Despre Ierurgii

Student
Rusu Alexandru
 Ierurgíe, ierurgii s. f. Slujbă bisericească de binecuvântare și de sfințire a oamenilor și a
lucrurilor, care se săvârșește în diferite împrejurări (sfințirea apei, binecuvântarea caselor,
înmormântare, parastas etc.). – Din greacă ierurgia.1
Ierurgiile sunt rugăciuni speciale care se săvârșesc de către preoți şi episcopi cu scopul
de a curaţi, binecuvânta şi sfinţi pe om, natura înconjurătoare, bisericile, casele, și toate cate are
omul nevoie , pentru lauda lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului.
Prin binecuvântarea și sfințirea permanent a naturii, omul se curățește de tot răul pe care zilnic în
face asupra lui și asupra naturii, famileii și a aproapelui său. De aceea, pentru a scoate păcatul din
om, care caută să se facă stăpân peste cel robit de patimi şi peste întreaga zidire, omul trebuie să
alerge la Dumnezeu, căutându-l mereu în Biserică și acasă, fiind pururea cu El, astfel ajutându-l
să se curățească și să se sfințească prin ierurgii.
Roadele ierurgiilor sunt următoarele:

 omul devine din nou vas al Duhului Sfânt;

 patimile se liniştesc;
 vrăjmaşii fug;
 bolile se vindecă;
 oamenii se întăresc în dreapta credinţă şi primesc binecuvântare şi har.
Ierurgiile se deosebesc de Sfintele Taine prin aceea că Tainele sunt întemeiate direct de
Mântuitorul şi sunt obligatorii pentru mântuirea omului, sfinţind momentele principale din viaţa
lui, pe când ierurgiile sunt rânduite de Biserică şi sfinţesc nu numai pe oameni, ci şi natura
înconjurătoare, nefiind obligatorii pentru mântuire, fiecare din credincioşi cerându-le după
credinţa şi nevoie.
erurgiile sunt de două feluri:
1. Ierurgii care sfinţesc persoanele.
2. Ierurgii care binecuvintează şi sfinţesc lucrurile şi natura înconjurătoare de care are omul
nevoie pe pământ.
1. Ierurgii care sfințesc persoanele
Ierurgiile care sfinţesc persoanele se împart în trei categorii:
a) Ierurgii sau rugăciuni în legătură cu naşterea omului:

 rânduiala femeii după naştere;

 rugăciunea de punere a numelui pruncului;
 rugăciunile de îmbisericire a femeii şi a pruncului la 40 de zile după naştere.
b) Ierurgii care sfinţesc viaţa omului pe pământ:

 rugăciuni pentru cei ce sunt sub blestem şi sub jurământ;

 rugăciuni de împăcare a celor învrăjbiţi;
 rugăciuni pentru tot felul de boli la copii, tineri şi bătrâni;

1
https://dexonline.ro/definitie/ierurgie
 molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur;
 rânduiala rasoforului şi a tunderii în monahism şi slujba marelui şi îngerescului chip
(schivnicia).
c) Ierurgii care privesc sfârşitul omului pe pământ, cum sunt:

 rânduiala pentru ieşirea sufletului;

 slujba înmormântării;
 rugăciunile de dezlegare a celor adormiţi;
 rânduiala citirii stâlpilor la cei morţi;
 rânduiala pomenirii morţilor, la trei, la nouă şi la patruzeci de zile;
 rânduiala parastaselor sau panahidelor pentru cei răposaţi.
2. Ierurgiile care binecuvântează și sfințesc lucrurile și natura înconjurătoare
Ierurgiile care binecuvântează şi sfințesc lucrurile şi natura înconjurătoare se împart şi ele
în trei categorii:
a) Ierurgii sau slujbe de sfinţire a obiectelor de cult .
b) Ierurgii privind sfinţirea apei (agheasma mică şi agheasma mare de la Boboteaza) şi a
obiectelor legate de viaţa omului.
c) Ierurgii speciale. Amintim aici, în special pentru cei bolnavi, rânduiala litaniilor, procesiuni în
care au loc scoaterea pe câmp şi prin sate a sfintelor moaşte şi a icoanelor făcătoare de minuni, pe
timp de război, de secetă, de boli, cutremure şi alte primejdii mari care ameninţa viaţa oamenilor.2
Ierurgiile sunt rugăciuni de binecuvântare şi sfinţire a omului în diferite momente şi
împrejurări ale vieţii, precum şi de binecuvântarea şi sfinţirea firii înconjurătoare şi a diferitelor
obiecte sau lucruri de folos omului.
Să curăţească şi să binecuvinteze pe om şi firea înconjurătoare sau vietăţile şi lucrurile de
care omul are nevoie pentru trai sau pentru mântuirea sufletului şi preamărirea lui Dumnezeu.
Căci păcatul primilor oameni a adus stricăciunea şi nefericirea nu numai în viaţa omenească, ci a
stricat şi armonia dintru început a firii înconjurătoare, când toate cele ce făcuse Domnul „erau
bune foarte" (Fac. 1, 31). Greşeala protopărintilor neamului omenesc a tulburat şi pacea celorlalte
vieţuitoare, peste care Dumnezeu îl făcuse pe om stăpân (Fac. 1, 28-30) şi a prihănit pământul,
din care omul fusese zidit, pe care e silit să trăiască, din care el îşi trage hrana şi mijloacele de trai
şi cu care este prin urmare înfrăţit în această viaţă. Asupra tuturor acestora apasă blestemul
Ziditorului, de după căderea lui Adam: „...Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să
te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba
câmpului! în sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în Pământul din care
eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Fac. 3, 17-18). Urmările păcatului au
păgubit deci nu numai fiinţa omenească, ci s-au răsfrânt asupra întregii firi, făcând-o să sufere
împreună cu omul, să aştepte şi să dorească şi ea izbăvirea din stricăciune, precum ne spune
Sfântul Apostol Pavel: „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii, - nu de voia ei, ci din cauza
aceluia care a supus-o - cu nădejde, pentru ca şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii,

