CUPRINS

Introducere
Sfntul Antonie s-a nscut n satul Coma din Egiptul de Mijloc, n jurul anului 251, dintr-o familie de cretini bogai. n secolul al treilea, Egiptul era o provincie a Imperiului Roman, reedina guvernatorilor romani aflndu-se la Alexandria, al doilea ora ca mrime n imperiu, dup capitala Roma. Cretinismul era nfloritor n Egipt, cu toate c pgnismul, fie el elenistic sau egiptean, era majoritar. Cretinismul ptrunsese n orae i mai ales n metropola Egiptului, Alexandria. n acest context neprielnic cretinismului se formeaz Sfntul Antonie cel Mare, care nva n familie credina cretin i are n prim-plan ntlnirea cu Dumnezeu n sfnta biseric cretin din localitatea sa natal. La vrsta de 18 ani i pierde prinii, iar la ase luni dup trecerea acestora la Domnul, auzind n biseric cuvntul Mntuitorului nostru Iisus Hristos din Evanghelia dup Matei, capitolul 19, versetul 21, de voieti s fii desvrit, mergi, vinde avuiile tale, i, venind, urmeaz Mie, Sfntul Antonie mparte toat averea sa sracilor i vecinilor si, lsnd o mic parte pentru sora lui, pe care o ncredineaz unei comuniti de fecioare, i se retrage ntr-o via pustniceasc. Dup un timp de ascez, mparte sracilor i partea din avere lsat surorii sale, n dorina de a rupe orice legtur cu lumea i a se dedica integral urmrii lui Hristos prin rugciune i ascez. Pn la vrsta de 35 de ani i petrece viaa

ascetic ntr-o colib la marginea satului natal i apoi ntr-un mormnt prsit. La vrsta de 35 de ani se aeaz ntr-o cetate prsit, situat pe malul drept al Nilului, la locul numit Ispir, unde rmne timp de 20 de ani. n anul 306 devine printele spiritual al mai multor monahi din vestitele oaze monahale din deertul Egiptului de la Nitria i Schitia. Patru ani mai trziu merge n Alexandria, unde i ntrete pe cretinii prigonii n timpul marii persecuii a lui Maximian. n anul 312 pornete n inima deertului, n partea de rsrit a Egiptului, ajungnd dup trei zile i trei nopi la Muntele Kolzim, nu departe de malul Mrii Roii. Aici fondeaz mnstirea care-i poart numele pn astzi. Din anul 312 pn n anul 356 nu prsete acest loc dect n dou rnduri, o dat pentru a-i vizita ucenicii i a doua oar face o cltorie la Alexandria, pentru a-l susine pe Sfntul Atanasie cel Mare, n lupta sa cu erezia arian. Cu acest prilej, Sfntul Antonie arat c el nu i susine pe arieni, aa cum ncercaser acetia s induc n eroare populaia din Alexandria i din Egipt, ci c el apr Ortodoxia, promovat atunci de Sfntul Atanasie cel Mare. Dup acest moment se ntoarce la viaa sa de ascez i rugciune de la Muntele Kolzim. Aici vin foarte muli oameni pe care i vindec n numele Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, ns spunndu-le foarte clar c nu el, Antonie, face aceste minuni, ci Mntuitorul Iisus Hristos, i de aceea toi trebuie s se roage Lui, i, astfel, prin credina i rugciunea lor, vor fi izbvii de Domnul. Sfntul Antonie cel Mare ofer sfaturi, prin intermediul mai multor scrisori, mpratului Constantin cel Mare i fiilor acestuia, Constans i Constaniu. Dei pe atunci nu existau mijloace rapide de comunicare, mesajul extraordinar al vieii sale spirituale s-a rspndit att de departe, nct din ntregul Orient cretin au nceput s vin oameni spre el, pentru a primi sfat i ntrire spiritual. Astfel, regsim clugri, pelerini, preoi, episcopi i muli oameni suferinzi i nevoiai. Cu toat dragostea lui fa de singurtate i tcere, Sfntul Antonie nu i-a neglijat datoria pe care o are fiecare cretin de a folosi i spre binele altora darurile revrsate de Dumnezeu n sufletul su. Experiena vieii ascetice a Sfntului Antonie cel Mare a devenit metoda de via monahal a clugrilor din Egipt, axat pe austeritate, sacrificiu i singurtate. Sfntul Antonie cel Mare a fost i un mare vztor cu duhul. Lucrul acesta l aflm din viaa sa, cnd, de pe Muntele Kolzim, aflndu-se n rugciune, a vzut sfritul plin de lumin al vieii prietenului su Amun, care i ducea viaa monahal la o distan de 13 zile de mers fa de locul unde se afla Sfntul Antonie. Din scrierea Sfntului Atanasie cel Mare despre viaa Sfntului

Antonie aflm c acesta s-a mutat la Domnul la vrsta de 105 ani, n anul 356, i c, cunoscndui mai dinainte sfritul, a poruncit celor doi ucenici s nu spun nimnui locul n care a fost ngropat. Acetia au pstrat taina tot restul vieii. Sfntul Atanasie cel Mare ne spune c, prin cuvntul su, Sfntul Antonie reuea ntr-o singur zi s cretineze, dintre pgnii Alexandriei, ct reuea Biserica alexandrin s cretineze ntr-un an de zile. Prin viaa sa excepional, Sfntul Antonie a transformat Egiptul dintr-o ar pgn ntr-o ar cretin i un leagn al monahismului. Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, va vizita pe ucenicii Sfntului Antonie cel Mare din Egipt, n dorina sa de desvrire monahal, iar n urma acestei vizite va organiza monahismul, n forma pe care o avem i astzi. Sfntul Antonie cel Mare i Sfntul Mina sunt cei mai iubii sfini n Biserica Copt i astzi, ceea ce arat c, i dup aproape 17 secole de la mutarea sa la cele venice, conaionalii si l respect ca pe un mare tritor al urmrii lui Hristos, Care este Calea, Adevrul i Viaa. Pentru noi, cretinii ortodoci de astzi, Sfntul Antonie cel Mare este Printele prinilor duhovniceti nu numai prin viaa i prin minunile sale, ci mai ales prin cuvintele care ne-au rmas de la el. n Troparul Sfntului Antonie cel Mare se spune: Asemnndu-te obiceiurilor rvnitorului Ilie i urmnd Boteztorului pe drepte crri, Printe Antonie, te-ai fcut locuitor pustiului i ai ntrit lumea cu rugciunile tale. Pentru aceasta, roag-te lui Hristos Dumnezeu s mntuiasc sufletele noastre. Din Troparul su vedem c Sfntul Antonie este urmtor al rvnei ascetice a Sfntului Prooroc Ilie i a Sfntului Ioan Boteztorul i, n acelai timp, ntritor duhovnicesc al lumii prin rugciunile sale ctre Domnul i Dumnezeul nostru Iisus Hristos. n condacul Cuviosului Antonie cel Mare spunem: Lepdnd tulburrile lumeti, viaa sihstreasc o ai dus pn la capt, Boteztorului urmnd ndeaproape, Preacuvioase. Deci, mpreun cu dnsul te cinstim, Printe al prinilor, Antonie. De aici vedem c Sfntul Antonie a lepdat tulburrile efemere ale lumii i a dus pn la capt menirea sa de ascet, urmtor al Sfntului Ioan Boteztorul, i astfel s-a ajuns ca noi, cei de astzi, s l cinstim ca pe un Printe al prinilor duhovniceti. n Acatistul Sfntului Antonie cel Mare, n primul condac, spunem urmtoarele: Fugind de ntunericul cel negru al Egiptului, ai cutat pmntul cel de viaa dttor al pustiului. Prin nfrnare i nevoin vetejind sltrile trupului, prealudate, te-ai fcut pilda monahilor, de Dumnezeu cugettorule, celor ce cnt: Bucur-te, Printe Antonie, de Dumnezeu cugettorule!. Din acest condac aflm c Egiptul se afla sub ntunericul credinei pgne n

epoca Sfntului Antonie cel Mare i c, datorit lui, pmntul care era considerat n ntuneric, adic deertul, a devenit, pentru Egipt i lume, pmnt de via dttor, adic de mntuire n Domnul i Mntuitorul nostru Iisus Hristos.

Capitolul 1 Viaa i opera Sf. Antonie cel Mare

1. nceputurile monahismului Pustia cetatea lui Dumnezeu Referindu-ne la cauzele care au determinat apariia monahismului, se apreciaz c odat cu ptrunderea maselor de pgni n cretinism, o dat cu legalizarea acestuia aduc tot felul de obiceiuri i datini, nct datorit superficialitii vieii duhovniceti, credincioii dornici s triasc viaa cretin n profunzimea ei, s-au retras din tumultul vijelios al lumii, spre a asculta glasul lui Dumnezeu n pustiuri, asemenea lui Ilie, a Sfntului Ioan Boteztorul i chiar al Mntuitorului. Din punct de vedere istoric, monahismul se explic nainte de toate prin revolta cea mai radicala mpotriva rului i a domniei lui n lume i printr-un NU categoric fa de orice compromis, fa de orice conformism.1 Violena lui cu totul evanghelic impunea prsirea formelor confuze, echivoce ale acestei lumi i sugera formarea unei ceti de clugri la marginea acestei lumi. Nostalgia mpriei lui Dumnezeu se opunea prea omenescului din
1

Derwas Chitty, Pustia cetatea lui Dumnezeu. O introducere n studiul monahismului egiptean i palestinian din timpul Imperiului cretin, trad. rom. de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, Bucureti, 2010, p. 26

Imperiu, numit poate prea devreme Imperiu cretin. n al doilea rnd trebuie s notm c n timpul persecuiilor, manifestarea maximalismului credinei cretine, mrturisirea ei nfipt ca o teapa n trupul lumii aparinea martirilor pe care Biserica i venereaz ca pe nsi inima ei i i numete rniii de iubirea lui Hristos.2 Martirul l propovduiete pe Hristos devenind spectacol naintea lui Dumnezeu, a ngerilor i a oamenilor i se ridic la rangul de semn viu i izbitor al devotamentului total fa de Dumnezeu. Origen, a lansat un cuvnt destul de crud pentru noi toi zicnd ca vremea pcii este propice lui Satan, care i fura lui Hristos martirii, iar Bisericii slava. Concordatul lui Constantin instaleaz Biserica n istorie i i ofer un statut legal i o existenta panic, sub protecia statului i a legilor lui. De atunci, mrturia pe care o ddeau martirii despre unicul i ultimul lucru necesar existentei trece n monahism i se transforma aici n slujire harismatic a maximalismului eshatologic. Starea monahala va fi considerata ca un al doilea Botez. Astfel, Botezul ascezei nlocuiete Botezul sngelui mucenicilor.3 Alii apreciaz c nu numai evlavia i-a dus pe oameni n pustiu, ci i nedreptile care i apsau pn la insuportabil n societatea sclavagist, n care omul era considerat unealt nsufleit la dispoziia stpnului sau. S-a remarcat astfel ca ranii copi se fceau adesea clugri pentru a scpa de impozite, de recrutarea forat i de exploatarea marilor proprietari de pmnturi care i oprimau. Sclavii, la rndul lor, gseau n mnstiri un loc de adpost mpotriva stpnilor lor, adesea foarte cruzi. Aceasta este, probabil, cauza profunda a numeroaselor tulburri iscate de clugri n sec. IV-V i mai trziu. Aa se face ca sinodul de la Calcedon (451) a ajuns sa interzic admiterea n mnstiri ca monahi a sclavilor care au fugit de la stpnii lor. Asemenea msur este posibil sa fi fost luata sub presiunea puterii imperiale, cci mpraii Bizanului au interzis sclavilor, prin numeroase edicte, s-i prseasc stpnii pentru a se face clugri. Fericitul Ieronim, referindu-se la Pavel din Teba, primul eremit, spune ca acesta, s-a retras n singurtate spre a nu fi prins i ucis de urmritori. 4 Apoi si-a fcut plcerea din ceea ce la nceput a fcut din necesitate (necesitatem in voluntatem vertit). La fel i Sfntul Ioan Casian spune despre ava Moise ca s-a retras n pustie spre a scpa de pedeapsa capital n urma comiterii unei omucideri.
2

Tmas pidlik, Spiritualitatea Rsritului cretin, III - Monahismul trad. de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 12 3 Ibidem, p. 49 4 Pr. Prof. Dr. Vasile Rduc, Monahismul egiptean, Editura Nemira, Bucureti, 2000, p. 61

Se apreciaz nu fr argumente c persecuiile sngeroase mpotriva cretinilor, i-au determinat s gseasc mpria lui Dumnezeu n afara cetii. Spre exemplu e bine cunoscut faptul c persecuia lui Diocletian a mrit numrul monahilor din Egipt. Alii apreciaz c apariia monahismului a fost determinata de prea multe dispute i controverse dogmatice, cu teoretizri abstracte i extrem de tulburtoare a vieii bisericeti i n special a evlaviei cretine. Apariia monahismului este pusa apoi i pe seama nvlirii popoarelor migratoare n imperiu, care prin slbticia i prin obiceiurile lor au derulat viata duhovniceasca a cretinilor dornici de desvrire. Scderea disciplinei bisericeti, att la nivelul clerului, cat i a credincioilor au creat multa sminteala n rndul celor care cutau modele de via sincer druit lui Dumnezeu, i astfel au preferat viaa linitit din pustie.5 Nu este lipsit de motivaie c apariia monahismului determinat de indiferentismul i formalismul care se instituie n viaa credincioilor, n defavoarea pietii interioare trit la cotele autentice. Rugciunile, posturile, participrile la cult i la activitatea sfinitoare a Bisericii si-au pierdut cu timpul cldura i lumina sufletului dornic de a se mprti de viaa divin, acestea devenind simple mpliniri ritualistice i tradiionale, pline de fast i de grandoare. Sufletele care doreau profunzimea tririi cretine, o vor cuta prin izolarea de tradiionalismul formal care nu-i mai satisfcea. La nceput s-au retras la marginea cetilor, apoi n izolarea pustiului, i pe urma s-au organizat n comuniti freti, spre a-si uni i mplini n comun idealul desvririi cretine, pe care lumea cu forfota ei tulburtoare, plina de plceri i patimi, nu-l mai putea oferi nct n monahism s-au ntlnit toi cei care dispreuiau deertciunile lumeti, toi cei care aveau oroare de bicisnicia i josnicia vieii, toi cei dezgustai de existena lor lipsita de perspective, toi cei care simeau nevoia de a se pune n slujba unui ideal superior: fecioare fr prihan, mame care nu se puteau mngia pentru ca fiii lor nu mai erau, nelepi i filosofi dezamgii de tiina vechilor coli ale Alexandriei, dar nsetai de mai mult certitudine, ostai care au mrluit prin lume pn au obosit trupete i sufletete, nedreptii i ngenunchiai ai unei societi guvernate de legi nemiloase, mrturisitori ai credinei care, nc nsngerai de pe urma schingiuirilor la care-i supuseser prigonitorii, veniser s prind noi puteri i s-i astmpere curajul la izvorul rcoritor al rugciunii i pocinei. Oricare ar fi cauza apariiei monahismului, fapt este c n sec. al IV-lea de-a lungul
5

Ibidem, p. 63

Vii Nilului s-au aezat Prinii deertului, prsind Delta fertil, spre a organiza un paradis n care pustiul a devenit un fel de rai, iar vieuitorii lui s-au transformat n ngeri pe pmnt, cum spune Lucien Regnault, care timp de patru decenii le-a studiat viaa i activitatea, spre a le consemna ca documentar de netgduit autenticitate.6 S analizm puin aceasta dilem care pune n alternativ: nebuni su sfini. nc de la nceput apreciem ca prea uor au fost descalificai aceti zeloi ascei cu calificativul de nebuni. cnd vrei sa descalifici total pe cineva i scorneti acest atribut al dezumanizrii, i l-ai scos din circulaie, aruncndu-l la periferie. Dar, ori despre cine ai discuta, mai nti va trebui s faci efortul de a-l nelege i apoi judecindu-l, sa arunci asupra lui sentina fatal. Aa bunoar nici geniile nu au fost nelese n marea lor majoritate nc de la nceput, motiv pentru care se i vorbete despre geniu i nebunie.7 Numai dup ce va fi neles, geniul va produce o schimbare de mentalitate, primind aureola cuvenit. Pe de o parte, e suficient s deschidem chiar i numai o carte a recordurilor spre a remarca adevrate nstrunicii i ciudenii prin care oamenii au cutat s-i afirme personalitatea prin depirea unui anume stadiu existent. i totui numai n aparen sunt ciudenii. n fond este efortul susinut al continuei autodepiri. S trecem apoi n domeniul ntrecerilor sportive, de unde chiar asceii si-au luat numele. Observam nc de la nceput ca doborrea recordurilor constituie marele obiectiv n afirmarea marilor performante a celor ce se ntrec n diversele competiii. i nu puin lume urmrete cu entuziasm, de multe ori chiar frenetic, evoluiile i performantele sportivilor, dei multe din activitile acestora se soldeaz cu accidente, i chiar tragic. Pe de alt parte, trecnd la cel de al doilea calificativ propus de Jacques Lacarriere pentru prinii deertului, cel de sfini, vom da cuvntul lui Lucien Regnault, care arata ca: sfinenia cretin nu st n isprvi spectaculoase, ci n mii de gesturi svrite n fiecare zi din dragoste de nite fii care nu caut dect sa placa Tatlui lor, fcnd din inim tot ceea ce El le cere. Acesta a fost esenialul vieii cotidiene a pustnicilor desertului vzut ca ntr-un filigran prin intermediul cuvintelor i amintirilor ucenicilor lor.8 Desigur, din arta i literatura cunoatem pe Sfntul Antonie luptnd cu tot felul de dragoni i montri, pe Ieronim scheletic lng leul su nfiortor, pe Onufrie neavnd dect parul drept vemnt, pe Ioan Colov udnd lemnul su uscat, pe
6 7

Cf. Ibidem, p. 65-66 Tmas pidlik, op. cit., p. 88 8 Pr. Prof. Karl Henssi Stau, Originea monahismului, n rev. Ortodoxia, an LVII, nr. 2, aprilie-iunie, 1995, p. 13

Macarie vorbind cu craniul pe care l tine n minile sale, pe Simeon crat pe stlp, pe Pafnutie smulgnd-o pe Paisia prinilor ei i multe alte frumoase imagini ce nu sunt adeseori dect nite caricaturi ce marcheaz esenialul. Particularitatea su harisma lor proprie care le-a adus celebritatea i le aduce i astzi nu prestigiu incomparabil este nsi titlul lor de Prini ai deertului ce le-a fost dat nc de la sfritul secolului IV. Fr ndoial nc din nceputul vieii lor aceti eroi ai ascezei i virtuii au fost nconjurai de o aur de miraculos, ceea ce fcea s se spun, de exemplu, despre avva Macarie c era un dumnezeu pe pmnt, asemenea faraonului ce purta acest titlu n Egiptul antic.9 Datorit importanei deertului egiptean din care s-a zmislit i s-a rspndit viaa monahal n toata lumea, precum i a influenei imense pe care Sfntul Antonie a avut-o n acest sens, vom ntreprinde n cele ce urmeaz un periplu spre a identifica rspndirea monahismului cretin i marile personaliti care l-au reprezentat. Marele erou al monahismului, care a temeluit spiritualitatea cretin pe fundalul unei ascensiuni ce conduce la viaa de sfinenie a lui Dumnezeu, a fost Sfntul Antonie cel Mare (356). Ascultnd n biseric pericopa evanghelic cu tnrul bogat, dornic s moteneasc viaa venic, i-a gsit vocaia de a urma pe Hristos, vnzndu-si averile, i dup ce le-a mprit sracilor, s-a retras n pustie. Desigur, i naintea lui au fost muli care s-au retras n pustie din vuietul lumii. Pavel din Teba (247) este considerat nceptorul monahismului, impunnd forma eremit (pustnic, izolare fa de lume). Sfntul Antonie a fost ns primul organizator al vieii monahale sub forma anahoretic (retragere n diferite colonii su lavre), exercitnd o influen imens asupra vieii spirituale, mai nti n Rsritul cretin, i indirect n Apus.10 Cel care a organizat pentru prima dat monahismul chinovial, prin viaa trit n comun, a fost Sfntul Pahomie (349). Pe la 330 el aduna toi clugrii n insula Tabena, aflata pe Nil, n Egiptul de Sus.11 Sfntului Vasile cel Mare i va reveni meritul de a fi desvrit monahismul chinovial, lsnd peste veacuri Reguli mari i mici, ca ndreptare duhovniceti ale vieii de obte. Revenind la epopeea cretin de pe Valea Nilului, vom ntlni ncepnd cu secolul al IV-lea marea personalitate a Sfntului Antonie, care a adunat n jurul su peste 6 000 de monahi din toata lumea. Interesul pentru Egipt creste din ce n ce mai mult, nct dup moartea lui Antonie,
9

Ibidem, p. 15-16 Pr. prof. dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 37 11 Derwas Chitty, op. cit., p. 19-21
10

numrul monahilor se ridica la 10 000. Cele mai populate erau prile Nitria, Kellia i Sketic, unde vieuiau 5.000 de clugri.12 n astfel de situaii se poate vorbi despre un entuziasm pentru Hristos determinat chiar de farmecul pustiului ca un nesfrit nisipos i lipsit de via i umezeal prins n cletele de foc al unui soare pururea arztor ca o tcere de mormnt. Un ocean nesfrit de nisip ondulat de valurile dunelor ce uneori se micau purtate de tria aerului. Nimeni nu iese n cale, nimic nu atrage atenia. Natura aceasta fr nici o articulaie, fr tablouri particulare i fr a fi deosebite unele de altele, fr priveliti izolate, n care nu se vede dect totalitatea, inspira mreia divin fr atribute concrete i sugereaz unicitatea lui Dumnezeu. Populaia monahala a desertului la care ne-am referit era organizata n grupuri mici aezate n jurul unui printe duhovnicesc numit avva. Astfel, cel dinti stare din muntele Nitria a fost ava Amon, iar n pustiul Sketic a fost ava Macarie, ucenic al Sfntului Antonie.13 n Egipt a trit zece ani i Sf. Ioan Casian (435). Evagrie din Pont a venit din Ierusalim, s-a aezat n mijlocul anahoreilor din Nitria i Kellia, vieuind timp de 16 ani, pana la moarte. La fel i Isaia Pustnicul a fost mai nti n Sketic, i de aici a plecat n Gaza, unde a murit n 491. De fapt, toi organizatorii i ntemeietorii de mnstiri din secolul al IV-lea au vizitat Egiptul i au ucenicit aici. Dintre acetia mai amintim i pe Rufin, Ieronim, Paladiu, Paula, Melania, Sfntul Vasile cel Mare, etc.14 Un mare rol n rspndirea monahismului l-a avut cartea Viata Sfntului Antonie cel Mare scrisa de Sfntul Atanasie. Rspndirea ei n Rsrit, apoi n Occident prin traducerea n limba latin a suscitat vocaii monahale i convertiri n Spania, Galia, Roma, Africa.15 Nu numai n desert, ci i n regiunile muntoase iau fiin mnstiri, prin efortul Sfntului Antonie. Pe la anul 313 ucenicii lui au ntemeiat via monahala n peninsula Sinai i n partea muntoasa de lng actualul Canal Suez. Dintre vieuitorii celebri de pe muntele Sinai spiritualitatea rsriteana retine numele Sfntului Nil Ascetul i Ioan Scrarul. n Palestina, via mnstireasca a fost ntemeiat de Sfntul Ilarion, originar din Gaza.16 Sfntul Epifanie, ucenicul Sfntului Ilarion ntemeiaz n regiunea muntoas a Palestinei colonii de monahi. Viaa monahal din Palestina se ntinde apoi spre Siria i Mesopotamia.

12 13

Ibidem, p. 72-73 Ibidem, p. 60 14 Pr. prof. dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 37 15 Derwas Chitty, op. cit., p. 90 16 Ibidem, p. 41-42

n munii din jurul Antiohiei, unde la nceput a pustnicit Ieronim i Sfntul Ioan Gura de Aur se aflau i rvnitori clugri, ucenici ai Sf. Antonie i Vasile cel Mare. Un alt egiptean, Eustatiu din Sevasta va introduce viaa monahal n Asia Mic. n Apus viaa monahal se formeaz i se consolideaz odat cu exilul Sf. Atanasie la Roma, n aprilie 339. Lund cu el doi ucenici, unul din ei ajunge duhovnicul unui aezmnt de 70 de clugrite. Sf. Atanasie i ucenicii si l fac cunoscut pe Sfntul Antonie n Cetatea eterna, devenind modelul desvririi cretine pentru muli credincioi printre care i Fericitul Ieronim, dup ce mai nti cunoscuse viaa monahal n Egipt. n Italia se convertete la monahism Fericitul Augustin i prietenul su Alipius, cnd erau la Milan, nsufleii tot de Viata Sfntului Antonie, scris de Atanasie. n Galia monahismul este ntemeiat de Sfntul Martin (401). El a temeluit aici o mnstire, atrgnd prin buntatea inimii sale foarte muli vieuitori. Se spune ca a fost condus pe cel din urm drum de 2 000 de monahi venii din toate prtile. n 410 episcopul Honoratus de Arelate a ntemeiat o mnstire pe insula Lerin. Sfntul Ioan Casian (435) ntemeiaz la Marsilia (de azi) n jurul anului 415 o mnstire n care va impune regulile Sfntului Vasile.17 Marele merit n definitivarea organizrii vieii chinoviale n mnstiri a avut-o Sfntul Vasile cel Mare. Inspirndu-se din experiena Sfntului Antonie i Pahomie din Egipt, care dei nu au alctuit coduri de legi, au stabilit reguli de convieuire a celor dornici sa mplineasc sfaturile evanghelice, Sfntul Vasile, la care se altura i Sfntul Grigorie de Nazianz, precum i numeroi ucenici, a ntemeiat la Pont, pe malul rului Iris, n apropierea localitii Ivonia (unde mama i sora sa triau cu mai multe clugrite) prima comunitate monahal organizat dup regulamente scrise, inspirate din Sfnta Scriptura i din via mnstireasc pe care o cunoscuse n cltoriile sale prin Egipt, Mesopotamia, Palestina i Siria. Aceste rnduieli temeinic documentate, experimentate de-a lungul vremii, si-au dovedit viabilitatea, fiind mereu actuale. Ele sunt cuprinse n trei din scrierile sale: 1. Etica su Morala - avnd 80 de capitole, reprezint o colecie de texte luate din Sfnta Scriptur, mai cu seam din scrierile apostolice. 2. Regulile Mari cuprinznd o colecie de 55 de norme formulate pe temeiul Sfintei Scripturi, cuprinznd aspectele cele mai importante cu caracter religios-moral.

