UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Dumitru Stăniloae”

EPISTOLELE SFÂNTULUI IGNATIE

TEOFORUL: context istoric

-LUCRARE LA DISCIPLINA PATROLOGIE ȘI LITERATURĂ

POSTPATRISTICĂ -

Coordonator: Susținător:
Lect. Dr. Alexandru Prelipcean BÎRLIGA SERAFIM

IAŞI
2023
 Cuprins
Introducere......................................................................................................... 3

Contextul istoric al creștinismului în timpul Sfântului Ignatie..................... 4

Viața Sfântului Ignatie Teoforul....................................................................... 5

Operele Sfântului Ignatie Teoforul...................................................................7

Concluzie.............................................................................................................8

Bibliografie......................................................................................................... 9

2
 Introducere

Sfântul Ignatie este una din figurile și unul din caracterele cele mai originare ale Bisericii
primare.1 Acest sfânt părinte este un model de creștin adevărat, mai ales că prin exemplul său,
ne

face să înțelegem cât de important este să ne dedicăm viața în Hristos.

În această lucrare, am încercat sa amintesc câteva date importante despre acest părinte
apostolic și să subliniez momentele cele mai însemnate din viața și opera lui. Am amintit despre
drumul pe care l-a parcurs ca să ajungă hrană fiarelor și mucenic în fața lui Hristos, dar și
despre opera acestuia.

Am structurat lucrarea în 3 capitole importante, astfel încât, în primul capitol am vorbit

despre contextul în care a trăit sfântul Ignatie, pentru a putea înțelege mai bine despre viața și
opera sa. În al doilea capitol am vorbit despre viața lui, chiar dacă despre acesta nu avem atât
de multe informații, dar aceasta nu ne împiedică, pentru că cele mai multe date despre el le
putem înțelege din scrisorile sale. În capitolul al treilea, am amintit despre opera sa, care
cuprinde 7 scrisori, fiind scrise în drumul spre Roma, în ultimul an de viață.

Așadar, această lucrare se angajează să exploreze și să analizeze viața și gândirea lui

Ignatie Teoforul, în contextul vremii sale, evidențiind importanța sa în istoria și dezvoltarea
inițială a creștinismului.

Sperăm ca această lucrare să amintească și să își îndeplinească toate cerințele necesare

pentru a prezenta și a analiza cât mai succint despre acest mare mucenic al lui Hristos.

1 Pr. Prof. Dr. Ioan G. COMAN, Patrologie, Vol. I, Ed. Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, p. 36.
3
 Contextul istoric al creștinismului în timpul Sfântului Ignatie

Pentru a înțelege mai bine viața și opera Sfântului Ignatie Teoforul, este nevoie ca să cercetăm
foarte bine contextul în care a trăit el. Mai ales că din context ne putem da seama de
unele informații din viața sa, dar și prim faptul că a trăit în primul secol creștin.

După întemeierea Bisericii Creștine, Apostolii au fost cei care au organizat-o, punând mai
multe ranguri de clerici: episcopi, prezbiteri și diaconi. Această organizare este menționată în
Faptele Apostolilor și în Epistolele Sfântului Apostol Pavel, dar avem câteva informații de la
Sfântul Ignatie, în Epistola către Magnezieni (capitolul VI) și în Epistola către Tralieni
(capitolul II), care menționează prezența ierarhiei în viața bisericii. 2

În continuare, Apostolii au mers să propovăduiască Evanghelia lui Hristos în orașele centrale

și importante din acea perioadă. Antiohia a fost unul din aceste orașe, care a primit o
organizare bisericească încă din timpul Sfinților Apostoli, primul episcop fiind Petru, urmând
Evodiu, iar al treilea episcop al Antiohiei Siriei este Sfântul Ignatie.

Aflându-ne în perioada când Imperiul Roman deținea puterea și impunându-se cultul roman,
care presupunea cinstirea idolilor și a zeităților, creștinismul a avut mult de suferit, deoarece s-
au început persecuțiile împotriva creștinilor. Primele persecuții au fost inițiate de iudei, apoi
continuate de păgâni. Aceștia nu îi puteau suferi pe creștini, pentru că nu înțelegeau cum
aceștia puteau avea un singur Dumnezeu, în loc de a avea mai multe zeități. O cauză foarte
importantă, care a dus la persecuția creștinilor a fost, aceea că aceștia se înmulțeau repede și
încetul cu încetul s-a început, a nu se mai respecta cultul împăratului, o chestiune deosebit de
importantă din acea perioadă și care se pedepsea cu moartea.

Primul martir, a fost Sf. Arhidiacon Ștefan, care a fost ucis cu pietre, după ce acesta a ținut o
cuvântare despre istoria poporului evreu, arătând că Avraam, Moise și David s-au închinat lui
Dumnezeu, fără să fi avut templul, iar pentru aceasta au fost răsplătiți. 3 Iudeii credeau că vor
reuși să distrugă Biserica lui Hristos, dar asta nu le-a reușit, pentru că dorința creștinilor de a
muri pentru Hristos era mult prea mare, iar paradoxul, era, că cu cat mai mulți creștini erau
martirizați, cu atât mai mult și numărul creștinilor creștea din ce în ce mai mult.

