Luna lui mai in ziua intai: pomenirea Sfantului Prooroc Ieremia

(sec. VI [Link].).

Acest Sfant si Mare Prooroc Ieremia era evreu si a trait in vremea vechiului testament,
sub patru regi din tara lui Iuda: Iozie, Ioachim, Iehonia si Sedechia (612-586 [Link].). El era
din Anatot, orasel din Iuda tribul lui Vesiamin, si a fost de neam preotesc, iar tatal lui se
numea Hilkia preotul. Si era un tanar ca de 20 de ani, cand Dumnezeu l-a chemat la
slujirea prooroceasca, ca era ales pentru aceasta inca din pantecele maicii sale.
Din cartea ramasa de la el, care se afla in Biblie, se vede ca Ieremia a trait in vremea
celor mai tulburari din istoria evreilor, vremea cand se pregatea daramarea Templului si a
Ierusalimului si ducerea poporului evreu in robia Babilonului. Aceste fapte s-au petrecut o
data cu navalirea vestitului Nabucodonosor, marele imparat chaldeu al Babilonului (604597). Si robia avea sa dureze vreme de 70 de ani.
Doua mari imparatii voiau atunci sa puna stapanire asupra poporului ales: Babilonul lui
Nabucodonosor si Egiptul faraonului Necao. Iar cuvantul lui Dumnezeu, pe care Ieremia
trebuia sa-l vesteasca, era: intai, sa aiba toti supunere cinstita fata de Nabucodonosor, care
este "slujitorul lui Dumnezeu" pentru curatirea faradelegilor poporului ales si pentru
mantuirea lui, iar, al doilea, toti sa fuga de orice legatura cu Egiptul. Dar, pentru acest
cuvant, Ieremia a fost socotit tradator, vandut Babilonului. Si, de aici, a pornit tot chinul
profetului si toata lupta sa cu neincrederea poporului in cuvantul lui.
A fost condamnat la moarte: "Cu moarte sa moara, cela ce spune unele ca acestea." Cand
regele a citit cuvintele lui Ieremia, scrise de Baruh, ucenicul acestuia, cartea a fost rupta in
bucati si aruncata in foc. Adeseori Profetul a fost inchis in temnita, cu picioarele in butuci,
sau aruncat in fantana cu noroi, pana la gat. A avut insa si aparatori, care de mai multe ori lau scapat de la moarte.
Cand bogatii si capetenile iudeilor au fost dusi in robia Babilonului, Ieremia a ramas
aproape de poporul sarac, pe pamantul pustiit al tarii, indepartand toate cinstirile, cu care il
imbia regele cuceritor. Iar, dupa uciderea lui Godolias, omul Babilonului, in Ierusalimului
daramat, cand poporul a fugit in Egipt, de frica razbunarilor, Proorocul s-a dus si el acolo,
nevrand sa se desparta de poporul sau.
Ieremia a luat parte la innoirea vietii religioase a poporului sau, inceputa sub regele
Iozia, in anul 621, dupa descoperirea Deuteronomului in templu si dupa citirea lui in auzul
tuturor. Pe langa alte scrieri, alcatuite prin ucenicul sau Baruh, Proorocul a descris, ca un
martor, care a vazut cu ochii lui, cu multa jale, daramarea Templului si a Ierusalimului si
robia babilonica, dar si timpurile de lumina ale venirii lui Mesia, a Carui imparatie o vedea

ca pe un nou, asezamant, scris nu pe table de piatra, ci pe tablele vii ale inimii, iar pe
Mesia, ca pe un sol trimis al lui Dumnezeu, sa faca dreptate pe pamant.
Cand si unde si-a sfarsit zilele, nu se stie. Traditia ne spune ca ar fi fost ucis cu pietre de
evreii fugiti in Egipt. A propovaduit cuvantul lui Dumnezeu, cam cincizeci de ani, si a mai
fost numit "Proorocul dreptatii lui Dumnezeu."

Intru aceasta zi, cuvant despre dragostea cea adevarata, pentru

care Dumnezeu iarta pacatele.