17

Pr. Prof. Dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 63

10

3. Regulile Mici cuprinznd 313 rspunsuri scurte pentru rezolvarea diferitelor probleme ale vieii religioase.18 Organizarea vieii chinoviale a monahismului de ctre Sfntul Vasile cel Mare are la baz urmtoarele principii: 1. Principiul dragostei fa de Dumnezeu i de oameni ca suprema porunca dumnezeiasca. 2. Principiul renunrii su al srciei de buna voie. 3. Principiul ascezei, al nfrnrii, al lepdrii de sine, care cunoate forma cea mai nalt a consacrrii lui Dumnezeu prin votul fecioriei. 4. Principiul tririi n singurtate cu privire la locuin. 5. Principiul tririi n comuniune cu cei ce au acelai scop, avnd totul de obte. 6. Principiul ascultrii necondiionate de superiorul comunitii pentru a duce o via ordonat. 7. Principiul mbinrii cercetrii Sfintelor Scripturi cu rugciunea i munca. 8. Principiul mprtirii zilnice ca semn al comuniunii cu Hristos, i a comuniunii freti.19 Pledoaria Sfntului Vasile cel Mare pentru avantajele vieii obteti este motivat de faptul c nici unul dintre noi nu este n stare s-i satisfac singur cerinele trupului su; iar pentru ctigarea celor necesare (vieii) aveau nevoie unul de altul. Cci precum piciorul are o anumita putere, dar are nevoie i de alta, - cci fr ajutorul celorlalte membre nu gsete pentru via nici energia proprie ndeajuns de tare sau suficient pentru nevoile sale, nici nu are cu sa nlocuiasc ceea ce-i lipsete - la fel i n via solitara: ceea ce avem devine vara folos i ceea ce nu avem nu se poate gsi, fiindc Dumnezeu Creatorul a hotrt sa avem trebuina unul de altul. Afar de aceasta, nici raiunea iubirii lui Dumnezeu nu ngduie ca fiecare s aib n vedere numai interesul lui. Cci iubirea - spune Apostol - nu cuta ale sale; n timp ce via solitara are un singur scop: ngrijirea de trebuinele proprii. Apoi n aceasta separare nu-si va cunoate uor cineva lipsurile sale, din moment ce nu va exista cineva care sa-l mustre i s-l ndrepte cu blndee i cu inima bun. Cci mustrarea, chiar i din partea unui vrjma, poate sa nasc, adeseori, dorine de ndreptare la omul de bun simt; iar vindecarea pcatelor se face cu pricepere de ctre cel care iubete sincer. Un asemenea ndrumtor este cu neputin s gseasc cineva n pustie, dac nu a fost iubit cu el mai nainte n via. nct se potrivesc eremitului cuvintele
18 19

Ibidem, p. 64 Arhimandritul Emilianos, Monahismul, pecetea adevrat, trad. de diac. Ioan I. Ic jr. i pr. prof. Ioan Ic, vol. I, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 68

11

Scripturii: vai celui care este singur, ca dac el cade nu este altul care s-l ridice (Ecleziast 4, 10). Dar dac noi toi, care am fost primii n una (si aceeai) speran a chemrii noastre, formm un trup care are cap pe Hristos i suntem membre unii altora. Dac noi nu suntem legai n mod armonios n Duhul Sfnt, spre zidirea unui singur corp, ci fiecare din noi i alege viaa singuratic, fr s iubeasc binele comun dup felul bine plcut lui Dumnezeu i i ndestuleaz pofta plcerii proprii, cum putem - atunci cnd suntem dezbinai i mprii - s pstram legtura reciproc i slujirea membrelor, unul fa de celalalt, sau supunerea lor ctre corpul nostru care este Hristos? Pentru ca nu este cu putin nici s ne bucuram cu cel preamrit, nici s comptimim cu cel ce sufer, n timp ce via noastr este mprit. Apoi, fiind unul singur nu poate sa isprveasc toate darurile spirituale, cci harul Duhului se da dup credina care exista n fiecare, n via n comun darul propriu fiecruia devine dar comun al celor care formeaz comunitatea. Deci acela care primete unul din aceste daruri nu-l are pentru sine mai mult pentru alii. De aceea n via n comun este necesar ca puterea Duhului Sfnt, care exista ntr-nsul, sa treac n acelai timp la toi. Pe lng acest aspect social i religios-moral, traiul n comun are i un important rol educativ, privind crearea deprinderilor de comportament cretin temeluit pe buncuviin i rnduial (I Corinteni 14, 40). Cuviosul Isaia Pustnicul vieuitor n pustia Sketis a Egiptului, i apoi n pustia Gaza din Palestina a rmas n memoria posteritii ca neleptul ntre nelepi. n capitolul al V-lea al Asketiconului su lum la cunotin asupra modului cum se cuvine sa se comporte monahii cesi petrec via n comun.20 Revenind la Regulile Sfntului Vasile cu privire la monahismul chinovial, va trebui sa precizam ca activitatea mnstireasca este, ntr-adevr, bine organizata dup o rnduial temeinic chibzuita, dar aceasta organizare religios-morala avea un caracter particular. Ea nu intra sub autoritatea legislativa a Bisericii. Abia sinodul IV ecumenic de la Calcedon, din 451, prin canonul 4 stabilete ca monahii s se supun ierarhiei bisericeti. Coninutul canonului are n vedere i alte aspecte legate de viata chinobitica.

20

Derwas Chitty, op. cit., p. 135

12

2. Opera Sf. Antonie cel Mare 2.a. Scrieri adunate n Filocalie Ca scrieri adevrate ale lui au fost dovedite pn acum apte scrisori, amintite nc de Sfntul Ieronim. (Dovada a fcut-o F. Klejna cu lucrarea Antonius und Ammonas. Eine Untersuchung ber Herkunft und Eigenart der ltesten Mnchsbriefe, n Zeitschrift fr katholische Theologie, 62 (1938), pp. 309348. (Cf. Marcel Viller S. I. und Karl Rahner S. I., Aszese und Mystik in der Vterzeit, Herder, Freiburg im Breisgau, 1939, p. 89)).21 Aceste apte epistole sunt tiprite (n Migne, Patrologia Graeca, tom 40) n dou redacii, ambele n traducere latin. Prima redacie (977B1000B) e o traducere de la 1516 a lui Symphorian Champerius dup un manuscris grec, care n-a fost indicat i a rmas necunoscut. A doua, care cuprinde un text mai larg, tradus dup un manuscris arab, o formeaz primele apte epistole din cele douzeci date toate sub numele lui Antonie (999C1066B), din care ns pe cele treisprezece din urm (1015D1066B) Klejna le-a dovedit c sunt ale lui Ammonas, ucenicul i urmaul lui Antonie la conducerea chinoviei de la Pispir. n timpul mai nou a nceput s fie descoperit i textul copt, cel original, al unora din aceste epistole. O. Bardenhewer (Geschichte der altkirchlichen Literatur, vol. III, ed. a II-a, Herder, Freiburg im Breisgau, p. 81)22 scria la 1923, pn nu se dovedise c aceste epistole sunt ale lui Antonie, c ele nu pot fi ale lui i din motivul c sunt prea de cuprins general i lipsite de putere i de sev ca s fie de la marele ascet. Cum stm ns cu autenticitatea celor 170 de capete pe care Nicodim Aghioritul, care a trit la sfritul veacului al XVIII-lea, le-a aezat n fruntea Filocaliei? Nici Bardenhewer, nici VillerRahner, din care iau aceste nsemnri, nu le pomenesc ntre scrierile atribuite lui Antonie. Ele nu se cuprind nici n Patrologia lui Migne. Nu tim, de asemenea, dup ce manuscris le-a luat
21

Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Introducere la Sf. Antonie cel Mare, nvturi despre viaa moral a oamenilor i despre buna purtare n Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, Bucureti, 1999, p. 15 22 Ibidem, p. 16

13

Nicodim Aghioritul. Ne d aceasta dreptul s afirmm cu siguran c nu sunt ale Sfntului Antonie? Nu, acest drept nu-l avem. Chiar dac azi ele nu s-ar mai gsi n nici un manuscris ascuns pe cine tie unde, Nicodim Aghioritul le-a luat sigur din vreun manuscris care s-a putut pierde. Faptul c aceste capete au i ele acelai caracter general nu poate fi un argument sigur c nu sunt ale lui Antonie, cum nu e pentru epistole. Oarecare nrudiri interne ntre aceste capete i epistole se pot constata, dei ele sunt o lucrare deosebit, cu cuprinsul ei propriu. Asemenea nrudiri am avea, de pild, n ideea de om raional pe care o folosesc i capetele, i epistolele; n preul ce se pune i n unele i n altele pe deosebirea dintre bine i ru, pe caracterizarea lui Dumnezeu ca medic .a.m.d.

2.b. Apoftegmele din Patericul Egiptean text i comentariu23 Locul Cuviosului Antonie cel Mare [icoana Sf. Antonie cel Mare] n fruntea colectiei de apoftegme a Printilor vietuitori n pustia egiptean e datorat numelui su, ns el corespunde la fel de bine rolului de prim rang jucat de nceptorul vietii monastice crestine. Viata (251356, 17 ianuarie) si fizionomia sa ne sunt cunoscute mai ales prin lucrarea celebr ce i-a consacrat-o Sfntul Atanasie cel Mare. Apoftegmele aduc cteva trsturi noi si interesante ale Cuviosului Antonie, care ns nu contrazic n nici un fel portretul fcut de sfntul episcop al

23

Pentru a nu ncrca prea mult aparatul critic introduc aici o lista de abrevieri ale ediiilor i studiilor folosite n acest capitol: G I Les Apophthgmes des Peres du Dsert. Srie alphabtique (Tradction franaise par Jean-Claude Guy, S.J.), Abbaye de Bellfontaine, Collection Spiritualit orientale (SO) no 1, Bgrolles-en-Mauges, 1966. G II Paroles des anciens. Apophthgmes de Peres du dsert (Traduits et prsnts par Jean-Claude Guy), Editions du Seuil, 1976 (Collection Points, Srie Sagesse Sa 1). [colectia de apoftegme prezentate aici de Guy reprezint o dispunere dup ordinea unei colectii alfabetice a acelor apoftegme din colectia alfabetico-anonim care sunt prezente att n seria alfabetic ct si n cea anonim, constituind astfel ceea ce poate fi considerat, grosso modo, un fond comun al tuturor vechilor culegeri de apoftegme ale printilor pustiei, spune Guy n introducerea la aceast culegere] R Les Sentences de Peres du dsert. Collection alphabtiqe (Traductuion et prsentation par Dom Lucien Regnault, OSB), Solesmes, 1981. The Sayings of the Desert Fathers. The Alphabitical Collection (Translated with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, Revised edition 1984. Regnault Dom Lucien Regnault Viata cotidian a Printilor desertului n Egiptul secolului IV (n romneste de diac. Ioan I. Ic jr.), Editura Deisis, Sibiu, 1997. Antoine Guillaumont Originile vietii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucuresti, 1998. Dimitrios G. Tsamis Patericul sinaitic (traducere din neogreac de Pr.Prof.Dr. Ioan Ic), Editura Deisis, Sibiu, 1995 Ioan Moshu Limonariu sau Livada duhovniceasc (traducere si comentarii de T. Bodogae si D. Fecioru), Alba Iulia, 1991 Paladie Istoria Lausiac (Lavsaicon). Scurte biografii de pustnici (Traducere, introducere si note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stniloae, Membru al Academiei Romne), Editura Institutului Biblic si de Misiune (EIBM) al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1993. G. Ioanidu Diktionaru elino-romnescu, tradusu dupe al lui Skarlatu D. Bizantie, Bucuresci, 1864. A. Bailly Dictionnaire grec-franais, la 26e dition, rimprime en 1997.

14

Alexandriei, ci l plaseaz mai bine pe Printele monahilor printre ceilalti btrni ai timpului su, emuli n imitarea si cutarea lui Hristos n desert. 1. Sfntul avva24 Antonie, seznd odat n desert, a fost cuprins de acedie25 si de o mare ntunecare de gnduri. Si zicea ctre Dumnezeu: Doamne, vreau s m mntuiesc si nu m las gndurile26. Ce voi face n necazul27 meu? Cum m voi mntui? Si, sculndu-se putin, a iesit afar, si a vzut pe cineva ca pe sine seznd si lucrnd, apoi sculnduse de la lucru si rugnduse, apoi iarsi seznd si mpletind funia, apoi iarsi sculndu-se la rugciune. Acesta era un nger al
24

Avva sau Printe Mc. 14, 36; Rom. 8, 15; Gal. 4, 6: cuvnt aramaic (limba vorbit de Mntuitorul) folosit n Egipt, Palestina si Siria cu un continut harismatic, desemnndu-i pe ascetii, clugrii si pustnicii care se distingeau prin sfintenia vietii si prin experienta duhovniceasc. 25 Acedie, gr. akhdia. Stare de plictiseal lncezitoare, lncezeal, dezgust, lene, lenevie, lenevire, trndvie, trndvire, plictis, plictiseal, descurajare, moleseal a vointei. n fapt, ne aflm n fata unui termen de spiritualitate practic imposibil de tradus. n Pateric apare de trei ori: Antonie 1 (tradus: n rom. prin lenevie; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [G II], ennui [R]), Theodora 3 (tradus: n rom. prin lenevire; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [R]) si Pimen 149 (tradus: n rom. prin trndvie; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [G II], ennui [R]). IOANIDU propune astfel: 1. lene, trndvie; 2. nepsare, nengrijare; 3. nchidere de inim, melancolie. BAILLY, mergnd pe filiera clasic, propune: 1. ngligence, indiffrence; 2. chagrin. Traducea prin romnescul acedie poate aprea ca neologistic, livresc sau stiintific . Unii (ca, spre exemplu, reputatul profesor Antoine Guillaumont, n Franta, sau Benedicta Ward, n Anglia si America) l prefer pentru motivul c termenul grecesc a)khdi/a este att de bogat n continut nct este practic intraductibil (GUILLAUMONT, p.305). Dac astzi termenul ncepe a se mpune n traducerile patristice de limb englez, n cele de limb francez lucrurile sunt nedecise nc. Astfel, la 10 de ani dup ce a tradus a)khdi/a cu acdie [G I], Jean-Claude Guy a renuntat la termen pentru dgot [G II]). Printele Stniloae traduce a)khdi/a ba prin plictiseal (PALADIE .21), ba prin lenevie (Isaia Pustnicul, Cuvntul IV, n Filocalia romneasc, vol. XII, Ed. Harisma, Bucuresti, 1991, p.58 si 65. n acest din urm loc ns, Printele Stniloae pune n parantez si plictiseal), n functie de context sau de ntelesul pe care vrea traductorul s-l promoveze. La rndul lui, printele Rafail Noica propune negrijanie, un termen inventat, creat pentru a scpa htisului de termeni psihologici prin care ar putea fi tradus akhdia: plictiseal, dezgust etc. n fapt, a)khdi/a nglobeaz toti acesti termeni de mai sus, putnd avea, de la caz la caz, diferite forme si accente (REGNAULT, pp.106-110 si 118-119, si GUILLAUMONT, pp.167168 cu referintele lor patristice). Un alt exemplu: n literatura de analiz psiho-spiritual contemporan a lui Bernanos, l'ennui (plictiseala, urtul) devine o tem preferentiat, cu o ncrctur metafizic: Ma paroisse est dvore par l'ennui (acestea sunt cuvintele de nceput ale romanului Journal d'un Cur de compagne, cuvinte misterioase dar si definitorii pentru intriga romanului p.1031 n: Bernanos, Oevres romanesques, Bibliothque de la Pliade, 1961); sau: il n'y a pas de malheur des hommes, monsieur l'abb, il y a l'ennui. Personne n'a jamais partag l'ennui de l'homme et nanmoins gard son me. L'ennui de l'homme vient a bout de tout, monsieur abb, il amollira la terre (Monsieur Ouine, ibid., p.1456). 26 logismoi - este un termen generic de spiritualitate ce desemneaz gndurile ruttii care-l lupt pe nevoitorul lui Hristos: Clugrul, atunci cnd prseste lumea, se ndeprteaz de obiecte care, n lume fiind, l-ar ispiti sau i-ar putea distrage atentia. Dar i rmne amintirea sau reprezentarea lor, sub forma a ceea ce am putea numi gnduri (logismoi/). O apoftegm a lui Antonie o mrturiseste foarte clar: Cel ce sade n pustie si trieste n hesychia de trei rzboaie este slobod: de cel venit din cele auzite, de cel venit din vorbrie si de cel venit din cele vzute; si numai ctre unul mai are a lupta, ctre cel al inimii [Antonie 13]. Rzboiul inimii este cel pe care pustnicul trebuie s-l poarte cu propriilei gnduri. Nimeni nu a descris mai bine acest rzboi al gndurilor, rzboi nematerialnic , dect Evagrie, clugrfilosof, vietuitor n pustia Chiliilor , nu departe de Schetia, la sfrsitul secolului al IV-lea. Pentru Evagrie, gndurile (logismoi/) se identific, practic, cu demonii n asa msur, nct el vorbeste, fr a le deosebi, despre gndul sau demonul unui viciu sau al altuia, cum ar fi cel al lcomiei, al luxului, al avaritiei etc. Cci, explic el, att n lume ct si n obstile clugresti, demonii atac prin persoane interpuse, prin intermediul altor oameni; dar sihastrul sufer atacurile lor direct, corp la corp, iar aceste atacuri se manifest sub forma unor imagini, a unor reprezentri, uneori a unor rationamente pe care monahul si le face despre sine, prin fantasme (fantasi/ai sau fa/smata) diurne sau nocturne, vise erotice sau terifiante, pe care Evagrie le-a descris amnuntit, cu un remarcabil talent de analist si cu o mare finete psihologic (GUILLAUMONT, p.114.

15

Domnului trimis spre ndreptarea si ncredintarea28 lui Antonie. Si a auzit pe nger zicnd-i: F asa si te vei mntui. Iar el, auzind aceasta, a luat mult bucurie si ndrzneal; si fcnd asa se mntuia29. 2. [Cronie, preotul Nitriei30, ne-a istorisit nou c]31 Fericitul Antonie povestea: Un an ntreg m-am rugat s mi se descopere locul dreptilor si al pctosilor. Si am vzut un mare urias, care ajungea pn la nori. Era negru si avea minile ntinse pn la cer si sub el se afla un lac avnd msura mrii. Si am vzut suflete zburnd ca niste psri. Si cele ce zburau deasupra minilor si capului uriasului, se mntuiau. Dimpotriv, cele ce erau prinse de minile lui, cdeau n lac. Si ajunse la mine un glas care zicea: Aceste suflete pe care le vezi zburnd mai sus de acela, sunt sufletele dreptilor care se mntuiesc n rai. Iar celelalte sunt atrase n iad, urmnd voilor trupului si tinerii de minte a rului32. 3. Zis-a avva Antonie: Printii cei de demult, cnd mergeau n pustie, nti se vindecau pe ei nsisi, si, fcndu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi, iesind din lume, mai nainte de a ne vindeca pe noi nsine, ndat ncepem a vindeca pe altii; si, ntorcndu-se boala asupra

Vezi si .12: Un filosof n pustie: Evagrie Ponticul, ibid., pp.251284). 27 Necaz, strmtorare, scrb, ncercare, suferint, asuprire. Termen general, care nu las s se nteleag despre ce anume necaz e vorba. Avva Matoi (apoftegma 10) pune necaz n opozitie cu odihn, odihnire (anapausij), iar avva Visarion se fericit ca monah neavnd odihna de necazurile mele cele fr numr (Visarion 12). 28 asfaleia ncredintarea, siguranta, asigurarea c a nu va mai ptimi vreun ru (IOANIDU). 29 Dom Lucien Regnault opineaz c aceast apoftegm se afl pus n fruntea colectiei alfabetice fr ndoial n virtutea importantei ei pentru ntreaga viat monastic (REGNAULT, p.119). 30 Nitria (pustia sau muntele Nitriei), n Delta Nilului, este una dintre cele trei cele mai importante asezri monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), ntemeiat de avva Ammun Nitriotul , ucenic al sfntului Antonie cel Mare, pe la anul 320-325. 31 Aceast apoftegm nu face parte din culegerea clasic Apoftegmata Geronton (sau Apophthegmata Patrum), ci este preluat si prelucrat de traductorul si compilatorul versiunii romnesti a Patericului din dou surse: Paladie, Lavsaicon (Istoria Lausiac) si Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie. O dm aici n traducerea Printelui Stniloae, asa cum se gseste ea n: PALADIE, 21, pp.51 si 54-55. Pentru conformitate, iat si varianta din Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie, LXV (traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n PSB 16, EIBMBOR, Bucuresti, 1988): Antonie [] vorbind odat cu unii care veniser la el despre starea sufletului si despre locul lui dup plecarea de aici, n noaptea urmtoare i-a grit cineva de sus care i spune: Antonie, scoal-te, iesi si vezi . Iesind deci (cci stia de cine s asculte) si ridicndusi privirea a vzut pe cineva foarte mare, slut si nfricostor, stnd n picioare si ajungnd pn la nori; si pe unii urcnd ca naripati. Si acela, ntinzndu-si minile, pe unii i vedea mpiedicati de el, iar pe altii zburnd mai sus si, dup ce treceau, nltndu-se fr grij. Pentru acestia uriasul acela scrsnea din dinti, iar de cei ce cdeau se bucura. Si ndat s-a fcut un glas ctre Antonie: ntelege ceea ce vezi! . Si deschizndu-i-se mintea, a nteles c aceasta e trecerea sufletelor; iar uriasul care st n cale este vrjmasul care pizmuieste pe cei credinciosi, si pe cei vinovati si deci supusi lui i prinde si-i mpiedic s treac, iar pe cei ce n-au ascultat de el nu-i poate opri si deci trec peste el (p.230). 32 n bine si n fericirea raiului se nainteaz prin ridicarea cu putere deasupra slbiciunii rului, care si arat slbiciunea pe de alt parte ntr-o mare putere de ispitire. Si exist ipostasuri n care rul si atinge culmea suprem, ca si vointa lui de ispitire a altora. Sunt demonii. nota 45 a Printelui Stniloae, n PALADIE, p.55.

16

noastr, se fac nou cele de pe urm mai amare dect cele dinti (Lc. 11, 26), si auzim de la Domnul: Doctore, vindec-te mai nti pe tine nsuti (Lc. 4, 23). 4. Acest avva Antonie, cutnd la adncul judectilor lui Dumnezeu, a cerut zicnd: Doamne, cum se face c unii mor de tineri, iar alii prea mbtrnesc? Si pentru ce unii sunt sraci, iar altii bogai? Si cum cei nedrepi sunt bogai, iar cei drepi sraci? Si a venit lui un glas zicnd: Antonie, ia aminte de tine, c acestea sunt judeci ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti. 5. A ntrebat cineva pe avva Antonie, zicnd: Ce trebuie s pzesc eu ca s plac lui Dumnezeu? Si rspunznd btrnul, a zis lui: Cele ceti poruncesc ie, pzete-le: Oriunde vei merge, pe Dumnezeu s-L ai naintea ta totdeauna; orice vei face, s ai mrturie din Sfintele Scripturi; si ori n ce loc vei edea, s nu te miti degrab. Acestea trei pzete-le si te vei mntui. 6. Zis-a avva Antonie ctre avva Pimen: Aceasta este lucrarea cea mare a omului: greeala sa s o pun asupra sa naintea lui Dumnezeu si s atepte ispita pn la rsuflarea cea mai de pe urm33. 7. Tot acesta a zis: Nimeni neispitit nu va putea s intre n mpria cerurilor 34. Cci s-a zis: Ridic ispitele si nimeni nu este care s se mntuiasc35. 8. A ntrebat avva Pamvo pe avva Antonie: Ce s fac?. Zis-a lui btrnul: S nu te ncrezi n dreptatea ta36, s nu-ti par ru pentru lucru trecut si s-ti nfrnezi limba si pntecele. 9. Zis-a avva Antonie: Am vzut toate cursele vrjmaului ntinse pe pmnt si suspinnd am zis: Oare cine poate s le treac pe acestea?. Si am auzit glas zicndu-mi: Smerenia!. 10. Zis-a iari: Sunt unii care si-au topit trupurile lor n ascez si, pentru c n-au avut dreapt socotin37, departe de Dumnezeu s-au fcut38.

