`

UNIVERSITATEA ,, A. I. CUZA FACULTATEA DE TEOLOGIE ,, DUMITRU STANILOAE IASI

LUCRARE DE SEMINAR LA I.B.O.R. ,,VIATA SI ACTIVITATEA MITROPOLITULUI ANTIM IVIREANUL

PLANUL LUCRARII I. BIOGRAFIE 1.Sosirea in Tara Romaneasca

-Tipografia domneasca , Bucuresti -Manastirea Snagov -Bucuresti, intre anii 1701-1705 -Manastirea Govora, Valcea -Mitropolit al Ungrovlahiei

II. III

CATERISIREA SI MARTIRIUL SAU ROLUL LUI ANTIM IVIREANU IN PROPASIREA CULTURII ROMANESTI 1.Tipograf , redactor, editor, creator de limbaj bisericesc in limba romana 2. Intemeiator de tipografii, in premiera mondiala, in limbile araba si georgiana 3. Scritor, autor de lucrari bisericesti 4. Ctitor de lacasuri de cult

IV. CONCLUZII

I.BIOGRAFIE Sfantul Ierarh Antim Ivireanu, a trait intr-o perioada cand in Tara Romaneasca stralucea cultura si arta rafinata a domnitorului Constantin Brancoveanu. Datele cunoscute astazi despre Antim Ivireanu sunt destul de sarace.Doua izvoare ce nu pot fi puse la indoiala, ne prezinta originea georgiana, ivireana a lui Antim.Este vorba de Anton-Maria del Chiaro ,secretarul de limba italiana a Sf. Constantin Brincoveanu, domnitorul Tarii Romanesti, care era originar din Florenta. Acesta l-a cunoscut personal pe Sf. Antim despre care vorbeste foarte elogios in istoria sa despre Tara Romaneasca. El afirma ca era georgian de origine si a fost luat din frageda tinerete rob de catre turci. Apoi, Sf. Antim insusi in majoritatea cartilor traduse sau tiparite de el precizeaza originea sa georgiana, numindu-se ,, Antim Ivirenu sau ,,Antim georgian de neam sau ,,Antim Ieromonahul, tipograful din Iviria Nu se stie pn azi exact n ce an s-a nsc (probabil n jurul anului 1650 ) si n care anume parte a Georgiei. De la del Chiaro, aflam numele lui de botez :Andrei iar din ,,Asezamntul Mnstirii Antim desprindem numele printilor lui: Ioan si Maria. Nu stim ct vreme a stat n robie. Este de presupus ns c aceasta este perioada n care a nvat cteva limbi : greaca, din care va traduce i va tipri si cu care va purta corespondena mai trziu cu Patriarhii de Ierusalim si Constantinopol, araba i slava veche, n care va tipri cri si este de presupus limba turc. Dup un numr de ani a fost eliberat din robie, fie datorit talentelor sale deosebite, despre care vorbesc contemporanii si, fie prin rscumprarea bneasc a Patriarhiei Ecumenice sau a georgienilor din Peninsula Balcanic. A trit apoi pe lng Patriarhia Ecumenic, uimindu-i pe cei din jur cu arta sa de caligraf, sculptor,desenator i lucrtor n broderie. Necunoscute sunt i mprejurrile i data venirii sale n ara Romneasc.
3

SOSIREA N ARA ROMNEASC

Prin 1689-1690 este adus de Constantin Brncoveanu n ara Romneasc. Aici a nvat limbile romn i slavon precum si meteugul tiparului. n 1691 i s-a ncredinat conducerea tipografiei domneti din Bucureti, n care a imprimat 4 cri.
TIPOGRAFIA DOMNEASC DIN BUCURETI l ntlnim la Bucureti n octombrie 1691 , cnd tiprete o carte de literatur parenetic : ,, nvturile lui Vasile Macedonianul ctre fiul su Leon,n traducerea greac modern a lui Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului i urmaul su n scaun, cu care Antim va avea legturi toat viaa, cnd bune cnd rele. Venirea sa n ara Romneasc ca laic trebuie situat ntre anii 1689-1690, dup nscunarea Sf. Martir Constantin Brncoveanu ( 9 noiembrie 1688 ) ca domnitor. n octombrie 1691 n prima carte tiprit de el se semneaz ca Ieromonah Antim. n ara Romneasc, modestul i strinul Ieromonah Antim a fost chemat s joace un rol important. El n-a trecut sub tcere ceea ce ochiul su ager a observat de-a lungul celor 26 de ani, petrecui pe pmnt romnesc. n scrierile sale a conturat atmosfera vremii n care a trit , observnd neajunsurile i condamnnd scderile, fcndu-ne nou o imagine a strilor de lucruri din ara Romneasc n jurul anului 1700. Se constat n acea vreme o ntrire n putere a unui mic numr de familii boiereti cu ntinse moii, n frunte cu familia Cantacuzino, n minile crora se concentreaz cea mai mare parte a pmnturilor din ar i care devin atotputernici pe domeniile lor. Domnitorii rii Romneti le-a acordat privilegii acestor familii boiereti, care prin abuzuri au ngrdit si au desfiinat drepturile ranilor, au robit n mod silit sate prin mrturii mincinoase i acte false, de care griesc multe documente ale timpului. La aceast situaie trebuie adugat si mrirea birurilor care apsau greu pe umerii populaiei srace de la sate i care la sfritul secolului al XVII lea devin de nesuportat.

