REZUMAT 1

Rezumat ,,.Inocenții”
de Toana Pârvulescu
~Inocenții” este un roman scris de loana Pârvulescu. Acțiunea romanului are
loc in Brașov, in anul 1960 si urmărește anii copilăriei unui grup de copii. Întâmplările
sunt relatate subiectiv, personaj-narator. Protagonistul e o fetiță, numită Ana, care
provine dintr-o familie de oameni cu carte { doctori, profesori, etc).
Capitolul 1
Primul capitol este numit “Casa"” si este prezentând locuința personajelor
principale si secretele sale.
Tot in acest capitol facem cunoștință cu cele mai întâlnite personaje ale
operei, aceștia fiind rudele protagonistului: Ana, părinții ei, Matei (fratele), Dina si
Doru (cei doi verișori), părinții lor, Tanti (strămătușa Magda) si nenea Ionel.

Capitolul 2
in al doilea capitol unul dintre personajele principale, Tanti, le
povestește despre limba Esperanzo. (O limba care a fost inventata cu scopul de a ajuta
oamenii din toată lumea să se înțeleagă, având câteva cuvinte comune cu alte limbii
străine. Tot in acest capitol Ana descoperă (din curiozitate, lucrurile din |, sertarul
interzis . Acolo descoperă povestea cuplului dintre Tanti și nenea lonel, care au trăit
împreună foarte mult timp.

Capitolul 3
În al treilea capitol, bunica protagonistului inventează Sil (,,Societatea
de Îndreptat Lumea™). Copii din această organizație primesc un carnețel unde va
trebui să scrie mici nereguli care se întâmplă in jurul lor si de a încerca 53 le repare.
Primul caz începe atunci când găsesc un câine pe strada si încep si îi de-a de mâncare.
După ceva timp acesta nu mai este găsit si aflam ci a fost luat de hingheri. Acesta e
salvat, dar moare la puțin timp după, din cauza vârstei.

Capitolul 4
In acest capitol, Ana îl descoperi pe anticariatul de la “magazinul de
comori”. Fetița prezinta toate jocurile pe care le îndrăgea si problemele din ,Clubul
micului logician™, pe care le rezolvau pentru bomboanele bătrânului Anticariat.
Povestea continui atunci când aceștia încearcă sa afle ziua de naștere al prietenului
lor, dar din păcate nu reușesc la timp si acesta moare.

Capitolul 5
Tanti ii povestește Anei despre evadarea fratelui vecinului lor. Aceasta
fost ținut prizonier de mai multe ori in timpul de-al Doilea Război Mondial. Aceasta
evadat de fiecare dată reușind într-un final să ajungă la familia si casa lui din Brașov.

Capitolul 6
Copii doresc să afle de ce Nea lonel tot timpul spune replica porcul lui
Ninel”. După o scurtă povestire, acesta e spune cine este acest personaj si părerea lui
despre întâmplare.
Capitolul 7
In acest capitol, eroii noștri, se afli la munte, pe Valea Hornului. Acolo
s-a pierdut cea mai mare vacă din grajdul lor așa că Matei si Ana au explorat pădurea
in încercarea de a găsi vaca pe ploaia neîncetată.

Capitolul 8
Tatăl protagonistului reușește sa intre in singurul partid rămas, la un an
după invadarea Cehoslovaciei. Renumiții americani intra in Romania 51 familia Anei
face rost de primul lor televizor, de marca ruseasca.

Capitolul 9
In acest capitol, este vorba despre florile numite ,.clopoței™ care cresc pe
muntele Talpa. care se vede de la terasa casei Anei. In timp ce Ana vizita o peșteră, a
găsit o piatră care avea un semn mai ciudat. După ceva timp, Ana, a găsit semnul
dubios. Acesta fiind semnul lui Jupiter.

Capitolul 10
Acest capitol este mai trist, deoarece tatăl protagonistului moare într-o zi
de aprilie. In memoria lui, Ana povestește despre o vacanță la mare, in care tatăl ei i-a
spus cum era sa fie luat de valuri si cum a fost salvat de către un bărbat misterios.

Capitolul 11
Menea Gheorghe, este fratele lui tatăl-mare. Copii 1-au vizitat o singura
data dar a fost foarte speciali, deoarece le-a arătat o grămadă de trucuri și secrete i in
special cum se repară umbre.

Capitolul 12
in acest capitol, Ana descoperă “Efectul Tyndell”, un fizician din
secolul 19. Efectul se bazează pe picarea luminii într-un anumit fel, astfel să se vadă
particulele de praf.

