Despre ierurgiile bisericești

Ierurgiile bisericești alcătuiesc o categorie aparte de slujbe sau rânduieli și

rugăciuni pentru binecuvântarea și sfințirea vieții omului în diferite momente și
împrejurări din viața sa, precum și a naturii înconjurătoare sau a diferitelor obiecte
sau lucruri ce sunt trebuincioase omului.
Scopul acestor slujbe este acela de a-l curăța pe om și mediul înconjurător,
pentru a restabili din nou vechea armonie a protopărinților noștri, de a reface
frumusețea, curăția și echilibrul interior al omului dar și a naturii ce ne înconjoară.
Mântuitorul Iisus Hristos prin actul Întrupării Sale ne-a oferit ca pildă dragostea și
jertfa pentru semeni dar și respectul față de natură. A călătorit cu timp și fără timp,
a vindecat, a plâns, S-a bucurat și S-a întristat, a cutreierat cetăți și sate, a admirat
și binecuvântat natura, lanurile de grâu, florile, apele și tot ceea ce înseamnă vietăți
de pe pământ, din aer și de sub apă.
Din acest motiv Biserica binecuvintează nu doar obiectele sau veșmintele
liturgice utilizate în cadru cultului divin public ci și toate elementele naturii:
ramurile de tei, salcie sau finic; țarinile și holdele, livezi și lanuri; primele fructe,
făina, mâncărurile de carne, brânză și ouă; apele, casele și diferite obiecte sau
lucruri.
Efectele acestor ierurgii constau în faptul că prin ele Biserica revarsă harul,
puterea sfințitoare nu doar asupra omului ci și a asupra naturii, scoțându-le de sub
puterea celui rău și sfințindu-le.
Cu privire la utilizarea în cult a acestor rânduieli liturgice cunoscute sub
numele de ierurgii, Sfinții Părinți ne arată că ele existau încă din primele veacuri
creștine. În acest sens Sf. Justin Martirul și Filosoful, Tertulian, Sf. Vasile cel Mare
amintesc despre diverse rugăciuni și rânduieli de binecuvântare și sfințire a apei, a
fructelor, etc.

Împărțirea ierurgiilor

1.) Ierurgii privitoare la persoana umană (ce se referă la naștere, moarte,etc.).

2.) Ierurgii privitoare la natura neînsuflețită și diferite obiecte: ( binecuvântarea
livezilor, pomilor, ramuri de finic, salcie; rugăciuni pentru ploaie; sau
rugăciuni pentru sfințirea diferitelor obiecte de cult și nu numai).

După forma și structura lor, ierurgiile pot fi clasificate în trei categorii:

a.) Rugăciuni.
b.) Rânduieli
 c.) Slujbe
După scopul și efectele lor, ierurgiile se impart în:
1.) Exorcisme
2.) Curățiri și dezlegări
3.) Binecuvântări
4.) Sfințiri
Cu privire la locul și timpul săvârșirii lor, unele dintre ierurgii se săvârșesc în
Biserică, în timp ce altele pot fi săvârșite și la casele creștinilor precum și în natură.
Săvârșitorii acestor ierurgii sunt episcopii și preoții.

Dintre ierurgiile legate de nașterea omului, amintim:

1.) Agheazma la o zi de la nașterea pruncului.

2.) Molitfa la 8 zile la femeia lehuză și rugăciunea la punerea numelui
pruncului.
3.) Molitfa la 40 de zile și îmbisericirea pruncului.
4.) Rânduiala pentru pruncii avortați.
Alte ierurgii importante sunt: Slujba de Agheazmă Mare, Agheazma Mică,
Tedeumul

Ierurgii legate de sfârșitul vieții creștinului.

1.) Canonul de ieșire cu greu a sufletului.

2.) Slujba Stâlpilor sau a Priveghiului.
3.) Slujba Înmormântării.
a.) Înmormântarea mirenilor.
b.) Înmormântarea pruncilor.
c.) Înmormântarea călugărilor.
d.) Înmormântarea preoților și a diaconilor de mir.
e.) Înmormântarea din Săptămâna Luminată.
4.) Slujba Parastasului pentru cele 40 de zile.
5.) Parastasul mic sau Litia mica pentru morți.
6.) Parastasul Mare sau Litia Mare pentru morți.
7.) Rânduiala Panaghiei de la 40 de zile .
8.) Soroacele de pomenire de la 3,6,9 luni, 1 an și până la 7 ani.
9.) Pomenirile de obște de peste an: Sâmbetele morților din Postul Mare; Moșii
de vară, de toamnă și de iarnă.
10.) Pomenirile din Sărbători.
Ierurgii legate de sfințirea naturii.
1.) Agheazma de la 1 februarie de ziua pomenirii Sf. Mc. Trifon.
2.) Sfințirea ramurilor de salcie/finic; a ramurilor de tei/nuc.
3.) Sfințirea primelor roade ale pământului: mere, struguri, făină.
4.) Sfințirea bucatelor: (carne, brânză, ouă ) din Noaptea Sf. Paști.

Ierurgii legate de sfințirea obiectelor sau a diferitelor lucruri.

1.) Sfințirea obiectelor de cult.( cădelniță, Litier, vas pentru anaforă, Sf. Copie,
Agheazmatar,etc.)
2.) Sfințirea Sfintelor Vase, a Acoperămintelor Sf. Prestol și a veșmintelor
preoțești.
3.) Sfințirea Sf. Icoane.
4.) Sfințirea clopotelor, a Troiței sau a Crucii ce urmează a fi așezată întâia oară
la mormânt.