nceputurile vieii lui Antim n ara Romneasc au fost modeste i munca lui dificil i ndelungat. Dintre activitile lui numeroase, n care a strlucit ca nimeni altul, una mai ales se mpletete cu ntreaga sa via, de care nu poate fi separat, aceea de tipograf. El rmne alturi de diaconul Coresi, cel mai mare tipograf al culturii noastre medievale. Intrebarea care se poate pune in legatura cu Antim este aceasta : ,, Unde a invatat arta tipografica ? Unii istorici mai vechi ca M. Dobrescu in ,, Viata si faptele lui Antim Ivireanu , Bucuresti 1910 si N. Iorga in ,, Istoria Literaturii Romane arata ca s-a initiat in arta tipografica in Tara Romaneasca. In vremea lui Antim ,traditia tipografica a Tarii Romanesti depasea cu mult un secol si jumatate de activitate. La Bucuresti chiar functiona o excelenta tipografie care inaugurase primul an de domnia lui Serban Cantacuzino in 1678, iar 10 ani mai tarziu va realiza prima tiparire integrala a Bibliei. In vara anului 1691 Ieromonahului Antim i se incredinteaza conducerea tipografiei bucurestene , pe care o va conduce pana in anul 1694. In cei 3 ani de activitate a tiparit trei carti cu toate greutatile ce sunt de presupus datorita transferului unei parti din utilajul tipografic la Buzau, de catre episcopul Mitrofan. Prima carte iesita de sub tipar in iunie 1692 in limba greaca este :,, Slujba Sfintei Paraschiva si a Sf. Grigorie Decapolitul. Cartea are o dedicatie pentru Domnitorul Tarii semnata de : Serban Grecianul, logofat. A doua carte, una din cele mai monumentale opere tipografice din intreaga activitate a lui Antim, a fost ,,Evanghelierul greco-roman , tiparit in 1693. Si ultima carte tiparita la ,,Tipografia Domneasca in Sf. Mitropolie Bucuresti in anul de la zidirea lumii 7202, iar de la mantuire 1694,a fost ,,Psaltirea Romaneasca . MANASTIREA SNAGOV In cursul anului 1694 Antim este transferat la manastirea Snagov, cu o parte din utilajul tipografiei unde Mitropolitul tarii intentiona crearea unui centru tipografic pentru ajutorarea culturala a crestinilor de sub stapanirea turceasca. Doi ani mai tarziu documentele vremii il arata ca avea pe langa misiunea sa de tipograf si aceea de egumen al manastirii Snagovului.In timpul sederii sale la Snogov , ocupat cu problemele manastirii , Antim a avut
5