33 34

Pimen 125. Agraphon, Resch 90, TU 30, 2, p.130. 35 Evagrie 5. 36 Pimen 98 si 141. 37 Traduc peste tot diakrisin prin dreapt socotint, pentru motivele pe care le expune Dan Ciachir n eseul Socoteal si socotint (revista Epifania, editat de Mnstirea Sfntul Ioan Boteztorul, Alba Iulia, anul III, nr.5, septembrie-octombrie 1998): n rezumat, socoteal aduce prea mult astzi cu a-ti face socoteala, socotelile, iar discernmnt (desi folosit de Printele Stniloae) este un neologism pe filier francez. De notat c si printele Nicolae Steihardt prefer dreapta socotint. 38 Antonie 39.

17

11. Zis-a iari: De la aproapele este viata si moartea. C de vom dobndi pe fratele, pe Hristos dobndim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greim39. 12. Zis-a iarsi: Precum petii, rmnnd mult timp pe uscat mor, aa si monahii, zbovind afar din chilie sau petrecnd cu mirenii se slbnogesc ctre tria linitii (isihiei). Trebuie deci ca, precum pestele ctre mare, asa si noi ctre chilie s ne grbim; ca nu cumva zbovind afar, s uitm pzirea cea dinluntru40. 13. Zis-a iari: Cel ce sade n pustie si se linitete (triete n isihie), de trei rzboaie este slobod: de auzire, de grire si de vedere; si numai cu unul mai are a lupta: cu cel al inimii41. 14. S-au dus nite frai la avva Antonie, ca s-i spun despre nlucirile (viziunile, apariiile) pe care le vedeau si s se nvee de la dnsul dac sunt adevrate sau de la draci. Si aveau un mgar, care a murit pe cale. Deci, dup ce au venit la btrnul, apucnd acesta mai nainte, le-a zis lor: Cum a murit mgruul pe cale? Au zis lui: De unde tii, avvo? Iar el le-a zis lor: Dracii mi-au artat. Si ei au zis lui: Noi pentru aceasta am venit, ca s te ntrebm, c vedem nluciri (viziuni, apariii) si de multe ori se fac adevrate; nu cumva ne nelm? Si i-a ncredinat pe ei btrnul, din pilda mgarului, c de la draci sunt. 15. Era un om care vna animale slbatice prin pustie, si a vzut pe avva Antonie glumind cu fraii; si s-a smintit. Iar btrnul, vrnd s-l ncredineze pe el c trebuie cte puin s se pogoare frailor, i-a zis lui: Pune sgeata n arcul tu si ntinde-l. Si a fcut aa. Si btrnul i-a zis lui: ntinde-l nc puin. Si a ntins. Si iari i-a zis: ntinde-l si mai mult. Si a zis vntorul: De voi ntinde arcul peste msur, se va frnge. Zis-a lui btrnul: Aa si la lucrul lui Dumnezeu: dac-i ntindem pe frati peste msur, degrab se frng. Trebuie deci, cte puin si cteodat, a ne pogor frailor. Acestea auzind vntorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la btrnul, s-a dus. Iar fraii, ntrindu-se, au mers la locul lor. 16. A auzit avva Antonie despre un monah mai tnr care a fcut un semn (minune) ca acesta pe cale: Vznd el pe nite btrni cltorind si slbind pe cale, a poruncit unor asini slbatici de au venit si au purtat pe btrni pn au ajuns la Antonie. Deci btrnii l-au ntiinat de aceasta pe avva Antonie. Si a zis lor: Mi se pare c acest monah se aseamn cu o corabie plin de
39

Ioan Colov 39. Se poate compara cu Scrisoarea VI arab: Ne ngligez pas mes paroles, car ils (les dmons) savent que notre vie dpend mutuellement les uns des autres Celui donc qui aime son frere, aime Dieu, et celui qui aime Dieu, s'aime soi-meme (Pere Matta el-Maskine, Saint Antoine, ascete selon vangile, suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe, ditions de Bellefontaine, SO 57). 40 Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie, LXXXIV, ed.cit., p.240. 41 Kardia (inim) si nu porneia (desfrnare). Asa spun specialistii variantelor vechi grecesti si latine ale textului c trebuie citit manuscrisul. Vezi: REGNAULT, p.134, si GUILLAUMONT, nota 222, p.113).

18

bunti, care, ns, nu tiu de va ajunge n port. Si, dup un timp, avva Antonie ncepe deodat s plng si s-si smulg prul si s se tnguiasc. i zic lui ucenicii: De ce plngi, avvo? Iar btrnul a zis: Mare stlp al Bisericii a czut acum (zicea despre monahul cel tnr). Mergei pn la el si vedei ceea ce s-a fcut. Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe monah eznd pe rogojin si plngnd pcatul pe care l fcuse. Iar el, vznd pe ucenicii btrnului, le-a zis: Zicei btrnului ca s roage pe Dumnezeu s-mi dea numai zece zile si ndjduiesc c voi da rspuns. Si dup cinci zile a murit. 17. Un monah a fost ludat de frai ctre avva Antonie. Acesta din urm, cnd a venit monahul la dnsul, l-a ncercat, s vad de rabd necinstea 42. Si, aflndu-l c nu o rabd, i-a zis: Eti asemenea unui ora, care pe dinainte este mpodobit, iar pe dinapoi este jefuit de tlhari. 18. Un frate i-a zis lui avva Antonie: Roag-te pentru mine! Zis-a lui btrnul: Nici eu nu te miluiesc, si nici Dumnezeu, dac tu nsuti nu-ti vei da silina si nu vei cere lui Dumnezeu rugndu-te. 19. Au mers odat nite btrni la avva Antonie, si avva Iosif cu dnii. Si vrnd btrnul [Antonie] s-i ncerce, a pus naintea lor un cuvnt (verset) din Scriptur, si, ncepnd de la cei mai mici, i ntreba ce nseamn acel cuvnt. Si fiecare rspundea dup puterea sa. ns btrnul zicea fiecruia: N-ai aflat nc. Mai pe urm de toti, a zis ctre avva Iosif: Tu cum zici c este cuvntul acesta? Rspuns-a: Nu stiu. Atunci a zis avva Antonie: Cu adevrat, avva Iosif a aflat calea, cci a zis: Nu tiu. 20. S-au dus nite frai de la Schetia43 la avva Antonie si, intrnd ntr-o corabie s mearg la el, au aflat pe un btrn care si el voia s mearg; iar fraii nu-l cunoteau. Si eznd n corabie, griau cuvinte de-ale Prinilor si din Scripturi si pentru lucrul minilor lor. Iar btrnul tcea. Ajuni n port, au aflat c si btrnul merge la avva Antonie. Si dup ce au ajuns la avva, le-a zis lor [Antonie]: Bun nsoire ai avut n btrnul acesta. A zis si btrnului: Buni frati ai aflat
42

Necinstea (atimia) estre pus de avvii Teodor din Elefteropole (apoftegma 1) si Matoi (apoftegma 10) n opozitie cu slava (doxa). 43 Schetia numeste pe scurt Pustia Schetia, situat la circa 70 kilometri de Delta Nilului, ntr-o vale mare lung de 30 de kilometri si larg de 6-7 kilometri, al crei fund se afl sub nivelul mrii si unde se gsesc lacuri [zece la numr] crora li s-a dat numele de Uadi el-Natrun [adic: Valea Natrun] din pricina salpetrului nitric [sruri si carbonati de natriu, pe care vechii egipteni l foloaseau la mumificarea mortilor lor] extras de acolo nc din antichitate. Aici se situeaz pustia Schetia, unde n anul 330 s-a stabilit Macarie. El cunostea bine locurile, deoarece, cmilar fiind, venea adeseori s caute salpetru. [] Schetia nu va ntrzia s devin [n ultimele decenii ale secolului al IV-lea] centrul cel mai nfloritor al vietii anahoretice, aici locuind Printii cei mai renumiti. (REGNAULT, p.42). Dup invazia Egiptului de ctre arabi, Califul musulmanilor din Arabia permite clugrilor crestini de aici s-si practice credinta. Pentru acest motiv, locul devine resedinta oficial a patriarhului copt. Pn astzi, patriarhul este ales dintre monahii din Uadi el-Natrun. A se vedea si nota 201 n TSAMIS, p.89.

19

cu tine, avvo. Rspuns-a btrnul: Buni sunt, cu adevrat, ns ograda lor n-are us, si cel ce voiete intr n grajd si dezleag mgarul. Iar aceasta zicea pentru c cele ce le vin la gur, acelea le si griesc. 21. S-au dus nite frai la avva Antonie si i-au zis: Spune-ne nou cuvnt: cum s ne mntuim? Zis-a lor btrnul: Ai auzit Scriptura? ndeajuns v este. Iar ei i-au zis: Voim s auzim si de la tine, printe. Atunci le-a zis btrnul: Evanghelia zice: de te lovete cineva peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt (Mt. 5, 39). Zis-au lui: Nu putem face aceasta. Zis-a lor btrnul: De nu putei ntoarce si pe cellalt, mcar pe aceea una s o suferii (rbdai). Zis-au lui: Nici aceasta nu putem. Zis-a btrnul: Dac nici aceasta nu putei, nu dati n locul celei primite. Si au zis ei: Nici aceasta nu putem. Atunci a zis btrnul ctre ucenicul su: F-le lor putin fiertur, c sunt neputincioi. Iar ctre ei a zis: Dac aceasta nu putei si aceea nu vrei, ce s v fac vou? De rugciuni este trebuin. 22. Un frate, care s-a lepdat de lume si a mprit averile sale sracilor, innd puine pentru sine, a mers la avva Antonie. Si, despre acestea cercetnd-l btrnul cu de-amnuntul, i-a zis: De voieti s te faci monah, mergi n satul cutare, cumpr carne, si pune-o mprejurul trupului tu gol si apoi vino aici. Si fcnd fratele asa, cinii si psrile i rupeau (sfsiau) trupul. Si, ajungnd el la btrnul, acesta l ntreb de a fcut cum l-a sftuit. Iar acela, artndu-i trupul lui sfiat, sfntul Antonie i-a zis: Cei ce se leapd de lume si voiesc s aib bani, astfel sunt sfiai de dracii care-i lupt. 23. Unui frate i s-a ntmplat odat ispit n mnstirea lui avva Ilie. Si, alungat fiind de acolo, s-a dus n munte la avva Antonie. Si rmnnd fratele un timp pe lng dnsul, l-a trimis la mnstirea de unde venise. Iar cei din mnstire, vzndu-l, iari l-au alungat. Iar el s-a ntors la avva Antonie, zicnd: N-au voit s m primeasc, printe. Deci l-a trimis btrnul napoi, zicnd: O corabie s-a sfrmat n valurile mrii, a pierdut ncrctura si cu osteneal a scpat la uscat. Voi, ns, cele scpate la uscat voii s le aruncai n mare. Iar ei, auzind c avva Antonie l-a trimis, l-au primit de ndat. 24. A zis avva Antonie: Socotesc c trupul are o micare fireasc, care-i este nnscut 44, dar nu lucreaz de nu va voi sufletul, ci numai nsemneaz n trup neptima micare. Este nc si o
Care-i este nnscut sunanafureisan. De la: sunanafainw art ceva, m art sus tot ntr-o vreme, sau mpreun cu (IOANIDU); sau sunanafainomai se montrer ou paratre ensemble (BAILLY). Editiile romnesti precedente ale Patericului au tradus sunanafureisan prin amestecat cu el sau frmntat cu dnsul, iar editiile franceze au tradus, n ordinea aparitiei, cu: qui lui est adapt [G I], qui lui est inn [G II], qui lui correspond [R].
44

20

alt micare, ce st n a hrni si a nclzi trupul45 cu mncri si cu buturi, din care cldura sngelui deteapt (trezete, ntrt) trupul spre lucrare46. Pentru aceasta si zice Apostolul: Nu v mbtai cu vin ntru care este pierzare (Ef. 5, 18). Si iari Domnul n Evanghelie, poruncete ucenicilor Si: Luai seama la voi niv, s nu se ngreuieze inimile voastre n dezm si beie (Lc. 21, 34). Este nc si o alt micare, la cei ce se nevoiesc, care se face din vrjmia si zavistia dracilor. Pentru aceasta trebuie a ti, c trei sunt micrile trupesti: una fireasc, alta din neluarea aminte a hranei si a treia de la draci47. 25. Zis-a iari: Dumnezeu nu sloboade rzboaiele peste neamul acesta ca peste cei vechi, cci tie c sunt slabi si nu le pot purta48. 26. Lui avva Antonie i s-a descoperit n pustie: Este n ora oarecine asemenea ie, doctor de profesie, care din prisosina lui d celor ce au trebuin si n toate zilele cnt Sfinte Dumnezeule cu ngerii. 27. A zis iari: Va veni vremea ca oamenii s nnebuneasc si cnd vor vedea pe cineva c nu nnebunete se vor scula asupra lui, zicndu-i c el este nebun, pentru c nu este asemenea lor. 28. Au venit nite frai la avva Antonie si au pus naintea lui un cuvnt (pasaj scripturistic) din Levitic. Deci a ieit btrnul n pustie si a mers avva Ammona pe urma lui n ascuns, stiindui obiceiurile. Si, dup ce mult s-a deprtat btrnul, stnd la rugciune, a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moise ca s m nvete cuvntul acesta! Si a venit lui glas vorbind cu dnsul. Deci a zis avva Ammona: Glasul care vorbea cu dnsul l-am auzit, dar puterea [sensul] cuvntului n-am nteles-o.

45

Ef. 5, 29: nimeni vreodat nu si-a urt trupul su, ci fiecare l hrneste si l nclzeste. Apostolul Pavel priveste aceast iubire, atentie, grij pentru cele ale trupului ca pe ceva firesc, si si permite chiar s fac o comparatie ntre relatia cap-trup, brbat-femeie si Hristos-Biseric. 46 O explicare a dinamicii acestei a doua miscri a trupului d Sfntul Diadoh al Foticeii ( 29 martie), n Cuvnt ascetic: Cnd mintea noat n valurile buturii, nu numai c vede n somn cu patim chipurile zugrvite de draci, ci si plzmuieste n sine anumite vederi frumoase, mbrtisnd cu foc nlucirile sale, ca pe niste amante. Cci nfierbntndu-se mdularele ce servesc la mpreunarea trupeasc de cldura vinului, mintea e silit s-si nftiseze vreo umbr plcut a patimii (.49, p.410 n Filocalia romneasc, vol. 1, Ed. Harisma, Bucuresti, 1992). Alte asemenea texte ale Sfntului Diadoh al Foticeii n celelalte capitole din Cuvntul ascetic, care se refer la nfrnare (.42-51, pp.407-410, ed.cit.). 47 Aceast apoftegm este luat din Scrisoarea I a avvei Antonie cel Mare (a se vedea Letrre I, .3, n: Pere Matta elMaskine, Saint Antoine, ascete selon vangile, suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe, ditions de Bellefontaine, SO 57, p.83). 48 Comparatia ntre neamul btrnilor celor vechi si generatiile mai noi de monahi o vom afla n mai multe locuri n Pateric: Ilie 8, Ioan Colov 14, Ishirion etc.

21

29. Trei printi aveau obiceiul de mergeau la fericitul Antonie n fiecare an. Si doi l ntrebau pentru gndurile lor si pentru mntuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tcea, nimic ntrebndu-l. Iar dup mult timp i-a zis avva Antonie: Iat, de atta timp vii aici si nimic nu m ntrebi! Si rspunznd fratele i-a zis: Destul mi este si numai s te vd, printe. 30. Se spune c unul dintre btrni i-a cerut lui Dumnezeu s-i vad pe Prini. Si i-a vzut pe ei fr avva Antonie. Deci a zis celui ce i-i arta: Unde este avva Antonie? Iar acela i-a zis: n locul unde este Dumnezeu, acolo este el49. 31. Un frate a fost acuzat pe nedrept n mnstire pentru desfrnare si sculndu-se a mers la avva Antonie. Si au venit fraii de la mnstire ca s-l vindece (mngie) si s-l ia (dobndeasc), si au nceput s-i zic: Aa ai fcut. Iar el se apra zicnd: Nimic de acest fel nu am fcut. Iar, dup ntmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, zis Kefala, si a spus o pild ca aceasta: Am vzut pe malul rului un om bgat n noroi pn la genunchi si venind unii s-i dea mna, l-au afundat pn-n gt. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: Iat un om adevrat, care poate s vindece si s mntuiasc suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele btrnului, au pus metanie fratelui. Si, ndemnati (ncurajati) de Printi, l-au luat pe frate la mnstire. 32. Ziceau unii despre avva Antonie c s-ar fi fcut purttor de Duh, dar nu voia s griasc din cauza oamenilor. C, ntr-adevr, vestea cele ce se ntmplau n lume, precum si cele ce aveau s vin. 33. A primit odat avva Antonie scrisoare de la mpratul Constantiu ca s mearg la Constantinopol; si cerceta cu dinadinsul ce s fac. Deci a zis ctre avva Pavel [cel Simplu], ucenicul lui: Oare dator sunt s merg? De vei merge, i-a rspuns acesta, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie. 34. Zis-a avva Antonie: Eu nu m mai tem de Dumnezeu, ci l iubesc. Cci dragostea scoate afar frica 50. 35. Acelai a zis: Totdeauna s ai naintea ochilor frica de Dumnezeu. S-ti aduci aminte de cel ce omoar si face viu (I Regi 2, 6). S uri lumea si toate cele ce sunt ntr-nsa. S urti toat odihna trupeasc51. Lepdai-v de viata aceasta, ca s vieuii lui Dumnezeu. Aducei-v
49

ntr-o alt relatare apoftegmatic, n care episcopul Adelfios al Aravisei cere si primeste de la Dumnezeu s vad n ce stare a fost rnduit Sfntul Ioan Gur de Aur, cel care i-i arta, n extaz, pe Printi transeaz: Vorbesti de Ioan, dasclul pocintei? Pe el nu poate s-l vad om n trup, cci el acolo st unde este tronul Stpnului. (LIMONARIU, .128, p.127). 50 1 In. 4, 18: iubirea desvrsit alung frica. 51 sarkikhn anapausiv, corporalis quies, odihna trupeasc. Aceast odihn trupeasc sau viat usoar este opusul linistirii isihaste adevrate hesyhia, quies , pe care unii au ales-o nainte s le-o dea Dumnezeu. (?).

22

aminte, ce ati fgduit lui Dumnezeu. C cere aceasta de la voi n ziua judecii: s flmnziti, s nsetai, s umblai n haine srace, s privegheai, s va tnguii, s plngei, s suspinai cu inima voastr; s v ncercai de suntei vrednici de Dumnezeu; s defimai trupul, ca s v mntuiti sufletele voastre. 36. A mers52 oarecnd avva Antonie la avva Amun n muntele Nitriei si dup ce au vorbit unul cu altul, a zis avva Amun ctre el: Fiindc prin rugciunile tale s-au nmulit fraii si voiesc unii dintr-nsii s-si zideasc chilii departe, ca s se liniteasc, ct porunceti s fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici? Iar el a zis: S gustm la ceasul al noulea si s ieim s mergem prin pustie si s cercetm cu luare aminte locul. Iar dup ce s-au dus prin pustie, pn a venit s apun soarele, a zis avva Antonie ctre el: S facem rugciune si s punem aici cruce, ca aici s zideasc cei ce vor s cldeasc chilii. Ci cei de acolo cnd vor veni la acetia, dup ce vor gusta mica lor bucic de pine la ceasul al noulea, aa s vie si cei ce se duc de aici, acelai lucru fcnd, s rmn fr de tulburare, cnd merg unii la alii. Si era deprtarea dousprezece semne53. 37. Zis-a avva Antonie: Cel ce bate bucata de fier, nti cerceteaz cu luare aminte gndul ce are s fac: secer, sabie sau secure? Asa si noi, datori suntem s socotim care fapt bun s umblm a dobndi, ca s nu ne ostenim n zadar. 38. Zis-a iari: Supunerea cu nfrnare54 supune fiarele. 39. Zis-a iari: tiu monahi care, dup multe osteneli, au czut si ntru ieire din mini au venit, pentru c s-au ndjduit n lucrul lor si amgindu-se nu au neles porunca celui ce a zis: ntreab pe tatl tu si ti va da de stire (Deut. 32, 7). 40. Zis-a iari: De este cu putin, monahul este dator si ci pai face sau cte picturi bea n chilia sa, cu ncredere s le fac cunoscute btrnilor, ca nu cumva s greeasc ntru acestea.
Vezi: Visarion 12, Ilie 6, Teodor al Fermii 2. REGNAULT vorbeste de O odihn n osteneal (pp.139-141). 52 Aceast apoftegm puncteaz momentul si modul nfiintrii Chiliilor (Kellia), una din cele trei asezri monastice ale celui mai important centru monastic din Egiptul de Jos (nord-vestul Egiptului) al secolelor IV-V, format din pustiile Schetiei (Sketis, vezi nota 20 la Antonie 20), Nitriei si Chiliilor. Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea n desertul libian, si 18-20 km sud de Nitria (asezare ntemeiat de avva Amun), de care a si depins initial, fiind un loc de o mai mare retragere pentru monahii din Nitria doritori de o ascez mai aspr si de o viat de linistire, mai isihast. Amnunte foarte interesante, n GUILLAUMONT, pp.205-227. 53 Aproximativ 18-19 km. Antonie demonstreaz c aceast distant este convenabil: clugrii se vor bucura aici de suficient singurtate; n acelasi timp, se vor putea si vizita reciproc, dup prnz timpul cuvenit, conform traditiei, pentru vizite! cu fratii lor din Nitria: dou exigente n egal msur de importante pentru clugrii din aceste pustiuri, care practicau semi-anahoretismul. Acest echilibru ntre singurtate si comunitate este, dup cum vom vedea, esential pentru viata monastic de la Kellia. (GUILLAUMONT, p.206). 54 egkrateia nfrnare, stpnire de sine; cumptare; statornicie; rbdare. [IOANIDU]

23

Capitolul 2 Teme centrale ale nvturii duhovniceti a Sf. Antonie cel Mare
1. Akedia i vindecarea ei Akedia se nrudete cu tristeea att de mult, inct tradiia ascetica apuseana, al carei inspirator este Sfntul Grigore cel Mare, le pune laolalt, socotindu-le una si aceiasi patimma. Tradiia rsritean insa face deosebire intre ele, privindu-le ca doua patimi distincte. Termenul a fost preluat in latina sub forma acedia, greu de tradus in limbile moderne in chip simplu si complet in acelai timp.55 Cuvintele lene sau plictis, prin care el este adesea redat, nu exprima decat o parte din realitatea complexa desemnata de aceasta notiune. Akedia corespunde, desigur, unei anumite stari de lene si unui soi de plictis, dar alaturi de aceasta ea mai cuprinde si lehamite, sila, urat, lancezeala, moleseala, descurajare, toropeala, lipsa de grija, amorteala, somnolenta -akedia impingandu-l pe om la somn fara ca el sa fie cu adevarat obosit - ingreunarea trupului, ca si a sufletului. Exista in akedie un sentiment de insatisfactie vaga si generala, astfel incat pe omul aflat sub stapanirea acestei patimi nu-l mai intereseaza nimic, gaseste toate lucrurile lipsite de sens si fara rost si nu mai asteapta nimic de la viata. Akedia il face pe om nestatornic cu sufletul si cu trupul.56 Mintea, incapabila de a se fixa, trece de la un lucru la altul. Indeosebi cand este singur, omul nu mai poate suferi sa stea in locul in care se afla, patima impingandu-l sa iasa si sa colinde prin alte locuri. Adesea ajunge hoinar, ratacind din loc in loc. In general, ea il impinge pe om sa caute cu orice pret intalnirea cu ceilalti. Aceste intalniri nu-i sunt, obiectiv vorbind, cu totul necesare, dar, tarat de patima, el le resimte ca atare, cautand pretexte bune pentru a le indreptati. Relatiile sale cu oamenii sunt cel mai adesea usuratice, intretinute prin vorba desarta, nascuta dintr-o curiozitate fara rost.
55

Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala i terapia ei dup avva Evagrie Ponticul sau sufletul n lupt cu demonul amiezii, trad. rom. de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 12 56 Ibidem, p. 57; Gabriel Bunge numete aceast lupt, lupt pentru integritatea propriei persoane.

