Text: Evrei 5:7-8

Denumirea mesajului: Credinciosul pe muntele rugaciunii lui Isus

Scopul mesajului: Provocarea de a urma exemplul vietii de rugaciune a lui Hristos

I. INTRODUCERE

1. ILUSTRATIE INTRODUCTIVA
◦ Imi place natura! Ma simt atras de aceasta intr-un mod nu doar emotional ci si spiritual.
Locul meu preferat este muntele. Probabil ca cel mai mirific loc pe care l-am vizitat
vreodata este tinutul Bucovinei, unde m-a dus fratele Sorin Badragan anul trecut in
2009. Imi aduc aminte ca am fost asa de coplesiti de peisajele de acolo, incat a trebuit sa
oprim de cateva ori masina, sa coboram si sa petrecem cateva momente de contemplare.
Momentele acelea au fost unice in viata mea. Departe de lumea civilizata, fara semnal la
telefon, fara zgomotul de fond al autobuselor si masinilor din Bucuresti, sub adierea
racoritoare a muntelui, nu doar sufletul mi se umplea de emotie in fata a ceea ce vedeam,
dar si duhul meu se bucura de linistea si prezenta Celui divin. Acolo am experimentat
ceea ce eu numesc linistea lui Dumnezeu.
◦ Muntele a fost intotdeauna un loc cautat si apreciat de oameni. Poetii au fost inspirati de
el, oamenii si-au zidit cetati pe el, iar altii l-au dorit pt odihna si relaxare. Citeam de
curand un articol pe internet, cand deodata ceva mi-a atras atentia in mod deosebit.
Autorul acestui articol incearca sa raspunda la intrebarea: 'de ce la munte ?' , si la un
moment dat spune:

'Discutand cu mai multi oameni aceasta pasiune ..., constati ca

majoritatea urca pe munte in urma unui impuls nu tocmai definit. Un
lucru este clar insa: chiar daca au avut de infruntat viscole, furtuni sau
frig, toti sunt multumiti de ce au gasit acolo sus. Incercarea de a
traversa muntele, oricare ar fi acesta, poate fi vazuta de altfel ca o
incercare inconstienta de a trece 'dincolo' intr-un alt spatiu.

Asadar, muntele nu este doar o sursa pt poeti, pictori etc, ci si pt cei care cauta lucrurile
spirituale. Biblia, istoria, arheologia dar si prezentul certifica lucrul acesta. In vechime,
templele zeitatilor erau toate zidite pe munte. Indiferent de cultura, popoarele socoteau
ca divinitatea se afla pe munte, de aceea isi zideau acolo templele, ziguratele si chiar
piramidele. O expresie provenita de la chinezii antici, cu privire la muntii pe care se
zideau templele, spunea ca acolo atingi cerul cu degetul. Dacii, stramosii nostri, isi
construiau si ei templele pe munte in dorinta de a fi mai aproape de zei. Grecii credeau
 ca locuinta zeilor este pe muntele Olimp. Chiar poporul Israel si-a zidit Templul din
Ierusalim pe un munte. Avraam a zidit pe un munte altarul intitulat Dumnezeu va purta
de grija (Gen). Moise l-a intalnit pe Domnul pe un munte, Israel a vazut un munte in
flacari ca semn al prezentei lui Iehova, Ilie a fost urcat la Horeb ca sa se intalneasca cu
Domnul intr-un susur subtire si insusi Isus Hristos a fost jertfit pe un deal care face parte
dintr-un lant muntos. In Evul Intunecat, cam prin secolul X-XI, calugarii au inceput sa
paraseasca desertul ca loc al ascezei si sa isi construiasca manastiri in munti. Martore la
aceasta schimbare sunt vestitele manastiri de pe muntele Athos sau chiliile sapate in
stanca din Meteora.
◦ Acestea fiind spuse, am dorit sa scot in evidenta importanta spirituala care i-a fost
atribuita acestei forme de relief, atat in religiile pagane cat si in iudaism si crestinism.
Muntele a fost peste tot socotit locul unde divinul intalneste umanul, locul dintre cer si
pamant unde omul se intalneste cu Dumnezeu.