Doi frati au mers impreuna la un targ ca sa-si vanda lucrul mainilor lor. Si daca au
intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul, cu mestesugul si indemanarea
diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul desfranarii. Si, dupa aceea, aflandu-l pe el fratele
si insotitorul sau, i-a zis lui: "Sa mergem, frate, la locul si la chiliile noastre." Iar el a zis:
"Eu, frate, nu voi merge astazi cu tine." Iar, fratele, auzind acest cuvant, s-a minunat si l-a
intrebat, zicand: "Pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?" Iar el a oftat si i-a spus
lui, zicand: "Eu frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai despartit de mine, am cazut in pacatul
desfranarii si, pentru asta, nu voi merge acum cu tine la chilia mea." Iar fratele, auzind
acestea si vazandu-l foarte mahnit, necajit si deznadajduit, si vrand sa-i scoata sufletul lui
din pieirea deznadejdei, i-a zis lui: "Frate, si eu, daca m-am despartit de tine, am cazut in
acelasi pacat. Pentru aceasta, dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie
sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta noua greseala si pacatul nostru."
Si asa, ascultand, fratele a mers la chilia sa. Deci, mergand la duhovnic, si-au marturisit
amandoi impreuna caderea lor in pacatul desfranarii. Iar barbatul le-a dat lor canon de
pocainta. Iar, ei, cu dragoste primind canonul, se rugau amandoi unul pentru altul. Si,
vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele ce nu cazuse in pacat, pentru
mantuirea si dragostea fratelui sau, peste putine zile, a iertat pacatul lui. Si a instiintat
Dumnezeu pe batranul ca, pentru multa dragostea fratelui, ce n-a gresit, s-a iertat pacatul
celui ce a gresit.
Iata, fratilor, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul pentru
mantuirea fratelui sau.

Intru aceasta zi, cuvant din cartea Sfantului Ieremia Proorocul

despre calea cea placuta lui Dumnezeu, pe care umbland ne vom
mantui.
Asa zice Domnul: "Iata, am dat inaintea ochilor vostri calea vietii si calea pierzarii; pe care veti voi,
pe aceea veti merge. Sa cunoasteti, dar, cursele diavolului si departe de ele sa umblati. Tuturor
vaduvelor si saracilor sa nu le faceti rau. Iar, de-i veti asupri cu nedreptate si de vor striga, suspinand,
aceia, catre Mine, ii voi auzi pe ei si Ma voi mangaia asupra voastra, si va voi pierde pe voi cu sabia si
vor fi femeile voastre vaduve si fiii vostri saraci. Ci, sa fiti, spre cei saraci, ca niste parinti, si, spre
vaduve, ca niste soli ai lui Dumnezeu, ca, printr-insii sa intrati in calea vietii vesnice, intru Imparatia
Cerului", asa a zis Domnul. Iar voi, ascultati-ma pe mine, ca fiecare sa ierte pe fratele sau si pe
aproapele sau.

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Teodor Studitul, ca, intru nevointa si cu
grija, sa traim toata viata noastra.
Fratilor si parintilor, fiindca ne-am invrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a petrece praznicul Sfintelor
Pasti, pentru aceea sa ne apropiem, iarasi, de lucrul nostru. Intai, sa ducem mai departe nevointa
noastra, iar, al doilea, sa avem de-a pururea inaintea ochilor nostri mantuitoarele Patimi, Rastignirea,
Ingroparea si Invierea. Ca, prin indeletnicirea cu ele, neprinsi si nebiruiti sa fim de patimi. Iar, chiar
daca am fi prinsi si robiti, candva, din neluare aminte, indata sa privim in sus, la Iisus cel rastignit si
Domnul slavei si, indata, va rasari vindecarea sufletelor nostre, fiindca, de demult, si Israel, cand era
muscat de serpi, cautand la sarpele cel de arama, s-a tamaduit.
Si stiti ca gandurile rele, ca niste serpi ne musca si varsa venin si otrava in sufletul nostru. Pe acest
venin, se cuvine, cu toata puterea si sarguinta noastra, indata ce se va ivi, sa-l varsam, ca, daca
zabovim, sa nu se faca mai cumplita rana. Vedeti ca primavara este nascatoare si inmultitoare de viata.
Trupul pofteste impotriva duhului si duhul impotriva trupului. Si sporirea unuia se face celuilalt
scadere. Deci, sa cautam masurata hrana, bautura si somn si toate celelalte trupesti lucruri sa le
iconomisim, ca nu cumva pe suflet sa-l silniceasca si sa-l stapaneasca, ci, el sa aiba biruinta asupra
trupului. Cel ce alearga in arena de lupta nu se numeste biruitor, daca alearga numai unul sau doua
stadii, ci daca va savarsi toata alergarea. Deci, si noi, nu numai cand vom savarsi postul cel de
patruzeci sau cincizeci de zile, vom putea sa scapam de cursele diavolului, ci, de vom avea grija si
nevointa, toata viata noastra. Ca, pentru biruinte, plata vom lua.
Pentru aceea, o, fratilor, sa ne nevoim, nevointa cea buna, si, inca sa asudam pentru fapta cea buna,
sa trudim si sa necajim trupul, sa robim pe omul cel dinafara, sa supunem si sa biruim patimile,
totdeauna, Jertfa Domnului Iisus, in trupul nostru purtand-o, si ceasul mortii in noi avandu-l. Ca acum
si noi, negresit, vom muri, precum si parintii si fratii nostri, si ne vom muta din lumea de aici, si ne
vom duce in locuri straine si vom vedea lucruri pe care niciodata nu le-am vazut. Ca infricosator, si