24

Se poate intampla ca akedia sa nasca in sufletul stapanit de ea un mare dezgust fata de locul unde sade; ii ofera motive ca sa fie nemultumit de el si-l face sa creada, in mod iluzoriu, ca in alta parte i-ar fi mai bine. Il face sa tanjeasca dupa alte locuri, unde ar putea gasi mai usor cele de trebuinta.57 Akedia poate, de asemenea, sa-l faca pe om sa fuga de lucrurile pe care le are de implinit, mai ales de munca sa, de care il face sa fie nemultumit, impingandu-l sa caute alte activitati, care, crede el, ar fi mai interesante si l-ar face fericit. Toate aceste stari legate de akedie sunt insotite de neliniste, care, alaturi de sila de toate, constitue o caracteristica fundamentala a acestei patimi. Demonul akediei ataca mai ales pe cei dedicati vietuirii duhovnicesti; el incearca sa-i intoarca din caile Duhului, sa le impiedice in orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viata si mai ales sa-i departeze de la pravila si de la staruinta in nevoia ascetica, sa le tulbure linistea si nemiscarea care o inlesnesc. Astfel, Sfantul Ioan Scararul o prezinta ca pe o scarba fata de fagaduinta calugareasca.58 Ea il face pe monah lenes si neinstare de nicio munca inlauntrul chiliei, nemai lasandu-l sa stea in casa si sa se dedea cititului.59 Robita de aceasta patima, mintea lui devine lenesa si neputincioasa la orice lucrare duhovniceasca; monahul ajunge trandav in tot lucrul lui Dumnezeu, el nu mai doreste bunurile viitoare si ajunge chiar sa dispretuiasca bunurile duhovnicesti. Toti Sfintii Parinti vad in akedie principala piedica in calea rugaciunii. Sfantul Ioan Scararul arata ca akedia, lancezeala sufleteasca este plictiseala in citirea psalmilor..., neputincioasa in rugaciune. Dacul trandaviei obisnuieste sa razboiasca de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au inaintat in rugaciune sau pe cei ce se sarguiesc in ea, spune Sfantul Simeon Noul Teolog.60 Ei arata ca mai ales la ceasul rugaciunii acesta aduce toropeala in suflet si trup, impingandu-l pe monah la somn: Cand nu se face cantarea de psalmi, trandavia sufletului nu se arata. Iar cand se sfarseste pravila, atunci se deschid ochii, spune Sfantul Ioan Scararul. Dar cand soseste vremea rugaciunii, iarasi se ingreuneaza trupul. Stand la rugaciune, il scufunda pe calugari iarasi in somn si le rapeste stihul din gura cu cascaturi necuvenite.61 Este intru totul adevarat ca akedia ii loveste mai ales pe cei care se straduiesc sa se supuna unei asceze duhovnicesti statornice, care-si reduc la strictul necesar activitatile si iesirile in afara
57 58

Ibidem, p. 97 Sf. Ioan Scrarul, Scara dumnezeiescului urcu (Cuvntul XIII: Despre akedie), n Gabriel Bunge, op. cit., p. 243 59 Ibidem, p. 243 60 Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 capitoloe teologice i practice (I, 71-74), n G. Bunge, op. cit., p. 248 61 Sf. Ioan Scrarul, op. cit., p. 244

25

chiliei, care cauta singuratatea si linistea depline; iar cu cat isi randuieste mai mult omul mai mult viata si se insingureaza pentru a se dedica rugaciunii curate care-l uneste cu Dumnezeu, cu atat mai mult este incercat de aceasta patima de care au a se teme mai ales sihastrii. Dar ea nu-i ocoleste nici pe cei care traiesc fara nicio randuiala si neavand nico grija de sufletul lor. Pe acestia ii ataca sub alte forme; cum arata Sfantul Isaac Sirul, cei care petrec in faptele trupesti sunt cu totul in afara (de aceste ispite); dar lor le vine trandavia care e vadita tuturor.62 Aceasta akedie ia forma unui sentiment, adesea nedeslusit, de nemultumire, de plictiseala, de oboseala, de sila de sine si de viata, de cei din jur, de locul in care vietuiesc, de munca si de orice activitate. Ei sunt, de asemenea, cuprinsi de o neliniste fara motiv, de o anxietate generalizata, sau chiar de o stare de angoasa, temporara sau continua. De aici, cad intr-o stare de lancezeala, de toropeala fizica si psihica, de oboseala generala si constanta, nemotivata, de somnolenta sufleteasca si trupeasca. Adesea, pe langa toate acestea si parca pentru a le inrautati, akedia ii impinge sa faca mai multe lucruri deodata, sa umble fara rost dintr-un loc in altul, sa se intalneasca cu oameni care nu le sunt de niciun folos si, in general, sa faca tot ceea ce le pare lor ca i-ar putea scapa de neliniste si plictiseala, de singuratate si de nemultumirea pe care o poarta in suflet. Si crezand ei ca astfel vor fi multumiti si in sfarsit se vor regasi, dar de fapt se intristeaza tot mai mult se sine si de datoria lor duhovniceasca, de adevarata lor fire si de menirea lor, iar prin aceasta de lipsesc de orice bucurie cu adevarat deplina si netrecatoare. La cei care duc viata ascetica, atacurile acestui demon si manifestarile acestei patimi se intetesc in jurul amiezii. Indeosebi in jurul orei sase, scrie Sfantul Ioan Casian, il tulbura pe monah niste friguri, care revin la anumite intervale si, la orele obisnuite acceselor, produc sufletului bolnav fierbinteli violente. In sfarsit, unii batrani spun ca acesta este duhul cel de amiaza, pomenit in Psalmul 90.63 Printre acesti batrani se afla si Evagrie, care spune ca: demonul akediei, care se mai numeste si demonul de amiaza ... se napusteste asupra calugarului pe la ceasul al patrulea si da tarcoale sufletului pana pe la al optulea ceas.64 Cauzele Akediei. Ceea ce distinge in mod esential akedia de tristete este faptul ca ea nu are un motiv precis, sufletul fiind tulburat fara de noima, cum spune Sfantul Ioan Casian. Dar daca ea nu are un motiv precis, aceasta nu insemna ca ea nu are anume cauze. Etiologia demoniaca, cum o arata citatele de mai sus, este preponderenta. Lucrarea diavolilor presupune totusi un teren
62 63

Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ctre singuratici, trad. rom. de diac. Ioan Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 282 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duvovniceti, trad. rom. de Prof. David Popescu, EIBMBOR, Bucureti, 2004, p. 9192 64 Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, trad. rom. de Cristian Bdili, Editura Polirom, Iai, 2003, p. 69

26

prielnic, pentru a se putea manifesta. Sfantul Talasie arata ca iubirea placerii si intristarea cea dupa lume duc cu usurinta la akedie. Trandavia (akedia) vine din neglijenta sufletului, si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii, spune el iarasi. Sfantul Macarie Egipteanul65 pune akedia pe seama lipsei de credinta. Iar Sfantul Isaac Sirul arata ca la monahi trandavia vine din imprasiterea cugetarii. Efectele akediei. Descrierea tulburarilor aduse de akedie, pe care am prezentat-o putin mai inainte, ne ingaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului, asa cum o si socotesc, de altfel Sfintii Parinti. Multimea nenorocitelor ei urmari pentru viata sufletului nu fac decat sa intareasca aceasta convingere. Una dintre ele, fundamentala, este intunecarea in intregime a sufletului: akedia intuneca mintea si o orbeste, aruncand sufletul in bezna. Astfel, sufletul nu mai este in stare sa cunoasca intelesurile duhovnicesti. Cu adevarat sufletul care a fost ranit de sageata acestei tulburari, istovindu-se, este indepartat de la orice contemplare a virtutilor si de la vazul sensurilor spirituale, spune Sfantul Ioan Casian.66 Dar urmarea cea mai grava este ca aceasta patima il departeaza pe om de la cunoasterea lui Dumnezeu, tinandu-l in trandavie si nestiinta. Sfintii Parinti arata iarasi ca akedia, care este o lancezeala a sufletului si o moleseala a mintii, stinge flacara duhului, ducandu-l la negrija si lipsa de curaj. Daca se insoteste cu tristetea, o sporeste, si atunci omul ajunge usor la deznadejde. Tot din ea ies gandurile de hula si cugetarile nebunesti impotriva Facatorului. Alte urmari nenorocite sunt invartosarea inimii si manierea grabnica. Tot din ea, spune Sfantul Isaac Sirul, vine duhul iesirii din minti, din care rasar zeci de mii de ispite.67 Spre deosebire de celelalte patimi de capetenie, akedia nu naste o patima anume, caci ea le aduce in suflet pe aproape toate celelalte patimi; Acest demon nu este urmat indeaproape de niciun altul, spune Evagrie, explicand in alta parte ca gandul akediei nu este urmat de altul, intai pentru ca este un gand apasator, iar apoi pentru ca are in el mai toate gandurile (rele).68 Tot asa spune si Sfantul Maxim Marturisitorul: moleseala (akedia) ...starneste deodata aproape toate patimile.69 Iar Sfantul Ioan Scararul socoteste ca akedia este moartea atotcuprinzatoare a

65

Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceti, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Constantin Corniescu, PSB vol. 34, EIBMBOR, Bucureti, 1992, p. 117-118 66 Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 93 67 Sf. Isaac Sirul, op. cit., p. 284 68 Evagrie Ponticul, op. cit., p. 85 69 Sf. Maxim Mrturisitorul, ntrebri i Rspunsuri, trad. rom. de pr. Prof. Dumitru Stniloae, n Filocalia, vol. 2, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 190

27

monahului.70 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea ca este moartea sufletului si mintii, incheind astfel: Daca Dumnezeu i-ar ingadui sa lucreze impotriva noastra dupa puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mantui vreodata.71 In fata multimii acestor rele pe care le isca akedia, Sfintii Parinti spun ca ea este cea mai apasatoare si mai greu de indurat patima, cea mai grea dintre cele opt intaistatatoare ale rautatii si ca nu este patima mai rea decat dansa. Sfantul Isaac Sirul spune ca ea este pentru suflet gustarea gheneei.72 Spre deosebire de alte patimi, akedia nu consta in reaua folosire a unei anumite puteri a sufletului. Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca ea le perverteste pe toate: Toate patimile tin sau numai de iutimea sufletului, sau numai de partea lui poftitoare, sau de cea rationala...Dar akedia de face stapana peste toate puterile sufletului.73 Pe de alta parte, ea nu consta nici in folosirea lor in chip contrar firii, pentru ca nu are in natura omeneasca vreun bun temei. De aceea, Evagrie arata ca in cazul acestei patimi firesc (conform naturii) este sa nu o ai deloc. Intrun anume fel, ea este, pe de o parte, amortire si vlaguire, iar pe de alta parte, zapacire si neoranduiala a tuturor puterilor sufletului care sunt de folos in viata duhovniceasca. Sfantul Talasie arata limpede aceasta dualitate, atunci cand o defineste ca neglijenta a sufletului. Akedia ar putea fi privita ca lipsa a zelului duhovnicesc cu care a fost haruit primul om si pe care il are si omul innoit in Hristos, tot ca dar al Sfantului Duh, pentru ca sa-si poata astfel implini cu ravna fierbinte lucrarea duhovniceasca. Tmduirea akediei. Am vazut ca akedia are particularitatea de a cuprinde toate puterile sufletului si de a starni aproape toate patimile si ca, prin urmare, ea inseamna moartea tuturor virtutilor. De aceea, spre deosebire de celelalte patimi, akedia nu poate fi tamaduita printr-o virtute care sa i se impotriveasca direct si care sa-i ia locul in sufletul omului. Fiecare din celelalte patimi e nimicita de o virtute. Dar trandavia sufleteasca (akedia) este moartea atotcuprinzatoare a calugarului, spune Sfantul Ioan Scararul.74 Aceasta particularitate face ca tamaduirea acestei patimi sa se faca pe mai multe cai, dupa cum arata Sfantul Ioan Casian:

70 71

Sf. Ioan Scrarul, op. cit., p. 244 Ibidem 72 Sf. Isaac Sirul, op. cit., p. 285 73 Sf. Maxim Mrturisitorul, op. cit., p. 190-191 74 Sf. Ioan Scrarul, op. cit., p. 245

28

Atletul lui Hristos, care trebuie sa se intreaca dupa lege in lupta pentru desavarsire... se cuvine sa se razboiasca pe toate fronturile cu acest ticalos duh al nelinistii.75 Pentru vindecarea ei, mai intai trebuie ca boala sa fie scoasa la lumina si sa fie cunoscuta ca atare, pentru ca aceasta patima nu are o pricina anume si de aceea adesea ea ramane nestiuta sau de neintles, cu atat mai mult cu cat unul dintre efectele ei este orbirea mintii si intunecarea in intregime a sufletului. De aceea, Sfantul Ioan Casian mai spune ca cel care vrea sa i se impotriveasca trebuie sa se grabeasca a alunga din ascunzisurile sufletului aceasta boala.76 Pentru ca akedia obisnuieste sa-l impinga, indeosebi pe anahoret, sa-si paraseasca chilia, sa umble dintr-un loc in altul, sa caute intalnirea cu ceilalti, pentru nevoi care i se par cu totul indreptatite, in primul rand omul trebuie sa inteleaga ca ele nu sunt decat pretexte vane pe care i le dicteaza insasi patima sa. Atunci cand akedia se manifesta sub aceasta forma, Sfintii Parinti, cu totii recomanda ca mai intai omul sa se impotriveasca pornirii de a-si parasi locul, oricat de binecuvantata i s-ar parea pricina pentru care vrea sa iasa. Sa nu-ti lasi chilia la ceasul incercarilor - scrie Evagrie -, plasmuindu-ti pricini bine intemeiate. Ci stai inauntru, rabda si intampina-i vitejeste pe toti cei care dau navala peste tine, si mai cu seama pe demonul akediei (...). Cand se ridica asupra ta duhul akediei, nu-ti parasi chilia si nu te feri de lupta cu el,77 scrie el in alta parte. Tot asa spune si Sfatnul Ioan Casian, ca omul trebuie sa lupte in asa fel incat sa nu se lase alungat dintre zidurile manastirii si sa dispara ca un dezertor sub cine stie ce pretext, chiar de evlavie. Atunci cand akedia se manifesta sub forma dorintei de a dormi, se cuvine de asemenea sa i ne impotrivim, straduindu-ne sa iesim din toropeala si sa nu ne lasam doborati de somn. In toate situatiile dupa cum arata Sfantul Ioan Casian, experienta a dovedit ca de asaltul nelinistii nu trebuie sa scapi ferindu-te, ci trebuie s-o birui infruntand-o.78 A nu i te impotrivi este, oricum, o solutie gresita, care nu face decat sa sporeasca boala. Asaltat de vrasmas cu asemenea viclesuguri, cat timp este sleit de duhul nelinistii (...) isi afla scaparea sau in somn, sau este dat afara din chilie, ca sa-si caute in vizitarea unui frate o alinare a suferintei. Dar leacul folosit deocamdata il va imbolnavi si mai rau curand dupa acea, caci vrajmasul il va ataca si mai des si mai inversunat pe cel pe care-l stie ca, pornita lupta corp la corp, va intoarce spatele si-l vede bine ca-si spera scaparea in fuga, nu in lupta pana la
75 76

Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 96 Ibidem, p. 98 77 Evagrie Ponticul, op. cit., p. 87 78 Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 99

29

victorie,79 arata Sfantul Ioan Casian, care spune in alta parte despre cei pe care-i ataca akedia: daca-si ingaduie libertateade a iesi mai des din chilie, slabindu-si regulile schimniceiei, vor ridica impotriva lor o furtuna de nelinisti mai rele decat cele pe care voiau sa le lecuiasca. Asa este cu bolnavii de friguri, care cred ca-si potolesc febra launtrica band apa rece, desi se stie ca in felul acesta acel foc ma imult s-aprinde in loc sa se stinga si, dupa o usoara mangaiere, urmeaza atacul si mai puternic al bolii.80 Pentru ca pricina acestei boli se afla inlauntrul omului, iar nu in starea de singuratate, atunci cand se cauta leacul pentru tamaduirea ei trebuie sa se aplece omul asupra sa, si sa nu-l caute in afara, in intalnirile cu ceilalti. Cel mai adesea, credinta ca poate primi ajutor de la ceilalti pentru usurinta lui, este cu totul desarta. Sfantul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: Insanatosirea si leacul (akediei) izvorasc din liniste (isihia). Aceasta este mangaierea celui ispitit de ea. Dar din intalniri nu primeste niciodata lumina mangaierii si convorbirile cu oamenii nu-l tamaduiesc, ci-l odihnesc pentru o vreme, dar dupa acea se ridica impotriva lui cu si mai multa tarie. (...) Fericit este cel ce rabda acestea, ramanand in salasul sau.81 Fireste, Parintii admit ca in anumite cazuri este neaparat nevoie de un om luminat, cercat in acestea, ca sa se primeasca de la el luminare si intarire.82 Dar aceasta ramane o situatie de exceptie. Cel mai mare folos ii vine omului din lupta de unul singur cu patima si din impotrivirea cu barbatie, pentru ca numai asa sufletul este incercat si intarit. De aceea Evagrie scrie: Cand se ridica asupra ta duhul akediei, nu-ti parasi chilia si nu te feri de lupta cu el, la vremea potrivita, care-ti este de mare folos, caci, dupa cum se curata argintul si se albeste, tot asa sufletul tau e va lumina si se va face stralucitor, si inca: Sa nu-ti lasi chilia la ceasul incercarilor (...), ci intampina-i vitejeste pe toti cei care dau navala peste tine, si mai cu sema pe demonul akediei. Acesta, fiind cel mai apasator dintre toti, face sufletul foarte incercat.83 Iar Sfantul Isaac Sirul spune: Ferict este cel ce rabda acestea, ramanand in salasul sau. Caci va ajunge dupa aceasta in locas si in putere mare, cum zic Parintii.84 Se cuvine sa stim ca impotrivirea fata de patima nu-si da indata rodul ei. La biruinta se ajunge in urma unei lupte indelungi si neincetate. Fireste ca tamaduirea ei cere inainte de toate
79 80

Ibidem, p. 101 Ibidem, p. 102 81 Sf. Isaac Sirul, op. cit., p. 286 82 Gabriel Bunge, op. cit., p. 47 83 Evagrie Ponticul, op. cit., p. 85 84 Sf. Isaac Sirul, op. cit., p. 286

30

multa rabdare si staruinta, virtutea rabdarii vadindu-se astfel unul dintre leacurile cele mai potrivite pentru ea. Akedia este indepartata prin rabdare, scrie Evagrie. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca acest leac ne-a fost dat de Insusi Hristos: Moleseala (akedia), facandu-se stapana peste toate puterile sufletului, starneste deodata aproape toate patimile. De aceea este si cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice, asadar Domnul, cand da doctoria impotriva ei: Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre (Lc. 21, 19).85 Un alt leac esential care trebuie adaugat rabdarii este nadejdea. Calugarul cu nadejde tare junghie lenea, omorand cu sabia acesteia pe aceea,86 spune Sfantul Ioan Scararul. Iar Evagrie sfatuieste asa: Cand dam peste demonul akediei (...), semanand in noi bunele nadejdi, sa rostim descantecul acesta al sfantului David: Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste in Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu (Ps. 41,16).87 Nadejdea pe care se cuvine sa si-o sadeasca omul in suflet nu este numai aceea ca, mai devreme sau mai tarziu, va fi izbavit de patima si va ajunge la odihna, ci si nadejdea sigura a bunatatilor viitoare, care, asa cum arata Sfantul Ioan Scararul, este judecatoarea acestei patimi si o omoara cu desavarsire. Un al treilea leac este pocainta, intristarea dupa Dumnezeu si strapungerea inimii. Daca-si va aduce aminte omul de pacatele sale, Dumnezeu ii va fi ajutor in toate si va lua de la el trandavia. Sa fie legat acest tiran cu aducerea-aminte a pacatelor, indeamna Sfantul Ioan Scararul; si inca: Cel ce se plange pe sine nu cunoaste trandavia sufletului. Lacrimile de pocainta si plansul cel duhovnicesc sunt cu adevarat un leac foarte puternic. Akedia este indepartata prin lacrimi, arata Evagrie, si tot el spune: Plansul amarnic este leac puternic impotriva vederilor de noapte zamislite de akedie. Acest leac il da patimilor sale proorocul David, spunand: Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda (Ps. 6,6).88 Un alt remediu impotriva trandaviei sufletesti este aducerea-aminte de moarte, lucrarea ascetica de temelie, care sta in a-si aduce aminte omul neincetat ca este muritor si ca in orice clipa poate veni moartea. Amintirea mortii se cuvine a fi insotita de cugetarea ca fiecare zi trebuie traita ca si cum ar fi cea din urma, sfat pe care Parintii il dau adeseori nu pentru a-l pregati pentru om pentru moarte, ci pentru a-l ajuta sa traiasca asa cum se cuvine. Gandul mortii
85 86

Sf. Maxim Mrturisitorul, op. cit., p. 111 Sf. Ioan Scrarul, op. cit., p. 285 87 Evagrie Ponticul, op. cit., p. 86 88 Ibidem, p. 85

31

face ca omul sa nu risipeasca timpul, atat de pretios pentru mantuirea sa, ci sa rascumpere vremea, dupa cum spune Apostolul (Efes. 5, 16), si sa traiasca in chip duhovnicesc fiecare clipa a vietii sale, sa se fereasca de pacat, sa implineasca poruncile si sa se predea cu totul lui Dumnezeu. Amintirea mortii este indeosebi folositoare in vindecarea akediei, in care este lipsita de grija pentru mantuire, toropeala duhovniceasca, trandavie in lucrarea virtutii si care-l mana pe om la lucrari si la intalniri cu semenii lipsite de orice folos, care, din punct de vedere duhovnicesc, sunt o adevarata pierdere de timp. Astfel, l-au intrebat odata pe un batran: Cum de nu te deznadajduiesti? Si a raspuns: Pentru ca astept sa mor in fiecare zi. Iar Sfantul Antonie cel Mare invata: Spre a nu ne face nepasatori, e bine sa cugetam la spusele Apostolului: Mor in fiecare zi (1 Cor. 15,31). Caci daca am trai si noi ca cei ce mor in fiecare zi, n-am pacatui. Iar ceea ce se spune prin aceasta trebuie s-o intelegem asa: sculandu-ne, in fiecare zi sa socotim ca nu vom ramane in viata pana seara, si cand ne culcam sa socotim ca nu ne vom mai scula.89 Evagrie, sfatuieste ca, impotriva gandurilor aduse de akedie, sa rostim aceste versete din Scriptura: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau (Ps. 102, 15-16) si: Zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra (Iov 8, 9). Nu sunt , oare, zilele mele destul de putine? (Iov. 10,20). Si aminteste de sfatul parintelui sau duhovnicesc: Sfantul si preaincercatul nostru invatator spunea asa: Calugarul trebuie sa se tina tot timpul gata, ca si cum ar muri a doua zi. (...) astfel, spunea el, smulge gandurile akediei si se face mai ravnitor (...). Lucrul acesta este de folos pentru ca, asa cum arata Evagrie in alta parte, demonul akediei ii infatiseaza calugarului cat de lunga este viata si cat de grele si nesfarsite sunt chinurile ascezei,90 insuflandu-i dezgust fata de osteneala duhovniceasca si gandul ca nu poate implini multimea nevointei care-i sta inainte. Frica de Dumnezeu este si ea un remediu puternic impotriva acestei patimi: Nimic nu poate alunga asa de mult trandavia ca frica (de Domnul), spune Sfantul Ioan Scararul.91 Printre leacurile prescrise de Parinti este si lucrul de mana. Intr-adevar, munca il fereste pe om de plictisul, toropeala si nestatornicia la care-l impinge aceasta patima si care sunt starile ei alcatuitoare. Munca il ajuta sa dobandeasca anumite calitati: staruinta si statornicia in lucrare, atentia si efortul sustinut, atat de necesare pentru viata sa duhovniceasca si pe care akedia
89

Sf. Antonie cel Mare, nvturi despre viaa moral a oamenilor i despre buna purtare, n 170 de capete, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, n Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, Bucureti, 1999, p. 37 90 Evagrie Ponticul, op. cit., p. 87 91 Sf. Ioan Scrarul, op. cit., p. 244

32

incearca sa le spulbere. Prin ea omul se impotriveste direct trandaviei, o forma a akediei si izvor de nenumarate rele pentru suflet. Sfantul Casian vorbeste indelung despre lucrul mainilor ca remediu impotriva akediei pe care el o arata indeosebi sub aceasta forma, a trandaviei, referinduse indeosebi la invatatura Sfantului Pavel: Fericitul Apostol, fie ca vazuse aceasta boala nascuta din duhul nelinistii furisandu-se chiar atunci, fie, prevazand prin descoperirea Duhului Sfant, ca se va ivi mai tarziu, se grabeste ca un adevarat doctor al sufletului s-o previna prin medicamentele mantuitoare ale poruncilor sale. De aceea, scriindu-le tesalonicenilor, ca cel mai priceput si desavarsit medic, mai intai sustine slabiciunea suferinzilor prin tratamentul blajin si usor al cuvantului. Pornind de la dragoste, pentru care ii lauda, le potoleste durerile ranii ucigatoare printr-un medicament mai usor, pentru ca, odata trecuta furia bolii, sa poata sufer isi doctorii mai tari.92 Dupa ce arata acest fel plin de bunatate si intelepciune cu care Sfantul Apostol isi incepe cuvantul vindecator de suflet, Sfantul Parinte lumineaza sfaturile date de Apostol, care sunt in fapt leacurile acestei patimi: 1) Si sa ravniti, ca sa traiti in liniste (cf. Tes. 4, 11), adica comenteaza Sfantul Parinte, ramaneti in chiliile voastre si nu va lasati tulburati de felurite zvonuri care se nasc din dorintele si taifasurile celor ce lenevesc; 2)sa faceti fiecare cele ale sale(cf. 1 Tes. 4,11), adica sa nu doriti sa cercetati, din curiozitate, faptele lumii si sa nu iscoditi felul de viata al altora, in loc sa va dati osteneala spre indreptarea voastra si spre cultivarea virtutilor; 3)si sa lucrati cu mainile voastre, precum v-am dat porunca (cf. 1 Tes. 4,11). Apoi Sfantul Ioan Casian aminteste si talcuieste cuvantul Sfantului Apostol, prin care acesta se da drept pilda de buna purtare: Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala (...), ci cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi (2 Tes. 7-8). Iar dupa ce citeaza urmarea acestui verset, in care Apostolul ii pomeneste pe cei ce umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind (2 Tes. 3,11), sfantul Parinte arata ca Apostolul se grabeste sa aduca cuvenita curatie (...). Se intoarce din nou la inima de parinte iubitor, sau de medic compatimitor, si aduce printr-un sfat sanatos lecuire fiilor sai celor suferinzi, zicand: Unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor! (2 Tes. 3, 12); Prin mantuitoarea povata a muncii a tratat, ce cel mai priceput medic, cauzele atator plagi care
92

Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 102-103

33

decurg din trandavie, stiind ca si celelalte boli, care se inmultesc din aceeasi tulpina, pot fi indata stinse, o data ce a fost suprimata cauza maladiei principale. Totodata, Sfantul parinte arata ca, in afara valorii tamaduitoare, sfaturile Apostolului au si un rost prevenitor: Totusi, ca medic patrunzator si prevazator, doreste nu numai sa vindece ranile celor suferinzi, dar si celor sanatosi le da la fel povete potrivite pentru a-si pastra o nestirbita sanatate. Incheindu-si invatatura in aceasta privinta, Sfantul Ioan Casian il da drept pilda pe Avva Pavel care, cu toate ca avea hrana asigurata de o mica gradina, iar orasul era prea departe ca sa merite sa-si vanda roadele muncii, isi impunea totusi o munca zilnica neintrerupta, ca si cum din asta ar fi trebuit sa-si asigure traiul. Iar dupa ce-si umplea pestera cu munca intregului an, dadea foc, sa arda tot ce stransese cu grija neostoita; si conchide: In felul acesta, dovedea el ca monahul nu poate sta loculuifara sa-si puna in lucrare mainile, nici sa se inalte vreodata pe culmea desavarsirii, si chiar daca nici onevoie de hrana nu l-ar sili sa faca aceasta, el totusi s-o indeplineasca numai pentru curatia inimii, pentru statornicirea gandurilor, pentru a ramane intruna in chilie si pentru a dobandi o izbanda deplina asupra nelinistii.93 In sfarsit, rugaciunea este marele leac al akediei, pentru ca numai cu ajutorul harului dumnezeiesc poate fi omul izbavit cu totul de aceasta patima, iar harul se dobandeste daca este cerut in rugaciune. Fara rugaciune, toate celelalte leacuri raman lipsite de folos deplin si numai din ea isi trag ele virtutile tamaduitoare. De aceea, razboirea cu aceasta patima, impotrivirea fata de ea, rabdarea de care trebuie sa dea omul dovada, taria nadejdii, intristarea cea cuvenita, plansul, amintirea mortii, lucrul mainilor, toate trebuie insotite de rugaciune, care le intemeiaza pe credinta in Dumnezeu si care face ca ele sa nu ramana simple mijloace omenesti de lupta cu patima. Dar akedia prin insasi natura ei, il impiedica pe om sa alerge la rugaciune si-l face sa renunte la ea. De aceea, el trebuie sa se impotriveasca acestei ispite si sa continue sa se roage, daca n-a incetat sa o faca, sau sa se reintoarce la ea, daca intre timp a parasit-o. Si pentru ca akedia ingreuneaza si trupul o data cu sufletul, Parintii sfatuiesc ca rugaciunea sa fie insotita de matanii, care-l scot din toropeala si ingreunare aduse de aceasta patima. Astfel, Sfantul Simeon Noul Teolog indeamna: Cunoscand deci pricina si izvorul de unde ti-au venit acestea, intra cu sarguinta in locul obisnuit al rugaciunii tale si cazand la iubitorul de oameni Dumnezeu, roagate din inima cu suspine, intru durere si lacrimi, cerand izbavirea de povara trandaviei si a
93

Ibidem

34

gandurilor rele; si ti se va da degraba tie, celui ce bati si staruiesti cu osteneala, izbavirea de acestea.94 Dupa biruirea akediei, omul cunoaste un moment de ragaz in razboiul duhovnicesc. Pentru ca, intr-un anume fel, in ea sunt cuprinse toate patimile, odata nimicita, nici o alta patima nu se iveste indata dupa stingerea ei. Acest demon nu este urmat indeaproape de nici un altul; o stare de liniste... cuprinde sufletul dupa incheierea bataliei, spune Evagrie.95 2. Asceza i sensul acesteia Cate lucruri sunt atat de putin intelese ca asceza monahala?! Mai intelege lumea ca cineva sa se consacre exclusiv lui Dumnezeu imbratisand starea monahala? Dar nu intelege si motivul pentru care cel astfel consacrat n-ar da trupului toate cate le cere si cate i le ofera lumea, pentru ca spiritul sau sa se poata indeletnici nesuparat cu studiul, cu meditatia, cu misiunea de propovaduire sau de alinare a nevoilor sociale. Monahul este luptatorul cel mai hotarat in slujba Duhului, este cavalerul eminent al spiritului. Se recomanda aceasta lupta si la alte categorii de oameni, ca luptatori ai spiritului, cum sunt poetii, muzicienii, filozofii. Si intr-o masura oarecare sunt si acestia monahi. Dar ei se multumesc sa ridice pentru contemplatia spectatoare colturi din marea cortina ce acopera lumea infinita a spiritului, dar nu se angajeaza nici ei si nu reusesc sa angajeze nici pe altii, nu reusesc sa se rupa de aceasta lume si sa traiasca numai in aceea de dincolo, absorbindu-o in ei insisi, sau ridicandu-se in ea, care se ofera pe ei insisi cu voia ca sa fie scrisi cu condeiul Duhului. Militantii radicali, militantii care angajeaza insasi viata lor in lupta pentru acea lume salasluita in ei, sunt monahii.96 Dar pentru a deveni vase ale acestei lumi, ei trebuie sa se goleasca de tot ce au de la aceasta lume. Si ei nazuiesc la aceasta nu pentru ca ar fi, in principiu, impotriva creatiunii ca zidire a lui Dumnezeu, ci pentru ca nu vor sa o aiba pe aceasta detasata de ordinea spiritului coborata din ea, si deci, infectata de otrava pacatului, ingustata in margini de intuneric, ci vreau s-o recucereasca in Duh, s-o priveasca si s-o inteleaga din perspectiva inalta a lumii duhovnicesti. La inceput,
94 95

Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 247 Evagrie Ponticul, op. cit., p. 88 96 Georges Florovsky, Sensul ascezei monahale, trad. rom. de Vasile Manea, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2009, p. 29

35

omul e lipit de suprafata opaca a lumii. Pentru ca acest strat sa devina straveziu, pentru ca sa vada lumea in adancurile ei minunate, trebuie sa se dezlipeasca la inceput de tot ce vede in ea. S-a spus ca viata duhovniceasca se realizeaza la frontierele dintre adancurile omului si realitatea lumeasca, mai bine zis ca ea se trezeste printr-o continua saltare a omului dincolo de psihicul sau natural. Ea e contactul cu transcedenta divina sau trairea reala a transcedentei. 97 Omul trebuie sa se ridice la frontiera de sus a vietii sale naturale, sau dincolo de aceasta frontiera, pentru a intra in lumea Duhului. Monahul ca om al Duhului, e asadar omul ce se transcende necontenit, ce se lanseaza deasupra granitei sale omenesti, ce traieste in contact real cu transcedenta divina. Dar precizam ca transcedenta divina, in contact cu care se realizeaza viata duhovniceasca, nu trebuie cautata in directia infra-umanului, ci deasupra lui. Prelungirile infraumanului se infunda tot mai mult in imanenta, in imanenta inferioara a animalitatii, sau a animalitatii demonice. Numai prelungirile superioare ale umanului, prelungirile ascendente ale caracterului personal si rational duc spre transcendenta adevarata, spre ordinea Duhului, spre Dumnezeu. Dar faptul ca viata duhovniceasca se gaseste pe linia acelor prelungiri ascendente, pe linia intelegerii limpezi si a libertatii, ridicarea la ea cere barbatie. Regiunea in care poti ajunge fara desfasurare de barbatie si de ratiune, regiunea in care mai degraba cazi, decat te ridici prin eforturi grele, nu poate fi o regiune a spiritului.98 Astfel, monahul e nu numai un cavaler al Duhului, ci si un barbat al tariei, un chip al barbatiei. Barbatia i se cere pentru ca orice suis spre o forma superioara de existenta necesita o desfasurare de putere. Dar barbatia i se cere si pentru ca el nu ramane in suisul lui inlauntrul posibilitatilor umane, ci transcede aceste posibilitati, se rupe de tot ce e uman, saltandu-se dincolo de ele. Monahul are de realizat o detasare completa de tot continutul uman al existentei si daca chiar si numai detasarea de forma inferioara a existentei umane pentru o forma mai inalta, dar umana, cere o desfasurare de forta. Ce forta nu trebuie sa ceara o detasare completa de uman? Avem deci acest paradox: monahul renunta la viata, nu prin manifestarea unei tarii cu mult superioara acesteia pe care o cere viata umana obisnuita. Dar taria sau barbatia monahului vine mai ales din legaturile cu lumea Duhului, pe care le are din insasi clipa in care a pornit spre ea. Caci puterea ce o da lumea superioara a Duhului, sau Hristos, este mai mare decat orice putere ce o poate da viata naturala. Asadar, doua trasaturi caracterizeaza existenta monahului. Ea se desfasoara sub semnul barbatiei si se transcende
97 98

Ibidem, p. 32 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ascetica i Mistica Bisericii Ortodoxe, EIBMBOR, Bucureti, 2002, p. 126

36

necontenit pentru a intra in mod real in regiunea Duhului. Sunt doua trasaturi complementare. Monahul e barbatul tariei, pentru ca e pelerinul transcendentei spirituale.99 Dar asceza e tocmai expresia concreta a acestei barbatii si tensiuni spre transcendenta. De aceea, monahul care a renuntat la asceza, a renuntat la tarie si la misiunea sa de cautator al Duhului, s-a impacat cu gandul de a ramane un cetatean al lumii de jos nemaiavand decat haina de monah. Asceza e omorarea mortii din noi, ca sa se elibereze firea de robia ei. 100 Dupa acesta sunt doua morti. Cea dintai e produsa de pacat si e moartea firii, cea de a doua e moartea dupa asemanarea lui Hristos, care este moartea pacatului si a mortii produsa de el. Dar precum moartea firii, ca descompunere produsa de pacat, nu vine numai in momentul final, ci roade ca un vierme vreme indelungata la temelia firii, asa si moartea mortii sau a pacatului, nu e numai ceva de un moment, ci ceva ce trebuie pregatit vreme indelungata prin mortificarea ascetica. Asceza e deci eliminarea treptata a otravii, care duce firea la descompunere, la coruptie. Cu alte cuvinte, e o eliminare a bolii ce duce firea spre moarte si deci o fortificare a firii. 3. Discernmntul virtute de cpetenie a cretinului Efortul ascetic ncepe cu puterea de a discerne binele de ru, de a deosebi intre ceea ce este dup i contra firii. Cea mai autentic virtute a cugetului, dup prinii ascei, este tocmai discernmntul, adevrata deosebire, dreapta socoteal.101 Preocuparea cea dinii este aceea de a scoate identitatea persoanei din aceast stare de compunere, de scindare i de zbucium interior (Ecl. 3, 10-11) i de a ajunge la coeren i stabilitate. De aici, concentrarea spiritului, aducerea n sine sau n inim a minii (Matei 6, 25), pentru a evita neornduiala i instabilitatea vieuirii. Iar calea cea mai sigur de a iei din mprtiere, de a aduna mintea in inim, prin liberarea ei de micri incoerente, este rugciunea. Cel mai important rod al rugciunii este tocmai Integritatea i pacea vieii spirituale, prin puterea Duhului Sfnt unificator. De aci i isihia, adic reunificarea cugetului cu inima. n stare de rugciune, inima este cea care stpnete-o propria sa libertate, nuntru i n afar, cea care convertete clementele contradictorii, neautentice, n elemente fecunde.
99

Georges Florovsky, op. cit., p. 134 Ibidem, p. 135 101 Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa, EIBMBOR, Bucuresti, 1994, p. 125-126
100

37

A dobndi discernmntul nu nseamn nc a tmdui pcatul care s-a ascuns n fire. In plus, pentru a ajunge la adevrata isihie, la stpnire l cunoatere de sine, alte dou elemente trebuie s fie considerate: disciplina sau asceza trupului i experiena ncercrilor sau ispitelor, a rzboiului nevzut. Asceii fac deosebire ntre trupul fizic (soma) creat de Dumnezeu, ca parte clin umanitatea noastr i ca destin venic, i pasiunile pctoase care s-au adugat trupului (sarks), numite duhul crnii. Acest trup formeaz obiectul efortului ascetic. Patimile exercit o tiranie asupra trupului, n cit conlucrarea acestuia este foarte slbit : Duhul este plin de rvn dar trupul este neputincios (Matei 20, 11). El poate chiar s rmn neclintit n patima sa, de aceea exerciiul ascetic de a sili firea ia un caracter eroic in mijlocul acestei generaii adultere i pctoase (Marcu 10, 38). Apoi, trupul nsui trebuie s fie rscumprat i curit: S ne curim de toat ntinciunea trupului l duhului (2 Cor. 7, 1). EI este templul Duhului Sfnt. (1 Cor. (1, 19). Trupul este pentru Domnul, iar Domnul este pentru trup (1 Cor. 6, 13). De aceea, v ndemn frailor si aducei trupurile voastre jertf vie (Rom. 12, 1). El este destinat nemuririi la care este chemat umanitatea: ntreg duhul l sufletul s fie pzite fr pat ntru numele Domnului nostru Iisus Hristos (1 Tes. 5, 23). Cit privete ispitele sau ncercrile, ca l prsirile sau cderile din har, ele trebuie s fie considerate cu toat sobrietatea. Cererea i nu ne duce pe noi in ispit este totdeauna actual i necesar deoarece ispita nu e altceva dect numele rutii. Pe ct de uor cad cel drepi, pe att de greu se pot converti cei pctoi. Pe de o parte, fragilitatea libertii chiar pe cele mai avansate trepte ale spiritualitii; pe de alt parte, nclinarea omului de a se instala insistent i durabil n mediul patimilor. De aceea, orice ispit, in orice loc i timp, trebuie s fie respins de la nceput. Ispitele nu obinuiesc se lupte cu cei ce se lupt. Influena lor se exercit n contextul neascultrii, al clcrii poruncilor. Dac in faa virtuii ispita este neputincioas, n schimb ea merge min n min cu neascultarea. De aici i responsabilitatea deplin pentru voina care ntinde mina ispitei. Ispita nu poate sili libertatea credinciosului, care rmne neatins i ferm. Conlucrarea liber cu harul, ca i nvoiala liber cu puterea rului sunt deopotriv acte responsabile: Precum puterea potrivnic, aa i harul dumnezeiesc ni se arat ndemnndu-ne, nu silindu-ne, ca altfel s ne rmn neatins libertatea i stpnirea peste noi nine. De aceea pentru relele pe care le face

38

omul ndemnat de satana, nu satana, ci nsui omul i pricinuiete mai degrab pedeapsa, ca unul ce n-a fost dus cu sila, i s-a lsat nduplecat de bunvoie prin rutate. Asemenea i in cazul binelui; harul nu pune fapta svrit pe seama sa, ci pe seama omului, l de aceea l mbrac n slava, fiindc el nsui s-a fcut siei pricin a binelui. Cci harul nu-l face prin sil pe om neschimbtor, legndu-i voia lui, ci mcar c e de fa, las voia liber cu s se fac vdit voia omului, fie spre virtute, fie spre pcat. Cci e o lege nu n fire, ci n hotrrea voii libere, s se poat ndrepta spre bine sau spre ru.102 Ispitele nu se pot mpotrivi puterii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu voiete rul, dar El ngduie ncercrile ca pe nite osteneli i trepte ale pocinei. Prinii spun cu prsirile harului, adic ntoarcerea lui Dumnezeu de la om, in de iconomia mntuirii subiective i au totdeauna un scop pedagogic. In iconomia mntuirii personale, Dumnezeu le permite un anumit loc de lucrare peste care nu pot s treac. Cci chiar de s-a dat unora slobozenie in unele lucruri, nu li s-a dat in toate lucrurile. Nu las Domnul ca de zidirea Lui s se apropie puterea demonilor i a oamenilor i s-i mplineasc n ea voia lor.103 4. Isihia la Sf. Antonie i la ali Sfini Prini Scopul isihiei acesta este: sa realizezi treptat o liniste launtrica, sa-ti golesti mintea de orice imagine vizuala sau conceptuala, pentru a putea contempla, in toata curatia, imparatia lui Dumnezeu. In acest sens este isihastul cel care a trecut de la praxis la theoria, de la viata activa la cea contemplativa. Dupa ce il opune pe isihast celui ce inca se lupta cu patimile, pratikos, Sfantul Grigorie Sinaitul vorbeste despre isihastii care doar se roaga lui Dumnezeu in inima lor si se pazesc de orice gand. Deci isihastul nu este atat cel ce se abtine de la intalnirea si vorbirea cu altul, cat cel care, in rugaciunea lui, renunta la orice cuvant, imagine sau rationament discursiv si se ridica deasupra simturilor intr-o tacere curata.104 Desi se numeste saracie cu duhul, aceasa tacere curata este departe de a fi o simpla lipsa sau privatiune. Daca isihastul cauta intr-adevar sa-si curateasca mintea cat mai mult posibil de
102

Simeon Metafrastul, Parafraza la Macarie Egipteanul in Filocalia, vol. 5, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009, p. 365 103 Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointa in Filocalia, vol. 10, trad. rom. de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009, p. 37 104 Sf. Grigorie Sinaitul, nvtur cu de-amnuntul despre linitire i rugciune, despre semnele harului i ale amgirii; apoi despre deosebirea dintre cldur i lucrare; i c fr povuitor uor vine amgirea n Filocalia, vol. 7, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2005, p. 159

39

orice imagine, orice concept omenesc, prin aceasta anihilare de sine urmareste de fapt ceva ziditor: sa se umple de sentimentul si plinatatea prezentei dumnezeiesti. Cum spune Sfantul Grigorie Sinaitul: La ce bun sa te risipesti in cuvinte? Rugaciunea este cea care lucreaza toate in tot omul. Rugaciunea este Dumnezeu: nu este in primul rand ceea ce fac eu, ci ceea ce face Dumnezeu in mine - nu eu, ci Hristos traieste in mine (Gal. 2, 20).105 Calea isihastului este dezvaluita limpede de cuvintele Sfantului Ioan Botezatorul cu privire la Mesia: Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez (In. 3, 30). Isihastul isi inceteaza propria lucrare nu din trandavie, ci pentru a intra in lucrarea iui Dumnezeu. Tacerea lui nu este un vid negativ, o pauza intre doua cuvinte, un scurt repaus inainte de a relua vorbirea, ci cu totul pozitiva: o atitudine vie de atentie, de vigilenta si, inainte de toate, de ascultare. Isihastul este, prin excelenta, cel care asculta. Cel ce se deschide prezentei Celuilalt: Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu (Ps. 45, 10). Dupa Sfantul Ioan Scararul. isihastul este cel ce striga cu tarie: Gata este inima mea, Dumnezeule! (Ps. 56, 10; Io 7, 1). 106 Isihast este cel care zice: Eu dorm, dar inima mea vegheaza (Cant. 5, 2). Retragandu-se in sine, isihastul patrunde in camara de taina a inimii si stand in fata lui Dumnezeu asculta cuvantul fara de cuvinte al Creatorului sau. Cand te rogi - sfatuieste un scriitor ortodox finlandez - tu, tu insuti, trebuie sa taci (...) lasa rugaciunea sa vorbeasca. Sau, mai exact, lasati-L numai pe Dumnezeu sa vorbeasca. Omul ar trebui sa ramana mereu tacut si sa-L lase pe Dumnezeu sa vorbeasca. Iata ce incearca sa implineasca isihastul. Adevarata tacere launtrica sau isihie este, in sensul cel mai profund, totuna cu rugaciunea neintrerupta a Duhului Sfant in noi. Cum scrie Sfantul Isaac Sirul: Caci cand Duhul Se salasluieste, zice, in careva dintre oameni, acesta nu inceieaza din rugaciune. Fiindca Duhul insusi se roaga pururea. Atunci, nici cand doarme acela, nici cand e in stare de veghe, nu se intrerupe rugaciunea din sufletul lui. Ci fie ca mananca, fie ca bea, fie ca doarme, fie ca lucreaza ceva, si pana si in somnul adanc rasar bunele miresme si adierile rugaciunii in inima lui, fara osteneala.107 De altfel, Sfantul Isaac Sirul compara intrarea in rugaciunea spontana cu un om care, rasucind cheia in broasca si patrunzand in incapere, toti slujitorii lui tac fiind stapanul cu ei. Caci miscarile limbii si ale inimii sunt chei in rugaciune. Iar cele de dupa aceea sunt intrare in
105 106

Ibidem, p. 161 Sf. Ioan Scrarul, Scara dumnezeiescului urcu, n Filocalia, vol. 9, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 364 107 Sf. Isaac Sirul, op. cit., p. 371

40

vistierii. Aici trebuie sa inceteze toata gura si limba si inima, vistiernica a gandurilor, si mintea, carmuitoare a simturilor, si cugetarea, pasare repede zburatoare si plina de indraznire, si orice mestesug al lor. Cei ce cer sa ramana aici! Pentru ca e de fata Stapanul. Isihia, ca intrare in chiar viata si lucrarea lui Dumnezeu, este o stare pe care omul nu o poate realiza decat in parte si nedesavarsit, in timpul acestei vieti, fiind o realitate eshatologica ce nu poate fi atinsa deplin decat in imparatia ce va sa vina. Cum spune tot Sfantul Isaac Sirul: Tacerea este taina veacului viitor.108 In principiu si in linii generale, isihia inseamna rugaciune launtrica si inglobeaza diferite moduri mai specifice de rugaciune. Practic insa, cei mai multi autori ortodocsi din ultimele veacuri inteleg prin isihie o cale duhovniceasca particulara: invocarea Numelui lui Iisus. Cateodata, chiar daca mai putin justificat, cuvantul isihie este folosit, intr-un sens si mai restrans, pentru a evoca tehnicile corporale si respiratorii ce pot insoti Rugaciunea lui Iisus. Aceasta asociere a isihiei cu Numele lui Iisus si, se pare, cu respiratia, se gaseste deja in mod explicit la Sfantul Ioan Scararul: Linistirea (isihia) este neintrerupta inchinare lui Dumnezeu si stare in fata Lui. Pomenirea lui Iisus sa se uneasca cu rasuflarea ta si atunci vei cunoaste folosul linistirii.109 Care este legatura dintre Rugaciunea lui Iisus si isihie? Cum poate invocarea Numelui sa conduca la tacerea launtrica despre care am vorbit? Rugaciunea este, cum am vazut, alungarea oricarui gand, o intoarcere de la multiplicitate la unitate. Oricine se straduieste in mod serios sa se roage launtric, sa se tina in fata lui Dumnezeu cu atentie si reculegere, isi da imediat seama de dezintegrarea sa, de incapacitatea sa de a se concentra in momentul prezent (gr. kairos). Gandurile umbla si se agita in capul sau ca niste muste bazaitoare sau ca niste maimute ce sar din creanga in creanga. Aceasta neputinta de concentrare, de a fi aici si acum cu intreaga fiinta, este una dintre cele mai tragice urmari ale caderii. Ce putem face? Traditia ascetica a Rasaritului crestin deosebeste doua metode principale de lupta impotriva gandurilor: Prima, directa, consta in contrazicerea gandurilor (logismoi)110 care ne napadesc, infruntandu-le si incercand sa le inlaturam cu efortul propriei noastre vointe. Dar aceasta metoda poate duce la rezultatul opus, caci, respinse cu violenta, gandurile au tendinta de a reveni cu o forta mai mare.
108 109

Ibidem Sf. Ioan Scrarul, op. cit., p. 365 110 logismoi - este un termen generic de spiritualitate ce desemneaz gndurile ruttii care-l lupt pe nevoitorul lui Hristos.