2. INTRODUCERE IN MESAJ
◦ Daca privim cu atentie evangheliile care descriu viata Mantuitorului, descoperim ca
Domnul Isus folosea si El muntele ca pe un loc de intalnire cu Dumnezeu. In cateva
randuri ni se spune ca Isus s-a suit pe munte ca sa se roage, insa in Luca 22:39,
evanghelistul ne descopera ca acesta era o disciplina pe care Domnul o lua foarte in
serios: Dupa ce a iesit afara, s-a dus ca de obicei in muntele Maslinilor. Faptul ca Domnul
Isus urca pe munte sa se roage era un obicei la care tinea mult.
◦ In continuare as dori sa privim in evenghelii la aceste momente in care Fiul lui
Dumnezeu urca pe munte pt rugaciune, pt a intelge nu doar aspecte din viata de
rugaciune ale Acestuia, dar si aspecte necesare pt viata noastra de rugaciune. Va invit in
continuare sa urcam pe munte cu Isus pt a invata de la El ce este o viata de rugaciune
adevarata. Mesajul de azi l-am intitulat sugestiv Credinciosul pe muntele lui Isus.

II. CUPRINS

1. URCA PT A FI CU DUMNEZEU
◦ Primul exemplu la care as dori sa ma opresc este cel din Evanghelia dupa Matei cap 14.
Dupa episodul inmultirii painilor, Domnul Isus a poruncit ucenicilor sa plece cu corabia
ca sa treaca pe malul celalalt, timp in care El avea sa trimita norodul acasa. In vers 22 ni
se spune ca aceasta despartire dintre ucenici si Invatatorul lor este de scurta durata
pana va da drumul noroadelor, este specificatia scrisa. Prin urmare intelegem ca dupa
 aceasta actiune Domnul avea sa-i reintalneasca pe acestia. Insa in urmatorul verset, 23,
Domnul Isus dupa ce da drumul noroadelor, face altceva decat sa mearga la ucenici.
Dupa ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte sa se roage, singur la o parte. Se
inoptase si El era singur acolo (Mat 14:23). Ceva este deosebit de interesant la acest
verset. Cuvantul 'singur' se repeta aici, descoperind natura acestui moment de pe
muntele rugaciunii. Acest moment de rugaciune este in acelasi timp si un moment de
solitudine, un moment de retragere constienta din mijlocul lumii, pt a fi singur cu
Dumnezeu. Isus vroia sa fie singur cu Dumnezeu.
*Uneori ne intrebam de ce trebuie sa fim in rugaciune, pt ce sa ne rugam, care sunt
motivele pt care punem deoparte un anumit timp pt rugaciune, insa vedem in viata
Domnului Isus un motiv de a sui pe muntele rugaciunii care este mai presus de toate
motivele. Nu pt a cere, nici pt a primi ceva, nici pt a mijlocii pt cineva, ci pur si simplu pt
a fi singur cu Dumnezeu. Oare de cate ori ne gandim la rugaciune in parametri acestia
'ma rog de dragul de a sta cu Domnul meu' ? Cel mai des percepem rugaciunea ca fiind
mijlocul de a interactiona cu Dumnezeu, dar intr-un mod egoist, doar pt a cere ceva
anume. Isus se ruga uneori doar pt a fi cu Tatal Sau, de dragul de a sta cu El,
bucurandu-se de prezenta Lui si atat. Pe muntele lui Isus, adica pe muntele rugaciunii,
credinciosul la fel ca Mantuitorul lui, ar trebui sa urce in primul rand doar pt a fi singur
cu Dumnezeu.
◦ Contrastul din acest capitol este izbitor. In prima imagine il vedem pe Isus fiind in
mijlocul a 5000 de oameni – doar barbati, fara copii si femei, in toatal puteau fi lejer
vreo 10000 de oameni – invatandu-i si slujidu-le. Apoi, in a doua imagine, il vedem
indepartandu-i chiar si pe cei mai apropiati ai Sai, pt a fi singur cu Dumnezeu.
*Insa nu este prima imagine una care face parte si din viata noastra ? Nu suntem si noi
in fiecare zi inconjurati cu sute, ba chiar mii de persoane, care necesita din partea
noastra o anumita abordare ? La serviciu sau la scoala, acasa cu familia si inconjurat de
vecini, prieteni sau dusmani, in lucrare si la biserica, peste tot suntem inconjurati de
oameni care ne seaca puterea. Galagia lor, problemele lor, nevoile lor, caracterele lor,
toate fac parte din vacarmul obositor al vietii noastre. Cum facem liniste in noi dupa o
experienta zilnica de acest gen ? Cum ne odihnim mintile, sufletele si duhurile noastre
istovite dupa aceasta osteneala zilnica ? Somnul odihneste trupul, insa pt a fi odihinti
inauntrul nostru, trebuie sa ne suim pe muntele lui Isus, pt a fi singuri cu Dumnezeu. In
prezenta Celui divin, ne energizam fiintele intr-un mod uimitor.
*Stiati ca Isus nu prea dormea ? O singura data este specificat faptul ca Isus a dormit, in
Marcu 4:38 la prima furtuna pe mare, cand a certat vantul si marea, ne spune ca dormea
la carma pe capatai. In rest nu mai gasesti nicaieri ca Isus dormea. Probabil ca
momentele in care mai atipea, erau aceste momente moarte in care nici nu slujea, nici nu
putea fi singur si nici cu ucenici nu putea vorbi, devreme ce biblia ne spune in Luca
21:37 ca ziua, Isus invata pe norod in Templu, iar noaptea se ducea de o petrecea in
muntele care se cheama Muntele Maslinilor. Mai pe sleau spus, noaptea Isus se ruga, iar
ziua slujea oamenilor. Cam asa se rezuma intr-un verset, magnifica viata a
Mantuitorului. Chiar aici in Matei 14, daca urmarim secvential desfasurarea
evenimentelor, aflam ca pe munte Isus a stat aproape toata noaptea. In vers 15, cand
Isus hraneste miile era seara (probabil ora 6-7), apoi cand El ajunge pe munte in vers 23
deja se inoptase (undeva la ora 8-9), ca mai apoi sa coboare de pe munte si sa mearga pe
ape la ucenici cand se ingana ziua cu noaptea ne spune vers 25 (adica dimineata la
rasarit, undeva la ora 5-6). Un calcul cu o marja de eroare mica indica faptul ca Isus a