plin de toata spaima, pentru cel ce are minte, este cuvantul ce se graieste din Scriptura. Drept aceea,
cutremurati si infricosati de-a pururea sa fim, infranandu-ne simturile de la auzirea desarta, de la
vederea vatamatoare si de la toata mestesugirea cea rea, daruindu-ne cu toata fiinta noastra Sfantului
Dumnezeu. Ca, bine placandu-I, mostenitori sa ne facem si vesnicelor bunatati, intru Hristos Iisus
Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si stapanirea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin.
Spune Domnul prin Ieremia: Nu v ncredei n cuvintele mincinoase care zic: Acesta
este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului.
Care sunt cuvintele mincinoase? Acesta este templul Domnului. Dar cum sa fie aceste cuvinte
mincinoase? Acela era cu adevarat Templul Domnului, pentru ca Domnul Insusi Il trimite pe
Ieremia sa cuvinteze in fata Templului. Desarta si mincinoasa este insa increderea omului ca poate
mearga dupa voia sa proprie si vicleana si ca poate capata in acelasi timp, fara pocainta
adevarata, binecuvantarea si mantuirea de la Dumnezeu. Desarta si mincinoasa este nadejdea ca ne
este de ajuns sa ne sprijinim pe lucruri exterioare, ca putem sta linistiti daca ne stim fiii lui Avraam
sau, in cazul nostru, daca avem credinta ca Dumnezeu exista si gandul ca noi suntem crestini, daca
ne vedem ca depozitari ai credintei celei drepte, mostenite din mosi stramosi si de la Sfantul Apostol
Andrei, sau mai mult, ca practicanti ai slujbelor Bisericii si implinitori - mai mult sau mai putin
formal - ai unor randuieli si porunci bisericesti. Daca fiii lui Avraam n-au mai fost vrednici,
mostenirea Imparatiei s-a luat de la ei, daca noi, fiii Luminii nu mai facem nici noi roadele
Luminii si ale Imparatiei, se va lua si de la noi Imparatia si vom fi blestemati si taiati ca
smochinul cel neroditor de catre propria noastra nesimtire.

Daca Dumnezeu nu este prezent in vietile si in inimile noastre, atunci nu ne este de niciun folos
faptul ca El este in Templu, in Biserica. Daca Dumnezeu nu se afla intru om, atunci omul va fi
pestera a talharilor, locuit de toata patima, de toata nedreptatea, de toata stricaciunea: Templul
acesta, asupra cruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, n ochii votri peter de tlhari?
Iat, Eu am vzut aceasta, zice Domnul (Ieremia 7, 11). Duhul lui Dumnezeu va fi inlocuit de
duhurile celui rau, jertfa adusa lui Dumnezeu va fi inlocuita cu jertfa adusa pacatului. Recunoastem
aici cuvintele impropriate de insusi Mantuitorul Hristos cand i-a alungat cu biciul din templu pe
vanzatori. (Un alt cuvant al proorocului Ieremia, care a trecut chiar intr-una din cele mai frumoase
slujbe din Saptamana Patimilor, va face obiectul unui comentariu al parintelui Rafail Noica intr-un
articol separat, ulterior).
Asa este atunci cand Domnul este undeva, acolo, in biserica zidurilor, amintindu-ne cateodata de
El, dar neavand, de fapt, vreo legatura reala cu noi sau cand Il tradam sistematic, desi L-am cunoscut,
refuzand insa cu indarjire sa-I si ascultam Cuvantul. Da, stim, asa este, da, El are dreptate, dar
noi tot ca noi facem
Asa este atunci cand El nu este AICI, ACUM, aproape, in noi si cand ne si deranjeaza sa fie. Asa
este cand devenim formali, adica mincinosi in raportul nostru fata de Dumnezeu, cand dorim sa-L
lasam undeva in abstract, in teorie, cand ni-l imaginam departe, in Ceruri si nu-L facem centrul
sufletului si al existentei noastre. Ca si cum uitandu-L, alungandu-L departe in Cer sau

