Legendele

Iașului
 Cetatea de sub asfalt

Iași, orașul celor șapte coline. Pe cât de frumos pe atât de

misterios. Acest oraș este împânzit de o grămadă de legende
de tot soiul. Dar, însă, este o legendă, care pe mine personal
m-a impresionat foarte mult. Dar până a ajunge acolo, să mă
prezint. Numele meu este Frîngefier Cătălin, învăț la
Seminarul Teologic Ortodox „ Sf. Vasile cel Mare” din Iași,
sunt clasa a-X-a, și îmi place foarte mult Muzica Bisericească,
iar Limba și Literatura Română se află printre materiile mele
preferate încă din clasa a-VI-a. Dar destul despre mine. Să
trecem la subiect. Dintre toate legendele acestui oraș
minunat, cel mai mult. m-a impresionat Legenda Hrubelor de
sub oraș. Am auzit de aceste construcții subterane incredibile
din niște zvonuri care spuneau că, sub aceste blocuri pe care
le vedem noi în viața de zi cu zi, pe vremuri se aflau case ale
gospodarilor moldoveni. Evident, majoritatea caselor aveau
un beciuri, unde țăranii își depozitau vinul, murăturile și alte
bunătățuri la loc rece. Există o poveste bătrânească care
spune că pe vremea Sf. Ștefan cel Mare, a fost făcut un tunel
care ducea din centru până în Podu Iloaiei. Dar, ca în orice
legendă, aceasta are un sâmbure de adevăr. Din Mănăstirea
Cetățățuia, mănăstire folosită pe post de refugiu în caz de
atacurile dușmanilor, pornește un tunel, care nu ducea decât
pe dealul din afara mănăstirii, prin pădure, neavând nici o
treabă acest tune, cu Iașul. Acesta fiind la acea vreme doar
un mic târg.
Cum spuneam și la început, hrubele există, acestea
fiind pivnițele oamenilor de la acea vreme. Erau atât de
multe, încât au ajuns să comunice unele cu altele. Și
comunicau atât de bine încât pe baza lor, s-au construit
canalizările orașului.
O poveste asemănătoare se zvonește și în zona liceului
meu. După cum se știe, Seminarul Teologic Ortodox este
învecinat cu Liceul Pedagogic „Vasile Lupu”, pe vremuri,
Seminarul fiind doar un profil al acestui liceu. Tot o dată, în
apropiere se află și Liceul Agricol „Vasile Adamachi”. Ei bine,
acum ceva timp, niște elevi din clasa a-XI-a a Liceului Agricol,
se aflau în practică. Luându-se cu treaba, au ajuns în beciul de
depozitare. Un perete al acestui beci, era făcut din scânduri,
deja marcate de trecerea timpului. Aceștia le-au înlăturat și în
fața lor s-a destăinuit un întuneric dens și greu de pătruns cu
privirea. Fără a mai pierde vremea, au intrat în tunel. Se
spune că au mers mult timp, iar la un moment dat tunelul se
desparte în două, aflându-se la mijlocul unui mare „Y”
subteran. Învârtindu-se pe acolo, erau să se piardă. Dar
datorită urmelor lăsate, au reușit să iasă. Când au povestit
colegilor, toți au ajuns la concluzia că o parte a tunelului
ajunge la Liceul Pedagogic, iar cealaltă coboară Copoul,
unind-se cu celelalte ramuri ale tunelului. Nimeni nu știe
adevăratul răspuns. Știm doar că, în orice legendă există un
sâmbure de adevăr. Trebuie numai să te plimbi puțin de-a
lungul Copoului.
 Orașul Iași are numeroase legende interesante, dar nu
îmi ajunge o coală de hârtie pentru a vi le spune pe toate. Vă
las deci să le descoperiți singuri, căci nu știți nici o dată de
unde o legendă, ca aceasta, poate să ascundă un adevăr
imens al veacurilor trecute.