insa ragazul de a pune bazele unei mari tipografii cu posibilitati de tiparire in mai multe limbi, tipografie separata de cea din Bucuresti. Cea mai mare parte a utilajuluitipografic, inclusiv turnarea literelor, au fost lucrate de mana sa de artist.La Snagov au fost tiparite 14 : 7 in limba greaca, 4 in limba romana, una in limba slavona, una greco-romana si una greco-araba. Deoareca tiparitura in limba greaca are preponderenta se presupune intr-un fel influienta culturala pe care o aveau ierarhii si invatatii greci la curtea domneasca la curtea domneasca a lui Constantin Brancoveanu. Prima carte tiparita la Manastirea Snagov a fost o carte romaneasca imprimata ca un omagiu adus Domnitorului si anume :,, Oranduiala Slujbei Sf. Constantin si Elena,6 feb.1696. In anul urmator 1697 tiparnita de la Snagov tipareste un adevarat record,dand la lumina 5 carti,dintre care 3 de mari dimensiuni. In ianuarie 1697 este tiparit in limba greaca un Antologhion de 2200 pagini,care cuprinde si cartile de baza ale cultului ortodox :,,Octoihul, Ceaslovul, Triodul si Penticostarul. A doua carte de mari dimensiuni este un Evangheliar romanesc, la sfarsitul caruia Antim se roaga de iertare pentru eventualele greseli comise. A treia carte este o Teologie dogmatica in limba greaca a lui Ioan Cariofil :,, Manual despre cateva nedumeriri si solutiuni cu o prefata semnata de Antim Ivireanu. Tot atunci se tipareste si a patra carte :,, Panegiricul lui Ghe. Maiota folosit in Biserica Mitropoliei la sarbatoarea Sf. Imparat constantin cel Mare , iar a cincea carte tiparita la Snagov in 1697 a fost ,, Dreapta alcatuire a gramaticii slavonesti. Dupa acest an 1697 deosebit de abundent in activitatea tipografica de la M-rea Snagov se produce o incetinire. Dintre alte carti tiparite de Antim la M-rea Snagov , trebuie sa mai amintim inca trei , care au avut un rol remarcabil in istoria culturii romanesti medievale :,, Floarea darurilor , ,, Eartologhion in limba greaca si ,,Liturghierul greco-arab tiparit in acelasi an 1701. Desi va ramane egumenul M-rii Snagov pana la data de 21mai 1704, inca din 1701 el se muta la Bucuresti , unde isi va relua activitatea de tipograf , intrerupta in 1694. Sf. Antim ajunsese apreciat de catre domnitorul si carturarii tarii pentru meritele sale remarcabile in arta tipografica.Inapoierea sa la Bucuresti in 1701 face sa inceteze activitatea tipografiei de la Snagov prntru totdeauna.

BUCURESTI, INTRE 1701-1705

Perioada dintre 1701-1705 este o perioada foarte rodnica in activitati tipografice si artistice din viata Sf. Antim. Este perioada in care pregatirea sa tipografica si culturalaeste uluitor remarcata si primeste increderea deplina a dommitorului, a Curtisi a invatatilor din preajma lui Constantin Brancoveanu. In acesti ani tipareste 15 carti: 11 in limba greaca, 2 romanesti, una slavoromana si una greco-araba. Tipariturile din 1701 sunt doua brosuri in limba greaca si cuprind cuvantari panegirice ale lui Stefan Brancoveanu, fiul domnitorului :,, Panegiriculla ziua Sf. Constantin are sub gravura Sf. Constantin cel Mare, patru versuri, doua in limba greaca si doua in limba latina, ceea ce arata ca tipografia era inzestrata si cu litera tipografica latina. In 1702 se tipareste :,, Slujba Cuvioasei Hipolita precum si :,, Ceaslovul greco-arab pentru preotii din cadrul Patriarhiei Antiohiei. In 1703 sunt tiparite sase carti cea mai importanta fiind :,, Noul Testament, fiind prima tiparire integrala a acestuia in Tara Romaneasca. In septembrie tipareste in limba greaca o ampla lucrare de teologie dogmatica, intitulata : ,, Invatatura dogmatica a PreaSfintei Biserici Rasaritene si Universale opera profesorului Sevastos Chimenitul. Intre anii 1704-1705 se tiparesc alte trei brosuri tot in limba greaca : ,, Paralele grecesti si romane de Plutarch si ,,Slujba Sf. Visarion. Din actul redactat de Mitropolitul Teodosie si Sf. Sinod al Tarii Romanesti , prin decesul episcopului Ilarion al Ramnicului la 16 martie 1705 il gasim pe lista candidatilor pentru alegerea in scaunul Episcopal de la Ramnic, alaturi de Ioasaf , egumenul Manastirii Arges si Macarie, protosinghelul Mitropoliei.

EPISCOP AL RAMNICULUI. MANASTIREA GOVORA, VALCEA A doua zi, dupa alegerea sa ca episcop , 17 martie 1705 , Antim este hirotonit de catre mitropolitul tarii , batranul si inteleptul Teodosie , dupa care s-a mutat la Ramnic.
7