stat pe munte in rugaciune intre 8 si 10 ore. Stiti ce s-a intamplat imediat dupa ce Isus a
ajuns cu barca si cu ucenici pe malul celalat, adica in tinutul Ghenezaretului ? Nu s-a
culcat asa cum ne-am astepta probabil findca era obosit dupa o zi anterioara plina si o
noapte de nesomn, ci ni se spune in vers 35 ca a vindecat foarte multi bolnavi de-ai
locului (citesc vers). Stiti ce inseamna asta ? A inceput ziua de unde o lasase cu 10 ore in
urma, in mijlocul miilor de oameni cu nevoi care-L solocitau la maxim. Insa daca nu
dormea prea mult, cum rezista ? Din punct de vedere al necesitatilor care intretin viata,
dupa aer si apa, odihna este cea mai importanta, mai importanta decat mancarea chiar.
Un om poate rezista fara hrana chiar si 20 de zile sau 30, insa dupa o saptamana fara sa
doarma, creierul sau inima intra in soc, existand pericolul de atac cerebral sau stop
cardiac. Daca asa stau lucrurile, intrebarea este cum rezista Isus, care dormea asa de
putin si era solicitat atat de mult ? Nu putem gasi alt raspuns mai bun decat acea noapte
de ruagciune, adica acele momente prelungite de veghe in ruga in prezenta Tatalui.
Aceasta il energiza, aceasta il odihnea si il facea capabil sa coboare de pe munte pregatit
pt inca o zi in mijlocul miilor de oameni.
*Uneori ne simtim asa de obositi ca oricat am dormi parca nu ne odihnim. Asta pt ca nu
stim sa ne odihnim cu adevarat. Psihic, sentimental sau spiritual nu putem sa ne
odihnim prin somn. Singura odihna care ne ramane in cazul acesta este muntele
rugaciunii, pe care-L urcam pt a fi in prezenta lui Dumnezeu. Aceasta prezenta divina pe
care o experimentam in rugaciune ne energizeaza, ne vitalizeaza de parca am zbura.
Duminica trecuta la intalnirea de dupa-amiaza, eu nu am participat, insa luni dimineata
m-am intalnit cu fratele Marian Voicu in Slatina si l-am intrebat cum a fost. Cu lacrimi
in ochi mi-a spus, ca dupa doua ore de rugaciune a plecat din biserica plutind in zbor.
 Am fost miscat de aceste cuvinte si mi-au dat si mie lacrimile, din doua motive. Pt ca vad
cum am evoluat impreuna in aceasta disciplina spirituala. Cand am inceput sa dedicam
acest timp de dupa-amiaza rugaciunii, am stiut ce efecte benefice poate avea in timp. La
inceput cele 5 momente de rugaciune le terminam intr-o ora. Apoi ne-am lungit la o ora
si un sfert, ca mai apoi sa ajungem la o ora si jumatate. Se pare ca azi nu ne mai ajung
nici macar doua ore. Bucuria este cu atat mai mare cand auzi cat de ziditi pleaca
oamenii acasa. Insa al doilea motiv pt care am lacrimat este de durere, pt ca pe unii
dintre voi va stiu pierzand toate aceste binecuvantari, decizand sa ramaneti acasa pt alte
lucruri: familia, lucrurile pamantesti si ce este mai trist uneori chiar lucruri absurde
precum TV si altele de genul acesta. Va spun lucrul acesta din dragoste, nu din alt motiv.
Daca va fi sa avansam prin harul Domnului, mi-as dori din toata inima ca sa o facem
impreuna, fara sa ramana cineva in urma. Domnul sa ne ajute pe toti ! Amin !
◦ Rugaciunea, este asemenea urcatului pe munte. Necesita putin efort din partea noastra
pt a atinge culmea presentei lui Dumnezeu. Insa odata ajunsi acolo traiesti cele mai
intense clipe de spiritualitate. Uneori ascensiunea catre varful muntelui, unde se afla
prezenta sfanta a Dumnezeului nostru, este dificila, atat de dificila incat renuntam la a
incerca sa fim mai mistici, astfel ne plafonam la un nivel de spiritualitate mediocra,
situatie care ne multumeste pe deplin. Motivul cel mai des amintit in aceasta problema
este: sunt prea ocupat! Si este adevarat, suntem atat de ocupati, viata aceasta, lumea
aceasta in care traim ne tine atat de ocupati ca nu mai avem timp de rugaciune. Insa
daca a existat vreun om cu adevarat ocupat si solicitat de lume, acesta a fost Domnul
Isus Hristos. De fapt in capitolul acesta, Domnul Isus a avut intentia de a se retrage pt a
sta in prezenta Tatalui Sau, inca din vers 13. Acolo evanghelistul Matei ne spune ca dupa
ce Isus a auzit vestea ca Ioan Botezatorul a murit a plecat de acolo intr-o corabie, ca sa se
duca singur la o parte, intr-un loc pustiu. Noroadele cand au auzit lucrul acesta, au iesit
din cetati si s-au luat dupa El pe jos. Cand a iesit din corabie Isus a vazut o gloata mare, I
s-a facut mila de ea si a vindecat pe cei bolnavi. Ideea este aceeasi care se aplica si pt noi:
lumea aceasta si viata aceasta pamanteasca ne urmareste pretutindeni, furandu-ne
momentele de intalnire cu Dumnezeu. Insa noi nu trebuie sa cedam acestei presiuni, sub
motivul: nu am timp, ci trebuie sa perseveram ca sa biruim starea de fapt. Domnul Isus
nu a renuntat la gandul de a se retrage pt a fi singur cu Dumnezeu in rugaciune, asa cum
facem noi de multe ori cand ne gasim prea ocupati, ci si-a creat singur contextul
partasiei cu Tatal. Asa trebuie sa facem si noi. Nu sunt adeptul idei de renuntare toatal la
viata pamanteasca, la treburile noastre gospodaresti, la servici sau la orice indatorire.
Nu caut sa promovez o viata ascetica, desi cred ca un anumit nivel de asceza trebuie sa
 traim si noi, insa cred ca trebuie sa cautam sa ne ridicam deasupra oricarei situatii
pamantesti, sa ajungem sus pe munte pt a sta in prezenta lui Dumnezeu. Si daca ne este
greu sa facem asta, atunci sa ne rugam asemenea psalmistului: Doamne du-ma pe stanca
pe care nu o pot ajunge ! Amin !