2 Pr. Prof. Dr. Ioan COMAN, Patrologie..., p. 36.

3 Pr. Prof. Ioan CONSTANTINESCU, Studiul Noului Testament, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2002, p. 168.
4
Cea mai grea perioadă a fost în timpul împăratului Nero (54-68), începând cu anul 64. Pe
timpul acestui împărat au fost martirizați Apostolii Petru și Pavel, apoi a urmat la tron
împăratul Domițian (81-96), care a persecutat până și pe vărul său Flavius Clemens și soția
acestuia Flavia Domitilla. Tradiția spune că Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a ajuns în exil
în insula Patmos, din porunca împăratului Domițian. Al treilea împărat persecutor este Traian
(98-117), un mare cuceritor, acesta, s-a ocupat de persecuțiile creștinilor din prisma că
templele se goleau, carnea pentru jertfe nu mai era vândută, iar sărbătorile nu se mai
respectau. Cel mai cunoscut martir de pe timpul împăratului Traian este Sfântul Ignatie.

În concluzie, acesta a fost contextul istoric antecedent perioadei în care a trăit și a activat acest
sfânt părinte, astfel încât vom putea înțelege mai bine atât viața, cât și din ce cauză a fost
martirizat.

Viața Sfântului Ignatie Teoforul

Despre Sfântul Ignatie nu avem prea multe scrieri, însă au fost câteva personalități, cum ar fi
Origen, Eusebiu de Cezareea, Ieronim, Irineu, Sfântul Ioan Gură de Aur l-a menționat întro
predică, iar Vasile cel Mare citează din Epistola către Efeseni, însă niciunul dintre aceștia nu
ne ajută foarte mult.4 Alte detalii din viața sa le desprindem din cele 7 scrisori ale sale, scrise
în drumul spre Roma, în ultimul an de viață,

Tradiția de spune că Sfântul Ignatie a fost pruncul, pe care l-a luat în brațe Mântuitorul
și l-a dat ca pildă de smerenie ucenicilor: Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce şi nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în
împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare
în Împărația cerurilor (Matei 18, 2-4).5 Din aceasta pricina, el a primit numele de Teofor, care
are două înțelesuri: purtător de Dumnezeu sau cel purtat de Dumnezeu. Numele Ignatie,
provine de la latinescul ignis, care înseamnă foc.6

4 Scrierile Părinților Apostolici, în col. PSB, trad. în rom. de Pr. D. FECIORU, Vol. I, EIBMBOR, București,
1979, p. 147.
5 Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române, București, 2019, p.
1225.

6 Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU, Patrologie, Vol. I, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009, pp.
83-84.

5
 Nu avem informații despre locul nașterii, originea, educația acestui Sfânt, dar cercetătorii
contemporani ne spun, că acesta era de origine siriană cel mai probabil, pentru că dacă era de
origine romană, acesta nu mai era aruncat la fiare.

Sfântul Ignatie a fost ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, alături de Sfântul
Policarp al Smirnei.7 De la Sfântul Ioan Gură de Aur știm, că a fost pus episcop al Antiohiei
Siriei de Sfântul Apostol Petru, care l-a lăsat ca predecesor. Origen spune că Sfântul Ignatie, a
fost al doilea episcop al Antiohiei, dar Eusebiu de Cezareea îl dă ca pe al treilea episcop.
Eusebiu pune ani lui de păstorie între 70-107.

În anul al zecelea a lui Traian (107), Sf. Ignatie a fost închis și condamnat la moarte in
amfiteatrul din Roma, pentru ca împăratul să aibă o personalitate ilustră creștină la serbările
date în Roma pentru victoria asupra dacilor.

Acesta a fost pus în lanțuri și a fost dat sub paza a 10 soldați, pe care el îi numește simbolic
leoparzi,8 călătorind spre Roma pe apă, cât și pe uscat. Aceștia se comportau adeseori
mizerabil cu Sfântul, dar și cu ceilalți condamnați, care erau strânși în drumul spre Roma.
Soldații primeau diferite daruri, pentru a se purta mai bine și mai omenește cu condamnații,
însă aceștia se comportau si ai rău, pentru a obține și mai multe daruri.

Sfântul Ignatie a călătorit de la Seleucia până la Cilicia și Pamfiilia, ajungând în Smirna, unde
a fost întâmpinat de episcopul Policarp și comunitatea creștină. Știrea despre sosirea sa a ajuns
la toate bisericile, care au trimis delegați; aici Sfântul a scris 4 scrisori, și anume pentru cei din
Efes, din Magnezia și din Trallia, iar a patra, era adresată creștinilor din Roma, pentru a-i
împiedica să intervină pe lângă autoritățile romane în cazul său. Această scrisoare a devenit
celebră și este unică prin faptul că el menționează data scrierii acesteia, adică că a fost scrisa
pe 24 august.9

Din Smirna a fost dus în Troada, pe drum Sfântul scrie ultimele trei epistole, care erau
adresate Bisericii din Smirna, Bisericii din Smirna și episcopului Policarp al Smirnei. Ajuns la
Neapole, a mers pe jos până în Filipi, iar de acolo Sf. Ignatie a luat Calea Egnatia, care

7 Arhim. Ioanichie BĂLAN, Viețile Sfinților pe luna Decembrie, ed. II, Editura Episcopiei Romanului, Roman,
2000, p. 203.
8 SF. IGNATIE, Epistola către Romani, cap. V:1, trad. în rom. de Pr. D. FECIORU, în col. PSB, vol. I, Scrierile
9
Părinților Apostolici, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 1979, p. 176.
Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU, Patrologie, Vol. I..., p. 85.