41

Cine nu e stapan pe sine cu siguranta e mai bine sa foloseasca cea de a doua metoda, care este indirecta. In loc sa combatem direct gandurile ce ne coplesesc si sa le alungam cu puterile vointei noastre, putem incerca sa ne indreptam atentia in alta parte. Din negativa, strategia devine pozitiva: scopul imediat nu mai este golirea mintii de ceea ce este rau, ci umplerea ei cu ceea ce este bine. Sa nu i te impotrivesti (gandului). Caci aceasta o doresc ei (vrajmasii) si nu vor inceta (sa te razboiasca). Ci alearga la Dumnezeu impotriva lor, aruncand inaintea Lui neputinta ta. Si El va putea, nu numai sa-i departeze, ci chiar sa le ia puterea de a lucra., ne invata Sfintii Varsanufie si Ioan din Gaza.111 Este evident ca un simplu efort de vointa nu este suficient pentru a opri fluxul de imagini si ganduri care ne inunda launtric. Apoi, asa cum nu ne putem opri respiratia prin autosugestie, nu ne putem opri nici gandurile. Daca ne este imposibil sa ne eliberam mintea de agitatia ce o caracterizeaza, putem, in schimb, sa-i simplificam si sa-i unificam lucrarea prin repetarea unei rugaciuni scurte. Fluxul imaginilor si al gandurilor va persista desigur, dar, putin cate putin, vom deveni capabili sa ne detasam. Chemarea repetata ne va ajuta sa lasam sa treaca gandurile ce se nasc din constientul si inconstientul nostru. Aceasta lasare pare sa corespunda cu ceea ce avea in vedere Evagrie Ponticul, atunci cand vorbea de rugaciune ca parasire a gandurilor: nu un razboi salbatic, nici o represiune furioasa, ci o blanda dar tenace detasare. Aceasta este psihologia ascetica ce sustine Rugaciunea lui Iisus. Chemarea Numelui ne ajuta sa ne concentram intreaga persoana intr-un singur punct. Adunati-va mintea imprastiata pomenindu-L pe Iisus Hristos, sfatuieste Sfantul Filotie Sinaitul (sec. IX sau X). In aceasta lumina, Rugaciunea lui Iisus apare ca o aplicare a metodei indirecte de lupta cu gandurile. In loc sa incercam sa alungam inchipuirile viciate si usuratice printr-o confruntare directa, ne intoarcem mintea si-L privim pe Domnul nostru Iisus Hristos. In loc sa ne incredem in puterile noastre, ne lasam in grija harului ce ne vine prin Numele dumnezeiesc. Chemarea repetata a Numelui ne ajuta sa lasam sa treaca gandurile si sa ne desprindem de neincetata vorbarie a lor (logismoi). Ne adunam si ne unim mintea care ramane lucratoare, hranind-o cu un singur gand, intr-un post duhovnicesc deodata bogat si extrem de simplu. Pentru Sfantul Diadoh al Foticeii (sec.V): Cand am astupat iesirile cu amintirea de Dumnezeu, mintea cere neaparat o

111

Sf. Varsanulfie i Ioan, Scrisori duhovniceti, n Filocalia, vol. 11, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 119

42

lucrare cu care sa-si ocupe vrednicia. Da-i atunci Doamne Iisuse ca singura ocupatie ce poate raspunde pe deplin scopului ei.112 Iata cum poate Rugaciunea lui Iisus sa aduca isihia in inima. De aici decurg doua consecinte importante. Mai intai, ca sa-si atinga scopul, chemarea Numelui trebuie sa fie ritmata si regulata. La un isihast experimentat, dar nu si la un incepator care trebuie sa ramana prudent, chemarea sa fie pe cat posibil continua si fara intrerupere. Elementele exterioare ca mataniile de lana sau respiratia pot fi de folos in stabilirea acestui ritm regulat. Apoi, in timpul rostirii rugaciunii, mintea trebuie sa fie cat mai lipsita de imagini. Pentru aceasta este mai bine sa se practice rugaciunea intr-un loc linistit si, daca este posibil, in intuneric sau cu ochii inchisi mai degraba decat privind o icoana luminata de lumanari sau candela. Gandurile si imaginile apar inevitabil in timpul rugaciunii, dar nu trebuie sa le incurajam in mod deliberat. Rugaciunea lui Iisus nu este o forma de meditatie discursiva asupra vietii lui Hristos. Cei care cheama Numele Domnului Iisus Hristos trebuie sa aiba in inima lor convingerea intensa si inflacarata ca se afla in prezenta nemijlocita a Mantuitorului, sa aiba sentimentul ca se afla personal in fata lor si in ei, ca le asculta chemarea si ca le raspunde. Este foarte important ca aceasta constienta a prezentei lui Dumnezeu sa ramana libera de orice reprezentare mintala si sa se rezume la o simpla convingere sau sentiment. Isihia presupune deci o izolare de lume, exterioara si/sau launtrica. Exterioara, prin fuga in pustie. Launtrica, prin revenirea in sine si alungarea gandurilor. Un Parinte al pustiei, Avva Alonie, a zis: de nu va zice omul intru inima sa ca eu singur si Dumnezeu suntem in lume, nu va avea odihna. 113 Deci singur cu Cel Singur. Dar nu este oare un pur egoism sa lepezi valoarea spirituala a creatiei materiale, sa fugi de responsabilitatile fata de semeni? Cand isihastul isi inchide ochii si urechile pentru lume ca Sfantul Siluan Athonitul, ce slujire pozitiva si practica aduce aproapelui sau? Este o problema ce poate fi abordata din doua unghiuri de vedere. Mai intai: poate fi acuzat si isihasmul de deformarile quietismului114 occidental din secolul al XVIII-lea? Pana acum, cu buna stiinta n-am tradus isihia prin linistire tocmai datorita sensului dubios al cuvantului

112

Sf. Diadoh al Foticeei, Cuvnt ascetic despre viaa moral, despre cunotin i despre dreapta socoteal duhovniceasc, n Filocalia, vol 1, ed. cit., p. 340-341
113

114

Quietismul este o filozofie cretin care a strbtut Frana, Italia i Spania n timpul secolului al XVII-lea, avnd ns origini mult mai timpurii. Misticii cunoscui ca quietiti insist, cu mai mult sau mai puin emfaz, pe nemicarea intelectual i pasivitatea interioar ca i condiii eseniale ale desvririi; toate au fost n mod oficial proscrise ca erezie, n termeni foarte explicii, de Biserica Romano-Catolic.

43

quietism. Are oare isihastul o pozitie similara quietistului? Apoi, care este de fapt pozitia isihastului fata de ceea ce il inconjoara fizic sau uman? Cu ce este de folos celorlalti? Daca aceasta este intr-adevar definitia quietismului, isihasmul este tot ce-i poate fi mai strain. Isihia nu este pasivitate, ci trezvie (nepsis), nu lipsa luptei, ci absenta incertitudinii si a confuziei. Chiar daca isihastul a dobandit treapta contemplarii (theoria), el ramane obligat sa se angajeze in fapte (praxis), sa se straduiasca sa dobandeasca virtutile si sa lepede patimile. Praxisul si theoria, viata activa si viata contemplativa, nu trebuie sa fie privite ca doua stadii succesive - una incetand cand incepe cealalta - ci, mai degraba, ca doua trepte ale experientei duhovnicesti ce se intrepatrund si sunt simultan prezente in viata de rugaciune. Fiecare este chemat sa lupte pe planul praxisului pana la sfarsitul vietii. Este ceea ce ne invata Sfantul Antonie cel Mare in aforismele sale: Aceasta este cea mai mare lucrare a omului, ca greseala sa sa o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu si sa se astepte la ispite pana la rasuflarea cea mai de pe urma. Si inca: Cel ce ramane in pustie si se linisteste de trei razboaie este slobod: de auzire, de graire si de vedere: si singurul razboi care-i ramane este cel din inima sa. Este adevarat ca isihastul, ca si quietistul, nu apeleaza la meditatia discursiva in rugaciune. Dar faptul ca isihia presupune o lasare si o alungare a gandurilor si imaginilor nu inseamna ca este o atitudine de completa pasivitate si nici o absenta a oricarui act caracterizat ca iubire de Hristos.115 Lepadarea gandurilor rele si triviale in timpul Rugaciunii lui Iisus si inlocuirea lor prin singurul gand la Numele Domnului nu are nimic pasiv. Este o maniera pozitiva de controlare a gandurilor. Chemarea Numelui, desi este in mod evident o odihna in prezenta lui Dumnezeu, in credinta pura, nu implica mai putin o iubire activa a Mantuitorului si un dor mistuitor de impartasire mai deplina de viata dumnezeiasca.

Capitolul 3 Sf. Antonie cel Mare dascl al monahilor

1. Sf. Antonie printe spiritual i dascl al monahilor Cnd vorbim despre monahism i despre viaa ascetic, primul sfnt la care ne gndim este Antonie cel Mare, considerat ntemeietorul acestora. Prin viaa sa sfnt, prin nevoinele i
115

Sf. Antonie cel Mare, op. cit., p. 38

44

nelepciunea sa, Sfntul Antonie a rmas pentru cretinism primul care a fcut din ascetism nu doar un mod de vieuire, ci o cale spre Hristos. Viaa Sfntului Antonie cel Mare a fost povestit prima dat de ucenicul su, Sfntul Atanasie cel Mare, arhiepiscop de Alexandria (298-373), ntr-o lucrare care a rmas celebr prin bogia i frumuseea coninutului. Scris la puin timp dup trecerea la cele venice a marelui monah rsritean, ntre anii 357-359, Viaa Sfntului Antonie cel Mare este printre primele lucrri aghiografice. n ea nu se red ntr-un simplu mod informativ viaa lui Antonie, ci se elogiaz faptele i sfinenia acestuia. Numit de multe ori Marele Antonie sau Antonie Egipteanul, pentru a fi deosebit de Sfntul Anton de Padova sau Antonius Abbas, un sfnt de tradiie apusean, sfntul rsritean s-a nscut n jurul anului 251, n Egiptul de Sus, din prini cretini. La 20 de ani, dup moartea prinilor si, a auzit n biseric citindu-se fragmentul din Evanghelie: De voieti s fii desvrit, mergi, vinde avuiile tale i venind urmeaz Mie (Matei 19, 21). Urmnd ndemnului evanghelic, tnrul Antonie i-a mprit averea sracilor, ia lsat sora mai mic n grija unor credincioase cunoscute i s-a retras n singurtate. Iniial a trit ntr-o colib la marginea satului natal, aa cum obinuiau n acea vreme cei care doreau s aib o via ascetic. A avut ca ndrumtor spiritual un btrn ascet din apropiere, devenind ucenicul acestuia. Dup civa ani de ucenicie, la 35 de ani a hotrt s se retrag i mai mult de viaa lumeasc i s-a stabilit la marginea deertului, n locul numit Pispir, unde a rmas timp de 20 de ani, pn n 306, cnd ucenicii lui l-au convins s prseasc acest loc de ascez. Datorit experienei duhovniceti i a vieii sale sfinte, a devenit din acest moment printele spiritual al multor ascei din deerturile Egiptului. Se spune c ucenicii l cutau pentru a fi ndrumai, dar el nu se oprea din rugciuni i din post i nici nu se lsa vzut, pn cnd acetia au stricat ua i au intrat n casa veche unde locuia. Uimirea acestora a fost mare cnd au vzut c sfntul nu era slbit de post i de viaa aspr pe care o ducea. Se spune c sfntul mnca o dat pe zi, pine i sare, i bea doar ap. Patul su era o rogojin, iar noaptea de cele mai multe ori nu dormea, ci se ruga necontenit. Pe muli dintre cei care veneau la ei i-a vindecat de suferine i boli trupeti. n vremea persecuiilor pe care mpratul roman Maximian le-a pornit mpotriva cretinilor, a mers la Alexandria, pentru a ncuraja pe cei prigonii, el nsui fiind n pericol de a fi martirizat. Odat cu venirea lui Constantin cel Mare pe tronul Imperiului, cretinismul a fost eliberat de povara prigoanei, iar Sfntul Antonie i-a continuat viaa ascetic. n anul 312 a mers n deertul

45

adnc, pe Muntele Kolzim (Kolzum/Qolzum), nu departe de malul Mrii Roii, unde se gsete astzi mnstirea care-i poart numele. Aici a trit mpreun cu doi ucenici, Macarie i Plutin, pe care i-a povuit pe calea sfineniei. A mers la Alexandria pentru a-l ncuraja pe ucenicul i biograful su, Atanasie cel Mare, prigonit de partida pro-arian. ntors n munte, nu a mai prsit acest loc pn la trecerea la Domnul, la vrsta de 105 ani. nainte de trecerea la cele venice, a poruncit celor doi ucenici apropiai s nu spun nimnui unde este mormntul su, haina sa s fie trimis lui Atanasie cel Mare, iar cojocul su, episcopului Serapion. Se presupune c mormntul ar fi pe locul unde se afl mnstirea care i poart numele, dar s-a respectat dorina sfntului de a nu fi cutat. Fragmentele din Viaa Sfntului Antonie n care sunt prezentate diferitele lupte pe care le ducea sfntul cu diavolul ispititor au rmas ca exemplu de secole pentru ascei, dar i ca surs de inspiraie pentru artiti: Iar urtorul de bine i pizmaul diavol nu suferea vznd un tnr cu o nevoin ca aceasta. Ci, cele ce a cugetat s fac, a nceput asupra acestuia s le aduc. Mai nti l supra pe dnsul ca din nevoine s nceteze, aducndu-i aminte de avuii, de purtarea de grij a surorii sale, de prietenia multora, de iubirea de argint, de iubirea de slav, de dulceaa desftrii i celelalte odihne ale vieii; i mai pe urm, artndu-i asprimea faptei bune i cum c este mai mare osteneala ei. i punea n minte i neputina trupului i lungimea vremii, i n scurt timp, mulime de gnduri a ridicat n mintea lui, vrnd s-l deprteze de la gndirea lui cea dreapt (...) Dup aceea, vrjmaul i punea n minte plcerea dezmierdrii; iar el asemnndu-se celui mnios i scrbit, de ngrozirea focului i de durerea viermelui i aducea aminte, i pe acestea punndu-le mpotriv, rmnea neatins. Toate acestea se fceau spre ruinarea vrjmaului, cci cel ce a socotit s se fac asemenea lui Dumnezeu, de un tnr acum se batjocorea; cel ce se flea asupra trupului i a sngelui, de un om ce purta trup se rsturna. Cci i ajuta Domnul, Care a purtat trup pentru noi i trupului i-a dat biruina asupra diavolului (...) Antonie l-a ntrebat: Cine eti tu, care grieti unele ca acestea ctre mine?. Acela ndat a rspuns, cu glasuri jalnice: Eu sunt care am primit sarcina prinderii trupului i duhul desfrnrii m numesc: pe ci voiesc s fie nelepi, i-am amgit; pe ci i-am momit cu plceri, i-am plecat mie; eu sunt cel pentru care i proorocul mustr pe cei ce au czut, zicnd: de duhul desfrnrii v-ai amgit; cci prin mine aceia s-au mpiedicat. Eu sunt care de multe ori te-am suprat i de attea ori am fost rsturnat de tine. Antonie mulumind Domnului i mbrbtndu-se, a zis ctre dnsul: Deci, prea mult eti defimat; pentru c dac eti negru cu mintea i neputincios ca un copil, nici o grij nu am de

46

tine de aici nainte; cci Domnul mi este ajutor i eu voi privi asupra vrjmailor mei. Acestea auzind negrul acela, ndat a fugit, temndu-se de cuvintele lui Antonie i, nfricondu-se, nu mai ndrznea s se apropie de brbatul acesta.116 Exist multe scrieri care sunt atribuite Sfntului Antonie cel Mare. Dintre acestea, singurele care sunt scrise sigur de mna lui Antonie sunt scrisorile pe care sfntul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comuniti monastice ndrumate duhovnicete de el nsui ori de ucenici sau prieteni de-ai si. Dintre aceste aezminte amintim pe cele din Arsinoe (la Fayum, pe care sfntul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub ndrumarea lui Macarie i Amatas), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflat sub ndrumarea lui Ammona, prieten al lui Antonie.117 Din aceast coresponden s-au pstrat dou colecii principale: prima de apte scrisori, a cror autenticitate nu este pus la ndoial de nimeni, i a doua colecie de douzeci de scrisori, integral pstrate doar n arab i parial n siriac, greac i georgian, a cror autenticitate este totui contestat. Mai este cunoscut, de asemenea, o scurt scrisoare adresat de Sfntul Antonie lui Teodor, prea iubitul su fiu, despre pocin i iertarea pcatelor, pstrat doar n limba greac, a crei autenticitate este n general recunoscut. Cuvintele de duh sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-au transmis prin mai multe culegeri de apoftegme (sau Paterice), dintre care principalele sunt: cele 38 din colecia alfabetic Patericul egiptean, cele 49 n siriac i culese de Skete n secolul al VI-lea i 40 n arab, de provenien copt. La acestea se mai pot aduga diferite apoftegme culese de Paladie sau alii.118 2. Chipul Monahului dup Sf. Antonie cel Mare Marii prini ai Bisericii ortodoxe, pustnicii asemeni cuviosul printele nostru Antonie cel Mare, au dus o viaa pe ct de bine plcut lui Dumnezeu, att de autentic i real nct ne regsim ncercrile, ispitele i situaiile din timpurile noastre. Dei evenimentele sunt ndeprtate de aproape dou milenii, sfaturile sunt cu att mai profunde i actuale cu ct sunt izvorte din credina puternic n Dumnezeu i din pstrarea vieii curate, aa cum au fcut-o aceti mari pustnici ai nceputului cretinismului. l regsim pe Sfntul Antonie aproape de sufletul nostru
116 117

Sf. Atanasie cel Mare, op. cit., p. 198 Timotei Alexandrinul, Istoria Monahilor din Egipt, trad. rom. de Arhim. Ioasaf Popa, Editura Lumea Credinei, Bucureti, 2010, p. 60-62 118 Paladie, Istoria Lausiac, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, EIBMBOR, Bucureti, 1993

47

de ntrebrile i suferinele noastre asemeni ucenicilor si din acele timpuri care se adunau n numr foarte mare pentru a urma calea Mntuitorului. Ascultnd n biseric pericopa evanghelic cu tnrul bogat, dornic s moteneasc viaa venic, i-a gsit vocaia de a urma pe Hristos, vnzndu-i averile, i dup ce le-a mprit sracilor, s-a retras n pustie. Sfntul Antonie a fost primul organizator al vieii monahale sub form anahoretic (retragere n diferite colonii sau lavre), exercitnd o influen imens asupra vieii spirituale, mai nti n Rsritul cretin, i indirect n Apus. Dei un nenfricat lupttor cu demonii era foarte smerit prin faptele i gndurile sale n timp ce i se acorda o mare cinste i ascultare nu uita s respecte ierarhia bisericeasc i s se incline n faa preoilor i episcopilor dei unii i erau ucenici urmnd sfaturile acestuia. Antonie a fost un entuziast care n ardoarea lui de a urma lui Hristos s-a depit pe sine i pe toi ceilali. A fost un atlet care a realizat performante ce ntrec pe ale oricui datorit antrenamentului ascetic ndelung i harului primit de sus. Desvrirea sufleteasca i-a conferit o stabilitate extrem ce i-a dat putin s vad i s neleag lucruri greu de sesizat. Prin darul cuvntului a tmduit bolile sufleteti ale foarte multora, iar prin harisma facerii de minuni a vindecat tot felul de boli trupeti. Opera lui a fost s formeze pe ucenici dup chipul su i s le traseze o linie de conduit conform cu a sa. nvturile sale sunt valabile pentru toate straturile sociale este aceeai smn care czut pe pmntul inimii rodete diferit. Sufletul omenesc este nzestrat cu raiune i voin fiind creat dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, avnd afiniti de dragoste cu Creatorul su. A alege binele i a-L urma nseamn a-L iubi. A tri permanent n dragostea lui Dumnezeu nseamn a fi contient n fiecare clip de prezena lui Dumnezeu. Dei nu tia s scrie i s citeasc, avea o memorie ager care a nlocuit acest lucru, sftuia ucenicii s cunoasc Sfnta Scriptur deoarece n aceasta regsim tot ce avem nevoie pentru a ne mntui. Analizeaz profund mintea omului mergnd pn acolo de a lupta mpotriva ispitirilor diavoleti. Raionamentul, discernmntul, voina sunt noiuni pe care le explica amnunit ucenicilor att prin pilde, ct i prin scrisori adresate lor, considernd nelegerea acestor lucruri obligatorii pentru mntuire. Puternica arm mpotriva nepsrii i a gndurilor cuvintelor i faptelor este credina i evlavia fa de Mntuitorul Hristos. Cugetarea la moarte este cea care e va ine treaz mintea pentru a urma calea Acestuia. Pentru cei intrai n mnstire le spune s nu se mai gndeasc la viaa dinainte, la plcerile trectoare ale acestui veac deoarece sunt asemeni celor care au plecat din Sodoma i Gomora care nu trebuie s se uite napoi. S nu ngduim mniei s pun stpnire pe noi deoarece aceasta nu lucreaz dreptatea

48

lui Dumnezeu ci nate pcatul. Pe cei care au greit trebuie s-I certam fie direct fie prin intermediul altora apropiai lor dar s nu ne mniem i s ne nfuriem. Fiecare monah trebuie s aib povuitorul lui deoarece nu poate s fie siei unitate de msur. Acesta trebuie s-i descopere toate micrile sufletului i trupului su i s le scrie astfel nct vzndu-le i alii s se ruineze. Postul este recomandat mpotriva pntecelui, dar trebuie s se pstreze trupul sntos i apt de munc. Nu ngduie cuiva s pstreze bunuri materiale odat intrat n mnstire pentru a nul cuprinde pofta de bogie. Strictul necesar era asigurat prin munca aa cum fcea i Sfntul Antonie, produsul acesteia trebuia s acopere inclusiv ceea ce da milostenie. Sfntul Antonie pune fecioria pe acelai plan cu mucenicia. mpotriva patimii slavei dearte este recomandat smerenia. Acesta considera ca toate virtuile enumerate mai sus nu sunt de nici un folos dac nu sunt ndrumate i controlate totdeauna de virtutea de echilibru care este dreapta socoteal i puterea de discernmnt. Discernmntul are mai multe trepte de manifestare, din care reinem dou daruri specifice prinilor naintai n cunoaterea sufletelor ucenicilor sau a celor cu care ajung n comuniune. Se cunoate puterea de ptrundere, de cunoatere duhovniceasc, o vedere n adncurile sufletului, un fel de radiografie psihic, numit diorasis. Aceasta este att darul lui Dumnezeu, ct i puterea dobndit de sufletele curite de patimi. Sfntul Antonie cel Mare nclin s socoteasc diorasis-ul ca fiind un dar firesc, natural, dobndit de sufletele eliberate de patimi. Firete c mult mai multe au fost nvturile Sfntului Antonie asupra vieii duhovniceti, dar numai acestea au ajuns la noi. Din cele expuse se desprind o serie de principii eseniale pentru viaa monahal i care au servit ca baza organizatorilor i reorganizatorilor vieii monahale din ntreaga lume cretin. Pentru att de muli mari prini, Sfntul Antonie cel Mare a fost un imbold i un aprinztor de elanuri n ceea ce privete viaa monahal. ncercnd s fac o caracterizare Sfntului Antonie, Sfntul Atanasie va spune: Era blnd i plin de smerit cugetare i, fiind aa, cinste a rnduiala Bisericii i, mai presus de orice, socotea pe orice cleric mai presus de el n cinste... Nu se deosebea de alii nici prin nlime, nici prin mrime, ci prin purtri i prin curia sufletului. Cci, fiindu-i sufletul netulburat, netulburate i erau i simurile din afar. Iar bucuria sufletului i se vedea i n senintatea feei i din micrile trupului i se simea i i se cunotea starea sufletului [...] Dei trise n munte i mbtrnise acolo, nu avea purtri de slbatic, ci era blnd i cuviincios. Iar cuvntului era dres cu sarea dumnezeiasc.119
119

Sf. Atanasie cel Mare, op. cit., p. 200

49

Dei nu a fost primul anahoret, i nici primul monah, Sfntul Antonie a fost numit printele monahismului, ntruct datorit uriaei sale personaliti, n Egipt au luat natere comuniti monahale, mai mari sau mai mici, virtuile lui devenind ideal de atins pentru toi monahii de mai trziu. Cnd Athanasie a scris viaa lui Antonie, la numai un an de la moartea pustnicului n 356, fcea cu siguran un lucru radical. Pe vremea sa era la mod s se scrie viaa unui om important. Dar important era judecat dup criterii precum statutul nobiliar, influena financiar sau influena familiei. Ceea ce conta n primul rnd era autoritatea secular sau influena social. Punnd biografia lui Antonie alturi de cea a unor mprai i conductori vestii, Athanasie transmitea un mesaj limpede. El amintea oamenilor din vremea sa, ca i celor din vreme a noastr, c spiritualitatea Prinilor i Maicilor pustiei era profund inovatoare. Schimbarea adus de ei era neobservat, neconsemnat de crile de istorie. Dar era o schimbare ce s-a dovedit revoluionar, nscris tcut n inimile oamenilor. Era un protest mpotriva automulumirii lumii cretine Athanasie i ntiina cititorii c pustia punea la ncercare capacitatea acestor starei de a tri i chiar de a muri pentru Dumnezeu. Unul dintre cei mai mari prininai Bisericii cretine din primele veacuri considerat ntemeietor al Monahismului eremit este Sfntul Antonie cel Mare, datorit rolului important avut n formarea primelor reguli ale acestuia. Experiena vieii n pustiu, n sens real sau figurat, este acum o metod de via ascetic, metod axat pe austeritate, sacrificiu i cea mai mare singurtate; Sfntul Antonie, chiar dac nu este iniiatorul ei, este modelul cel mai strlucit i mai antrenant. De fapt, fr ca el s fi redactat vreo regul de via monahal i fr s fii ncurajat pe alii ca s-l urmeze n deert, Antonie a exercitat o puternic influen mai nti asupra concetenilor si, i apoi n ntreaga Biseric. Participarea la viaa cretin autentic ia umplut sufletul de lumin i astfel a avut pentru prima dat experiena iubirii divine. Aceste elemente au fixat viaa i orientarea Marelui Antonie pe modelul tririi comunitare din Faptele Sfinilor Apostoli i pe ascultarea lui Hristos ca o form imperativ a vieuirii n Hristos. Mulimile celor adunai pe munte n numele lui Dumnezeu i ndrumarea acestuia, s-ar fi risipit desigur dac n-ar fi gsit pe adevratul pstor iubitor al oilor sale. Nu stare n accepiunea administrativ pe care o va primi acest cuvnt mai trziu, ci pastor de suflete, doctor al pustiului. Dragostea de printe l-a fcut s ia toiagul n nenumrate rnduri pentru a-i cerceta pe cei aflai n nevoi i nevoine. De la acesta au rmas diferite sfaturi i rnduieli monahiceti transmise prin intermediul unor scrisori ctre ucenicii si sau prin relatrile unor dintre acetia mai trziu n descrierea vieii monahale.