2. URCA PT A FI SCHIMBAT
◦ Credinciosul pe muntele lui Isus. Urca in priml rand pt simplul motiv de a fi cu
Dumnezeu, de a fi in prezenta Lui plina de har. Chiar daca aceasta ascensiune spirituala
in rugaciune este anevoioasa, avand de luptat cu viata pamanteasca solicitanta, dorinta
simpla de a sta cu Dumnezeu si atat, trebuie sa arda si in inima noastra, asa cum am
vazut ca ardea in inima lui Isus. Insa motivatia credinciosului atunci cand urca pe
muntele prezentei divine, prin rugaciune, este si aceea de a fi schimbat. In sensul acesta,
va rog sa deschideti impreuna cu mine la inca un pasaj din evanghelii, de data aceasta in
cea scrisa de Luca, in cap 9. Avem aici inca un moment din viata de rugaciune a
Domnului Isus, cand s-a suit pe munte. Sa citim vers 28 si 29 pt inceput (citesc vers).
Ideea este simpla si parafrazata suna cam asa: Isus impreuna cu trei ucenici, s-au dus pe
un munte – unul din muntii Galileii, probabil Taborul sau Hermonul – ca sa se roage. In
timp ce se ruga, Isus s-a schimbat la infatisare, gloria Sa divina aratandu-se inaintea
celor trei. Insa trebuie remarcat ca aceasta schimbare a lui Isus, aceasta transfigurare
dupa cum i se mai spune, a avut loc sus pe munte, in rugaciune. Conceptualizand acest
eveniment, si cautand sa-l aplicam la vietile noastre, putem spune ca pe muntele
rugaciunii, in prezenta lui Dumnezeu, credinciosul este transformat. Aceasta
transformare prin rugaciune, este al doilea motiv pt care credinciosul urca pe muntele
lui Isus.
◦ Acum as dori sa privim la aceasta transformare si la modul in care se realizeaza ea prin
intermediul rugaciunii. Cand citim vers 29, ar trebui sa fim constienti de un lucru. Isus
nu s-a schimbat doar la fata, sensul de aici al acestui cuvant nu este acela care exprima
fizionomia fetei, ci acela de fatada, adica imaginea vizuala perceputa la prima vedere.
Cu alte cuvinte intreaga infatisare a lui Isus s-a schimbat in acel moment, nu doar fata
Sa. Dictionarul Strong, dictionar care explica termenii grecesti si evreiesti din Sfanta
Scriptura, interpreteaza cuvantul prosopon (πρόσωπον), care in biblia noastra este tradus
prin fata, in acest context ca referindu-se la, citez: aspect, aparenta, suprafata, prezenta
sau persoana. Deci, in concluzie, avem de aface cu schimbarea intregii persoane a lui
Isus. Si daca ar fi sa continuam pe aceasta linie, trebuie sa spunem ca felul schimbarii
indica un fel de progresie de la o stare la alta, adica o schimbare spre un nivel superior,
 pt ca termenul heteros (ἕτερος) are ca sens trecerea de la o stare inferioara la una
superioara. Deci aceasta 'schimbare la fata' a Domnului cum o numim noi, care in
termeni teologici poarta numele de 'transfigurare', este o schimbare a persoanei
Mantuitorului intr-o stare superioara, in cazul Lui o numim glorificarea Sa.
◦ Trebuie insa sa readucem acest fapt la nivelul nostru, adica sa intelgem aceasta
transformare pt fiintele noastre. Si putem spune ca in cadrul rugaciunii, noi suntem
schimbati ca persoane spre o stare superioara. Aceasta este daca vreti, 'transfigurarea
noastra', glorificarea noastra ca fiinte umane. Nu impartasim acelasi gen de realitate a
fiintei glorificate pe care o vedem la Isus, dar si noi primim acelasi fel de transformare
de la o stare la alta superioara. Apostolul Pavel le spunea corintenilor in cea de-a doua
epistola cap 3:18, despre transfigurarea crestinului: Noi toti privim cu fata descoperita ca
intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip cu al Lui, din slava in
slava, prin Duhul Domnului. Asadar, schimbarea de care avem noi parte pe muntele