6
 traversează Macedonia până la Dyrrachium, iar de acolo pe mare până la Brindisi pentru a
ajunge pe jos la Roma. Iar acolo a fost dat la fiare să fie sfâșiat alături de alți condamnați.
Fiarele i-au sfâșiat trupul, au mâncat toată carnea și oasele mici, lăsând doar oasele mari, pe
care le-au strâns creștinii și dus cu grija într-o bisericuță pe lângă Antiohia, dar acolo nu au
rămas pentru mult timp, pentru ca pe vremea împăratului Teodosie al II-lea, au fost aduse la
Roma. Până astăzi, Biserica Răsăriteană îl prăznuiește la 20 decembrie, iar cea Apuseană la 1

februarie.

Operele Sfântului Ignatie Teoforul

Opera Sfântului Ignatie cuprinde șapte scrisori, scrise în drum spre Roma, iar despre aceste
scrieri ale sale avem marturii la Eusebiu de Cezareea, cât și la Sfântul Policarp al Smirnei.
Cele șapte scrisori ni s-au transmis de două manuscrise:

1. Manuscrisul Mediceus din Biblioteca Laurentiană din Florența, secolul XI, cuprinde cele șase
epistole dedicate Bisericilor din Asia: către Filadelfieni, Magnezieni, Smirneni, Efeseni,
Tralieni și către Policarp;
2. Manuscrisul Colbertinus, din Biblioteca națională din Paris, din secolul X, această scriere
cuprinde Epistola către Romani.9
Mult timp a fost pusă la îndoială autenticitatea celor șapte epistole ale Sfântului, mai ales
din cauze confesionale, în ziua de astăzi nimeni nu mai pune la îndoială autenticitatea lor.
Stilul scrieri Sfântului Ignatie este un stil al unei persoane cu o viață plină de agitație, autorul
încercând scrierea cât mai fidelă a trăirilor, sentimentelor acestuia, neglijând perspectiva

filologică.

Sfântul Ignatie Teoforul este primul scriitor bisericesc care folosește termenul biserică
catolică adică biserica universală, pentru a arăta unitatea de doctrină între toate Bisericile, cât
și ecumenicitea ei.

Epistolele Sfântului Ignatie sunt importante, prin faptul că ne aduc la cunoștință informații
despre ierarhia bisericească, întâmplări din perioada sa, despre viața liturgică, câteva adevăruri
de credință, dar și despre cultul Bisericii din perioada dată.

9 Scrierile Părinților Apostolici..., p. 150.

7
 Concluzie

După cele transpuse mai sus am reușit să vorbim despre Sfântul Ignatie în ceea ce privește
contextul istoric în care a trăit acesta, deduce că a activat într-o perioadă foarte grea din punct
de vedere politic și religios, dar toate acestea nu l-au împiedicat pe acest Sfânt ca să se
remarce prin importanța și rolul pe care l-a avut acesta în perioada respectivă.

Imperiul Roman, cu toate piedicile puse pentru creștini, nu a reușit să distrugă creștinismul,
chiar dacă îi puneau pe creștini la felurite chinuri si modalități de încercare. Martiriul
Sfântului Ignatie a fost un exemplu de curaj si loialitate față de credința creștină, întărind și
atrăgând din ce în ce mai mulți creștini.

Scrisorile sale, de asemenea au fost niște îndrumare și instrucțiuni pentru destinatari, astfel
încât aceștia să se conducă după ele în ceea ce privește viața personală și bisericească. Astfel
că am putut să redăm într-o oarecare măsură importanța acestui sfânt mare părinte al Bisericii
Creștine.

Bibliografie

Izvoare:
1. Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române,
București, 2019.
8
2. Scrierile Părinților Apostolici, în col. PSB, trad. în rom. de Pr. D. FECIORU, Vol. I,
EIBMBOR, București, 1979.

Literatură secundară:

3. BĂLAN, Arhim. Ioanichie, Viețile Sfinților pe luna Decembrie, ed. II-a, Editura Episcopiei
Romanului, Roman, 2000.
4. COMAN, Pr. Prof. Dr. Ioan G., Patrologie, Vol. I, Ed. Sfânta Mănăstire Dervent, 2000.
5. CONSTANTINESCU, Pr. Prof. Ioan, Studiul Noului Testament, Ed. Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002.
6. VOICU, Arhid. Prof. Dr. Constantin, Patrologie, Vol. I, Ed. Basilica a Patriarhiei
Române, București, 2009.