falsificand in noi chipul Sau, relativizandu-L, El ar putea sa nu mai aiba putere asupra noastra,
ca si cum am putea sa-L pacalim sau sa ne ascundem de la Fata Sa Au doara Eu numai de
aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? Poate oare omul sa se
ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul si pamantul, zice
Domnul? (Ieremia 23, 23-24).
Sa nu ne amagim ca aceste realitati sunt benigne, ca ar fi niste rele minore, ca ce, mare lucru pana la
urma?, doar toti suntem formali din cand in cand, dar Dumnezeu este milos si ne cheama El la noi.
Da, Dumnezeu este milos, da, El ne cheama la El, dar daca ne vede vicleni, daca ne vede indiferenti, in
ciuda relelor facute, ne lasa in voia noastra, in Iadul pe care ni-l pregatim singuri. Si nu e nevoie ca
El sa ne pedepseasca, ci pacatul, prin el insusi, ne pedepseste: Lepadarea ta de credinta te va pedepsi
si rautatea ta te va mustra (Ieremia, 2, 19). Devenim ceea ce alegem: S-au dus dupa desertaciune
si au devenit ei insisi desertaciune (Ieremia, 2, 5).
Si asa cum vechii iudei ajungeau, pentru ca nu Il aveau pe Domnul cu ei, ci doar in Templul acela
mare si faimos, ajungeau, deci, sa isi aduca jertfe dumnezeilor straini propriile fii si fiice, fiind ucigasii
copiilor lor, asa ajungem si noi sa ne ucidem sufletele noastre si ale semenilor nostri, sa le dam pe
mana vrajmasului.
Spunea un Sfant Parinte recent ca nceputul cderii este n gndul viclean. Ne indreptatim si ne
mintim pe noi insine in toate felurile: fie construindu-ne cu mintea noastra rationamente
intortocheate care sa ne confirme, fie cautandu-ne acoperire in cuvinte sfinte rastalmacite, fie
cautand si in pstori, in autoritate - duhovnici, episcopi, preoti - ceea ce ne intareste si ne justifica
patimile si minciuna din noi. Iubind si dorind minciuna ne cautam si ne cream prooroci
mincinosi care sa ne spuna ceea ce vrem sa auzim: Pana cand proorocii acestia vor spune
minciuni si vor vesti inselatoria inimii lor? () Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care
vorbesc cu limba lor, dar zic: El a spus (23: 26, 31). Ne mintim refuzand cuvantul arzator care
ne cheama la adevarata pocainta, la metanoia, la o schimbare radicala si, alergand dupa
cuvantul care ne linisteste ca putem merge mai departe ca si pana acum, pe calea noastra,
slujind in continuare, voilor noastre. In definitiv, ne place sa stim ca Dumnezeu este cu noi, daca
stim ca ne gireaza cu generozitate omul cel vechi si nu ne cheama la nici o innoire (e iarasi un subiect
de meditatie la care nadajduim sa revenim aparte, ulterior): Pentru ca fiecare din ei, de la mic pana
la mare, este robit de lacomie si, de la prooroc pana la preot, toti se poarta mincinos. Ei leaga ranile
poporului meu cu nepasare si zic: Pace! Pace! Si numai pace nu este!(6, 13-14).
Aici este capitolul (al saptelea din cartea lui Ieremia) despre desarta incredere a celor care
merg la Biserica crezand ca Dumnezeul de acolo ii izbaveste pe ei in mod automat, aproape magic,
dar care isi hranesc fara frica sarpele patimilor, sarpele minciunii la san, in propria inima
Sa citim cateva cuvinte de foc din proorociile lui Ieremia, cuvinte curatitoare, care pun degetul
pe buba cea mare a vicleniei, a minciunii din fiecare, cuvinte care ne pot curati daca le
ASCULTAM:

Ce nedreptate au gasit in Mine parintii vostri, de s-au departat de Mine si s-au dus dupa
desertaciune si au devenit ei insisi desertaciune?

Mirati-va de acestea, ceruri; cutremurati-va, ingroziti-va, zice Domnul! Ca doua rele a facut
poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fantani sparte,
care nu pot tine apa.

Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra. Intelege si vezi cat e de

rau si de amar de a parasi pe Domnul Dumnezeul tau si de a nu mai avea nici o teama de
Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.

Pentru ca zici: N-am gresit, de aceea iata Eu cu tine ma voi judeca.

Ma uit peste tara si iata este ruinata si pustie;

Ma uit si iata nu este nici un om si toate pasarile cerului au fugit.

Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, cercetati si cautati prin pietele lui: nu cumva veti
gasi vreun om, macar unul, care pazeste dreptatea si cauta adevarul?

O, Doamne, ochii Tai nu privesc ei oare la adevar? Tu ii bati si ei nu simt durerea; Tu ii

pierzi si ei nu vor sa ia invatatura; si-au facut obrazul mai vartos ca piatra si nu vor sa se
intoarca.

Ascultati acestea, popor nebun si fara inima! Ei au ochi si nu vad, urechi au, dar nu aud.