rugaciunii, este una progresiva, din slava in slava, in asemanarea cu Hristos, suntem
schimbati in acelasi chip cu al Lui. Rugaciunea este mediul in care devenim mai
asemanatori cu Isus. De fapt nici nu poate fi altfel, pt ca petrecand timp in rugaciune cu
Domnul, ne transformam tot mai asemenea Aceluia cu care petrecem timp.
*La fel ca Moise ni se intampla noua de fiecare data cand coboram de pe muntele
prezentei divine. Cand Moise mergea in Cortul Intalnirii ca sa stea de vorba cu Iehova,
iesea de acolo purtand ceva din slava Lui. Ni se spune in cartea Exod 34:35: Copii lui
Israel se uitau la fata lui Moise si vedeau ca pielea fetei lui stralucea ..., asa ca el trebuia sa
poarte un voal peste fata din pricina acestei straluciri. Practic schimbarea de pe muntele
rugaciunii consta in impregnarea in persoana noastra a particularitoatilor lui
Dumnezeu. Caracterul se schimba dupa caracterul Lui, gandirea ni se schimba dupa
gandirea Lui, sentimentele ni se schimba dupa sentimentele Lui, purtatea ni se schimba
dupa purtarea Lui, vorbirea ni se schimba dupa vorbirea Lui, intr-un cuvant, persoana
noastra se schimba dupa persoana Lui.
*Asemenea har ne asteapta pe muntele lui Isus, pe muntele prezentei divine, pe muntele
rugaciunii. De aceea trebuie sa ne dorim din toata inima rugaciunea. Aceste momente
trebuie sa le cautam cu totdinadinsul, pt ca nu exista tel mai inalt pt ucenicii lui Isus
decat sa devina ca Mantuitorul lor, sa se transfigureze dupa chipul Sau. Domnul sa ne
ajute sa cautam muntele sfant al rugaciunii, muntele schimbarii personale ! Amin !
◦ Citeam despre unele intamplari ale evanghelistului britanic al secolului al IX lea, A.B.
Earle. El povesteste ca la un moment dat la o intalnire de evanghelizare, dupa ce a
predicat, cateva persoane au venit la el ca sa-l mustre. Acesti oameni erau foarte
 suparati pe faptul ca in toata predica sa, fratele Earle nu a spus absolut nimic despre
trezire spirituala, de care era mare nevoie in bisericile din Anglia. A.B. Earle s-a uitat la
ei si dupa cateva momente le-a raspuns ca nu era nevoie sa spuna ceva despre trezire
spirituala, pt ca daca ei isi doresc cu tot dinadinsul ca ea sa vina, trebuie sa traga un cerc
in jurul lor si sa stea in rugaciune cerand ca Domnul sa aduca trezirea spirituala in
cercul acela.
*Cam asa ar trebui sa procedam si noi. Sa tragem un cerc in jurul nostru si sa ne rugam
ca Domnul sa se coboare in cercul acela. Astazi se vehiculeaza asa de mult idei precum
trezire spirituala, schimbare in biserici, insa intelegem noi cum vine cu adevarat
schimbarea ? Ea vine numai pe genunchi, doar in rugaciunea staruitoare, doar in
prezenta sfanta a lui Dumnezeu. Trebuie sa urcam pe muntele acesta, sa facem eforturi
sa atingem aceasta inaltime pt a fi transformati din slava in slava dupa chipul lui Isus.
Necesita efort din partea noastra, insa merita. In sec al XIII lea a trait un mare ganditor
crestin, pe nume Toma Aquino. Acesta a fost influentat in teologia lui de filosofia lui
Aristotel, el crezand ca omul are sansa la schimbare in bine doar daca persevereaza in
lucrurile bune care pot aduce aceasta schimbare. Si pt ca transfigurarea reprezinta o
schimbare pozitiva, ea vine perseverand in lucrul care poate aduce aceasta schimbare,
rugaciunea. Inchei acest punct la fel ca la primul, spunand ca daca ne este totusi greu sa
perseveram in rugaciune, ne este greu sa urcam acest munte al transfigurarii, sa
recunoastem asa cum recunoaste profetul Habacuc (3:19): 'Domnul Dumnezeu este taria
mea, El imi face picioarele ca ale cerbilor si ma face sa merg pe inaltimile mele' . Amin !

