Biblioteca ortodoxa online
Cartea Sf.Ioan Iacob Hozevitul "DIN IERIHON CATRE SION", integrala
Carti ortodoxe – Razboiul nevazut
Colectia completa a Patericelor
Credo
Crestinesc.wordpress
Cuvinte de folos
Filocalia.ro
GRUPUL DE MUZICA BIZANTINA SFANTUL IOAN RUSUL
Islam to Jesus
Manastirea Turnu
Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie
Marturisitor Ortodox
Misiune ortodoxa
Noutati ortodoxe
orthodoxphotos.com
ORTHPHOTO
ORTODOX TV
Ortodoxmedia
Pagini ortodoxe romanesti
Patericul Egiptean
Photortodox
Poezie crestina
Pr. Iulian Nistea (Paris)
Recenzii carti ortodoxe
Sf. Efrem Sirul – Cuvant la Venirea Domnului
Sinaxar audio
Singur Ortodoxia – P. Arsenie Papacioc
Site dedicat Sf. Ioan Gura de Aur
Tezaurul ortodox
Vietile Sfintilor
Voscreasna.com

4. Urmarim frecvent:
Biserica Savinesti
Blog dedicat Cuv. Seraphim Rose
Bloguri Sf. Ioan Maximovici
Claudiu Tarziu
Cugetari
Despre Muntele Athos (RO)
Dulce casa
Eurosceptic
Ferestre in pridvor
Gigel Chiazna
Hamangia
Incotro, Doamne?
Ion de la Chiuiesti
Koinonia
 Laurentiu Dumitru
Misesromania
N-am cuvinte…
Nostrabrucanus
Ortodocsi la vot
Ortodox Media – Multimedia
Ortodoxie si viata
Parintele Savatie
Presa ortodoxa
Rafael Udriste
Ramura inflorita
Razvan Codrescu
Sceptik
Sf. Man. Pantocrator (ro)
Sfintii inchisorilor
Theologhia
Trai ortodox
Trenduri economice
Zona de criza

Linkuri imagine

Meta
Site Admin
 Log out
Entries RSS
Comments RSS
WordPress.org

Site gazduit de Alfa Web ®

Război întru Cuvânt