Capitolul 13
Aro este un hotel din mijlocul Brașovului, locul unde s-a născut Ana.
Piscina hotelului este specială pentru copii și prietenii lor.

Capitolul 14
Hotelul Aro a fost dărâmat și a fost construit un alt hotel Aro, dar mai
nou. Acolo veneau cântăreți care cântau la ,Cerbul de Aur™. Din fericire acest hotel le
inspiră același sentimente copiilor.

Capitolul 15
Acest capitol este mai palpitant, deoarece Ana ne povestește cum, iarna,
s-a întâmplat să se piardă in ninsoare și in ceață, reușind cu greu să ajungă acasă in
siguranță împreună cu Stefi care si-a luxat glezna pe drum.

Capitolul 16
In acest capitol, Ana vorbește despre toată copilăria ei, punând in
evidentă importanta locuinței in care si-a petrecut cele mai frumoase clipe. Ea o
considera si o ruda importanta care a fost lingă ea mereu.
REZUMAT 2
Inocenții - Ioana Pârvulescu
În anumite privințe, casele seamănă mult cu oamenii: le privești învelișul exterior, afli
poate când s-au născut și alte repere importante din existența lor, dar nu prea ai cum să
cunoști s-a petrecut înlăuntru. De câte ori, uzitându-mă la o clădire interesantă, nu m-
am întrebat ce întâmplări se leagă de acele ziduri și încăperi! Iată că, prin intermediul
unei Cărți precum „Inocenții”, putem păși în intimitatea unei case, aflând câteva dintre
poveștile oamenilor care au locuit-o sau i-au trecut pragul. Cartea Ioanei Pârvulescu -
nu tocmai roman, dar nici proză scurtă - ne poartă din pivniță până pe acoperiș, prin
istoria, camerele și tainele unei case din Brașov, „născută” cândva prin secolul 17, sau
chiar mai devreme. Într-un alt timp și o altă lume, când nu existau telefoane mobile,
internet, laptop și e-mail, iar copiii născoceau jocuri și povești cu propria lor imaginație,
pe o stradă din Brașov locuiau într-o casă veche opt adulți și patru copii. Cum încăpeau
toți acolo e un mister, căci nu era vreun palat, nici măcar un conac, dar casa de pe
strada Maiakovski (fostă și viitoare Sfântu Ioan) pare o întruchipare a raiului pentru
copiii care mereu găsesc aici ceva de explorat, dar și ceva interesant de învățat de la
adulții care aplică metode pedagogice destul de relaxate. Cei patru copii - Ana și fratele
ei, Matei, plus verișorii Dina și Doru - sunt liberi să cutreiere străzile orașului sau să
pornească în expediții pe Tâmpa, în căutarea unor tuneluri iluzorii care, după cum
spune legenda, ar lega Piața Sfatului de șaua unde se afla cândva un altar al cetății
Brassovia. Ana, mezina familiei, este cea care relatează diferite episoade din viața
casei și a generațiilor care o locuiesc. „
Lumea mea era simplă și se repeta fără să mă plictisească. Cineva mi-a spus mai târziu
că asta e chiar definiția Paradisului”
Văzută prin ochii ei, această existență pare una idealizată, însă necazurile și
neajunsurile se găsesc la periferia unei copilării petrecute în anii comunismului. Este o
lume mică, aparent statornică și armonioasă, care se destramă însă treptat, începând
cu lucrurile înstrăinate de nevoie și terminând cu plecarea unor oameni ce păreau că
vor face parte întotdeauna din universul străzii Maiakovski. În casă trăiesc oameni cu
povești care mai de care mai interesante: Nenea Ionel și strămătușa Magda (zisă
Tanti), tata-mare, de meserie doctor, și mama-mare, care înființează o societate
secretă, SIL (adică Societatea de Îndreptat Lumea), în care cei patru copii devin membri
pe viață. La fel de captivante sunt și poveștile celorlalți membri ai familiei, care vin
uneori în vizită: fratele bunicului, Nenea Gheorghe, un excentric cu idei bune, din
păcate în contratimp cu epoca, sau Nenea Gyuri Baci, fratele bunicii, care le vorbește
copiilor despre dragoste și „izgonirea din Rai”. Toți adulții casei sunt de părere că ești
de atâtea ori om câte limbi străine știi
- iar româna, germana și maghiara apăreau în repertoriul tuturor. Educația se face
simplu, cu subtilitate, în decursul conversațiilor. Fiecare poveste, călătorie sau