Nu fac dreptate nimanui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate saracului si huzuresc. E cu
putinta oare sa nu pedepsesc acestea si sa nu Ma razbun asupra unui popor ca acesta? - zice
Domnul.

Lucruri inspaimantatoare se petrec in tara aceasta: Proorocii profetesc minciuni, preotii

invata ca si ei, si poporului Meu ii place aceasta. Dar la urma ce veti face?

Cu cine sa vorbesc si cui sa vestesc, ca sa auda? Ca iata urechea lor este netaiata imprejur si
nu pot sa ia aminte; si iata, cuvantul Domnului a ajuns de ras la ei si nu gasesc in el nici o
placere.

Pentru ca fiecare din ei, de la mic pana la mare, este robit de lacomie si, de la prooroc pana la
preot, toti se poarta mincinos.

Ei leaga ranile poporului meu cu nepasare si zic: Pace! Pace! Si numai pace nu este!

Dar se rusineaza ei, oare, cand fac uraciuni? Nu, nu se rusineaza deloc, nici rosesc. De aceea
vor cadea printre cei cazuti si se vor prabusi in ziua in care ii voi pedepsi, zice Domnul.

Ce cauti, iubitul Meu popor, in templul Meu, cand in acesta se savarsesc atatea
netrebnicii? Jertfele nu-li vor ajuta cand, facand rau, te bucuri.

Asa zice Domnul: Blestemat fie omul care se increde in om si isi face sprijin din trup
omenesc si a carui inima se departeaza de Domnul.

Binecuvantat fie omul care nadajduieste in Domnul si a carui nadejde este Domnul, deoarece
acesta va fi ca pomul sadit langa ape, care-si intinde radacinile pe langa rau si nu stie cand vine
arsita; frunzele lui sunt verzi, la timp de seceta nu se teme si nu inceteaza a rodi.

Inima omului este mai vicleana decat orice si foarte stricata! Cine o va cunoaste?Eu,
Domnul, patrund inima si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa caile lui si dupa
roada faptelor lui.

Prepelita cloceste ouale pe care nu le-a ouat; asa este si cel ce castiga avutie nedreapta, o lasa la
jumatatea zilelor sale si la sfarsitul sau se va trezi ca este un nebun.

Spune deci barbatilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului: Asa zice Domnul: Iata, Eu va gatesc
rele si uneltiri impotriva voastra. Asadar sa se intoarca fiecare de la calea lui cea rea; indreptativa caile si purtarile voastre!
Dar ei zic: Este zadarnic! Noi vom trai dupa gandul nostru si ne vom purta fiecare dupa
invartosarea inimii noastre celei rele.

Dar in proorocii Ierusalimului am vazut grozavii: acestia fac desfranare si umbla cu minciuni,
ajuta mainile facatorilor de rele, ca nimeni sa nu se intoarca de la necredinta sa; toti sunt
pentru Mine ca Sodoma, si locuitorii lui ca Gomora. De aceea, asa zice Domnul Savaot despre
prooroci: Iata, ii voi hrani cu pelin si le voi da sa bea apa cu fiere, ca de la profetii
Ierusalimului s-a intins necredinta in toata tara.

Asa zice Domnul Savaot: Nu ascultati cuvintele proorocilor, care va profetesc, ca va

inseala, povestindu-va inchipuirile inimii lor, si nimic din cele ale Domnului.
Necontenit graiesc ei celor ce Ma dispretuiesc: Domnul, a zis ca va fi pace peste voi. Si
tuturor celor care urmeaza inima lor invartosata le zic: Nici un rau nu va veni asupra voastra!

Au doara Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt
Dumnezeu?
Poate oare omul sa se ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu
umplu Eu cerul si pamantul, zice Domnul?

Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarama stanca?

Deoarece Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic:
El a spus. Tot Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care
le povestesc pe acestea si duc pe poporul Meu la ratacire cu amagirile lor si cu lingusirile
lor, desi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia,
zice Domnul.