3. URCA PT A FI INTARIT
◦ Muntele lui Isus ! Acolo El se suia ca sa fie cu Tatal Sau, acolo se bucura de prezenta lui
Dumnezeu in rugaciune. Tot acolo mergea El pt a fi transformat pt ca ucenicii sa vada
slava Sa. Asemenea Invatatorului nostru si noi trebuie sa cautam muntele rugaciunii pt a
ne bucura de prezenta lui Dumnezeu si pt a fi transformati dupa chipul Sau.
*Insa credinciosul mai poate urma intr-un fel exemplul Domnului Isus cu privire la viata
de rugaciune. Domnul Isus s-a urcat pe munte pt rugaciune chiar si inainte de ultimele
momente ale vietii sale pamantesti. Erau momente critice, tensiunea lucrurilor care
aveau sa se intample apasa asupra sufletului Mantuitorului, asa ca El nu a gasit nimic
mai bun de facut in acele momente decat sa se duca in muntele Maslinilor, intr-un loc
ingradit numit Ghetzimani, ca sa se roage pt putere. Afara de cele doua motive amintite
mai sus, credinciosul se urca pe muntele lui Isus si pt a primi putere, pt a fi intarit. Va
rog sa deschideti bibliile la Evanghelia dupa Marcu, cap 14:32-42 (citesc pasajul). Este
 de folos totusi sa tinem cont si de celelate evanghelii pt acest pasaj, asa ca va rog tineti
deschis si la Matei 26 si Luca 22. Sa privim mai adanc acest moment de pe muntele lui
Isus si modul in care primim putere si suntem intariti prin rugaciune.
◦ Cu siguranta experimentam momente critice in viata noastra. Viata de crestin nu este
scutita de necazuri si stramtorari, ba as spune ca are un pic de surplus din acestea.
Vinerea mare reprezinta un moment de criza pt Domnul Isus. Daca am lua toate
evengheliile sinoptice si am aduna modul in care Matei, Marcu si Luca descriu situatia
din Ghetzimani, descoperim ca Domnul Isus traia urmatoarele sentimente: frica;
mahnire; intristare; deceptie; chin; neputinta. Aceste sentimente nu ne sunt straine
deloc, si noi experimentam asltfel de stari in problemele noastre. Insa ce facem in acele
momente ? Cel mai des ne pierdem cumpatul si fie ne panicam, fie plangem, fie ne
izolam, fie ractionam agresiv. Domnul Isus in acel moment a plecat pe Muntele
Maslinilor, intr-un loc ingradit numit Ghetzimani.
*Ghetzimani este cel mai bun loc care putea in momentul acela sa reflecte starea
interioara a Mantuitorului. Cuvantul acesta inseamna in traducere libera presa de ulei
avand la origine termenul haldean gethesemane (Γεθσημανῆ). Acest loc se afla undeva la
baza muntelui Maslinilor, aflat in imediata vecinatate a Ierusalimului. Era un loc
amenajat si ingradit, de aici ideea ca Isus s-a dus intr-o gradina, insa nu era o gradina in
sensul in care noi intelegem gradinile, ci in sensul unui loc ingradit cu gard. Aici se afla o
presa care storcea maslinele culese de pe munte si producea uleiul de masline. Maslinele
erau asezate in niste vase sferice de piatra de granit, dupa care erau zdrobite manual.
Uleiul se scurgea in alte vase, prima mana poarta numele de ulei extra-virgin. Maslinele
erau zdrobite inca odata, cea dea doua mana fiind de o calitate mai slaba din pricina
aciditati mai mari, si poarta numele de ulei virgin. Asa ca daca mergeti sa cumparati ulei
de masline luati pe cel exta-virgin :). Ghetzimani este locul zdrobirii, nu doar a
maslinelor, ci si locul unde fiinta Domnului Isus a fost zdrobita. Scriptura ne spune ca
Domnul Isus mergea des in acest loc pt a se ruga. Cred ca il inspira acest loc, facandu-L
sa se gandeasca la momentul in care El va fi zdrobit pt pacatele noastre.
*Cand trecem prin momente ca acestea, momente in care sufletele noastre sunt zdrobite
de povara imensa a sarcinilor ce trebuiesc indeplinite, modul in care putem birui este
rugaciunea. Cand sufletele noastre sunt prinse in teascul suferintei, rugaciunea este taria
noastra.
◦ Care este insa lupta pe care o dam in rugaciune ? Acceptarea voii lui Dumnezeu este
raspunsul la aceasta intrebare. Atunci cand trecem prin necazuri si suferinte cumplite,
este greu sa aceepti ca aceasta este voia Domnului. Impulsul uman este de a ne impotrivi
zdrobirii, pt ca noi credem ca ea este ceva rau. Domnul Isus s-a rugat in Ghetzimani ca
Dumnezeu sa departeze de la El paharul acela, referindu-se la suferinta despartirii de
Tatal Sau. Desi El stia ce se va intampla la cruce, i-a fost greu sa accepte aceasta durere