Faptul ca Sf. Antim n-a urmarit sa ajunga episcop , ca acest lucru a fost in afara ambitiilor sale , ne-o marturiseste el singur :,, La Episcopia Ramnicului puiu martur pe Dumnezeu, care cunoaste ascunzisurile inimii, ca nici in visul mieu nu mi-am inchipuit sa ma fac arhiereu , cunoscanduma pre mine mai pacatos si mai nevrednic decat toti oamenii pamantului. Iar devreme ce Dumnezeu, cel ce pe toate le oranduieste spre mai bine, asa a vrut, sa ridice din pamant sarac si din gunoiu sa inalte meser, pentru a-l aseza pe el cu boierii poporului sau, eu ce puteam face ? M-am supus Domnului si L-am rugat pe El. Am sazut si acolo trei ani, fara vreo doao luni.Ce am lucrat si acolo (nu atata din veniturile casei, cat iara, din osteneala si sudoarea fetei mele), iaste vederat tuturor. Esirea mea de acolo n-au fost cu voia mea. Eram odihnit cu atata si mi-ajungea din destul necazurile ce petreceam, iar apoi amiesti cu cinste si nici seama mi-au luat nimenea, nici datorie am lasat ca asa ni-au slujit vremea. Sederea la Ramnic a avut si ea urmari binefacatoare pentru ciltura romaneasca si pentru generalizarea folosirii limbii romane in Biserica. Printre primele masuri luate ca Episcop de Ramnic a fost instalarea primei tipografii. Utilajul tipografic romanesc si grecesc in parte a fost adus de la Snagov, care era ,,rodul muncii sale cum obisnuia insusi Antim sa spuna. De sub teascurile tipografiri de la Ramnic vor iesi 10 carti in cei trei ani ai sederii sale acolo. Prima carte apare in septembrie 1705 in limba greaca si este intitulata ,, Tomul bucuriei, care combatea din punct de vedere dogmatic Primatul Papal si influienta catolicismului. Inca din primul an al sederii sale la Ramnic, cu binecuvantarea Mitropolitului tarii si cu acordul Domnitorului va incepe seria tipariturilor sale, care isi vor atingr din plin scopul : Triumful deplin al limbii romane in Biserica. In vremea aceea, datorita influientei episcopilor greci la curtea lui Constantin Brancoveanu, se incerca introducerea limbii grecesti in oficierea serviciilor bisericesti, ia locul limbii slavone care s-a folosit in cultul bisericilor noastre pana spre sfarsitul sec. al XVII lea. Episcopul Antim cunostea nevoile poporului si se va face ecoul pastoritilor sai, tiparind in romaneste principalele carti de cdult bisericesc, unele pentru prima data. Tot in anul 1705 tipareste un mic volum de 50 de pagini : ,, Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei intocmita de Antim ca indreptar pentru preoti in activitatea lor pastorala, fiind prima lucrare de acest fel in literatura noastra veche bisericeasca.
8

Ca episcop de Ramnic, Antim este prins de treburile Eparhiei dar si de traducerea cartilor de cult din greceste in romaneste, si nu mai are timpul necesar pentru arta atat de indragita de el, tiparirea cartilor. Chemand la Ramnic pe ucenicul sau Mihail Istanovici, acesta va tipari : ,,Molitvelnicul Romanescsi : ,, Octoihul Mic slavo-roman in anul 1706, urmate apoi de un Liturghier si un Evhologhion intr-un singur volum, ambele reprezentand primele editii romanesti al acestora in Muntenia. Ca Episcop de Ramnic, timp de doi ani si opt luni, documentele vremii atesta si grija lui Antim pentru marirea averilor Episcopiei prin cumpararea de pamanturi, vii, mori, si paduri din veniturile carora s-au reparat biserici si manastiri si s-au ridicat lacasuri de inchinare noi( exemplu : restaurarea sfintelor manastiri Cozia, Surpatele, Govora si Biserica Schitului Hotarani). MITROPOLIT AL UNGROVLAHIEI La 27 ian. 1708 batranul Mitropolit Teodosie al Ungro-Vlahiei moare, dorind ca scaunul de mitropolit sa-i fie incredintat Episcopului de Ramnic, Antim Ivireanu. Testamentul verbal al Mitr. Teodosie, prestigiul de care se bucura Episcopul Antim la curtea lui Brancoveanu si in intregul Orient ortodox, in fata Patriarhilor de Antiohia si Ierusalim, aflati in acel moment la Bucuresti, il indreptatea sa ocupe aceasta inalta demnitate. Actul de inscaunare ca Mitropolit al Tarii Romanesti , semnat de Patriarhul ecumenic Ciprian inainte de data de 10 februarie 1708 este plin de lauda la adresa lui. La 19 februarie 1708 soseste la Bucuresti dispozitia scrisa a Patriarhului Ecumenic, catre Mitropolitul Clement de Adrianopol, aflat si el la Bucuresti sa faca transferarea lui Antim de la Ramnic la Bucuresti ca ,,Vladica al Tarii , ceea ce se implineste la 21 februarie 1708 , de fata fiind cei doi patriarhi greci si numerosi arhierei. Mitropolitul Antim si-a rostit discursul sau de inscaunare in limba romana aratand in felul acesta ca limba romaneasca este capabila sa exprime simtaminte tot asa de inalte ca si limba greaca. Activitatea lui ca mitropolit il arata ca : indrumator al tiparnitelor, traducator de carti liturgice , luptator pentru triumful deplin al limbii
9