6 Raspunsuri to Cuvantul care ne ARDE, cuvantul lui Ieremia

Ieremia, drama profetiei

Numele Iermeia(hu) nseamn Iahve (-ia/iahu) s ridice (irme) din srcie i nevoi. Este, aadar, un nume care
exprim dorina, urarea, cererea de mntuire din asuprire. Are la baz convingerea exprimat n Ps 112,7: Cel ce scoate
din rn pe cel srac i ridic (iarim) din gunoi pe cel srman.
Ieremia, al doilea din cei patru profei majori a trit ntr-o perioad de mari frmntri la nivel religios i politic, cu fenomene
decisive precum reforma cultului sub regele Iosia n 622 .C. i falimentul ei datorat morii tragice a regelui n btlia de la Meghido n
609 .C., dispariia puterii asiriene i apariia imperiului babilonez, nu n cele din urm, distrugerea Ierusalimului de ctre
Nabucodonosor i deportarea populaiei n exilul babilonic n 586 .C.
Profilul biografic
Cartea care poart numele su, n special capitolele 26-45, ofer multe date despre destinul acestui profet, condiiile externe dar i
despre viaa sa personal.
Ieremia era de neam preoesc i s-a nscut n jurul anului 650 .C., fiul preotului Chelkia din Anatot, o cetate levitic la 6 km nord-est
de Ierusalim, n teritoriul tribului lui Beniamin. n ciuda mpotrivirii lui, fiind prea tnr i incapabil s vorbeasc, Dumnezeu l asigur
c l-a ales s fie profet chiar mai nainte de a se fi nscut: nainte de a te fi zmislit n pntece, eu te-am cunoscut deja, i nainte de a
iei din pntece, te-am sfinit i te-am rnduit profet pentru popoare (1,5). Din antetul crii, chemarea lui a avut loc n jurul anului 628
.C., drept care el a fost activ ca profet la Ierusalim timp de peste 40 de ani, pn la distrugerea cetii n 586. (...) Perioada activitii lui
profetice este mprit n patru etape.
Prima perioad mbrieaz timpul dintre vocaia lui Ieremia pn la reforma lui Iosia, ntre anii 628-622 .C. Aceast prim faz a
predicrii profetice este cuprins n capitolele 1-6. Vocaia de profet este strns legat de dou viziuni (1,11-19), destinate s-l conduc i
mai adnc n misiunea ce i-a fost ncredinat. n prima, viziunea nsi i cuvintele care o nsoesc sunt unificate pe baza sunetului sau a
unui joc de cuvinte ebraice. Ieremia vede un ram de migdal (aqed) care i d certitudinea c Dumnezeu vegheaz (oqed) asupra
cuvntului su ca acesta s se mplineasc. n a doua viziune, Ieremia este n faa unui cazan n clocot, nclinat spre miaznoapte, din
care se vars o parte a coninutului; i se spune ca explicaie c dinspre Nord se va vrsa nenorocirea asupra locuitorilor rii. Acest
duman al regatului lui Iuda, fr s fie menionat pe nume dar care mai trziu Ieremia l va indica n Babilonia (20,4), va invada la
timpul su ara Sfnt dinspre Nord i va pedepsi cu asprime poporul necredincios prin vinoviile sale. Aceast viziune simbolic pune
n faa ochilor profetului, n mod drastic i nspimnttor, nenorocirea pe care trebuia s o vesteasc poporului su. Ieremia se teme n
faa unei asemenea misiuni neplcute i se nfricoeaz pentru viaa sa, dar Dumnezeu l ncurajeaz asigurndu-l c nu i se va ntmpla
nimic: Cci iat, Eu te-am fcut astzi cetate ntrit, stlp de fier i zid de aram naintea acestei ri ntregi (1,18). Dar Ierusalimul nu
a dat ascultare ameninrilor i avertismentelor profetului; cuvintele lui n-au avut niciun efect. Ieremia renun la misiunea sa, dezamgit
i ntristat din cauza insuccesului, pn la moartea lui Iosia, pentru a iei din nou n public n timpului succesorului la tron, Ioiakim (609598).
A doua perioad a activitii lui profetice cade sub domnia lui Ioiakim, pn la prima cucerire a Ierusalimului n 609-597. Sunt datele
cuprinse n capitolele 7-20, 26, 35-36. Imediat dup ntronarea lui Ioiakim, Ieremia a inut o cuvntare provocatoare, aa numitul
discurs din templu (7,1-5; 26,1-19). n timpul regelui precedent, templul de la Ierusalim devenise singurul sanctuar recunoscut, dar
profetul, acum, n faa pcatelor poporului su, definete templul o peter de tlhari (7,11; cf Mt 21,13), destinat la aceeai soart ca i
sanctuarul Arcei Legmntului de la ilo, distrus n jurul anului 1050 .C. Dac numai apropierea dintre templu i cuib de tlhari suna a
sacrilegiu, vestirea distrugerii templului aprea o blasfemie att de grav nct toi preoii i profeii, chiar populaia nsi, cutau s-l
elimine pe Ieremia. Numai intervenia ctorva btrni a reuit s-l salveze pe Ieremia de la moarte.