si sa primeasca voia lui Dumnezeu asa cum este ea. Si noi traim sub acelasi impuls de
multe ori. Credem ca suferinta este rea, ca zdrobirea este un lucru rau, si oridecateori
trecem prin necazuri tendinta este de a ne ruga pt eliberare din acestea. Ne este greu
uneori sa acceptam ca voia Domnului este sa pierdem pe cineva drag, sa ne pierdem
slujbele sau afacerile, sa traim un saracie, sa fim bolnavi, sa suferim intr-un anumit fel.
Traim vesnica problema a lui Iov, care avand o intelegere limitata atat despre Dumnezeu
cat si despre modul in care El lucreaza, ajungem sa fim nemultumiti. Taria de a trece
prin incercarile vietii sta in acceptarea situatiei asa cum este ea, devereme ce nu putem
face nimic sa o schimbam. Insa acceptarea aceasta o capatam doar in rugaciune, rostind
la nesfarsit faca-se voia Ta nu a mea. Trebuie sa intelegem odata pt totdeauna ca
Dumnezeul care vede, aude si stie totul, controleaza situatia si tot ce se intampla se
intampla prin voia Sa. Nimic nu este in afara voii Sale, in nici o situatie prin care treci
nu poti afirma ca El nu este implicat. Si daca toate se fac dupa voia Sa, la care noi nu
putem sa schimbam sau sa adugam ceva, rugaciunile noastre trebuie sa se concentreze
pe acceptarea planului Sau, si pe renuntarea la planurile noastre.
*Pavel este omul care suferea in urma descoperirilor pe care le-a primit de la Domnul.
Unii cercetatori sustin ca avea o boala de ochi si vederea ii era slaba, lucru pe care il
socotea o piedica in slujirea sa. In 2 Cor 12, Pavel povesteste ca a rugat de trei ori pe
Domnul sa-i ia acest sol al Satanei din trupul lui, iar Domnul i-a raspuns de fiecare data:
Harul meu iti este de ajuns, caci putera mea in slabiciuni este facuta desavarsita. Nu a mai
existat o a patra oara in care sa ceara vindecare, asa cum nici Domnul nu s-a mai rugat a
patra oara pt departarea paharului, pt ca a inteles care era voia lui Dumnezeu. Care era
scopul suferintei lui ? Lui Pavel i s-a facut harul sa inteleaga ca Dumnezeu ii daruise
aceasta suferinta, ca sa nu cada in pacatul mandriei din pricina descoperirilor de care a
avut parte (citesc 2 Cor 12:7). Uneori suferinta vina pe linia aceasta a prevenirii si
indepartarii pacatului din viata noastra. Spre deosebire de Pavel, si in asemanare cu Iov,
noi nu intelegem de ce trebuie sa suferim uneori, insa cred ca de multe ori suferinta si
zdrobirea sunt mijloacele in care Dumnezeu previne caderea noastra. Dumnzeu iti va lua
pe cel drag de langa tine, daca asta te face sa ramai langa El. Iti va lua serviciul, sau vei
da faliment in afacere, sau iti va reduce venitul lunar, te va arunca chiar si in saracie
daca este nevoie sa te tina aproape de El si nu prins de ban. Poate ca nu intelegi ca in
dragostea Sa cea mare El este gata sa faca orice ca sa nu te piarda, chiar daca asta
 inseamna chiar sa suferi preventiv. Ma deranjaza enorm ideile evangheliei prosperitatii,
predicata in general de miscarile de tip carismatic-penticostal, potrivit careia: Daca crezi
cu adevarat esti vindecat, iar daca nu ai fost vindecat este pt ca nu ai crezut cu adevarat.
Acesti oameni cred ca Dumnezeu da prosperitate celui care se increde cu adevarat in El,
si lucruri precum boala, suferinta, saracia etc sunt doar pt cei care nu cred cu adevarat.
Nu contest faptul ca Domnul face minuni cu scopul de a se proslavi, insa scopul
suferintei nu este totdeauna minunea vindecarii de ea. Regret sa spun ca toti cei care
gandesc in acesti parametri, au o intelgere gresita asupra lui Dumnezeu si bibliei.
*Daca vrem sa primim puterea de infrunta situatiile grele din viata, daca vrem sa ne
ridicam asemenea Domnului Isus de pe genunchi gata sa intampinam problemele, atunci
rugaciunile noastre trebuiesc concentrate pe voia lui Dumnezeu si acceptarea ei. Cand ne
urcam pe muntele nostru, in gradina noastra Ghetzimani, sa cautam voia Domnului in
rugaciune si sa o acceptam asa cum este ea increzandu-ne in El pana la sfarsit. Aceasta
ne va da putere si biruinta. Nu intotdeauna trebuie sa ne rugam pt ridicarea paharului
suferintei, ci uneori trebuie sa-l acceptam si sa-L bem pana la capat, indiferent cat de
amar este. Puterea de a face lucrul acesta insa o primim pe muntele lui Isus, in
rugaciune. Domnul sa ne ajute sa urcam acolo mereu ! Amin !