întâmplare este un prilej pentru a învăța lucruri noi, iar Tanti strecoară abil informații de
cultură generală și întrebări prin care îi testează pe copii - și, indirect, pe cititorii cărții
(aflăm, de pildă, despre cerneala invizibilă, efectul Tyndall, limba esperanto sau
originea numelui „Brașov”). Însă Ana învață multe lucruri și pe cont propriu, cum ar fi
faptul că viața se întinde dincolo de zidurile casei, că o casă adăpostește și oameni
invizibili, care produc tot felul de încurcături, sau că dragostea e o calamitate pentru
orice grup. ”
Pe-atunci nu știam încă nici despre oameni că mor, darămite despre case sau orașe,
despre civilizații sau stele. Asta am învățat eu toată viața: că nimic nu-i deloc așa.
Ana privește lucrurile și din perspectiva casei, care este înzestrată cu trăsături umane:
pereții îi transpiră, ochii ei urmăresc casele de vizavi, suferă când îi moare un om, știe
tot felul de secrete, pe care copiii încearcă să le descifreze - precum sertarul încuiat din
scrinul lui Tanti sau misterioșii cocoșei ascunși în ziduri. Dacă enigmele îi preocupă în
mod deosebit la vârsta explorării și a aventurii, istoria, prezentă peste tot în casă, îi
atrage mult mai puțin. Vaza lucrată dintr-un obuz de tun, sabia de Toledo din care se
făcuseră mai multe cuțite sau pătura de cal folosită de bunic în război, pe care mama-
mare călca rufele, sunt tot atâtea obiecte infuzate cu o istorie pe care copiii nu știu să o
recunoască. Abia mai târziu, când importanța întâmplărilor și a lucrurilor crește odată cu
ei, ajung să-și pună întrebări și să regrete ocaziile pierdute.”
Pe toți adulții de la mesele la care participam aș avea să-i mai întreb o mulțime de
lucruri. Dar se vede că trecutul trebuie să rămână, în viețile noastre, la fel de plin de
posibilități ca viitorul.
Miraculosul își face loc în poveștile Anei, aflată la vârsta la care lumea mare nu are
limitări, iar supranaturalul face parte firesc din viața de zi cu zi.
Într-o după-amiază, Ana vede cum ninge în tabloul cu un peisaj de iarnă din camera lui
Tanti; bunica, despre care se spune că în tinerețe avea o capacitate neobișnuită de a
detecta apele subterane, poate ghici culoarea la care se gândește fiecare; tatăl le
povestește despre misteriosul bărbat care l-a salvat de la înec în adolescență; bunicul a
trecut și el printr-o pățanie ciudată la cutremurul din noiembrie 1940. Chiar și la vârsta
adultă, aceste întâmplări își păstrează aura de miracol și, cu excepția ninsorii din tablou,
rămân undeva într-un tărâm al tuturor posibilităților, fără o rezolvare certă. Mai toate
episoadele relatate în carte sunt savuroase, dar mi-au plăcut în mod deosebit aventurile
câinelui Mit cuțu, povestea anticarului care inventase un pix de lemn cu pastă și le
dădea copiilor probleme de logică, descoperirea unei pietre cu o inscripție ciudată în
șaua Tâmpei, tradiția de a pune un buchet de flori la mormântul lui Andrei Mureșanu
(Brașovul făcea parte din Austro-Ungaria și tradiția devenise o operațiune primejdioasă,
pentru care era ales un elev de la gimnaziul Șaguna), precum și poveștile membrilor
familiei, care se dezvăluie treptat, pe măsură ce Ana află amănunte noi despre istoriile
vechi. Ce mi-a plăcut foarte mult la „Inocenții”, pe lângă întâmplările pline de farmec și
informațiile interesante despre istoria și locurile Brașovului, a fost felul în care
povestește Ioana Pârvulescu, cu umor și o abia simțită nostalgie, cu un limbaj simplu,
nepretențios, cu un ton încrezător și optimist, dar și echilibrat, fără ca evenimentele
triste să devină apăsătoare și fără a ridica în slăvi virtuțile familiei, ai cărei membri sunt,
în mod evident, niște oameni deosebiți. Naratoarea se adresează unui auditor (nu aflăm
cui, poate fiecărui cititor în parte), căruia îi istorisește toate aceste întâmplări, subliniind,
din loc în loc, lucrurile pe carele-a învățat de-a lungul timpului.