Dar nici ameninrile de moarte, nici atacurile perfide n-au reuit s-l conving pe profet s renune la mesajele lui de judecat. Alteori
a conferit o mai mare vigoare i incisivitate la cuvinte prin aciuni simbolice. Astfel, pentru a ilustra vizibil distrugerea Ierusalimului, a
sfrmat o oal de lut (19,1-15). La porunca Domnului, nu a putut s se cstoreasc nici s aib copii, ceea ce n Vechiul Testament era
considerat o ruine. Apsarea misiunii profetice l-a dus la limita oboselii psihologice. Zelul i angajarea cu care vestea cuvntul lui
Dumnezeu, rzvrtirea i persecuia care decurgeau de aici, au creat n el o tensiune insuportabil, cum se observ n confesiunile sale de
o profunzime cu totul a parte (a se vedea, n acest sens, pentru a cita numai un exemplu Ier 20, 7-18, unde profetul ajunge s blesteme
chiar i ziua n care s-a nscut).
n 605 .C., dupa victoria lui Nabucodonosor asupra faraonului Necao, stpnirea lumii a trecut de la Egipt la Babilon, n care Ieremia
individuase dumanul de la miaznoapte (1,13; 6,22), destinat s svreasc asupra Israelului judecata i pedeapsa lui Dumnezeu.
Pentru c, de acum, profeiile lui ncepeau s se mplineasc, era necesar conservarea lor, ca mrturie a validitii i actualitii lor.
Pentru aceasta, Ieremia s-a lsat ajutat de ucenicul fidel Baruh, un fel de secretar, cruia i le-a dictat. Apoi, fiindu-i interzis accesul la
templu, Ieremia l-a trimis pe Baruh s citeasc poporului sulul profeiilor n ziua de post, n sperana c va obine n cele din urm
convertirea lor. Cuvintele profetului au avut un impact enorm asupra populaiei i a funcionarilor, n timp ce regele Ioiakim, cruia i s-a
adus sulul i i s-a citit din el, a rmas indiferent i l-a aruncat n foc. Pentru acest blestem, Dumnezeu a ameninat sfritul regelui i al
cetii i a poruncit lui Ieremia s nlocuiasc sulul ars, astfel nct Baruh a redactat un altul tot la dictarea lui Ieremia adugnd
cteva lucruri la textul precedent (capitolul 36). Regele, ns, a emis un mandat de arestare mpotriva lui Ieremia i a lui Baruh, i chiar
era hotrt s-i ucid pe amndoi dup soarta profetului Urie dac ajutorul lui Dumnezeu nu i-ar fi scos din pericol.
A treia perioad a profetului Ieremia este din timpul regelui Sedecia, ntre prima i a doua cucerire a Ierusalimului (597-586). Despre
aceste evenimente citim n capitolele 21-24; 27-29; 32; 37-39. La nceputul domniei lui Sedecia se prea c tensiunea din jurul lui
Ieremia era n scdere, ba chiar se bucura de o oarecare preuire. Dar lupta mpotriva lui devenea din ce n ce mai aspr i a atins punctul
culminant n timpul asediului Ierusalimului. Pe plan politic, sunt anii marcai de o ciocnire tot mai grea cu marea putere a timpului,
Babilonia.
Dup victoria lui Nabucodonosor asupra egiptenilor, regiunea siro-palestinian a ajuns sub domnia babilonian, iar Ioiakim a devenit
vasal al lui Nabucodonosor. Dar dup trei ani, a rupt raportul de dependen i dup moartea lui, fiul su Ioiachin credea c poate
continua aceeai politic de independen. Nabucodonosor a pornit mpotriva Ierusalimului i dup un scurt asediu l-a cucerit n 597.
Pentru a-i arta dreptul su de suveran i a sufoca n fa orice rzmeri, Nabucodonosor l-a depus pe Ioiachin, care astfel a rmas pe
tron doar trei luni, i l-a nlocuit cu Matania (un fiu al lui Iosia i frate cu Ioiakim) cruia, ca semn al puterii absolute, i-a schimbat
numele n Sedecia. Nabucodonosor a expoliat templul, palatul regal, iar pe Ioiachin i familia lui i-a deportat la Babilonia, mpreun cu
muli funcionari, oameni buni de lupt i clasele de meteugari. Din Ier 52,28 rezult un total de 3.023 de persoane, printre care preotul
i viitorul profet Ezechiel.
Profetul, omul simbolismului
Sedecia, iniial s-a comportat ca un vasal fidel fa de Nabucodonosor, dar apoi au nflorit tot mai mult gruprile naionaliste care au
impus din nou orientarea lor n politica extern i sperau s schimbe situaia n favoarea lui Iuda. Ieremia, din nou, i avertiza s nu rup