romane in Biserica, educator al clerului, gospodar al bunurilor Mitropoliei, ctitor, patriot si om politic. Dupa alegerea sa ca Mitropolit, printre primele masuri pe care le-a luat a fost si transferarea tipografiei de la Ramnic la Targoviste. Tot la inceputul activitatii sale ca mutropolit, neuitand indepartata Georgie , trimite acolo pe cel mai bun ucenic al sau, care va avea sarcina sa puna bazele unei tipografii. Doua din cartile tiparite acolo un ,, Evangheliar tiparit in 1709 si un ,, Liturghier tiparit in 1910 intereseaza in mod deosebit deoarece amandoua au pe pagina a sasea dedicatia autografa a Mitropolitului, multumind Domnitorului Constantin Brancoveanu. Sirul tipariturilor se intrerupe datorita evenimentelor din anul 1711 si de necazurile ivite in viata lui Antim in 1712. Criza intervenita intre Mitrop. Antim si Domnitorul Constantin Brancoveanu in iarna anului 1712, la numai trei ani de la alegerea sa ca Mitropolit se explica prin adversiunea sa dintotdeauna impotriva stapanirii otomane care l-au luat rob si care au devastat de atatea ori Georgia si ca acum tot turcii saraceau Tara Romaneasca, cu cererile lor nesabuite in bani si produse, si de intrigele bine tesute, ale unor episcopi invidiosi si incapabili, in frunte cu Mitrofan de Nisa, duhovnicul Domnitorului, cel care ii va urma in scaun , de altfel umbriti cu totul de cultura, demnitatea si tinuta morala a lui Antim. Situatia conflictului ni s-a pastrat prin cele doua aparari celebre prezentate in scris lui Constantin Brancoveanu in 13 ianuarie si 3 februarie 1712. Dupa aceste aparari Domnitorul Brancoveanu a renuntat la intentia de a-l inlocui pe Antim, dar vechea armonie dintre ei se pare ca n-a mai fost restabilita. O alta criza s-a ivit intre raporturile sale cu eruditul Patriarh al Ierusalimului Hrisant Notara, conflict care nu s-a solutionat printr-o impacare definitiva niciodata desi intre ei nu a mai existat relatii de ordin tipografic. Conflictul s-a ivit datorita pretentiilor Patriarhului, ca manastirile si bisericile din Tara Romaneasca inchinate Patriarhiei de Ierusalim si care ajutau cu bani Patriarhia sa depinda exclusiv de Ierusalim, iar Patriarhul sa fie socotit deplin stapanitor atat in problemele administrative cat si religioase.Aceste pretentii aprobate printr-un act sinodal semnat in decembrie 1709 de patriarhul Constantinopolului Atanasie al V lea, nu puteau fi acceptate de Mitropolitul Antim , care s-a plans Patriarhului Ecumunic impotriva amestecului abuziv al Patriarhului Hrisant Notara in treburile Bisericii Tarii Romanesti, cerandu-i sa puna capat unei situatii ce contravenea canoanelor.
10

In urma acestor conflicte se crede ca numai intelepciunea Domnitorului Constantin Brancoveanu l-a mentinut pe Mitropolitul Antim in scaunul Ungro-Vlahiei. In acesti ani ( 1711-1712 ) datorita acestor situatii politice si datorita necazurilor sale personale care-i amenintau scaunul mitropolitan, n-a mai avut nici timp nici tihna pentru preocuparile sale tipografice. Abia in toamna anului 1712, apare la Targoviste pentru prima data Octoihul in limba romana tradus de Antim, care a suportat si cheltuielile de tiparire. Tot in acest an a mai fost imprimata, tot in romaneste, o carte de ,, Rugaciuni in toate zilele saptamanii Restabilindu-se relatiile dintre Domnitor si Mitropolit se mareste si activitatea tipografiei de la Targoviste . Anul 1713 imbogateste cultura romaneasca cu cinci carti, dintre care amintim volumul :,,Maxime ale unor vechi filosofi in limba greca si un Liturghier in limba romana, tiparit pe cheltuiala mitropolitului Antim. Tot in acest timp se tipareste la Targoviste a doua editie a Molitvelnicului Romanesc tradus de Antim ce dorea sa dea poporului cea mai intrebuintata carte bisericeasca. A mai tiparit de asemenea un mic Catavasier trilingv, in slavona, romana si greaca. In anul sangeros 1714 cand Constantin Brancoveanu murea martir la Constantinopol, Mitropolitul Antim tipareste trei carti :,, Capete de porunca o brosura de 34 pagini scrisa de Antim pentru educarea preotilor, ,, Ceaslovul slavo-roman si ,, Catavasierul romanesc intr-un tiraj mic. In 1715 , mitropolitul retipareste Catavasirul si Ceaslovul, cu cheltuiala sa. Introducerea limbii romane in Biserica este acum deplin victorioasa, impotriva tuturor piedicilor celor straini de limba si aspiratiile poporului roman, prin lupta Mitropolitului Antim. El s-a ingrijit in timpul arhipastoririi sale de educatia preotilor in activitatea lor sacerdotala, duhovniceascasi de indrumator al poporului, a adaugat noi averi, acceptand donatii pamanturi, vii, turme si acareturi dar pentru el personal n-a acumulat nimic. Tot ce a avut prin truda celor 26 de ani cat a trait in tara noastra a investit in frumosul monument de arhitectura din Bucuresti , Manastirea Antim , unde ar fi vrut sa i se odihneasca trupul dupa trecerea sa ,, la vesnicile lacasuri.