50

Dac prima parte a vieii i-a trit-o nvnd de la cei mai nelepi i experimentai dect el, dup un timp, viaa i sfinenia acestuia au atras dup sine muli ucenici dornici de nvtur. Motiv pentru care putem considera c Sfntul Antonie face de fapt trecerea de la monahismul anahoret sau eremitic la cel de obte. El creeaz condiiile necesare acestei viei n sensul c nmulete numrul monahilor ceea ce impune i organizarea lor economic i i unete din punct de vedere duhovnicesc. El explic att rolul unui printe mai experimentat, al nvtorului, n ndrumarea nceptorilor, considernd c la nceput trebuie s te vindeci pe tine nsui pentru ca apoi s ncerci vindecarea celorlali, dar i al ascultrii deoarece atunci cnd i ndrepteti propriile idei te ndeprtezi de la scopul tu acela de a fi aproape de Dumnezeu, fiind practice iniiatorul ascultrii de mai trziu. Dei nu prezint nvturi amnunite pentru monahi acest lucru aparinnd urmailor lui, Sfntul Antonie traseaz principiile vieii monahale, soluiile date n diverse probleme duhovniceti rmnnd valabile pn n zilele noastre. Influena acestuia se exercit direct sau indirect att n Egipt unde ucenicii si Serapion de Arsinoe, Ava Amon, Macarie Egipteanu, dar i prin legturile cu Sfntul Pahomie, n Palestina prin tnrul student Ilarion, Sfntul Hariton, n Siria i Mesopotamia prin clugrul Mar-Awgin, n Asia Mic de Eustatiu de Sevasta, dar i n Apus prin monahii venii din Egipt dar i prin Viaa Sfntului Antonie scris de Sfntul Atanasie care are un ecou profund att n Italia i sudul Galiei.120

Capitolul 4 Rolul printelui duvovnicesc la Sf. Antonie cel Mare i la ali prini ai Pustiei

Cel care urca pentru prima data un munte trebuie sa urmeze un traseu marcat; are nevoie de o calauza, de un insotitor, de cineva care a urcat deja aceasta culme si cunoaste drumul. Acesta este rolul avvei sau al parintelui duhovnicesc, gheron la greci, staret la rusi - cuvinte care in ambele limbi inseamna batranul.
120

Pr. Prof. Dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 70-74

51

Inca de la inceputul monahismului s-a subliniat, in Rasaritul crestin, importanta ascultarii fata de un batran. Cum spunea Sfantul Antonie Egipteanul (sec.IV): stiu calugari care dupa multe osteneli au cazut si intru iesire din minti au venit, pentru ca s-au nadajduit in lucrul lor... In apoftegmele lor, Parintii pustiei insista mereu asupra acestui punct: Batranii spuneau: daca vei vedea un frate tanar urcandu-se la cer prin propria voie, trage-l de picioare si-l tranteste de pamant, ca de nici un folos nu-i este.121 Figura staretului, centrala in prima generatie de monahi egipteni, si-a pastrat intreaga sa importanta pana in zilele noastre in Biserica ortodoxa. Exista ceva mai important decat toate ideile si cartile posibile, anume exemplul unui staret caruia-i puteti spune toate gandurile, de la care puteti auzi nu o parere personala mai mult sau mai putin valabila, ci vocea Sfintilor Parinti, declara un laic rus in secolul al XIX-lea, slavofilul Ivan Kireievski122 (1806-1856). Slava lui Dumnezeu ca acesti stareti n-au disparut inca din Rusia noastra. Iar parintele Alexandre Elcianinov (+1034), preot al emigratiei ruse, adauga: Influenta lor este nelimitata (...) Sunt, fara indoiala, sfinti, recunoscuti ca atare de popor. Cred ca, in epoca noastra tragica, prin ei va supravietui si se va intari credinta in tara noastra.123 Ce ii confera unui astfel de om dreptul de a fi staret? Cum si de catre cine este desemnat? Raspunsul este simplu. Staretul sau parintele duhovnicesc este o figura harismatica si profetica; este imputernicit direct de Duhul Sfant. Nu este investit de mana unui om, ci de a lui Dumnezeu. Este o expresie mai degraba a Bisericii ca eveniment decat a Bisericii-institutie. Cu toate acestea in Biserica nu exista o separare neta intre profetic si institutional; sunt doua dimensiuni care se intrepatrund si decurg una din cealalta. Astfel, functia de staret, de natura harismatica, este atasata celei de preot duhovnic, definita precis in cadrul institutional al Bisericii. In traditia ortodoxa, dreptul de a savarsi Taina Spovedaniei nu se acorda automat prin hirotonie. Este nevoie de o hirotesie speciala din partea episcopului; in Biserica greaca doar o mana de preoti detin acest drept. Totusi, desi Taina Spovedaniei este cu siguranta o ocazie potrivita pentru indrumare duhovniceasca, lucrarea staretului nu este aceeasi cu cea a duhovnicului. Staretul indruma nu numai prin sfaturile din timpul Spovedaniei, ci si in alte multe ocazii. Pe cand duhovnicul este intotdeauna preot, staretul poate fi un simplu monah, o monahie sau chiar un laic sau o laica.
121

Kallistos T. Ware, The Spiritual Father in St. John Climacus and St. Symeon the New Theologian, n Studia Patristica, vol. XVIII, 2, Kalamazoo-Leuven, 1989, p.307 122 Cf. Ibidem, p. 308 123 Ibidem

52

Traditia ortodoxa cunoaste atat parinti cat si maici duhovnicesti. De fapt, functia parintelui duhovnicesc este mai profunda caci doar putini preoti duhovnici pot vorbi cu discernamantul si autoritatea staretilor.124 Daca staretul nu este investit sau numit de ierarhia oficiala, cum se ajunge in aceasta functie? Uneori chiar staretul este cel ce-si desemneaza urmasul, cum este cazul in Rusia secolului al XIX-lea, in unele centre monastice, Optina de exemplu, unde au fost adevarate succesiuni apostolice de indrumatori duhovnicesti. In alte cazuri, staretul se ridica pur si simplu in mod spontan, fara o autorizare exterioara. Cum subliniaza parintele Alexandre Elcianinov: sunt recunoscuti ca atare de catre oameni.125 In sanul vietii comunitatii crestine, devine deodata limpede pentru poporul lui Dumnezeu - adevaratul pastrator al Sfintei Traditii - ca o anumita persoana are darul paternitatii sau al maternitatii duhovnicesti. Atunci, in mod liber si neorganizat, incep si altii sa vina la ea pentru sfat si invatatura. De regula initiativa vine de la ucenici. Ar fi primejdios de pretentios pentru cineva sa spuna in inima sa sau altuia: veniti sa ma ascultati, sunt staret, am harul Duhului Sfant. Lucrurile stau mai degraba invers: fara nici o initiativa din partea staretului, oamenii vin sa-i ceara sfatul sau sa traiasca in preajma lui. Probabil ca mai intai acesta ii alunga trimitandu-i la altii dar, la un moment dat, ii accepta ca pe o revelare a voii lui Dumnezeu. Astfel, fiii duhovnicesti sunt cei ce-l fac cunoscut pe un staret, chiar si lui insusi. Figura staretului ilustreaza foarte bine cele doua nivele, strans intrepatrunse, care exista si functioneaza in Biserica pamanteasca. Pe de o parte nivelul exterior, oficial si ierarhic, cu organizarea sa geografica in eparhii si parohii, cu marile sale centre (Roma, Constantinopol. Moscova. Canterbury) si cu a sa succesiune apostolica de episcopi. Pe de alta, nivelul launtric, duhovnicesc si harismatic, caruia-i apartin, in primul rand, staretii. Aici centrele nu mai sunt, de cele mai multe ori, marile scaune patriarhale si mitropolitane ci, mai degraba, unele schituri indepartate de unde radiaza personalitatea celor bogati in daruri duhovnicesti. Rari sunt staretii care au acceptat un loc important in ierarhia oficiala a Bisericii. Totusi, influenta unui simplu ieromonah ca Serafim de la Sarov (+1833) a depasit cu mult pe cea a oricarui patriarh sau episcop din Biserica ortodoxa in secolul al XlX-lea. Exista deci, in paralel cu succesiunea apostolica a episcopului, o succesiune de sfinti si de oameni duhovnicesti.
124

Ieromonah Gabriel Bunge, Printele duhovnicesc i gnoza cretin dup avva Evagrie Ponticul, traducere diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000, p.17 125 Ibidem, p. 18-19

53

Ambele feluri de succesiuni sunt esentiale pentru adevarata functionare a Trupului lui Hristos si prin impreuna lor lucrare, se implineste viata Bisericii pe pamant. Daca staretul nu este nici investit si nici numit in functia sa nu inseamna ca nu trebuie sa fie pregatit pentru ea. Viata Sfantului Antonie cel Mare (+356) si a Sfantului Serafim de la Sarov ne arata in mod special modelul clasic al acestei pregatiri care consta intr-o dubla miscare: fuga din lume si intoarcerea in lume (...). Fara o sustinuta pregatire ascetica, fara afundarea radicala in singuratate, Sfantul Antonie sau Sfantul Serafim ar fi putut oare sluji drept calauze duhovnicesti oamenilor din generatiile lor? Dar ei nu s-au retras din lume ca sa devina invatatori sau calauze pentru altii. Daca au fugit, n-au facut-o ca sa se pregateasca pentru anumite functii, ci condusi de mistuitorul dor de a fi singuri cu Dumnezeu. Dumnezeu le-a primit iubirea si i-a trimis apoi, din nou, ca tamaduitori in lumea din care plecasera. Dobandeste pacea launtrica, spunea Sfantul Serafim, si multe suflete se vor mantui in jurul tau.126 Acesta este rolul paternitatii duhovnicesti. Faceti-va lacas in Dumnezeu si-i veti putea conduce si pe altii la El. Omul trebuie sa invete sa fie singur: trebuie sa-si asculte in tacere propria inima, cuvantul fara de cuvinte al Sfantului Duh si sa descopere astfel adevarul despre sine si Dumnezeu. Orice va spune atunci aproapelui sau va fi un cuvant puternic caci va izvori din tacere.127 Slefuit de intalnirea cu Dumnezeu in singuratate, staretul poate vindeca un suflet prin simpla sa prezenta. El indruma si-i formeaza pe altii nu in primul rand prin cuvinte chibzuite, ci prin prezenta, prin exemplul viu si personal. Invata nu numai prin cuvant ci si prin tacerea sa. Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si doi il intrebau pentru gandurile lor si mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte. 128 Dar nu calatoria spatiala, din pustie, este adevarata calatorie a staretului, ci una duhovniceasca, cea din inima sa. Singuratatea exterioara, desi este un ajutor, nu este indispensabila. Cineva poate invata sa fie singur in fata lui Dumnezeu continuand sa duca o viata de slujire activa in lume. Nu i s-a aratat Sfantului Antonie in pustie ca un medic din Alexandria atinsese aceeasi inalta traire duhovniceasca? Pentru ca din prisosinta lui da celor ce au trebuinta
126 127

Kalistos Ware, op. cit., p. 309 Ibidem 128 Ibidem; vezi i Patericul, ed. cit., Apoftegma a 27-a.

54

si in toate zilele canta Sfinte Dumnezeule cu ingerii. Nu stim cum a avut Antonie aceasta revelatie, nici numele medicului, dar un lucru e sigur: rugaciunea permanenta a inimii nu este monopolul solitarilor. Viata duhovniceasca si ingereasca este posibila si in oras ca si in pustie. Medicul alexandrin savarsea calatoria launtrica fara a-si intrerupe legaturile de comuniune cu societatea. Dar care sunt harismele speciale ale parintelui duhovnicesc? Sunt trei la numar. Prima, clarviziunea si discernamantul (diakrisis), este capacitatea de a percepe intuitiv secretele inimii, de a intelge profunzimile ascunse ale fiintei de care, de cele mai multe ori. noi insine nu suntem constienti. Parintele duhovnicesc patrunde dincolo de atitudinile si gesturile conventionale in spatele carora ne ascundem personalitatea atat de altii cat si de noi insine. Dincolo de toate aceste aparente frivole, el sesizeaza persoana unica, cea dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Este o putere mai mult duhovniceasca decat psihica; fiind un fruct al harului dumnezeiesc ce presupune o rugaciune atenta si o lupta ascetica fara odihna, este departe de a fi o simpla perceptie exirasenzoriala. Acestui dar i se adauga cel al cuvantului. Staretul stie atunci cand se apropie cineva de el, imediat si specific, ce cuvinte are acesta nevoie sa auda. Astazi suntem inundati de cuvinte dar, cele mai multe dintre ele, sunt lipsite de putere. Staretii folosesc putine cuvinte iar uneori raman chiar tacuti. Dar prin aceste cateva cuvinte, sau prin tacerea lor, sunt capabili sa schimbe radical viata unui om. In Betania. Hristos n-a pronuntat decat trei cuvinte: Lazare, vino afara! (In. 11,43). dar, spuse cu putere, aceste trei cuvinte au fost suficiente sa-l readuca pe defunct la viata. Intr-o epoca in care limbajul este in mod rusinos banalizat, este esential sa regasim puterea cuvantului. Si asta inseamna sa redescoperim natura tacerii, nu ca o simpla pauza intre cuvinte, ci ca una din realitatile primare ale existentei. Cei mai multi dintre predicatori si invatatori vorbesc mult prea mult: staretul adevarat se deosebeste prin austeritatea si concizia limbajului sau. Dar pentru ca un cuvant sa aiba putere nu sunt suficiente autoritatea si autenticitatea dobandite de vorbitor din experienta personala. Trebuie ca si cel ce asculta sa fie atent si sa aiba o vie dorinta de a primi. Daca cineva il intreaba pe un staret din simpla curiozitate, nu va trage cine stie ce folos din spusele acestuia. Dar daca se apropie cu credinta vie si insetat duhovniceste, cuvantul pe care-l va primi ii poate transfigura viata. Cuvintele staretului sunt, in general, cuvinte simple si fara nici un invelis literar artificial. Pentru cei ce le citesc superficial, par, adesea, banale si aride.

55

Discernamantul parintelui duhovnicesc129 se exercita mai ales prin practica dezvaluirii gandurilor (logismoi). In monahismul rasaritean din primele veacuri, ucenicul obisnuia sa-si vada zilnic parintele si sa-i dezvaluie toate gandurile. Aceasta aratare a gandurilor este mult mai mult decat o marturisire a pacatelor, caci intra aici si gandurile si ideile prin care, desi novicelui ii par nevinovate, parintele sau poate discerne primejdii ascunse sau semne importante. Spovedania este retrospectiva si se refera la pacate deja savarsite. Dezvaluirea gandurilor, in schimb, este profilactica deoarece demasca gandurile inainte de a ne conduce la pacat, inlaturandu-le astfel nocivitatea. Scopul acestei dezvaluiri nu este de ordin juridic, pentru a obtine iertarea greselilor, ci pentru ca omul sa se cunoasca pe sine, sa se vada asa cum este cu adevarat. Puternic in discernamantul sau, parintele duhovnicesc nu asteapta pur si simplu ca persoana din fata sa sa i se destainuiasca, ci-i dezvaluie chiar el gandurile ascunse. Sfantul Serafim de la Sarov, de multe ori, raspundea preocuparilor celor ce veneau sa-l cerceteze inainte ca acestia sa-i dezvaluie motivul vizitei. In multe cazuri, raspunsul parea, la prima vedere, fara nici un sens, absurd sau iresponsabil, caci nu se referea la intrebarea pe care o avea vizitatorul in mod constient in mintea sa, ci la cea pe care ar fi trebuit de fapt sa i-o puna. In toate cazurile Sfantul Serafim se lasa condus de lumina launtrica a Sfantului Duh. Gasea ca este important sa nu pregateasca dinainte ceea ce avea de spus, caci atunci cuvintele ar fi fost doar rodul judecatii sale omenesti, poate gresita, si nu a celei dumnezeiesti. Pentru Sfantul Serafim, legatura dintre staret si fiul duhovnicesc era mai puternica decat moartea si-i ruga pe ucenicii sai sa continue sa-i dezvaluie gandurile chiar si dupa moartea sa, dupa plecarea la viata de veci. Inainte de moarte le-a spus monahiilor pe care le avea in grija: Dupa ce voi pleca sa veniti la mormantul meu. Cand aveti timp. Cat mai des. Si tot ce aveti pe suflet, toate durerile, cu fata la pamant, sa mi le spuneti ca unuia care este viu. Si eu va voi auzi si va voi elibera. Caci pentru voi voi fi mereu viu.130 Cea de a doua harisma speciala a parintrelui duhovnicesc este capacitatea de a-i iubi pe ceilalti si de a face ale sale suferintele lor. Despre un anahoret din timpul Parintilor pustiei, s-a putut spune simplu: ca era milostiv si multi veneau la dansul. Era milostiv. Este esential pentru orice paternitate duhovniceasca. Fara iubire si compasiune, patrunderea nelimitata in tainele

129 130

Gabriel Bunge, op. cit., p. 21 Kallistos Ware, op. cit., p. 310

56

inimii o-mului n-ar fi ziditoare, ci distrugatoare. Cine nu-l poate iubi pe celalalt nu va avea niciodata puterea sa-l vindece.131 A-ti iubi aproapele inseamna sa suferi cu el si pentru el. Acesta este sensul literal al compasiunii. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos. (Gal.6,2). Parintele duhovnicesc este cel care, prin excelenta, poarta povara altuia. Cum scrie Dostoievski in Fratii Karamazov: Staretul este cel care va ia sufletul si vointa in sufletul si vointa lui. Nu-i de ajuns sa dea sfaturi. I se cere sa ia sufletul fiilor duhovnicesti in propriul sau suflet, viata lor in viata lui. Este datoria lui sa se roage pentru ei, si mijlocirea sa permanenta este mai importanta decat orice sfat. Este datoria lui sa-si asume grijile si pacatele lor, sa ia asupra lui vinovatia lor, sa raspunda pentru ei la Judecata de apoi. Acestea toate apar cu forta in Scrisorile lui Varsanufie si Ioan din Gaza, care regrupeaza aproape 850 de intrebari si raspunsurile primite de la doi batrani palestinieni din secolul al Vllea. In rugaciunea sa Varsanufie spune: Stapane, sau du impreuna cu mine si pe copiii mei in imparatia Ta sau sterge-ma si pe mine din cartea Ta. Iar ucenicilor sai le scrie: Dumnezeu stie ca nu e bataia ochiului meu, sau clipa in care sa nu te am in minte si in rugaciune. Si ma ingrijesc eu de tine mai mult decat tu insuti. Imi pun sufletul cu bucurie pentru tine si rugaciunea mea pentru tine e neincetata. Si port poverile, gresalele si dispretuirile cuvintelor mele de catre tine si nepasarile tale. Iar tu te-ai facut ca un om care sade sub umbra unui pom. (...) Iau asupra mea zapisul cel impotriva ta. Si nu ie voi lasa in veacul acesta, nici in Hristos.132 Cititorii lui Charles Williams isi amintesc poate de; principiul iubirii substituitoare, care joaca un rol central in romanul sau Coborarea la iad. La Dostoievski,133 staretul Zosima exprima aceeasi idee: Nu exista decat o cale pentru mantuire, sa iei asupra ta raspunderea pentru toate pacatele omenesti, (...) sa fii raspunzator in modul cel mai sincer pentru toi si pentru toti. Capacitatea staretului de a sustine si intari pe altul se masoara prin vointa sa de a adopta aceasta cale de mantuire. Relatia dintre parinte si fiii sai duhovnicesti nu este unilaterala. Desi ia asupra sa povara greselilor lor si raspunderea pentru ei in fata lui Dumnezeu, staretul nu ; poate s-o faca in adevaratul sens decat daca si fiii sai lupta din toata inima pentru propria lor mantuire. Un frate
131 132

cel viitor, cu harul lui

Ibidem, p. 310 Sf. Varsanufie i Ioan, op. cit., p. 357 133 Apud Kallistos Ware, op. cit., p. 310-312

57

i-a zis lui avva Antonie: roaga-te pentru mine! Zis-a lui batranul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu. Cand vorbim de iubirea unui staret pentru cei pe care ii are in grija sa, este important sa dam adevarata semnificatie dimensiunii paterne a parintelui duhovnicesc. Daca tatal si urmasii sai dintr-o familie obisnuita sunt legati, in principiu, intre ei printr-o dragoste reciproca, la fel trebuie sa fie si in familia harismatica a staretului. Dar relatia este inainte de toate in Duhul Sfant si aici, chiar daca nu este vorba de o suprimare, afectiunea omeneasca trebuie sa fie transfigurata si purificata de orice efervescenta emotionala. In aceasta privinta, gasim in Patericul egiptean o povestire zguduitoare. Ioan Tebeul, ucenicul avvei Ammoi, a petrecut doisprezece ani slujind parintelui sau bolnav. in tot acest timp batranul nu i-a multumit si nu i-a spus un cuvant bun macar o singura data. Dar cand a fost pe moarte a spus despre el celorlalti batrani care-l inconjurau: acesta inger este, nu om. Vedem de aici cat este de necesara detasarea duhovniceasca. Dar un refuz atat de radical a oricarei expresii exterioare de afectiune nu gasim nici in Pateric si inca mai putin in invataturile lui Varsanufie si Ioan. Cea de a treia harisma speciala a parintelui duhovnicesc este puterea de a transforma mediul inconjurator, material si nematerial. Darul vindecarii pe care-l au atatia stareti este un aspect al acestei puteri. Mai general spus, staretul ii ajuta pe ucenicii sai sa perceapa lumea asa cum a creat-o Dumnezeu si cum i-ar placea sa o vada iarasi. Putem avea bucurie peste bucurie din lucrarile Tatalui nostru?, intreba Thomas Traherne. El insusi este in toate. Adevaratul staret este cel care discerne prezenta universala a Creatorului in creatie si-l ajuta si pe altul sa o vada. Cum spune William Blake daca usile perceptiei ar fi purificate, toate lucrurile i-ar aparea omului asa cum sunt ele, infinite. Staretul are usile perceptiei curatite. Pentru omul care locuieste in Dumnezeu nimic nu este demn de dispret sau banal: el vede totul in lumina Taborului, transfigurat de iubirea lui Hristos. O iubire totala ca cea a Sfantului Isaac sau a staretuiui Zosima al lui Dostoievski transforma si obiectul sau face ca fot ce o inconjoara sa devina transparent energiilor necreate ale lui Dumnezeu care stralucesc prin cel ce iubeste. Pentru a intelege mai bine ce implicatii are aceasta transfigurare, sa recitim celebra conversatie dintre Sfantul Serafim de la Sarov si Motovilov, unul din fiii lui duhovnicesti. Acestea sunt cu harul lui Dumnezeu, darurile staretului. Dar fiul duhovnicesc? El nu contribuie la aceasta relatie dintre parinte si fiu in Domnul?