III.INCHEIERE

1. ILUSTRATIE DE INCHEIERE
◦ Daca am merge sa vizitam muntii din Romania, si cei care au fost la munte vreodata stiu
asta, o sa observam ca pe unele varfuri, dintre cele mai inalte, se zaresc niste cruci uriase
de metal, menite sa marcheze locul respectiv ca fiind o culme inalta.
◦ Imaginea aceasta a crucii pe varful muntelui ma trimite mereu cu gandul la Domnul Isus
care deseori urca astfel de culmi pt a sta in rugaciune cu Dumnezeu.

2. RECAPITULARE
◦ Rugaciunea este un moment inalt, este un varf de munte pt credincios. Acolo te ridici cu
adevarat deasupra pamantului si pamantescului pt a te intalni cu Cel Divin. In
rugaciune cerul se intalneste cu pamantul, cel din urma preschimbandu-se dupa cel
dintai. Domnul Isus, Cel care in timpul vietii lui pamantesti ne-a oferit un exemplu de
viata de rugaciune ne cheama astazi sa pasim pe urmele Lui urcand inaltimile spirituale
prin rugaciune. Asa cum am auzit urcam acolo in primul rand doar pt a fi cu Dumnezeu,
pt a ne bucura de prezenta Lui, apoi urcam si pt a fi schimbati dupa chipul lui Isus si in
cele din urma urcam pt a primi putere in suferintele pamantesti. Amin !