11

II. CATERISIREA SI MARTIRIUL SAU

Ultimul capitol al vietii Mitropolitului Antim se impleteste cu viata sa politica si patriotica dintre anii 1714-1716 careea i-a cazut jertfa nemeritata, urmarind lucrarile de zidire a Manastirii sale. Domnia lui Constantin Cantacuzino care i-a urmat lui Constantin Brancoveanu ia sfarsit la 21 ianuarie 1716. Dupa numai 20 de luni de domnie, Stefan Cantacuzino moare sugrumat. Dupa mazilirea lui Stefan Cantacuzino, turcii hotarasc sa nu mai incredinteze tronul unui Domn din tara ci unui demnitar grec din Constantinopol, cum se intamplase si in Moldova, dupa moartea lui Dimitrie Cantemir. Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat al Moldovei este stramutat ca domn al Tarii Romanesti si isi face intrarea in Bucuresti la 10 februarie 1716. In primavara anului 1716 a inceput o actiune antiotomana si antifanariota inTara Romaneasca, iar Cantacuzinii au sperat ca prin ajutorul austrecilor sa poata aduce pe tron pe Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Serban care traia de mai multa vreme in Transilvania, in locul lui Nicolae Mavrocordat. Cronica lui Radu Popescu, din acea vreme spune ca o mana de austrici au trecut Oltul indreptandu-se sore Pitesti in ziua de 15 august 1716. Del Chiaro precizeaza ca in ziua de 18 august, cand stirea a ajuns la Bucuresti, Nicolae Mavrocordat inspaimantat si-a facut repede bagajele si impreuna cu familia sa si cu boierii credinciosi lui au luat drumul Giurgiului. La plecare domnitorul a luat cu sine si pe Mitropolitul Tarii Antim, impotriva vointei lui. La Calugareni in urma unei discutii dramatice cu Domnitorul, Mitropolitul Antim i-a declarat sa-si continuie singur drumul ,, deoarece de acum inainte nu e nimic comun intre el, Domnul si Tara Romaneasca. Domnitorul a ajuns la Giurgiu, Mitropolitul s-a intors la Bucuresti unde fiind sigur ca Nicolaie Mavrocordat nu se va mai intoarcepe trun, a uns ca Domn pe Marele Vornic Patrascu Brezoianu. Cateva zile mai tarziu lui Mavrocordat i s-a adus la cunostinta ca totul nu a fost decat o alarma falsa. Plin de manie s-a intors la Bucuresti . Intampinat de boieri la intrarea in oras a aflat de ungerea lui Patrascu Brezoianu ca Domn, care a fost taiat in bucati. In zilele urmatoare au avut aceeasi soarta si alti boieri potrivnici stapanirii turcesti si Domnului fanariot.
12