58

Pe scurt, ceea ce ofera el este ascultarea totala si ne conditionata. In Pateric gasim istoria unui monah caruia i s-a cerut sa rasadeasca un bat uscat in nisip si sa-l ude in fiecare zi. Izvorul era atat de departe de chilia lui inca trebuia sa plece seara si sa se reintoarca a doua zi dimineata cu apa. Timp de trei ani a implinit cu credinti porunca invatatorului sau. La sfarsitul acestei perioade nuiaua a inceput deodata sa infloreasca si sa rodeasca. Batranul a cules un fruct, la dus in biserica si i-a invitat pe toti monahii sa-l guste spunand: veniti, gustati fructul ascultarii. Aceasta istorisire, ca si cele de acelasi fel in care un batran cere ucenicului sau sa fure din chiliile fratilor sau sa-si arunce copilul intr-un cuptor, pot lasa cititorului de astazi o impresie confuza. Par a-l infantiliza pe ucenic sau a-l reduce la un nivel subuman, privandu-l de orice putere de judecata si alegere morala. Suntem tentati sa intrebam cu indignare: aceasta este faimoasa libertate a fiilor lui Dumnezeu? (Rom. 8, 21). Ar trebui sa sublineim trei aspecte. In primul rand, ascultarea fiului duhovnicesc fata de parintele sau nu este impusa, ci liber consimtita. Staretul ne ia vointa in vointa sa numai daca i-o oferim in toata libertatea vointei noastre. El nu ne distruge vointa, ci o primeste de la noi ca pe un dar. O supunere din constrangere si fara voia noastra libera nu are, evident, nici o valoare morala. Staretul cere fiecaruia sa-si ofere inima lui Dumnezeu prin faptele sale exterioare. Dar aceasta ofranda voluntara a libertatii noastre nu poate fi facuta odata pentru totdeauna printr-un singur si unic gest. Daruirea trebuie sa fie permanenta si sa dureze intreaga noastra viata. Cresterea in Hristos va fi pe masura daruirii de noi insine. Darul libertatii noastre trebuie sa fie reinnoit in fiecare zi, in fiecare clipa, in multe feluri si mereu altfel. Aceasta inseamna ca relatia dintre staret si ucenic nu este statica, ci dinamica, infinit diversa iar nu neschimbatoare. In fiecare zi si in fiecare ceas, calauzit de invatatorul sau ucenicul infrunta noile situatii care-i cer de fiecare data un alt raspuns, o noua forma de daruire de sine. In al doilea rand, relatia dintre staret si ucenic nu este unilaterala, ci reciproca.134 Asa cum staretul ii ajuta pe ucenicii sai sa se vada asa cum sunt in realitate, ucenicii il descopera pe staret in proprii lui ochi. Cel mai adesea, un om nu-si da seama de vocatia lui de staret decat atunci cand altii vin la el si doresc sa se lase condusi de el fara rezerve. Aceasta reciprocitate dureaza de-a lungul intregii lor relatii. Parintele duhovnicesc nu are un program elaborat mai dinainte in cele mai mici amanunte pe care apoi sa-l impuna tuturor la fel. Dimpotriva, daca e un adevarat staret, va avea cuvant diferit pentru fiecare. Si pe masura ce cuvantul sau e mai profund, va fi nu
134

Ibidem, p. 313

59

al sau ci al Duhului Sfant si nu-l va cunoaste mai dinainte. Staretul nu se conduce dupa reguli abstracte, ci in functie de situatiile omenesti concrete. Si el, si ucenicul sau abordeaza impreuna fiecare situatie fara sa stie dinainte iesirea, ci asteptand iluminarea Duhului Sfant. Inaintand, invata amandoi. Aceasta relatie de reciprocitate apare clar in unele apoftegme din Pateric in care batranii au fii duhovnicesti mai buni decat ei. Un ucenic, de exemplu, isi surprinde invatatorul in desfranare, dar se preface ca nu a vazut nimic si ramane sub ascultarea lui. Si astfel, datorita rabdarii smerite a ucenicului, parintele este adus la pocainta si la o viata noua. In asemenea cazuri, nu parintele duhovnicesc il ajuta pe ucenic, ci invers. Aceste situatii nu sunt, nici pe departe, o regula, dar arata ca uneori ucenicul este chemat sa dea pe cat a primit. In realitate, relatia nu este bilaterala, ci triunghiulara, in afara staretului si a ucenicului exista cu adevarat si cel de al treilea partener: Dumnezeu.135 Domnul ne-a cerut sa nu numim pe nimeni tata, caci nu avem decat un singur Tata, Care este in ceruri (Mat. 23,9). Staretul nu este un judecator care nu poate gresi sau o curte de apel, ci un slujitor al Dumnezeului celui viu; nu un dictator, ci o calauza si un insotitor pe cale. Singurul si adevaratul indrumator duhovnicesc, in sensul cel mai profund al cuvantului, este Sfantul Duh. Astfel ajungem la cel de al treilea punct. In cea mai buna traditie a Bisericii ortodoxe staretul a cautat intotdeauna sa evite orice constrangere si violenta duhovniceasca in relatia cu ucenicii sai. Daca, indrumat de Duhul Sfant, vorbeste si actioneaza cu autoritate, o face cu autoritatea iubirii smerite. In Fratii Karamazov, staretul Zosima formuleaza un aspect esential al paternitatii duhovnicesti: Te opresti cateodata dezorientat in fata unor idei, mai ales in fata pacatului cuiva, si te intrebi, sa-l iau cu asprime sau cu smerenia iubirii? E bine sa raspundem mereu: cu iubire smerita. De vei hotari de fiecare data astfel, vei cuceri lumea. Smerenia in iubire este o forta facatoare de minuni, mai mare ca toate si pe care nimic n-o poate egala.136 Avand grija sa evite orice constrangere mecanica, multi parinti ai Rasaritului crestin nu dau ucenicilor lor o regula de viata, o serie de porunci exterioare ce s-ar putea aplica automat. Cum spune un calugar roman contemporan: staretul nu este un legiuitor, ci un mistagog. El nu calauzeste impunand niste reguli, ci impartindu-si viata cu cei calauziti. Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: niste frati locuiesc cu mine: voiesti sa le poruncesc lor? I-a raspuns batranul: nu, ci fa tu intai ce este de trebuinta si de voiesc sa traiasca ei singuri vor vedea. I-a zis fratele:
135 136

Ibidem, p. 314 Ibidem, p. 314

60

voiesc si ei, parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batranul: nu, ci fa-te lor pilda, iar nu datator de lege.(...) Cand cineva i-a cerut lui Varsanufie o regula amanuntita de viata, acesta l-a refuzat spunandu-i: Nu, vreau sa fii sub lege ci sub har. Stii ca n-am pus niciodata vreo legatura asupra cuiva, nici asupra noastra, (...) sa nu silesti vointa cuiva, ci seamana in nadejde. Caci Domnul nostru n-a silit pe nimeni, ci a binevestit. Si daca cineva a voit, a ascultat. Sa nu silesti vointa cuiva. Lucrarea parintelui duhovnicesc nu consta in distrugerea libertatii unui om, ci in a-l ajuta sa vada adevarul prin sine insusi: nu suprimarea personalitatii, ci ajutor pentru descoperirea de sine, pentru crestere pana la deplina maturitate si devenire a ceea ce este fiecare cu adevarat. Daca, in anumite situatii, parintele duhovnicesc cere ascultare neconditionata si in aparenta oarba, aceasta nu e un scop in sine si nu pentru a face din cineva un sclav. Scopul unui asemenea tratament de soc este eliberarea ucenicului de ego-ul lui neautentic si iluzoriu, ca sa ajunga la adevarata libertate. Parintele duhovnicesc nu impune nimanui ideile si nevointele sale. ci-l ajuta pe ucenic sa-si descopere propria vocatie. In cele din urma, ceea ce da parintele duhovnicesc ucenicului sau nu este un cod de reguli scrise sau orale, nici o serie de tehnici de meditatie, ci o relatie personala, in aceasta relatie, invatatorul creste si se schimba ca si ucenicul, caci Dumnezeu ii calauzeste mereu pe amandoi. Parintele poate, in diferite ocazii, sa dea ucenicului invataturi orale amanuntite si raspunsuri precise la intrebari speciale. In alte imprejurari poate sa nu dea nici un raspuns, fie pentru ca a considerat ca intrebarea nu necesita un raspuns, fie pentru ca el insusi nu cunoaste raspunsul. Dar si raspunsurile si tacerile se ofera in cadrul unei relatii personale. Multe lucruri nu pot fi exprimate prin cuvinte, ci doar transmise in timpul unei intalniri directe. Dar ce trebuie sa facem cand nu gasim un parinte duhovnicesc? Intr-o prima etapa ne putem indrepta spre scrieri. In secolul al XV-lea in Rusia Sfantul Nil Sorski deplangea raritatea extrema a adevaratilor indrumatori duhovnicesti. Dar fata de zilele noastre erau, cu siguranta, numerosi! Cautati cu sarguinta, ne propunea el. un indrumator experimentat si demn de toata increderea. Dar de nu-l veti gasi, Sfintii Parinti ne spun sa ne invatam de la Sfintele Scripturi, dupa insusi cuvantul Domnului.137 Si cum marturia Scripturilor nu trebuie separata de cea a Duhului Sfant din viata Bisericii, cautatorul trebuie sa citeasca si scrierile Parintilor si, mai ales, Filocalia. Dar exista un pericol evident: cartile ofera aceleasi invataturi tuturor, pe cand staretul isi adapteaza sfaturile dupa inima fiecaruia. Cum poate un incepator sa discearna daca un text i se
137

Gabriel Bunge, op. cit., p. 54-55

61

potriveste sau nu? Chiar daca nu are un parinte duhovnicesc in sensul adevarat al cuvantului, trebuie sa gaseasca macar pe cineva cu mai multa experienta decat el, capabil sa-l calauzeasca in lecturile sale. De asemenea, poate sa frecventeze locuri in care harul dumnezeiesc s-a manifestat mai evident si in care rugaciunea este extrem de concentrata. Inainte de a lua o hotarare capitala multi crestini ortodocsi, daca nu au un indrumator adevarat, pornesc in pelerinaj la Ierusalim sau Muntele Athos, la vreo manastire sau la moastele unui sfant, sau se roaga pentru a fi iluminati. In al treilea rand, putem invata de la comunitatlile religioase care au o puternica traditie de viata duhovniceasca, in lipsa unui indrumator, mediul monastic ne poate folosi drept guru; ne putem forma cu ajutorul timpului liturgic al zilei, cu slujbele sale si tacerile sale, cu echilibrul sau dintre munca manuala, studiu si odihna. Se pare ca asa a procedat Sfantul Serafim de la Sarov in formarea sa duhovniceasca. O manastire bine organizata intrupeaza intr-o forma accesibila si vie intelepciunea mostenita de la numerosii batrani. Nu numai monahii, ci si credinciosii care raman mai mult sau mai putin timp intr-o manastire pot fi formati si calauziti de experienta vietii comunitare. Inainte de a incheia acest capitol e bine sa subliniem extrema suplete ce trebuie sa existe intre parinte si ucenic. Unii ucenici isi pot vedea zilnic parintele, chiar ora de ora, sa se roage, sa manance, sa lucreze impreuna cu el, sau, cum se intampla adesea in pustia Egiptului, sa isi imparta chilia cu el. Altii il pot vedea numai o data pe luna sau pe an; altii il pot vizita pe staret o singura data in viata lor si aceasta sa le ajunga pentru a fi indrumati pe calea cea buna. in plus, exista diferite tipuri de parinti duhovnicesti; cativa dintre ei sunt chiar taumaturgi, ca Sfantul Serafim de la Sarov. Dar multi laici sau preoti, fara sa aiba darurile extraordinare ale staretilor, pot oferi altora sfaturile pe care le cauta. In fine, in paralel cu paternitatea sau maternitatea duhovniceasca, mai exista oricand posibilitatea fraternitatii duhovnicesti.

62

Concluzii
Sfntul Apostol Pavel ne ndeamn, ntr-una dintre epistolele sale, s ne aducem aminte de mai marii notri, s privim la pilda vieii lor i la felul cum i-au sfrit viaa i s le urmm credina (Evrei 13,7). n fiecare an, n ziua de 17 ianuarie, Biserica Ortodox l prznuiete pe Sfntul Antonie cel Mare (+ 356), una dintre figurile cele mai emblematice ale monahismului egiptean din secolele III-IV. n deertul Nilului, n Egipt, a nflorit o filozofie de tip sapienial, o cugetare subtil i vie, plin de sens, izvort dinr-o trire autentic a Evangheliei Mntuitorului Iisus Hristos, pstrat n cartea numit Pateric. Patericul egiptean este un depozit de bogii spirituale ale Rsritului ortodox, o culegere de cuvinte i fapte ale clugrilor din vechime, devenit cea mai faimoas i mai important scriere dup Biblie, att n Orient ct i n Occident. Nu ntmpltor pastorul Richard Wrumbrand a recomandat, cu ani n urm, cretinilor de orice 63

confesiune, s citeasc Patericul egiptean, ca pe una dintre crile fundamentale ale cretinismului. Sfntul Antonie umple cu chipul su i covrete mrimea duhovniceasc a altora, prin biruinele pe care le-a obinut n lupta cu demonii, care l-au ncercat ca pe nimeni altul, apoi prin minunile pe care le-a svrit, prin viaa sa evlavioas i prin cuvintele date altora. El i-a biruit pe demoni prin apelul permanent la Crucea lui Hristos. E foarte important s reinem c nchinarea la cruce, facerea semnului sfintei cruci erau att de prezente n viaa cretinilor nc din secolul IV. Iat ce ne recomand Sfntul Antonie: Pecetluii-v cu semnul crucii pe voi niv i casa voastr i v rugai. Vei vedea pe demoni fcndu-se nevzui, cci sunt lai i se tem foarte mult de semnul Crucii Domnului. Se mistuiesc ndat, mai ales dac omul se ntrete cu credina i se mprejmuiete cu semnul crucii. E firesc s ne ntrebm de ce refuz unii cretini astzi semnul crucii, fr s realizeze c tocmai prin aceasta cad sub puterea celui ru. Fac voia celui ce se teme de semnul crucii. Sfntul Antonie luptase ndelung cu sine (tierea propriei voine) i cu demonii. Nu-i fusese uor. Uneori a avut nevoie de intervenia direct a lui Dumnezeu, care prin trimiii Si l-au orientat atunci cnd era n cumpn. eznd odat n pustie a venit n lenevire i n mult ntunecare de gnduri i zicea lui Dumnezeu: Doamne, vreau s m mntuiesc i nu m las gndurile; ce voi face n tristeea mea? Cum m voi mntui?. Dumnezeu l-a trimis pe ngerul Su, care a venit n ajutorul lui Antonie. Iat ce ne spune Patericul: i sculndu-se puin, a ieit afar i a vzut pe oarecare care i semna, eznd i mpletind o funie, apoi se scula de la lucru i se ruga i iari se aeza i se apuca de mpletit funia. Apoi iari sculndu-se, se ruga. Acesta era ngerul Domnului, trimis spre ndreptarea i ntrirea lui Antonie. i a auzit pe nger zicnd: Aa f i te mntuiete! Iar el auzind aceasta, a luat mult bucurie i ndrzneal, i fcnd aa se mntuia.. Observm c acest principiu, al mpletirii rugciunii cu munca, practicat de Antonie, la ndemnul lui Dumnezeu, a devenit tradiional n monahismul rsritean, dar i n viaa credincioilor. Munca i rugciunea, adic ndeplinirea responsabilitilor zilnice i mbinarea acestora cu rugciunea i celelalte mijloace duhovniceti (postul, lecturile duhovniceti etc.) l ajut i pe credinciosul de rnd s se menin ntr-un echilibru trupesc i duhovnicesc att de necesar pentru dobndirea unei viei duhovniceti n conformitate cu poruncile lui Hristos. Dei Sfntul Antonie tria n pustie ntr-o strns comuniune cu Dumnezeu, l-au frmntat i pe el o mulime de ntrebri capitale, care ne frmnt i pe noi cei de azi, care, prin intermediul

64

lui, primim i noi rspunsuri. Se spune c Avva Antonie, cutnd la judecile lui Dumnezeu, l-a ntrebat pe Acesta zicnd: Doamne, cum unii trind puin, mor, iar alii prea mbtrnesc? i pentru ce unii sunt sraci, iar alii bogai? i cum cei nedrepi se mbogesc, iar cei drepi sunt sraci?. Observm c sunt ntrebri capitale. Care dintre noi nu i le-a pus? Iat c i le-au pus i sfinii care triau departe de zbuciumul lumii! Rspunsul Sfntului Antonie i-a venit chiar de la Dumnezeu, de aceea s-a i mulumit cu el. I-a venit lui glas din cer zicnd: Antonie, ia aminte de tine, c acestea sunt judeci ale lui Dumnezeu i nu-i este ie de folos a le tii!. Trebuie, aadar, s ne recunoatem limitele. Nu putem s ptrundem toate tainele lui Dumnezeu. Dumnezeu ne descoper tot ceea ce ne este necesar i folositor pentru mntuire, pentru a duce o via linitit n comuniune cu El i armonie cu semenii notri, dar nu putem tii toate judecile lui Dumnezeu. S ne aducem aminte i de cuvintele spuse de Mntuitorul Iisus Hristos Sfinilor Apostoli: Nu este al vostru s tii anii sau vremile pe care Tatl le-a pus ntru a Sa stpnire! (Faptele Apostolilor 1,7). Sfntul Antonie a fost un exemplu de echilibru. Nu a fost un inchizitor, un duhovnic aspru i nendurtor. Nu e ntmpltor faptul c un vntor, afundat n pustie, l-a vzut pe Sfntul Antonie glumind cu fraii. Acesta s-a smintit c un pustnic aa de renumit ca Antonie glumete cu ucenicii. Btrnul, vrnd s-l ncredineze pe vntor c trebuie s se pogoare cte puin frailor, i-a zis acestuia: Pune sgeata n arcul tu i ntinde!. i acela a ntins. Apoi iari a zis: ntinde iari!. i acela a ntins. Din nou btrnul i-a zis: ntinde!. Atunci vntorul a zis: De l voi ntinde peste msur, se frnge arcul!. Atunci Antonie i-a zis: Tot aa e i la lucrul lui Dumnezeu: dac peste msur vom ntinde cu fraii, degrab' se rup. Deci trebuie cte puin i cteodat a ne pogor frailor!. Auzind acestea vntorul s-a umilit i a neles pilda Sfntului Antonie, plecnd zidit sufletete. Toate aceste pilde i ntmplri sunt menite s ne nvee s fim oameni echilibrai. ntrebat fiind Sfntul Antonie care este virtutea cea mai mare, el a dat urmtorul rspuns: dreapta socoteal sau discernmntul! Discernmntul trebuie s ne ghideze viaa i toate lucrrile ori aciunile noastre. Numai fiind oameni ai echilibrului vom putea evita excesele i alunecrile de tot felul. De aceea, e foarte important s avem un duhovnic care s ne orienteze n viaa duhovniceasc, aa cum a fost Antonie pentru ucenicii lui. De la pustiul lui Antonie la pustiul spiritual al lumii de azi Ce poate nva omul modern dintr-o ntlnire cu Sfntul Antonie cel Mare? Multe! n primul rnd, smerenia! Dar ce s mai caute smerenia ntr-o lume att de agitat i pervers precum aceea n care trim noi astzi, n

65

care goana dup imagine, dup slava deart depete pn i struina diavolilor? Unde s mai fie loc pentru rugciune, post, priveghere, contemplaie, fuga de slava deart, discernmnt, bun sim, demnitate ori omenie, cnd aceste virtui sunt pe cale de dispariie i dinluntrul Bisericii? Iat ce ne spune Sfntul Apostol Pavel n acest sens: n timpurile din urm vor veni vremuri grele. C oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint, ludroi, trufai, blasfemiatori, neasculttori de prini, nerecunosctori, pngritori, fr inim, nenduplecai, clevetitori, nenfrnai, cruzi, dumani ai binelui, trdtori, obraznici, orbii de trufie, iubitori mai mult de plceri dect de Dumnezeu (II Timotei 3,1-5). Reflectnd la realitile zilelor noastre observm c deertul spiritual de astzi e mai arid dect pustiul Sfntului Antonie cel Mare. De aceea considerm c o ntlnire cu nevoinele i nvturile Sfntului Antonie este oricnd binevenit i cu folos duhovnicesc.

Bibliografie
I. Bibliografie principal 1. Les Apophthgmes des Peres du Dsert. Srie alphabtique (Tradction franaise par Jean-Claude Guy, S.J.), Abbaye de Bellfontaine, Collection Spiritualit orientale (SO) no 1, Bgrolles-en-Mauges, 196 2. Paroles des anciens. Apophthgmes de Peres du dsert (Traduits et prsnts par JeanClaude Guy), Editions du Seuil, 1976 3. Les Sentences de Peres du dsert. Collection alphabtiqe (Traductuion et prsentation par Dom Lucien Regnault, OSB), Solesmes, 1981

66

4. The Sayings of the Desert Fathers. The Alphabitical Collection (Translated with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, Revised edition 1984 5. Patericul sau Apoftegmele Prinilor din Pustiu, trad. rom. de Cristian Bdili, Editura Polirom, Iai, 2007 6. Sf. Antonie cel Mare, nvturi despre viaa moral a oamenilor i despre buna purtare, n 170 de capete, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, n Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, Bucureti, 1999 7. Sf. Atanasie cel Mare, Viaa Cuviosului Printelui nostru Antonie, n PSB vol. 16, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, EIBMBOR, Bucureti, 1988 II. Bibliografie secundar 1. Bailly A. Dictionnaire grec-franais, la 26e dition, rimprime en 1997 2. Bria, Pr. Prof. Dr. Ioan, Dictionar de Teologie Ortodoxa, EIBMBOR, Bucuresti, 1994 3. Bunge Gabriel, Akedia. Plictiseala i terapia ei dup avva Evagrie Ponticul sau sufletul n lupt cu demonul amiezii, trad. rom. de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2007 4. Idem, Printele duhovnicesc i gnoza cretin dup avva Evagrie Ponticul, traducere diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000 5. Casian, Ioan Sf., Convorbiri duvovniceti, trad. rom. de Prof. David Popescu, EIBMBOR, Bucureti, 2004 6. Chitty Derwas, Pustia cetatea lui Dumnezeu. O introducere n studiul monahismului egiptean i palestinian din timpul Imperiului cretin, trad. rom. de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, Bucureti, 2010 7. Devilliers Nolle, Antoine le Grand, Pre des moines, Abbaye de Bellefontaine (collection "Spiritualit Orientale", 8), 1971 8. Diadoh al Foticeei, Cuvnt ascetic despre viaa moral, despre cunotin i despre dreapta socoteal duhovniceasc, n Filocalia, vol 1, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 1999 9. El-Maskin Matta, Saint Antoine - Ascte selon l'Evangile, Abbaye de Bellefontaine, 1993

67

10. Emilianos, Arhimandritul, Monahismul, pecetea adevrat, trad. de diac. Ioan I. Ic jr. i pr. prof. Ioan Ic, vol. I, Editura Deisis, Sibiu, 1999 11. Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, trad. rom. de Cristian Bdili, Editura Polirom, Iai, 2003 12. Florovsky Georges, Sensul ascezei monahale, trad. rom. de Vasile Manea, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2009 13. Grigorie Sinaitul Sf., nvtur cu de-amnuntul despre linitire i rugciune, despre semnele harului i ale amgirii; apoi despre deosebirea dintre cldur i lucrare; i c fr povuitor uor vine amgirea n Filocalia, vol. 7, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2005 14. Guillaumont Antoine, Originile vietii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucuresti, 1998 15. Ioan Scrarul, Sf., Scara dumnezeiescului urcu, n Filocalia, vol. 9, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2009 16. Isaac Sirul, Sf., Cuvinte ctre singuratici, trad. rom. de diac. Ioan Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003 17. Idem, Cuvinte despre nevointa in Filocalia, vol. 10, trad. rom. de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009 18. Macarie, Egipteanul, Sf., Omilii duhovniceti, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Constantin Corniescu, n colecia Prini i Scriitori Bisericeti, vol. 34, EIBMBOR, Bucureti, 1992 19. Maxim, Mrturisitorul, Sf., Filocalia, vol. 2, trad. rom. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2009 20. Moshu Ioan, Limonariu sau Livada duhovniceasc, traducere si comentarii de T. Bodogae si D. Fecioru, Alba Iulia, 1991 21. Paladie, Istoria Lausiac, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, EIBMBOR, Bucureti, 1993 22. Rduc, Pr. Prof. Vasile, Monahismul egiptean, Editura Nemira, Bucureti, 2000 23. Regnault Dom Lucien, Viata cotidian a Printilor desertului n Egiptul secolului IV, n romneste de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997

68

24. pidlik Tmas, Spiritualitea Rsritului cretin, III - Monahismul trad. de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000 25. Stniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Ascetica i Mistica Bisericii Ortodoxe, EIBMBOR, Bucureti, 2002 26. Idem, Introducere la Sf. Antonie cel Mare, nvturi despre viaa moral a oamenilor i despre buna purtare n Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, Bucureti, 1999 27. Stau, Pr. Prof. Karl Henssi, Originea monahismului, n rev. Ortodoxia, an LVII, nr. 2, aprilie-iunie, 1995 28. Tsamis Dimitrios G., Patericul sinaitic, traducere din neogreac de Pr.Prof.Dr. Ioan Ic, Editura Deisis, Sibiu, 1995 29. Varsanulfie i Ioan, Sf., Scrisori duhovniceti, n Filocalia, vol. 11, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2009 30. Ware Kallistos T., The Spiritual Father in St. John Climacus and St. Symeon the New Theologian, n Studia Patristica, vol. XVIII, 2, Kalamazoo-Leuven, 1989

Curriculum Vitae

69

Declaraie

70

Subsemnatul, Vintil Bogdan, absolvent al cursurilor Facultii de Teologie Ortodox din Trgovite, declar c la elaborarea lucrrii Duhovnicia la Sfntul Antonie, pe care o prezint ca tez de licen la disciplina Patrologie, nu am folosit alte lucrri i izvoare dect cele menionate n lista bibliografic i c lucrarea nu este plagiat, ci mi aparine n ntregime.

71