2
https://ro.orthodoxwiki.org/Ierurgie
ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată făptura împreună
susţină şi împreună are dureri până acum" (Rom. 8, 20-22).
Unele se săvârşesc în biserică, de pildă: molitva mamei la 40 de zile după naştere,
sfinţirea vaselor şi a veşmintelor bisericeşti ş.a.; altele, în case: sfeştaniile, ierurgiile în legătură
cu înmormântarea ş.a.; iar altele, afară din case, pe câmp: binecuvântarea tărinilor; a holdelor şi a
fântânilor s.a.
Cât priveşte timpul în care se săvârşesc, unele ierurgii sunt legate de anumite sărbători sau date
din cursul anului bisericesc, ca binecuvântarea salciei, la Florii, şi a ouălor roşii, la Paşti,
Aghiasmă mare, la Bobotează; altele însă nu sunt legate de nici un soroc anumit, ci se săvârşesc
oricând este de trebuinţă: sfeştaniile prin case, care se fac de obicei miercurea şi vinerea,
dezlegările şi rugăciunile la diferite trebuinţe.
Ierurgiile se deosebes de Sfintele Taine ,întâi prin aceea că Sfintele Taine sunt întemeiate
de către Mântuitorul însuşi şi privesc numai viaţa omului, sfInţind momentele sau împrejurările
cele mai de seamă din cursul ei; ierurgiile sunt orânduite de Biserică şi au un câmp de înrâurire
mai larg, privind nu numai viaţa omului, ci şi natura (firea) şi făpturile necuvântatoare. De aceea
unele se şi săvârşesc în afara locaşului bisericesc, în case şi în sânul naturii.
Al doilea, se deosebesc prin aceea că Tainele sunt slujbe de temelie pentru mântuirea omului,
unele din ele fiind de neapărată trebuinţă pentru mântuirea oricărui creştin (ca Botezul,
Mirungerea, Pocainta, împărtăşirea); pe când, în ce priveşte ierurgiile, acestea dacă nu sunt toate
absolut necesare pentru mântuire, conduc toate la mântuire, aducând sfinţire omului şi naturii. Ele
susţin, în viaţa credinciosului, harul şi sfinţenia, pe care le căpătăm prin Sfintele Taine, făcându-
le mai lucrătoare.3
Prin ierurgii, puterea şi acţiunea curăţitoare şi sfinţitoare a Bisericii se revarsă nu numai
asupra omului, ci şi asupra întregii creaţii, scoţând-o de sub blestem şi sfinţind-o. Natura neînsu-
fleţită, care, în urma căderii în păcat, ajunsese în dezarmonie cu omul, redevine un mediu prielnic
pentru traiul şi mântuirea acestuia. De aceea, s-a vorbit despre sensul sau caracterul (pan)cosmic
al rugăciunilor ortodoxe, datorită cărora "sfera de influenţă a rugăciunilor cultului ortodox se
extinde dincolo de persoana umană şi tinde să îmbrăţişeze întreaga lume creată" (pr. prof. dr. Ene
Branişte).
Ierurgiile sunt nelipsite din viaţa enoriaşilor, însoţind pe cre-dincios şi mijloacele sale de
existenţă, de la naştere până la moarte şi după aceasta. Ele reprezintă o cateheză vie şi un mijloc
pastoral-misionar necesar pentru fiecare în parte, pentru familie, rude, prieteni, pentru întreaga
parohie. Totodată, trebuie să facem deosebire între ierurgii, care sfinţesc pe om şi natura
înconjurătoare prin harul sfinţitor, şi superstiţii, care sunt practicate uneori în legătură cu acestea.
Lucrarea sfinţitoare a Bisericii asupra naturii înconjurătoare se exercită cu un scop bine precizat:
transfigurarea acesteia, anticipând şi prevestind făptura cea nouă sau acel "cer şi pământ nou"
(Apocalipsă 21, 1). Practicile superstiţioase nu au nimic în comun cu ierurgiile Bisericii, ci sunt
doar manifestări străine de dreapta credinţă şi care încearcă să se plieze pe trunchiul evlaviei
4
creştine.

3
http://www.mitropolia-ro.de/index.php/ro/catehizare/790-despre-ierurgii
4
https://ziarullumina.ro/theologica/patristica/ierurgiile-si-roadele-lor-76514.html