dependena de Babilonia. Printr-un gest simbolic, umbla n public purtnd la gt un jug i strignd poporului i regelui: plecai-v gtul
la jugul regelui Babiloniei i vei scpa cu viaa (27,12). n mod vehement, se rstea la toi acei profei, ghicitori i vistori care vorbeau
de o ntoarcere imediat a deportailor i de readucerea tezaurului templului furat, i n caz de neascultare fa de Babilonia, vestea
ameninarea cu moartea i distrugerea. (...) Chiar i n rndul deportailor n Babilonia i-au fcut apariia falii profei care promiteau
exilailor ntoarcerea n patrie ntr-un viitor nu ndeprtat. De aceea, Ieremia scrie o scrisoare ctre cei din robie, n care i invita s se
stabileasc n ara exilului, pentru c robia lor avea s mai dureze nc mult timp, mai precis 70 de ani (29,1-23).
Ieremia, ns, vestete nu numai sfritul, dar i mntuirea. n aa numita scriere de mngiere (30-31,40). Dumnezeu fgduise s
ncheie un Legmnt Nou cu poporul su i s scrie legea sa nu pe table de piatr, ca pe Sinai, ci n inim, n aa fel nct omul s se
simt pornit s l respecte din convingere interioar, n bucurie i libertate (31,31-34; 32,40).
Dar cnd Sedecia, ntr-un context care devenea tot mai amenintor, a vrut s-l consulte nc o dat pe Ieremia, profetul l-a sftuit s se
predea de bunvoie babilonienilor, pentru a salva viaa proprie i a cetii. Dar pentru c regele se temea de iudeii trecui de partea
dumanului, nu luase nicio hotrre n privina capitulrii. Frica lui de oameni era mai mare dect ncrederea n Dumnezeu. n acest fel,
se ndrepta spre distrugere, trnd cu sine i poporul (38,14-28). Dup un an i jumtate de asediu, babilonienii au reuit s fac o
deschiztur n zidurile cetii, de acum epuizat de foame i mizerie, cucerind-o fr dificultate n 586 .C. Regele Sedecia a fugit n
timpul nopii mpreun cu ai si, dar n apropiere de Ierihon a fost capturat i dus naintea lui Nabucodonosor. Acesta, mai nti l-a
constrns s asiste la uciderea copiilor lui, apoi i-a scos ochii i mpreun cu nobilii i meteugarii, l-a dus n robie la Babilon. Profetul
Ieremia, din ordinul lui Nabucodonosor, a fost eliberat din nchisoare (39, 11-14).
A patra perioad din viaa lui Ieremia acoper spaiul restrns de timp de la cderea Ierusalimului la ederea forat a profetului n
Egipt, despre care se vorbete n capitolele 40-44. Ieremia, eliberat a doua oar, dup ce fusese din nou nchis, merge la Godolia, fiul
unui nalt funcionar care i-a oferit protecia sa n timpul prigoanei lui Ioiakim. Profetul alege s rmn n patrie, mpreun cu sracii
rii. Godolia, ntre timp, fusese numit guvernator al Iudeii. Cum Ierusalimul era distrus, profetul s-a dus la Mipa, la 12 km nord de
Oraul Sfnt, unde invita populaia s rmn spus regelui Babiloniei. Dar un grup de naionaliti, strni n jurul lui Ismael, un brbat
de neam regesc, l-au asasinat pe Godolia i numeroi babilonieni care au rmas ca for de ocupaie. De frica rzbunrii lui
Nabucodonosor, asasinii lui Godolia au fugit de la ammonii spre Egipt. Ieremia, cruia i-au cerut s mijloceasc la Dumnezeu ca s
ocroteasc fuga lor n Egipt, i-a rugat struitor s rmn n patrie, dac nu vor s cad victim a judecii lui Dumnezeu. Dar ei l-au
acuzat pe Ieremia de minciun i de instigare, i l-au constrns s fug alturi de ei lundu-l cu sine pe Baruh. Pentru c n Egipt, iudeii
au czut din nou n idolatrie i au reluat sacrificiile la idoli, Ieremia a trebuit s le vesteasc drept pedeaps pentru infidelitatea religioas,
distrugerea definitiv n Egipt. Cnd i n ce mod avea s se mplineasc, nu tim, din lips de cunotine istorice mai precise. Nici restul

vieii lui Ieremia nu ne este cunoscut, nici nu tim ci ani a mai trit dup aceste lucruri. Foarte probabil a murit n Egipt, unde a fost
trt mpotriva voinei lui, mprtind astfel soarta poporului su.
n comunitatea cretin, numeroase texte ale profetului Ieremia au fost interpretate ca profeie a ptimirii lui Cristos.
(Text inspirat i adaptat liber dup Paul Maiberger, Marile figuri ale Vechiului Testament, Mainz 1990; [Link]., Brescia 1995).