Ajuns in Bucuresti, Nicolaie Mavrocordat a poruncit sa fie chemat indata Antim Ivireanu. Venind la palat, spune cronicarul Mitrofan Grigoras, soldatii turci l-au oprit, i-au smuls barba si parul, l-au tarat pe jos inchizandu-l intr-o casuta a Curtii. Cerandu-i-se demisia in astfel de conditii umilitoare, avand si sceptrul mortii asupra capului sau carunt, Mitropolitul n-a schitat nici o impotrivire. In locul sau a fost numit Mitrofan de Nisa, vechiul si statornicul sau dusman, protejatul Patriarhului Hrisant Notara si al lui Nicolae Mavrocordat. In gramata patriarhala a patriarhului ecumenic Ieremia al III lea abia urcat in scaun, Mitropolitul Antim a fost acuzat de revolutie si rascoala, de ,, mestesuguri satanicesti si de magie, fiind culpabil si vinovat de caterisirea canonica. Pentru toate aceste rele Antim Ivireanu este scos din randul arhiereilor si ,, departat de Mtropolia Ungro-Valahiei. In locul numelui de Antim pe care l-a purtat ca Mitropolit i s-a dat cel de Andrei cu care intrase in viata si cu care urma sa paraseasca viata. In timp ce i se citea gramata de caterisire i s-a pus pe cap o tichie rosie si i s-a comunicat santinta de deportare pe viata la M-rea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. In miez de noapte a pornit o caruta spre locul de surghiun, escortat de cativa soldati turci. Pe drum catre M-rea. Sf. Ecaterina a sosit si decizia sultanului prin care era condamnat la moarte. Soldatii , din porunca lui Nicolae Mavrocordat, l-au omorat si i-au aruncat trupul in Raul Tungia, care trece prin Adrianopol. Data omorului nu se cunoaste candva in ultima decada a lui septembrie 1716, dupa data de 22 a lunii. Daca dusmanii lui n-au avut buna simtire sasi ascunda bucuria mortii sale, poporul dreptcredincios a primit cu teribila consternare vestea mortii acestui mare ierarh, iar amintirea lui nu s-a sters niciodata din sufletul lor. Asa se explica de ce manastirea lui, cu hramul,, Toti Sfintii , din Bucuresti unul din cele mai remarcabile monumente de arhitectura, pictura si sculptura din tara noastra, a continuat sa fie inzestrata cu pamanturi si acareturi, dandu-i-se cu evlavie numele ctitorului ,, Manastirea Antim . Dupa o viata atat de agitata si dupa napraznica-i moarte, Antim Ivireanu lasa culturii romanesti o opera care il aseaza intre figurile cele mai de seama ale poporului roman, fiind socotit a fi unul dintre cei mai originali reprezentanti ai vechii noastre literaturi.

13

Opera tipografica a lui Antim a fost legata organic de intrega-i viata. Opera lui literara a fost tiparita in parte in timpul vietii sale sau a ramas in manuscrise si a fost tiparita mai tarziu. Ca Mitropolit a inzestrat cultura romaneasca cu cea mai inalta expresie a cuvantului rostit pana la acea vreme, scriind nemuritoarele sale ,, Didahii opera care il aseaza printre cei mai mari oratori bisericesti ai tuturor timpurilor. Asadar, Mtropolitul Antim si-a pus toate cunostintele, ravna si priceoerea in slujba Bisericii si a credinciosilor romani care l-au primit cu toata dragostea in Tara Romaneasca. Tipograf, autor de carti originale, traducator de carti de slujbe in romaneste,predicator si pastor de suflete, artist, ctitor de biserici, aparator al Ortodoxiei, Antim Ivireanu ramane unul din chipurile cele ami luminoase din trecutul Bisericii si al tarii noastre. Acestea au fost si motivele pentru care Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta din 20 iunie 1992 a hotarat ca marele ierarh Antim sa fie trecut in randul sfintilor. Pomenirea lui se face cu cinste in fiecare an in ziua de 27 septembrie.

ROLUL LUI ANTIM IVIREANU IN PROPASIREA CULTURII ROMANE 1. Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc in limba romana
Prin cele 63 de tiparituri, lucrate de el insusi, coordonate sau partonate, in limbi diferite si de o mare diversitate, prin numerosii ucenici pe care i-a format,este considerat - alaturi de Coresi cel mai mare tipograf din cultura medievala romaneasca. A avut un rol important in introducerea completa si definitiva a limbii romane in slujba, in acelasi timp,desi strain de neam, a creat o limba liturgica romaneasca limpede, care afost inteleasa si folosita pana azi.

2. Intemeietor de tipografii, in premiera mondiala, in limbile araba si georgiana

14

Prin activitatea sa tipografica, a sprijinit si alte popoare ortodoxe, imprimand carti pentru slavi, greci si arabi ( din Patriarhia Antiohiei). Este autorul unei premiere mondiale in tiparit, Liturghierul greco-arab din 1701, a fost prima carte din lume , tiparita cu litere mobile, avand caractere arabe. In anul 1706, aceeasi instalatie tipografica cu caractere arabe a fost daruita patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep. In 1699 a trimis pe unul dintre cei mai buni ucenici ai sai, ipodiaconul Mihail Stefan la Alba Iulia, unde a tiparit o Bucoavna si un Chiriaco dromion. Pe acelasi Simion Stefan, l-a trimis in tara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazela primei tiparnite cu caractere georgiene din tara natala a lui Antim, unde au fost tiparite mai multe carti in limba geogiana.

3. Scriitor, autor de lucrari bisericesti

Pe langa lucrarile tiparite, au ramas de la el si cateva manuscrise : - Primul manuscris ramas, Chipurile Vechiului si Noului Testament, adica obrazele oamenilor celor vestiti ce se afla in Sf. Scriptura, in Biblie si in Evanghelie si adunare pe scurt a istoriilor celor ce sau facut pe vremea lor......, cu 22 de foi text, la care se adauga 503 portrete in medalion, 3 schite si 8 desene, tot in medalion, cu personaje din Vechiul Testament (Targoviste, 1709, manuscrisul original se gaseste la Kiev, iar in Romania exista o copie realizata de dascalul Popa Flor, realizata pe la mijlocul sec. al XVIII lea). - Tot in manuscris a ramas si opera sa omiletica, Didahiile ( cu 28 de predici la diferite sarbatori si 7 cuvantari ocazionale ). Analiza cartilor originale publicate, dar si a celor doua manuscrise duce la constatarera ca Antim Ivireanu avea nu numai o frumoasa cultura teologica, ci si una profana intrucat folosea nu doar citate din Biblie, dar si din literatura patristica, respectiv din filosofi antici. In multe din ele facea o critica vehementa a moravurilor vremii. Didahiile il aseaza, fara nici o indoiala, in randul celor mai de seama predicatori crestini din toate timpurile.

15

4. Ctitor de lacasuri de cult

Este ctitorul manastirii cu hramul ,, Toti Sfintii din Bucuresti numita azi Manastirea Antim (1713-1715), pe care a inzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectura, pictura si sculptura din tara noastra. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcatuit un testament, intitulat ,, Invataturi pentru asezamantul cinstitei manastiri a tuturor sfintilor, capete 32 , in vederea organizarii unei impresionante opere de asistenta sociala.

IV. CONCLUZII
Desi era de alt neam, mitropolitul Antim si-a pus toate cunostintele si toata priceperea in slujba Bisericii si a poporului nostru. Personalitate complexa, Antim Ivireanu a slujit neamului nostru mai ales pe calea tiparului, aducand cuvant de invatatura, de indreptare si de intarire duhovniceasca nunnumai pentru pastoritii sai, ci si pentru credinciosii de limba greaca, araba si georgiana. Astfel, prin munca lui, Ortodoxia romaneasca s-a ridicat la un prestigiu deosebit in fata celorlalte popoare de credinta ortodoxa. De tiparirea cartilor sale se leaga un alt mare merit al sau si anume desavarsirea procesului de romanizare a slujbelor bisericesti si faurirea unei limbi liturgice romanesti, folosita paan azi. Ca episcop si mitropolit, Antim a intruchipat pe adevaratul pastor, care-si pune sufletul pentru credinciosii sai. A dovedit aceasta prin cartile sale de invatatura pentru preoti si credinciosi, prin predicile sale, cu indrumari pentru viata religios-morala a credinciosilor si cu osandirea pacatelor vremii, prin testamentul sau, unul dintre cele mai si mai miscatoare modele ale genului, prin care lasa intreaga agoniseala a vietii pentru operele de caritate, dar mai ales prin moartea sa cu adevarat muceniceasca, indurata pentru ca indraznise sa se ridice impotriva turcilor si a primului domn fanariot. Toate acestea ne fac sa-l socotim pe Antim Ivireanu drept cel mai de seama mitropolit al Ungrovlahiei din toate timpurile.

16

BIBLIOGRAFIE
Pr. Niculae Serbanescu- ,, Antim Ivireanu tipograful, revista B.O.R., 1956, nr.8-9, p. 690-760 2. Antim Ivireanu - ,, Opere, Bucuresti, 1972 3. I.D. Laudatu - ,, Antim Ivireranu- activitatea culturala, oratorul, patriarhul, M.M.S. , 1976, nr. 5-6 4. Damian P. Bogdan- ,, Viata lui Antim Ivireanu, in B.O.R., an LXXIV, 1956, nr. 8-9 5. Pr. Prof. Alexandru I. Ciurea ,,Antim Ivireanu predicator si orator, p. 775-817 6. Pr. Prof. Ioan Ramureanu ,,Antim Ivireanu luptator pentru Ortodoxie, p. 831-853 7. Pr. Prof. D. Belu ,, Predicile lui Antim Ivireanu, in MA, an VIII , 1963, nr. 1-3, p. 188-212 8. Stelian Izvoranu ,, Antim Ivireanu sfatuitor si indrumator pentru preoti si duhovnici, in B.O.R., an LXXXIV, 1966, nr. 9-10, p. 971981
1.

17